Publicat de: leonard oprea | 23 Martie 2016

leonard oprea – Prezentul continuu: Lăutărism / Partidul Bacșiș-Pupat-Scrisorica & Co


Leonard O Meditation 7

leonard oprea

Prezentul continuu: Lăutărism / Partidul Bacșiș-Pupat-Scrisorica & Co

În România de azi practic nu există diferențe între partidele politice privind „ideologiile” lor, decât, oarecum, la nivelul platformelor electorale. În momentul guvernării toate dovedesc că nu cunosc/practică decât o singură ideologie, interesul individual în dauna interesului național. Iar la o cercetare atentă se dovedește clar că în România de ieri și de azi, până la urmă – clasa politică s-a autoidentificat și se identifică mereu cu intelectualitatea română. (Iunie 2004, Boston, SUA /… cine își mai aduce aminte de Corneliu Coposu?)

Dragul meu cititor, ieri, 17 iunie 2004, am primit un scurt e-mail de la filosoful american în științe politice, profesorul și eseistul Vladimir Tismăneanu. Iată ce îmi scria:

Azi, 17 iunie, s-a stins din viață Jacek Kuron, la 70 de ani, unul dintre oamenii cei mai curați și curajoși pe care i-am cunoscut în viața mea. A fost mentorul lui Michnik, prietenul lui Havel, inspiratorul Solidarității, respectat de toate personalitățile poloneze, de la Papa Ioan Paul II, la Lech Walesa. Până și Jaruzelski a recunoscut că regretă că a ordonat arestarea sa în 1981, când s-a proclamat sinistra Lege Marțială. Pentru Europa de Est, pierderea lui echivaleaza cu a lui Saharov, sau, mai recent, Reagan. Figura gigantică – l-am cunoscut personal, am poze cu el, la Varșovia – era ministrul muncii, când, în 1994, am fost la el acasă. Locuia în continuare într-un apartament de bloc muncitoresc. A ramas pâna la moarte exponentul liberalismului civic, aparând, în egală măsură, ideile și valorile justiției sociale. Cartea lui de memorii, „Credința și Eroarea”, este un document indispensabil și indepășabil pentru înțelegerea fenomenologiei rezistenței anti-totalitare în veacul al douazecilea.”

Citind e-mail-ul semnat de Vladimir Tismăneanu, mi-am adus aminte de Corneliu Coposu (1914-1995). Cel care a luptat constant și eroic împotriva comunismului, cum puțini au luptat în lumea asta; cel care a petrecut 17 ani în sinsistrul Gulag românesc al dictaturilor comuniste. Cel numit imediat dupa moartea sa “Pater Patriae”; cel care înainte de moarte a fost onorat cu “Legiunea de onoare” din partea statului francez; cel primit la Vatican de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea… În temința comunistă Corneliu Coposu scria:

“Statornice inimi curate, ce bateți la fel cu a mea,

Vă cheamă iubirea de frate, din temnița aspră și grea!”

Da, mi-am adus aminte de titanul Corneliu Coposu… Mort cu doar 9 ani în urmă.

Astfel m-am întrebat: cine își mai aduce aminte de Corneliu Coposu? 

Și, uite așa, din aproape în aproape, am continuat să mă întreb despre multe altele privind politica și cultura româneasca în acest prezent.

Ce să fac?… vrând-nevrând am ajuns să am în fața ochilor tabloul unei lumi, dacă nu în dezastru, atunci cu siguranță în pragul dezastrului.

Da cititorule, sunt sigur că îmi vei replica astfel: uite ce s-a întâmplat la alegerile locale din acest an – am învins!

Nu, te rog nu te îmbăta cu apă rece! Analizează atent cu ce procent ai învins și nu uita că România se vrea în Uniunea Europeană… Adică vor asta și pesediștii…; căci, ce e politica înainte de toate, decât business? Apoi, mai adu-ți aminte că la fel ai reacționat și când l-ai ales președinte pe Emil Constantinescu… Și ai vazut ce s-a întâmplat, cum ai trait… Sau ai uitat deja? Bine, bine, îmi vei spune – confuzat pe buna dreaptate, chiar furios – dar de ce mereu ni se întâmplă așa, de ce?

Eu voi încerca să-ți răspund cât se poate de simplu, nu ca un politolog, doar așa, hai să zicem, ca un scriitor:

În România de azi practic nu există diferențe între partidele politice privind „ideologiile” lor, decât, oarecum, la nivelul platformelor electorale. În momentul guvernării toate dovedesc că nu cunosc/practică decât o singură ideologie, interesul individual în dauna interesului național.

Iar la o cercetare atentă se dovedeste clar că în România de ieri și de azi, până la urmă – clasa politică s-a autoidentificat și se identifică mereu cu intelectualitatea română.

Iar despre intelectualitatea română, uite ce scria Mircea Eliade în 1935:

“Văzută de departe, politica noastră culturală și propaganda noastră în străinatate se dovedește o creație de inconștienți sau de demenți. Încercați să vă imaginați ce ar fi țara românească dupa ce Liviu Rebreanu și Papadat-Bengescu ar fi traduși și lansați în toată lumea: dupa ce universitățile noastre ar fi încăput pe mâini tinere; după ce atașații de presă din străinătate ar fi înlocuiți cu oameni harnici și pricepuți – imaginați-vă toate acestea și veți înțelege ce vor crede generațiile următoare despre noi. Ar fi atât de simplu ca roumain, rumenian, rumane și rumeno să nu se mai lege în memoria europenilor de “bacșis-bacșis”, de inacapacitate politică și de conștiința ieftin de cumpărat – ci de opera unui Rebreanu, Blaga, Brâncusi sau Enescu. Ar fi atât de simplu… Un ministru inteligent ar înțelege că, în starea de lucruri de astăzi, singura ofensivă ieftină și eficace împotriva insultelor legate automat de numele neamului nostru, ar fi ofensiva valorilor maxime și specifice. Dar nimeni nu înțelege. “ (Mircea Eliade – Roumain, Rumenian, Rumane, Rumeno / 1935)

Da, într-adevăr, recunoaște și tu cititorule : “…dar nimeni nu înțelege.”

Vreo explicație? Da, uite una teribil de bună. Cea a lui Constanin Noica:

“La treapta imediat mai jos de cea a omului de format mare, polihistorismul creator al românului, deschiderea sa către mai multe lucruri deodată, înțelegerea sa atât de cuprinzatoare, dar acum fără suficientă acoperire, nici creativitate, devine lautărism.” (C. Noica – Memoriu către Cel de Sus sau Modelul Cantemir / 1973).

M-da… Greu de găsit replica potrivită la “ghilotinarea” executată de Constantin Noica.

Fiindcă argumentul direct și imediat este chiar realitatea existenței prezente a intelectualității române.

Dincolo de tot ceea ce, tu cititorule și eu, noi știm despre intelectualitatea româna, trecută și prezentă, dincolo de aceste Alegeri 2004 și culisele lor labirintice și rău mirositoare, de dată recentă eu îți reamintesc doar scandalurile produse la Târgul Internațional de Carte “Bookarest 2004”, scandalul de primă mână fiind acordarea premiilor Asociaței Editorilor Romani (AER – adică, da, aer…). Sau, linșajul mediatic lansat asupra creatorului Școlii politologice românești moderne, Vladimir Tismaneanu, provocat de apariția cărții sale “Marele Șoc”, un dialog cu Ion Iliescu (carte atât de necesară pentru o reală istorie politică a României).

În sfârșit, pe scurt, în lumea intelectuală românească funcționează splendid aceste “principii călăuzitoare”:

bacșișul, pupatul în fund și scrisorica (lui Agamiță Dandanache)

Da, deziderate aplicate în varii forme, de la ad litteram și pînă la ce numești tu, cititorule, victoria ta în aceste Alegeri locale 2004. Da, funcționează splen-did.

Așadar, fiind clasa politică română identică – până la urmă – cu intelectualitatea română, partidul care conduce țara nu este altul decât:

Bacșiș-Pupat-Scrisorica & Co“.

Adică o afacere stabilă și mereu rentabilă de ani și ani și ani… De zeci de ani și zeci de ani…

Prin urmare, cine să-și aducă aminte de Corneliu Coposu ?!

În consecință, eu te rog cititorule adu-ți aminte aceste cuvinte: “Voi sunteți sarea pamântului. Dar dacă sarea își pierde gustul, cu ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni.”

(Evanghelia după Matei 5/13-16)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: