Publicat de: leonard oprea | 16 Iulie 2016

PRAGURILE UNUI DESTIN DE EXCEPȚIE


Doina Roman Covers

Leonard Oprea

PRAGURILE UNUI DESTIN DE EXCEPȚIE

Doina Roman și cartea sa, Trilogia „Pragul” (Editura Tracus Arte, 2014-2016, București, România) a fost este și va rămâne pentru mine un fulger globular: te învăluie, te izbește, te amețește – te rănește, te vindecă; te exasperează, te desface în hohote de râs, te umple de lacrimi; te îneacă în abisul inconștientului – te duce printre nori acolo, în seninul divinei revelații…

Nu e de mirare că în 2015, Suceava, la Convenția națională de literatură SF & Fantasy, „Pragul” a fost cartea primind, prin vot zdrobitor majoritar, Premiul pentru Cel mai bun Debut în volum.

Iarăși nu e de mirare că, voci cu autoritate în critica literaturii fantastice: Cosmin Perța, Oliviu Craznic, A G Secară, sau Rodica Bretin au apreciat în mod deosebit această creație – incontestabil – de excepție în literatura română, atenție, nu doar fantastică, dar în întreaga literatură română contemporană.

Și – iarăși – atenție, nu doar în literatura română, dar și în literatura europeană, Doina Roman vine cu „Pragurile” sale în descendența romanului-basm european pe cea mai bună linie-de-sânge. Mă refer la JRR Tolkien, CS Lewis, TH White, Michael Ende și,  last but not least, Vladimir Colin.

Doina Roman este pentru români, dar asemenea va fi destul de curând pentru Europa și dincolo de ocean (cred asta cu toată tăria) o altă JK Rowling. Atât doar: Trilogia „Pragul” este superioară oricărei cărți din seria Harry Potter – și ca imaginație, și ca epică, dar mai ales din punctul de vedere al calităților artistice.

În România prezentă – unde a fi un autor de succes și pentru publicul larg și pentru critcă, a devenit un fapt practic imposibil – ei bine, Doina Roman reușește performanța olimpică de a cuceri pe toată lumea. Tot ce-i mai rămâne de facut este să producă magia prin care să-și traducă „Pragurile” în engleză, să-și găsească un agent literar britanic sau american și… the sky is the limit…

Trilogia „Pragul” este o evadare din Iad. Căci problema actuală a omului mileniului trei nu mai este cum să nu ajungi in Iad. Trăiești în Iad. Deci, problema crucială este aceea a evadării din Iad. Astfel, povestea Pragurilor poate fi vizualizată în picturile lui Hieronymus Bosh, James Ensor sau Victor Brauner. Poate fi auzită în muzica lui Mozart, Vivaldi, Mendelssohn, ori în jazzul lui Charlie Parker, Miles Davis, Jan Garbarek. Dar poate fi trăită în filmele lui Charlie Chaplin, Andrei Tarkovski, Fellini ori, de ce nu, Tarantino. Dramaticul și comicul se împletesc, se întrețes în arabescuri de realitate-vis halucinant precum arhitectura lui Antoni Gaudi.

Într-un interviu acordat unui post național TV, întrebată cum interacționează cu propriile sale „Praguri” Doina Roman se confesează: „Pragurile… M-da, sunt Pragurile mele… Și dacă e să-l parafrazez pe Roger Caillois, voi spune ca prin trecerea Pragurilor am născut o fisură în real, dăruindu-mi astfel revelația fantasticului tămăduitor al realității… întru tot ce se vede… și mai ales ce nu se vede.”

Cheia de boltă a trilogiei „Pragurilor”, implicit a Doinei Roman este – în viziunea mea – astfel:

Primul Prag este cel al omului luptând zilnic cu zombificarea sa … zilnică.

Al doilea Prag este al conștientizării voinței de a trăi, frumos, liber și cu sine qua non umor (aici Doina Roman fascinează ca șampania revărsată din cupă…).

Al treila Prag – revelația dăruită de Domnul Iisus Christos… „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.” (Marcu 10/14)

Mărturisește cutremurată Doina Roman, în finalul Pragului al III-lea (p.204-205):

„Lia înghiţi în sec, se lăsă în genunchi şi privi copilul în ochi.

— Cine eşti?

……………………………………………………………………………

Băiatul îi puse o palmă pe obraz şi răspunse simplu:

— Stăpânul !

— Păr Roşu rămâne aici, ca întotdeauna! Știu, niciodată nu o să vă obişnuiţi cu ea. Numai că îi confisc ochelarii ca să nu se mai joace. O să iau şi crucea grindarilor, aia veche, a străstrăbunicului meu din care sau făcut săgeţilebarieră. Asta ca să fiu sigur că nimeni nu o să mai despartă lumile noastre şi că tu o să poţi da ce ai aici tuturor! şi făcu un semn în dreptul inimii femeii.

— Şi ţine minte: NU eşti o simplă purtătoare! Eşti purtătoarea MEA! …Ah, am uitat ceva, fă iarba aşa cum am lăsato eu: verde !”

Trilogia „Pragul” nu doar anunță un destin literar și christic de excepție, dar deja îl și confirmă.

Leonard Oprea

Iulie, 2016, București.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: