Publicat de: leonard oprea | 14 Septembrie 2016

ÎNTR-O CATEDRALĂ


IMG_5060

ÎNTR-O CATEDRALĂ

Destul de recent, mi s-a întîmplat să mă aflu într-o catedrală.

O catedrală vestită, dintr-o mare și faimoasa metropolă americană.

Era într-o zi cu soare, pe la oră prinzului. După slujba de dimineață.

Stăteam eu așa, în genunchi în fața Icoanei Domnului nostru Iisus Christos, acolo, lîngă altar. Cu ochii închiși și palmele împreunate în dreptul inimii.

Da, mă rugăm de zor.

Și mirosea a tamiie.

Și, rosteam tare, cu voce adîncă:

 „Oh, Domnul meu și Dumnezeu meu – dă-mi înapoi familia, salvează-mi căsnicia – ca să te pot sluji mai bine, mult mai bine decît te-am slujit înainte! Doamne, nu lăsa oamenii, nu lăsa pe cei cu necredință, pe aceia care au Puterea, nu îngădui legea lor să învingă împotrivă voinței tale despre Sacra Căsătorie și Sfînta Familie! Doamne – te implor – nu îngădui nimănui să distrugă familia mea! Doamne, ajută-mă să-mi salvez copilul! Te implor, Doamne!  Mulțumesc, Doamne. Amin.”

Și, da, rosteam ruga mea cu voce șoptită, dar adîncă.

 De fapt – plîngeam.

 Plîngeam… 

Cînd dintr-o dată…

La început n-am înțeles prea bine ce se întîmplă, fiindcă mă știam singur în catedrală.

Dar, în mod sigur cineva mă bătea zdravăn cu palma pe umăr.

Înger n-avea cum să fie, că nu era zi cu Îngeri și nici măcar eu, care mi-s bine credincios nu cred că Îngerii apar așa, oricînd și oricum.

Deodată cu bătaia zdravănă pe umăr, am auzit și vocea.

Și, mi-am zis că om era acela din spatele meu. Om care mă mustra aspru, amenințător:

“Ce faci?! Te rogi cînd ai tu chef, aaa?!… Hai, marș d-aici ! Hai, c-am botez de ținut ! Vrei să chem Poliția?”

Evident, botez nu putea să țină decît popa.

Am întors capul.

Popă era. Și vinețiu de revoltat ce era, mă ațintea cu ochi de mistreț iritat.

Nu i-am răspuns.

I-am luat doar mîna de pe umărul meu și am continuat să mă rog.

S-a temut să mă mai alunge din față icoanei.

Totuși trebăluind cu pregătirea botezului, n-a încetat să mă spurce printre dinți. Tare. Să aud și eu, darămite cum?!

Însă, am continuat să mă rog.

Prin urmare, popa a chemat Poliția.

 ***

Polițiștii l-au ascultat pe popă.

Pe mine nimeni nu m-a întrebat nimic.

Nu mi s-au citit drepturile – pur și simplu am fost arestat.

Doar așa și doar atît – fiindcă mă rugăm pentru Salvarea Copilului și a Sfintei Familii.

Nimic altceva.

Cînd, încătușat și escortat de polițiști, am părăsit catedrala, mă golisem de sînge, iar tîmplele le-am simțit clopot de aramă lovit asurzitor de ciocanul acelor înălțate cuvinte:

Eli, Eli, lama sabachthani ?

 „ … ceața și ploaia

 orașul pustiu – pustiu…

 Moartea dansează…”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: