SINGURĂTATEA ȘOIMULUI
„Cine cunoaște inima Șoimului?
Doar Dumnezeu Domnul este zborul său.”
(Theophil Magus)
Singurătatea Șoimului este regală – prin comparație cu ființa umană.
Singuratatea Șoimului este divină – prin dragostea lui Dumnezeu.
Cerul senin, cerul înnegurat de furtună măsoară nemărginirea Șoimului în zbor.
Da, munții, câmpiile, pădurea și stâncile, râurile, fluviile și oceanul – doar acestea sunt martorii tăcuți și înfiorați ai Șoimului în zbor.
Singurătatea Șoimului este regală – în suferința sa de necuprins.
Singuratatea Șoimului este divină – în bucuria sa infinită.
Cine cunoaște inima Șoimului?
„… oceanul de lut …
cer de plumb; urlă vântul …
chiuie Șoimul…”
Reclame
Lasă un răspuns