Publicat de: leonard oprea | 5 August 2016

MĂSURA SINGURĂTĂȚII


Leonard Oprea Bookfest 2016 9

MĂSURA SINGURĂTĂȚII

este dată numai și numai de disperarea și spaima că nu îl vei întâlni pe Dumnezeu în timpul vieții tale, oricine ai fi tu om-cu-Credința, om-agnostic sau om-ateu; ori, om-păcătos, om-cuminte, om-artist, om-nevinovat, om-creator… sau om-sfânt…

Fie că Întâlnirea este atingerea unei aripi de Înger, fie că este o plecăciune cu mare înfiorare și mare-frică de Domnul, fie că Întîlnirea este Revelația, unică, scrijelită-n inimă cu majuscule cât munții, fie oricum te încearcă visul despre ea, un lucru este cert: disperarea și spaima că nu îl vei întâlni pe Dumnezeu în timpul vietii… da, este măsura singurătății fiecăruia dintre noi.

Și, firește doar tu îți cunoști astă disperare și spaimă…

Dumnezeu fiind dragoste… fară iubire nimic nu e.

Tu și Dumnezeu.

Dar, firește – te poți minți cu bună știință.

“… neclintit azur;

… pe ram de mesteacăn… un

turturel … trist blues….”

Anunțuri

Responses

  1. Permiteţi-mi să mă prezint, domnule Leonard Oprea. Sunt Constantin Marin, din Ploieşti. Prietenul nostru comun Bogdan Stoicescu mi-a făcut propunerea de a face parte din colectivul de redacţie al revistei ,,Gazeta Cărţilor”, a Bibliotecii ,,N. Iorga”, din Ploieşti. Vă mărturisesc că ne-am făcut un obicei, de multe ori când ne întâlnim, să comentăm ceea ce postaţi pe Facebook. De asemenea, citim ceea ce se spune / scrie despre cărţile dvs. Recent, am primit / citit un minunat comentariu al d-lui profesor Christian Crăciun la recenta ediţie a cărţii dvs. THEOPHIL MAGUS… Despre articolul dvs. MĂSURA SINGURĂTĂŢII, îndrăznesc să spun că, într-un mod inevitabil, pe care numai Dumnezeu îl plănuieşte, v-a fost dat să ,,gustaţi” din acest ,,fruct”, al singurătăţi. Pentru că numai un om care s-a situat într-o asemenea stare / situaţie poate vorbi / scrie cu un aşa patetism bine controlat despre un subiect extrem de delicat.
    Cred că singurătatea poate fi considerată ca un fel de experiment-limită, la graniţa dintre viaţă şi ne-viaţă, dintre a trăi într-o colectivitate şi, de fapt, în afara ei. Desigur, această dublă situare, înlăuntru şi în afară, nu poate decât sfâşia fiinţa noastră lăuntrică. La final, după ,,operaţie”, putem să ne ,,încarcăm” într-o nouă viaţă.
    Iertare, vă rog, dacă mesajul/comentariul meu este alambicat.
    Sunt unul dintre cei care vă mulţumeşte pentru ceea ce postaţi / scrieţi / publicaţi, într-o manieră sau alta.
    Primiţi, vă rog, respectul meu, domnule Leonard Oprea, pentru ceea ce sunteţi, pentru felul în care îl manifestaţi pe Dumnezeul din lăuntrul dvs.

    Cu consideraţie,
    Constantin Marin
    (constantin.marin803@gmail.com)

    Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: