Publicat de: leonard oprea | 14 Octombrie 2015

leonard oprea: ISTORIA – ORICARE AR FI EA


Leonard Oprea scriitor portret1JPG

ISTORIA – ORICARE AR FI EA

Istoria – fie document în piatră, lemn, metal sau pe hîrtie; sau, fie ea document prin muzică, ori cuvînt, arte plastice sau film – pentru fiecare dintre noi, eu cred că istoria nu există decît prin amintirea/re-trăirea/ personală a uneia sau mai multor întîmplări sau evenimente trăite odată personal. Golită de fiorul emoţional şi de visarea intrinsecă re-trăirii personale – în faptele sale, nu rareori parcă absurd repetate, pînă la urmă pentru oricine istoria nu devine decît o nesfîrşit-ciclică, sinistră memorie din piatră, metal, hîrtie etc. Practic, în acest caz de mai sus, „groapa de gunoi a istoriei“ este istoria însăşi. Şi, în cazul acesta, omul care studiază istoria ca individ golit de dedublarea prin amintirea şi re-trăirea personală, implicit şi lipsit de statutul de martor conştient auto-implicat, acela va fi doar individul care va înţelege şi va practica studiul istoriei aşa… ca o gimnastică de tip body-building. Nimic mai mult. În consecinţă, pentru cel care practică astfel (body-building) studiul istoriei, în ale sale comentarii şi concluzii, obiectivitatea sa utilizează inevitabil şi decisiv ca principale instrumente doar un steril calendar (cifre, zile, luni, ani) şi statistici de cimitir, sentinţe şi pacte politice, măsurători antropologice, analize şi datări fizice, chimice, radioactive, arhive şi modele computerizate etc. etc. etc. … Brrr !

Pentru mine, istoria – oricare ar fi ea – nu poate fi decît o istorie eminamente individuală. Cel puţin fiindcă, orice act istoric în concluzia sa finală creează inexorabil o morală şi apoi o atitudine ce se naşte, firesc, din această morală. Pentru mine, istoricul care nu înţelege şi nu practică istoria ca artă dincolo de ştiinţa seacă şi filosofiile sterile, mai presus de politica şi ideologiile malefice, deci istoria ca artă homo res sacra homini – acela este doar un tăietor de mazăre felii. Poate harnic, poate abil, poate chiar talentat – însă, doar…, doar un tăietor de mazăre felii.

„…senin de august;

 veveriţa albă sub

 stejar – visează…“

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: