Publicat de: leonard oprea | 27 Februarie 2016

THEOPHIL MAGUS: Mileniul III va fi magic sau nu va fi deloc / interviu /


Leonard Oprea NOU portret

THEOPHIL MAGUS – INTERVIU INEDIT
Mileniul III va fi magic sau nu va fi deloc
*
Magia divină şi magia neagră. Ce fel de magie este magia transilvăneană? Despre puterile de rang superior. Religie şi magie. Se spoate salva omenirea prin trăire magică? Care este scopul acestei cărţi? Fragmente dintr un interviu cu Theophil Magus, necesar realizării unor reportaje pentru cîteva reviste americane, National Geographic şi altele, dar şi a unor emisiuni televizate la CBS, pentru SUA şi Europa
*
Autor: Leonard Oprea / minim info Internet English & Romanian Wiki / Editura: Eikon / Anul aparitiei: 2015 / Nr. pagini: 678 pagini / ISBN: 9786067113631
Ediție integrală, adăugită și revizuită, ilustrată.
Prefața: Vladimir Tismăneanu. Postfața: Liviu Antonesei.
*
Leonard O.: Ce vînt vă aduce în Statele Unite ale Americii, maestre Theophil Magus? Sînteţi primul mag transilvănean care vine în America?
Theophil Magus: Nu vin pentru prima oară în State. Şi în nici un caz nu sînt primul mag transilvan care păşeşte pe pămînt american. În acest iulie 1999 nu mă aflu aici pentru a sprijini campania electorală a Primei doamne a SUA, Mrs. Clinton, şi nici Legea Respectului în Louisiana, unde elevii vor saluta cu „sir” sau „ma’ma”. Nici să mă împotrivesc. Let it be… În virtutea unei tradiţii de peste 200 de ani a magilor transilvani, am venit să întreprind anuala călătorie iniţiatică împreună cu discipolii mei americani în Transilvania americană, magnifica Brevard¬ Transylvania County din sălbaticii munţi ai Carolinei de Nord. Mai doresc să l caut pe vechiul meu prieten Andrei Codrescu şi să i propun ca împreună să aflăm soluţii pentru înfiinţarea la Chicago sau în altă metropola americană, ori în Europa, a Institutului „Mircea Eliade”, institut sau fundaţie, vom vedea, pentru cercetarea credinţelor şi ideilor religioase ale lumii. Pe Mircea Eliade l am cunoscut în Himalaya, într un ashram… Acest mare pireten şi inegalabil spirit magic al culturii acestui secol merită cu prisosinţă un astfel de omagiu… Iar al treilea motiv, cartea de faţă, cea la care acum trudeşti. Doar e prima înfăţişare a magiei transilvane în lume, nu?
Leonard O.: Maestre, Magus, de cînd… vă ocupaţi cu magia?
Theophil Magus: Idioată întrebare. Dar te cunosc şi sînt sigur că anume ai pus o. Păi… Ca orice om, vorba românului, că nu e om să nu fi scris o poezie, făceam vrăji încă de mic copil… Nu rîde. Nu ţi aduci aminte cum, un ţînc fiind, o implorai pe mama ta să ţi cumpere vara o îngheţată pe băţ? Nu spuneai nimic, ci doar o aţinteai cu privirea aceea ca o rugă fierbinte şi disperată… Iar mama ta, după ce îţi dădea toate explicaţii posibile: amigdalele inflamate, dinţii stricaţi, avem acasă mai bună, mai proaspătă…, azi dimineaţă n ai fost cuminte…, tata nu ne dă voie etc., în final ceda. Îţi cumpăra îngheţata mult dorită şi se întreba apoi de ce totuşi a făcut o? Cum a putut ea, adultă, raţională şi mamă bună, să cedeze privirii tale de copil care habar n are…? Nu? Dacă urlai, dădeai din picioare, implorai în gura mare, poate că nu obţineai nimic, doar o bătaie în văzul lumii, nu? Dar aşa, ai făcut o vrajă. Iată… Înţelegi? Însă nu despre asta m ai întrebat. Să ţi răspund răspicat: nimeni în lumea asta nu se ocupă cu magia. Ştiinţa şi arta magiei se învaţă. Greu şi cu multă trudă. Abia apoi, prin Credinţă şi cu ajutorul lui Dumnezeu, vine harul. Chiar şi în cazul vrăjitoriei, aşa zisa magie neagră, totul se învaţă. Şi după aceea, precum Faust, abia după aceea vei fi ispitit să semnezi pactul cu Diavolul. Să nu ţi imaginezi că Satan va vinde puteri oculte oricui. Hotărît lucru, nu. Dar morţii cu morţii şi viii cu viii. Uite, pentru mai multă încredere, îl voi cita pe Eliphas Lévi: „Există o ştiinţă adevărată şi una falsă, o magie divină şi o magie infernală, adică tenebroasă. O vom revela pe cea dintîi şi o vom dezvălui pe cealaltă. Îl vom diferenţia pe magician de vrăjitor; şi pe adept de şarlatan. Magicianul este suveranul pontif al naturii, iar vrăjitorul nu e decît profanatorul ei”. Cred că e foarte clar acum. Şi adaug: magul nu se ocupă cu magia, cum nici un artist adevărat nu se ocupă cu muzica, poezia, proza, pictura, sculptura sau arhitectura. Sau matematicianul nu se ocupă cu matematica. A fi este verbul, nu a avea.
Leonard O.: Maestre, cuvîntul „magic” este folosit zilnic de sute şi mii de oameni; cel puţin în ultimul deceniu al acestui secol, micul şi marele ecran, dar şi cyberspace ul computerului nu mai pot „găti” nici o reţetă, de la divertisment la politică, de la reclama publicitară la teoria ştiinţifică sau filozofică, fără folosirea ingredientului „magic”. Ce este pînă la urmă magia? Cea „divină”, cum spunea Lévi.
Theophil Magus: Aşa cum tu singur ai scris în această carte, dar te corectez puţin: magia este actul de integrare al fiinţei umane în condiţia sa iniţială şi iniţiatică, aceea a primului om, omul edenic. Dacă vrei, simplist formulată, dar, măcar aşa, pe înţelesul fiecăruia, … condiţia omului lipsit de păcat. Acesta e şi motivul pentru care genialul poet transilvan, Lucian Blaga – cel căruia, cum desigur ai aflat, comuniştii români i au făcut cu rîvnă şi talent viaţa mai mult amară, printre altele lipsindu l de Nobelul care ar fi înnobilat magica înalta poezie română – nota despre magie că „… dacă n ar fi existat în conştiinţa umanităţii, încă din timpuri geologice, ideea magicului ar fi trebuit să fie inventată”. Căci „păcatul” este tot ceea ce nu putem cunoaşte decît prin simţurile ştiute, senzaţiile percepute conştient şi explicaţiile concepute astfel încît să nu devii cumva iraţional. Am încercat astfel, extrem de lapidar, da, să ţi amintesc că „lipsa de păcat” înseamnă, în ultimă instanţă, puterea de a transcende realitatea existenţei tale. Şi, în primul rînd, realitatea existenţei zilnice. Poftim, ai acum, la fel de bună ca şi cea dinainte, altă definiţie a magiei. Divine, da. Iar magia transilvăneană nu face excepţie de la această definire. Eu iubesc însă tare mult gîndul lui Pico della Mirandola: magia este filozofia cea mai înaltă şi sfîntă.
Leonard O.: Maestre Theophil Magus, se ştie prea bine că un mag veritabil posedă puteri miraculoase, dincolo de ceea ce astăzi numim ESP, adică, telepatie, clarviziune, premoniţie, sau în afara puterilor cunoscute ca paranormale, cum sînt hipnoza, sugestia, telekinezia – însuşiri şi puteri de rang inferior, înnăscute sau dobîndibile în timp, prin exerciţiu. Există puterile acestea miracu¬loase? Orice mag le posedă? Dar magul transilvănean?
Theophil Magus: Parcă am fi la şcoală sau eroii unui serial american pentru iniţierea adolescenţilor în ştiinţele naturii. OK Dacă aşa ţi e mai uşor… Da, există. Orice mag autentic le poate avea. Dar nu fără a fi mai întîi capabil să strunească şi să folo¬sească puterile de rang inferior, cele amintite de tine. Oricare organism superior conţine într o interdependenţă organică şi uni¬tară subansambluri, un bun exemplu sînt organele interne. Acestea pot funcţiona independent în anumite condiţii, dar fără o finalitate, hai s o numesc, utilă într o realitate complexă. Cu o inimă pulsînd în afara corpului viu, şi se poate asta acum în orice laborator, ce vei face? Da, sînt răspunsuri cîte vrei şi tomuri nenumărate despre utilitatea acestor experienţe, dar în interiorul corpului viu inima va rămîne mereu un mare mister. Puterile superioare sau, cum le spui, miraculoase… Spre exemplu, dedublarea în timp şi spaţiu conţine şi depinde de o serie de factori evident determinanţi, iar printre ei sînt şi sugestia, clarviziunea, telepatia, telekinezia… Trebuie însă făcută o precizare extrem de importantă. Puterile superioare nu sînt decît acele puteri care apar spontan, de la sine, după îndelungaţi ani de practică şi meditaţie. Şi, poate paradoxal pentru profani, aceste puteri sînt depline doar cînd se nasc una pe cealaltă. Cu alte cuvinte şi pe scurt: ori le ai pe toate, ori pe nici una în mod deplin. Sînt magi care cad în capcana plăcerii oferite de patinajul pe suprafaţa diamantină a doar uneia dintre aceste puteri (care, reţine te rog, nu sînt deloc prea multe). Oh, desigur, va deveni un maestru al acelui tip de patinaj şi va ului lumea cu performanţa lui. Însă acest mag nu va fi niciodată un mag autentic. Va fi doar un performer. Un profesionist ultraspecializat şi de înaltă performanţă. Magul autentic… Uite o imagine: în calea sa, magul autentic (oricărei căi i ar aparţine) este un fluviu care adună rîuri ce culeg pîrîuri, iar acestea împletesc izvoare. Întot¬deauna fluviile înţelepte şi puternice se vor îndrepta către ocean. Nu sînt multe fluvii care se varsă în ocean. Sînt destule albii secate în pustiurile lumii. Şi sînt foarte multe rîuri, pîrîuri şi izvoare care îşi pierd urma în mlaştini ori lacuri mai mari, mai mici, precum şi unele care dispar în străfundurile Pămîntului. Sînt, poate, prea puţini magii autentici. Iar pentru aceştia, puterile miraculoase nu sînt decît trepte ale desăvîrşirii pe calea unirii cu Dumnezeu. Magii transilvăneni pot fi număraţi pe degetele mîinii; şi codul lor de exercitare a puterilor superioare este într adevăr draconic. Nu s a mers niciodată pînă acolo, nu a fost nevoie niciodată, dar nerespectarea acestui cod cu punct şi virgulă înseamnă practic condamnarea la moarte. Aşadar, imaginează ţi codul Bushido aplicat cu maximă stricteţe, Bushido fiind un cod tolerant faţă de codul nostru. Şi dacă tot sîntem în aria spiritua¬lităţii japoneze, mult îndrăgită şi de a dreptul vulgarizată astăzi în lume, două vorbe despre puterile miraculoase. Bankei, un vechi maestru Zen, întrebat dacă poate scrie cu pensula o foaie de hîrtie aflată pe malul celălalt al rîului din faţa sa, n a ezitat să răspundă: „Scamatorii de felul ăsta nu fac parte din Zen. Miracolul pe care eu îl înfăptuiesc zilnic este că dacă mi e foame mănînc; dacă mi e sete beau”. Astfel şi eu te întreb, la ce bun puterea de a fi invizibil dacă, de fapt, nu ţi doreşti şi nu reuşeşti decît atît: să fii în mod evident mai vizibil decît ceilalţi?
Leonard O.: Cred că în acest moment mulţi se vor gîndi la dumneavoastră mai degrabă ca la un călugăr franciscan sau, în orice caz, un misionar creştin bun predicator… Dar, fiindcă tot s a creionat această posibilă asemănare – care este interferenţa religiei cu magia?
Theophil Magus: Nu, n ai greşit deloc. Noi, magii transil¬văneni, continuăm de veacuri tradiţia ktistai lor, străvechii călu¬gări geto daci. Or, aceştia, asemănaţi deja în textele antice cu esenienii de la Qumran, nu au fost niciodată şi nu sînt nici astăzi, în viaţa lor lumească şi spirituală, prea departe de condiţia călugă¬rului franciscan. Întotdeauna magii autentici au fost de acord că Sfîntul Anton din Padova, călugăr franciscan, va rămîne un model exemplar. Din timpul vieţii lui şi pînă astăzi, acest mare ascet creştin şi mag prin harul divin vreme de aproape 700 de ani a înfăptuit şi înfăptuieşte vindecări, dar şi împliniri miraculoase. Stau dovadă sute de mărturii scrise, nu mai vorbesc de cele orale transmise din generaţie în generaţie. Acesta este încă un răspuns referitor la existenţa puterilor de rang superior şi utilizarea lor. Sfîntul Anton de Padova era capabil, şi este, să călătorească în timpul şi spaţiul psihic al oricărei persoane care avea şi are nevoie de el, oriunde s ar fi aflat şi este acea persoană realmente neferi¬cită. El săvîrşeşte ceea ce s ar putea numi, doar pentru o mai bună înţelegere, empatia divina. Întotdeauna magii transilvăneni au avut această putere.
Dar să revin la întrebarea ta deşi, într un anume fel, am răspuns la ea. Se poate însă şi mai bine. Pentru anticii geto daci, Zalmoxis a fost profetul, sacerdotul şi magul. Pentru evrei, Moise este profetul, sacerdotul şi magul. Pentru budişti, Buddha este profetul, sacerdotul şi magul. Nu mai continuu. Trei religii ale Iubirii universale avînd Dumnezeu, Unul. Fireşte, s au împlinit, închis şi deschis perfect în Iisus Christos şi Evanghelia Sa. Iar primii care s au închinat lui Iisus au fost cei trei Magi de la Răsărit, Gaspar, Baltazar şi Melhior. Trei regi, trei continente, Africa, Asia şi Europa, şi trei daruri: aurul – înţelepciunea regească/magică tămîia – jertfa/magică şi smirna – stăpînirea de sine/magică. Iată de trei ori trei întru sacru şi act magic. Iar cifra nouă, printre altele, este şi cifra iniţiatului, nu? Omisesem, iartă mă, cele trei continente semnificate de fapt, simultan şi implicit, şi cele trei vîrste ale omului. Apoi, viaţa pămînteană a Lui Iisus. Vindecător, Călăuzitor şi Ocrotitor este Mîntuitorul. Afirm astfel, cu mîna pe inimă, că paradigma supremă şi, evident, unică a magului tran¬silvan este Iisus Christos. Şi nu numai a lui. Dar magul transilvan nu este ortodox, catolic, protestant sau vreun sectant de dogmă nouă. Este doar creştin. Apostolii şi primii ucenici au fost la începuturi astfel. Însă magul transilvan nu neagă existenţa Bisericii. O acceptă ca pe o consecinţă şi un act firesc, deseori chiar necesar al naturii şi fiinţei umane, nedesăvîrşită încă.
Aşadar, într un limbaj puţin mai academic, sacrul fiinţează sentimentul religios şi structurează, modelează, conceptualizează gîndirea religioasă. Or, sacrul nu poate fi decît magic.
Meditează singur şi adînc asupra tainei euharistiei şi, după o vreme, vei înţelege că a fi tu însuţi Iisus Christos – aceasta este chiar revelaţia esenţei sacrului, adică a fi tu însuţi mort şi înviat este transcenderea ta însuţi prin act magic şi absolut. Cunoşti transcendentalitatea? Devii chiar sacrul magic. Îl poţi întîlni pe Dumnezeu.
Leonard O.: Deci, o religie lipsită de sacru… Ce este?
Theophil Magus: Nu aşa trebuie să întrebi. Din însuşi felul pronunţiei, sacrul apare ca un substantiv comun… De dorit ar fi fost o religie lipsită de sacrul magic… Ei bine, mai ales Zeitgeist ul ultimelor două secole a votat, în mod devastator, pentru o religie lipsită de sacrul magic. Pe scurt, religia este astăzi politică. Iar politica atotputernică simte nevoia acută de religie. În timp se unesc mai multe capete ale Hydrei şi produc cel mai puternic şi vorace, cel mai avid de putere cap al ei, religia desacralizată. Şi din veninul lui apar repede monştrii cunoscuţi sub numele de fascism, comunism, naţionalism religios, fraţi buni şi aproape gemeni. Ce au fost Hitler şi Holocaustul, Stalin şi Gulagul, ce sînt Saddam Hussein şi nebunia din Golf…? Acestea sînt cîteva exemple, cele mai cunoscute, să zicem… Mda… Există aici un ritual „sacru” şi, de ce nu?, „magic” pentru ei, doar pentru ei: crima mereu justificată. Dar să revenim la oile noastre, ce zici?
Leonard O.: Maestre, cu tot respectul pe care vi l port, dar atît eu, cît şi cititorii, telespectatorii, oameni sîntem şi avem nevoie de explicaţii. Şi, dacă se poate, omeneşti, nu magice. Maestre, veniţi din Transilvania românească, deci din România. Amîndoi sîntem români şi nu mă pot abţine să nu vă întreb direct: de ce dumneavoastră şi ceilalţi magi transilvăneni, în virtutea puterilor magice pe care le aveţi şi a destinului dumneavoastră de creştini, nu aţi împiedicat producerea tragediei comuniste, a catastrofei ceauşiste în România? Implicit, întrebarea vizează acţiunile magiei divine în întreaga lume…
Theophil Magus: Aş putea să ţi răspuns doar cu atît: „Cît despre ziua aceea sau ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii care sînt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl”. A spus o Iisus însuşi, Marcu, 13 cu 32.
Dar, şi acest „dar” trebuie foarte bine, foarte clar înţeles, magia divină este actul de reintegrare a fiinţei umane în condiţia sa iniţială şi iniţiatică, aceea a primului om, omul edenic. Rezultă că înainte de orice tăiere, desfacere a firului de păr în patru, magia divină este încercarea de percepere, apropiere, înţelegere şi practicare a Misterelor Cosmice. Cum genial intuia Lucian Blaga, în minunata sa carte, Despre gîndirea magică, îl citez: „Ideea magicului este neîndoios cea mai polivalentă idee a spiritului uman”. Pe de o parte. Pe de altă parte, trebuie acceptat faptul că magia, în special cea divină, există şi funcţionează din timpuri imemoriale. Practic, o dată cu actul Genezei – act eminamente magic şi… sacru. Deci s ar putea spune altfel – în intersecţia celor două planuri generate de aceste afirmaţii anterioare – că magia este ontologică şi pragmatică, cognitivă şi psihanalitică, sacră şi creativă, divină şi umană, arhetipală şi transcendentală. Se impune, dacă am vorbi despre o cateheză a magiei divine, despre o primă lecţie referitoare la principiile de bază ale magiei divine ca întotdeauna actul dinspre mag spre subiect, dar şi actul magic asupra magului însuşi să vizeze în mod obligatoriu indi¬vidul, aproape niciodată masa de indivizi. Aproape niciodată, fiindcă nu pot fi omise acţiunile magice ale marilor profeţi. Dar aceştia n au fost decît 12 în istoria omenirii, cu Iisus Christos cu tot. Iar exemplele lor nu sînt decît clasicele cazuri care confirmă regula de mai sus. Cu adevărat acte magice de masă, de fapt, raportîndu ne la numărul indivizilor, deci la mii de oameni, nu a săvîrşit decît Iisus. Dar şi atunci, acestea au fost, pînă la urmă, lecţii individuale dăruite ucenicilor, viitori apostoli.
Nu vreau deloc să apar în faţa ta sau a oricui altcuiva care citeşte sau ascultă ca fiind un fel de savant plicticos, pretenţios în exprimare. Dar n am ce face, uneori trebuie înghiţite şi hapurile amare, care mai întotdeauna fac bine, chiar vindecă rapid.
Pe scurt, nu e treaba magului să facă istoria. Nici măcar să o explice, fiindcă încercarea de a explica la acest nivel mereu se converteşte în încercarea de a modifica.
Ce s a întîmplat în acest ultim secol cu popoarele lumii? De ce România a fost comunistă vreme de aproape 50 de ani şi magii transilvăneni nu au intervenit să curme Răul? S a pus nu o dată această întrebare, cea care urmează: de ce poporul german l a aclamat şi susţinut pe Hitler? Sau altele: de ce milioane de ruşi au plîns la moartea lui Stalin? şi milioane de chinezi la moartea lui Mao?
Să ţi spune o poveste. La un talk show de televiziune, într una dintre ţările ex comuniste, au fost invitaţi capii cultelor religioase din acea ţară, să încerce o explicaţie religioasă a acceptării dicta¬turii comuniste de către poporul respectiv, vreme de zeci de ani. Înalţii prelaţi au fost la începutul discuţiei destul de precauţi. Dar cînd moderatorul a pus degetul pe rană, şi anume implicarea Bisericii în afacerea „comunismul şi ororile sale”, spiritele s au încins. Astfel, de la acuzarea condiţiilor istorice, politice şi econo¬mice favorizante, s a ajuns foarte repede la implicarea Diavolului şi a magiei sale atotputernice. Apoi, fireşte, s a trecut la Apocalipsă şi aşa mai departe. Mai lipsea puţin ca discuţia să se transforme într o adevărată ceartă pe tema miracolului, desigur, divin, singurul care ar fi salvat omenirea de păcatul comunismului. Doar Rabbi nu spunea nimic. Privea de la unii la alţii şi făcea eforturi vizibile să zîmbească politicos. Dar n a scăpat vigilenţei moderatorului talk show ului, care l a interpelat scurt şi la obiect:
– Rabbi, nu v am invitat să tăceţi şi să zîmbiţi frumos. Ce părere aveţi?
Rabbi a tuşit încurcat doar pînă s a aşternut liniştea. Apoi a spus:
– În Geneza scrie că şarpele i a explicat Evei despre fructul interzis: „Hotărît că nu veţi muri. Dar Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul”. Iar Iisus l a avertizat clar pe Diavol: „Nu l ispiti pe Domnul Dumnezeul tău”. Şi Diavolul însuşi, nu un demon oarecare, l a ascultat. Au fost destui evrei comunişti. Au fost şi mai destui creştini comunişti. Singurul miracol posibil ar fi fost ca ei înşişi să şi fi dorit să rămînă evrei şi creştini. Şi cu un dumnezeu proletar marxist leninist şi cu sufletul în rai, nu se poate. Şi să arunce piatra cel care nu s a închinat acestui dumnezeu revoluţionar de profesie.
Iar noi, magii transilvăneni, ca oricare alţi magi autentici – dar pînă şi vrăjitorii se înclină în faţa acestei evidenţe –, ştim prea bine că nici o magie sau vrajă nu este posibilă fără credinţă în Dumnezeu sau în Diavol. Trebuie mai întîi să crezi, apoi să îţi doreşti cu toată puterea fiinţei tale ca acel lucru, bun ori rău, să se întîmple.
Magul transilvan nu uită niciodată că Dumnezeu e bun, dar nu e prost.
Leonard O.: Maestre Theophil Magus, întrebarea standard: care este deosebirea esenţială dintre magia transilvăneană şi cele¬lalte magii?
Theophil Magus: În primul rînd este o magie transilvăneană. Şi asta nu e puţin nicidecum, fiindcă moştenirea transilvană, spirituală şi religioasă nu este doar uriaşă, dar dincolo de orice comentariu, acest tezaur este unic în lume. Cercetaţi şi veţi vedea. Întrebaţi şi veţi auzi. Căutaţi şi veţi găsi. Apoi, magia transilvană slujeşte o doctrină. Doctrina zalmoxiană a nemuririi şi a omului integral, după cum chiar tu ai formulat o, în cartea ta. Ar trebui puţin explicată, dezvoltată această doctrină, dar nu e nici locul şi nici momentul potrivit pentru aşa ceva. Oricum, nu e vorba de filozofie, cel puţin pentru că nici o filozofie nu a creat – plecînd de la ea însăşi – o practică filozofică. Aşadar, mai degrabă această doctrină este o practică magică avînd valenţe filozofice absolut certe. Am să fac doar acest enunţ: omul integral nu poate fi decît nemuritor. Şi în al treilea rînd, magia transilvană, la înălţimea ei cea mai de jos, este o magie terapeutică atît la nivel corporal, cît şi la nivel spiritual, fiind, de exemplu, mult mai uşor de practicat individual decît multe asane din Hatha Yoga, decît Zen ul introdus în Europa şi America sau decît faimosul Tai Chi Chuan al înde¬părtatei Chine. Le am amintit pe acestea, deoarece, după cum bine se ştie, sînt „best seller” uri ale întregului Occident. Bine¬înţeles, referindu ne la terapeutici ne tradiţionale care de cîteva decenii bune au cucerit civilizaţia creştină. Aşadar, ca magie definitiv creştină, magia transilvăneană, după cum am subliniat, la nivelul ei cel mai de jos, are un înalt grad de accesibilitate pentru Europa, America şi, evident, pentru civilizaţia acestui secol. Ajunge? Apropo de întrebarea ta… Întrebat dacă Teoria relativităţii, creată de el, îl face să se simtă deosebit faţă de toţi ceilalţi oameni, Einstein a răspuns: „Nu. Nicidecum. Eu am creat o simplă teorie despre ceva care oricum exista în întregul Univers. Dar faptul că nu reuşesc să cînt la vioară decît mediocru, asta da, mă face să mă simt deosebit faţă de toţi ceilalţi”.
Leonard O.: Maestre, o vacă, oricare, în India, e sfîntă. Dar o vacă avînd cinci picioare va fi întotdeauna şi mai sfîntă. Aşadar, toate bune şi frumoase. Sînteţi totuşi autorul de facto al acestei cărţi, pe care o scriu… Chiar şi eu sînt curios, darămite cititorii, sîntem deci legitim curioşi să ştim ce vreţi de la noi cu această carte?
Theophil Magus: Hotărît lucru, dacă n ai fi fost discipolul meu, doctoratul cu Mefistofeles l ai fi luat cu summa cum laude.
Ei bine, vreau ceva… Ştii, André Malraux ridicase degetul ameninţător: „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc!”. Cred că l am citat bine… Sau nu? În sfîrşit, parafrazîndu l vin şi zic: „Mileniul III va fi magic sau nu va fi deloc”. Există cel puţin un argument… esenţial: fără sacru religia devine politică, şi aşa mai departe… Am vorbit despre asta mai înainte, nu? Şi am afirmat răspicat că sacrul nu poate fi decît magic, nu? Ce vreau de la voi cu această carte? Nu doresc nimic care să nu stea în putinţa oricărui om normal. Să fie oare atît de greu a încerca să trăieşti magic pentru a te simţi un strop măcar mai sănătos, mai puternic, mai înţelept, mai bun şi mai sfînt în această lume?
Aşadar, această carte este realemente un îndrumar practic pentru a trăi magic, folosind învăţăturile, tehnicile, reţetele şi practicile magiei transilvănene. OK? Mai simplu de atît nu se poate răspunde, crede mă. Iar dacă primele trei capitole ale cărţii vor trezi întrebări, suspiciuni, nedumeriri ori iritări nedorite cititorului, părîndu i se aceste pagini prea savante ori chiar inutile, fie că el nu citeşte această carte decît în căutarea senzaţionalului, şi atunci îl sfătuiesc sec: renunţă, îţi pierzi timpul degeaba. Fie suportă cu stoicism povestea discipolului şi uvertura, pentru ca apoi să guste miezul învăţăturii ca pe o binecuvîntare ce i va lumina spiritul şi viaţa. Îl chem din nou pe marele Lucian Blaga. Iar acest mag al poeziei vă mărturiseşte: „Magicul e sarea ori-cărei culturi”. Cum poţi releva misterul fără a l imagina? E posibilă revelaţia misterului fără magic? Dacă vom continua să credem altfel, în curînd nu va mai fi nimic de salvat… pentru om. Nu am fost mîntuiţi pentru a l ignora pe Dumnezeu. Salvarea nu e decît individuală. Şi magică.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: