Publicat de: leonard oprea | 3 Septembrie 2015

leonard oprea – Ave Mozart


Leonard Oprea NOU portret

O CATEDRALĂ PENTRU FRATELE MOZART

„… nu putem exista singuri – Dumnezeu însuși nu vrea asta…Nici Îngerii nu trăiesc singuri. Iubirea nu este singurătate…” (Theophil Magus)

  • …în această noapte – adâncă

… în această noapte – albastră

… în această noapte – oceanică

… în această noapte – fără nori

… în această noapte – stele miriade

… în această noapte – arde luna palidă

… în această noapte – vată infinită tăcerea

… în această noapte – coapcii sângerii

… în această noapte – foșnesc frunze căzute

… în această noapte – duhurile rîd dansează

… în această noapte – parcul pustiu nu doarme

… în această noapte – bulevardul de plumb

… în această noapte – șoaptele fac dragoste

… în această noapte – îngerii se plimbă visează

… în această noapte – bancile cântă blues

… în această noapte – privighetoarea tace

… în această noapte – câinii nu latră

… în această noapte – benzinăria e strigoi

… în această noapte – mașinile au înghețat

… în această noapte – casele mute oarbe

… în această noapte – oamenii nu s-au nascut încă

… în această noapte – calc iarba sticloasă

… în această noapte – fuiorul alb al pipei

… în această noapte – lupul singurătații zilnice

… în această noapte – tigrul vieții veșnice

… în această noapte – șoimul Credinței

… în această noapte – dorul de moarte

… în această noapte – dorul de iubire

… în această noapte – dorul de viață

… în această noapte – copila iubita mea

… în această noapte – Tatăl e Fiul Sfânt Duh

… în această noapte – catedrala din argint topit

… în această noapte – fratele nardi se roagă

… în această noapte – nu există cuvinte…

„… un abur de duh

… învăluie arțarul

… aprins de toamnă…”

***

(din „Trilogia lui Theophil Magus” / Ediție integrală/ în curs de apariție la Editura „Eikon”, București, 2015/ Copyright © 2015,  Leonard Oprea)

Anunțuri

Responses

  1. Ai uitat, Theophyl Magus.
    In noaptea aceea eram cu tine. In noptea aceea mângâiam ca un tremolo motzartian splendoarea coclită ușor de melancolii a Lunii. In noaptea aceea, Theophil Magus, poetizam cu tine, mă rugam cu tine, ne lăsam împresurați intr-o imponderabilitate care nu ducea nicăieri mai departe . In noaptea aceea ne lăsam canonizațt de stele, de infinitatea cerului, de lupii nevăzuți alergând vajnici prin cosmos, ca printr-o pădure carbonizată In nopatea aceea, privighetorile începeau să cânte făcând dragoste între ele și cu cine se mai nimerea pe-acolo in vraja divină, măsluite de Sfântul Duh.
    In noaptea aceea, eram trăiți de tigrul unei nopți albe, de șoimul căntându-ne din aripi, de căinii simbiotici uitând să mai latre, de atâtea doruri îndurerate, de atâtea doruri însingurate, în noaptea aceea eram convulsivi de vii și lunatici, preocupați de stratosfere, crosetați ca o dantelă cu undrele argintate, ca o țesătură măiastră sub panoplia cerurilor.
    În noaptea aceea sufletele noastre, Theophil Magus, se furișau în cămări îngemănate unde se îmbătau, făcându-li-se cunoscută sentința nemuririi.

    Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: