Publicat de: leonard oprea | 5 August 2015

Leonard Oprea: Legea IOHANNIS – TRIUMFUL RAȚIUNII TOTALITARE


Leonard scriitor portret

 

Leonard Oprea:

Legea IOHANNIS – TRIUMFUL RAȚIUNII TOTALITARE

 

       O dezbatere blocată, articolul d-lui Andrei Pleșu – publicat în blogul său din cotidianul Adevarul (http://adevarul.ro/news/societate/o-dezbatere-blocata-1_55bef291f5eaafab) – despre legea 217/2015, fără îndoială și înainte de orice alt comentariu este o exemplară luare de atitudine cu demnitate și rectitudine morală împotriva unei legi ce prefigurează o dictatură populistă și nicidecum consolidarea unei democrații autentice în România. Este acest text/protest o cvasiexhaustivă analiză socio-culturală precisă, cristalină, dar mai amară decît pelinul. Iar concluzia finală – o încercare de exorcizare prin apel la luciditate și responsabilitate cu demnitate. Îi mulțumesc și îi sunt recunoscator d-lui Andrei Pleșu.

Am totuși câteva adăugiri la acest articol. Astfel, personal aș fi insistat mai mult asupra inexistenței, în textul legii, a condamnării directe, clară și explicită a ideologiilor, grupărilor/ organizațiilor și acțiunilor comuniste, dar la fel și privind terorismului islamic. Căci, așa apare, în autismul său monarhic, președintele Iohannis acceptă /practic postulează/ comunismul și terorismul islamic ca fiind un rău necesar lumii prezente. Un rău benefic în România lucrului bine făcut, nu-i așa? Iar monarhii niciodată nu se contrazic, adevărul lor fiind mai presus de orice îndoială. Hainele cele noi ale împaratului … vă amintiți basmul lui Hans Chrisitan Andersen?

Superb și cu mare amărăciune Andrei Pleșu mărturisește/protestează:

„ Pe de altă parte, mă declar inapt să accept vinovăţii ”pauşale”. Nu cred că toţi aderenţii sau simpatizanţii legionari erau potenţial asasini şi nu cred într-un antisemitism ireductibil, dacă mă gîndesc la Constantin Noica, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu etc. La fel, nu cred că toţi membri partidului comunist, sau toţi ”adepţii” filosofiei marxist-leniniste (dl. Radu Florian, de exemplu, sau dl. Ion Ianoşi, sau unii scriitori care au plătit, cu talentul lor, preţul ”literaturii” omagiale, sau mulţi, mulţi alţii, angrenaţi, de voie de nevoie, în ”sistem”…) sunt neapărat vinovaţi de abuzurile regimului totalitar. Şi, mai ales, nu vreau să mai trăiesc o dată sub flagelul interdicţiei culturale, sub care am crescut in anii regimului trecut. Nu vreau să fiu suspect nici dacă citesc Sartre, nici dacă citesc Ezra Pound, Céline, sau Heidegger, nici dacă admir talentul lui Cioran, mintea lui Noica, graţia atotştiutoare a lui Mircea Vulcănescu. Nu am nevoie să ader la biografia lor, la opţiunile discutabile ale vieţii lor publice, pentru a mă lăsa sedus de prestaţia lor intelectuală şi, da, pentru a-i omagia fără rezerve şi în orice fel, pentru rolul pe care l-au dobîndit, pe merit, în cultura ţării şi a veacului.”

În noaptea ce a urmat zilei promulgării legii 217/2015, pe care o numesc legea Iohannis, am avut un vis … Se făcea ca prin minune că mii de intelectuali români se strânseseră în fața porților palatului de la Cotroceni scandând „Jos legea Iohannis!” de se cutremura Bucureștiul… M-da. Un vis…

Vae soli, vae victis… Iată că în afară de Andrei Pleșu, de Alex Ștefănescu împreună cu Nicoleta Savin (în excepționala emisiune Neocenzura, la „Ora de Veghe”, Nașul Tv, din 5 august 2015), de Vladimir Tismănenu, nici un alt intelectual, personalitate culturală română nu a protestat în mod public împotriva legii Iohannis.

         Asadar, pe scurt, intelectualitatea română, precum odată nu de mult, în vremea dictaturii comuniste s-a refugiat cu mic cu mare în inexpugnabila și extrem de confortabila cetate „Rezistența prin cultură” – astăzi din nou și fără șovăială, oierii culturii noastre dispar în „Rezistența prin cultură”…

       Te întreb răspicat: care rezistențã prin cultură?

       Oare poți vorbi de o rezistență prin cultură, cînd aceasta nu s-a constituit și încă nu se constituie într-o rezistență națională unitară, cu un program bine definit, cu acțiuni specifice, clar concertate pentru salvarea și promovarea valorilor culturale naționale, dincolo de interesul politic și financiar, oricare ar fi, individual sau de grup?

Așa-zisa rezistențã prin cultură, armă și scut ale majorității intelectualilor români , nu vizează decît individul și interesul personal – într-atât de mult și de sistematic și cu atâta energie încât astăzi România nu mai este o națiune; este o sumă de indivizi care își pseudoasumă interesul național, fiecare cum îl taie capul.

Da, rezistența prin morală odată cu nihil sine deo – acesta este calea salvatoare. Singura.

Stimabile, onorabile intelectual român nu ți se pare că prea repede te-a lovit amnezia despre monstrul cenzurii comuniste, sinistrul „Consiliu al Culturii şi Educaţiei Socialiste” (CCES) care, înainte de 1989, era organul central de partid şi de stat, aflat sub conducerea nemijlocită a CC al PCR ? Ei bine, află stimabile, onorabile intelectual român – legea 217/2015, adica legea Iohannis nu poate exista fără un nou Consiliu al Culturii și Educatiei…Neo-socialiste… Tot ce mai lipsește acum este un nou Mic-Goebbels, adica un nou Mihai Dulea… Poate – de ce nu? – chiar tu vei fi acela, stimabile.

În concluzie, amar ca fierea și sec: nu istoria se repetă, ci omul repetă istoria. Așadar, un lucru este sigur – prin legea Iohannis avem din nou TRIUMFUL RAȚIUNII TOTALITARE. Și, iarăși avem trădarea intelectualilor practicând cu zîmbet nirvanic rezistența prin cultură.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: