Publicat de: leonard oprea | 25 Februarie 2014

LEONARD OPREA—CORAZON ESPINADO


special for Anna Maria her father as a young man

LEONARD OPREA—CORAZON ESPINADO

Motto:

“What is this?!”

Man, what is wrong with you?! This is your heart!”  ( Theophil Magus )

 Somewhere in the North-East of the USA, on the Atlantic shore there is a little vacation village: “Ocean Point”. During the winter, or in the beginning of springtime, or in the ending of the fall “Ocean Point” is a lone place. Yet, even during these seasons “Ocean Point” is fulfilled by a strange, out of this world beauty.

But, in the full spring, in the summertime and in September, “Ocean Point” is the sublime synthesis of the whole world fairy-tales.

If you exclaim: “Oh, my God, it’s a dream! . . . ” you say nothing by comparison with what you see, what you feel. . . And, everything, the vast green-blue ocean and its foamy waves, the huge yellow rocks, the faraway yachts and the lighthouse, the dwarf islands, the old pines and the gold-blood flowers, the white houses under a never-ending blue sky . . . oh, Lord, everything and all together. . . breathless you. . .

“Ocean Point” has just one narrow street winding along the ocean shore for no more than two miles. Actually, this path goes to infinite. . . as infinite, and blessed is the beauty of the place.

Yes—what can we do? this is life—yes, “Ocean Point” is indeed a heavenly oasis where everything is possible only if you have a yearly income at least a quarter of million dollars.

Therefore, on this infinite and blessed path of “Ocean Point”—step or run slowly, or just walk their pure breed dogs, many kinds of chimpanzees, orangutans and gorillas, every one of them soured, so disgusted, having a long-blue face, deep wrinkles, being early aged by the daily life misery.

Thus, I don’t know why, but it seems it was meant to be this way, because one Saturday, this summer, after the Mass, I started to go to “Ocean Point”. Certainly, just as a simple and very modest tourist.

And, when I saw how they look to me, all those rich monkeys so disgusted by the daily life misery, well, inspired by Heaven, I decided to play on the CD-player of my car, some special music. . .

And, every time—since that Saturday—I run slow, slowly my car on the narrow street of “Ocean Point”, I open at large all the its windows, I get the maximum volume of my speakers and I release out: “Corazon Espinado”, that brilliant lump-of-life born from sadness and joy, from pain and happiness, the Latino song of Carlos Santana.

The whole “Ocean Point” rebound into “Corazon Espinado”.

The ocean exults, the rocks, the pines rejoice, as well. . . And, the chimpanzees, the orangutans and the gorillas soured, so disgusted by the misery of life, each and all of them become men and women, human kind. And, they start to smile. . . so beautiful. So good smiles. More, some of them show me their two thumbs as, “great! thanks, man!”

Oh, yes, “Corazon Espinado”:

“Mi corazón aplastado
Dolido y abandonado [Alt: Herido y abandonado]
A ver, a ver tú sabes dime mi amor
Cuánto amor?
Y qué dolor nos quedó?
(Coro:)
Ah ah ah corazón espinado
Ah ah ah cómo me duele el amor”

And, every time when it happens like this, I feel myself crushed by myself.

Terrible crushed. So dreadfully that I have no tears. Alas! Lord…

And finally I thank to all of them by smiling back as a good Samaritan.

Just because my loneliness is calling now, but I hope not forever: “Corazon Espinado”.

***

“. . . algae on the shore,/

dead oysters—desolation:/

the waves are crying. . . ”

***

Motto:

“Ce-i asta?!

“Omule, ce e cu tine?! Asta e inima ta!” (Theophil Magus )

Undeva in Nord-Estul Americii, pe tarmul Atlanticului exista un mic sat de vacanta numit “Ocean Point”.  Iarna, la inceput de primavara si sfirsit de toamna “Ocean Point” e pustiu. Dar si atunci o frumusete stranie, nepaminteana umple locul. In plina primvara, vara si la inceput de toamna insa, “Ocean Point” este sinteza sublima a basmelor lumii.

Exclamind, “Doamne, e de vis! …”, nu inseamna nimic fata de ceea ce vezi, fata de tot ce simti.  Si, totul, nesfirsitul ocean verde-albastrui cu valurile sale inspumate, ingalbenite stincile uriase, pinii batrini, iahturile din zare si farul dintre pitice insule, insingeratele flori de aur, casele albe, azurul cit vezi cu ochii… Doamne, totul iti taie respiratia.

“Ocean Point” are o singura strada ingusta ce serpuieste de-a lungul tarmului, nu mai mult de vreo doua mile. Dar, in fapt e infinita… Precum infinita e frumusetea binecuvintata a locului…

Dar, ce sa-i faci? viata nu e o acadea si, da,“Ocean Point” este intr-adevar un petic de Rai unde totul este posibil doar incepind de la un venit anual de cel putin un sfert de milion de dolari. Iar astfel, pe acea fermecator serpuita straduta pasesc agale sau alearga, ori isi plimba ciinii, rase pure, tot felul de cimpanzei, urangutani sau gorile acrite, scirbite, cu fete lungi si cenusii, incretite adinc, devreme imbatrinite de mizeria vietii de zi cu zi.

Nu stiu cum, dar asa a fost sa fie, ca de la o vreme in aceasta vara,  aproape in fiecare duminica, dupa liturghie, sa-mi fac drum prin “Ocean Point”.

Desigur, doar asa, ca simplu si amarit turist.

Si, cind am vazut cum ma privesc toate maimutele alea bogate si sictirite de mizeria vietii de zi cu zi, inspirat de Cel de Sus, am hotarit sa pun in CD-player-ul masinii mele un CD cu anume muzica.  Asa ca, de fiecare data cind ma plimb cu masina pe fermecatoarea straduta din “Ocean Point”, cobor toate gemurile masinii, dau volumul la maxim si ascult: “Corazon Espinado” – bulgarele-de-viata, scinteietor intru triste si bucurie, intru durere si fericire, cintecul Latino nascut de Carlos Santana. Rasuna si renaste tot “Ocean Point”: se bucura nespus oceanul, stincile, pinii cinta de bucurie… Iar cimpanzeii, urangutanii si gorielele acrite, scirbite de mizeria vietii, devin femei si barbati, devin oameni. Si zimbesc asa de frumos. Cu bunatate. Chiar imi fac semn cu mina a multumire adinca. Oh, da, “Corazon Espinado”:

“Mi corazón aplastado
Dolido y abandonado [Alt: Herido y abandonado]
A ver, a ver tú sabes dime mi amor
Cuánto amor?
Y qué dolor nos quedó?
(Coro:)
Ah ah ah corazón espinado
Ah ah ah cómo me duele el amor”

Si, de fiecare data cind se intimpla astfel, eu ma simt strivit de mine insumi.

Ingrozitor. Atit de cumplit incit nici sa pling nu mai pot. Doamnee! …

Si, le multumesc zimbindu-le la rindul meu ca un bun samaritean…

Caci, singuratea mea de acum, dar ma rog si sper intru stingerea ei, se numeste: “Corazon Espinado”.

***

“… tarmul cu alge,/

scoici moarte – ce pustiu:/

valurile pling…”

***

Hello God

( Trilogy of Theophil Magus- The Life / Volume III )

(Xlibris Corporation/Random House Ventures/ USA 2013 / Library of Congress Control Number: 2013917769/ ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3/ Softcover 978-1-4931-0718-6/ Ebook 978-1-4931-0720-9 – Kindle amamzon.com ; Nook barnesandnoble.com ) ( essay-novel, 400 pages, illustrated, foreword by Jeff Howe; back-cover quotes by Vladimir Tismăneanu, Nicolae Steinhardt)

(The works of Leonard Oprea are within the sphere of philosophical thinking represented by S.
Kierkegaard, V. Soloviov or Teilhard de Chardin. Though similar, his works are not inspired,
nor influenced by the writings of these Christian philosophers. The special importance and
the crystal-clear beauty of Leonard Oprea’s meditations are revealed by his diamond ideal of
humankind’s Salvation through Faith. “Hello, God”, the third volume of Trilogy of Theophil
Magus, is an unique book worldwide. It inspires and thrills the reader making him ready for
a sincere and responsible meditation on the human condition, now, at the dawn of the third
millennium. /Vladimir Tismaneanu – philosopher, essayist and author/
Leonard Oprea’s dominant perspective is one of cold objectivity, relying little on easy
emotions, with the exception of hidden, profound feelings and questions. Themes are his life’s
purpose – the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right
targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to
serve as exhortation which is a healthy response in the presence of the morbid, the simplistic
in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil. / Nicolae Steinhardt
– philosopher, essayist and author)

Anunțuri

Responses

  1. Frumos Nardi …..salutary din TARA SFANTA de la Sorin

    Apreciază

  2. Foarte, foarte fain, textul ăsta al tău… Scris în tăietură filmică, parcă… Mi-a amintit de un sentiment oarecum asemănător, poate la fel de straniu, însă mult mai amestecat, de izolare și abandon, de nimicnicie în fața naturii dezlănțuite, trăit în octombrie trecut, deci pe la începutul toamnei de acolo, în micul și luxosul orășel de coastă Tsilivi (pe insula Zakynthos). Însingurat, pustiit și potopit de-o de-o furtună ca de început de lume, cu o ploaie perdeluită, ale cărei falduri apoase potopeau întreaga fire, așezînd o peliculă grea, lipicioasă parcă, pe frunzele palmierilor care se zbăteau fantomatic, agonic, șfichiuite de-un vânt gri, tăios, devastator. Apa era pulverizată de rafelele puternice, într-un fel de ceață gri, înecăcioasă, sărată, adusă din largul mării care mugea furioasă, cu valurile-i înspumate, cu crestele crîmpoțite de urgia din larg… Nu era nici țipenie în jur, se auzeau doar țipetele disperate ale pescărușilor, venind nu se știe de unde, aduse de palele uraganului ce rostogolea haotic norii negri printre copacii de pe dealurile din jur, goniți de-un duh nevăzut, fantastic, și care întunecaseră complet lumina zilei… Era o descătușare cumplită a stihiilor, cum nu-mi mai fusese dat să văd pînă atunci, de nici bătăile inimilor speriate nu ni se mai auzeau… Unde erau mofturile și fițele pretutindenare de pînă atunci ale spilcuiților vilegiaturiști, pomădați și parfumați, veniți din te miri ce colț de mahala luxoasă a lumii, în mașini care de care mai farafastîcite, trase seară de seară în fața zecilor de taverne de pe strada principală a micii stațiuni? Dispăruseră ca prin farmec, șterse de-o mînă nevăzută iar acum, în locul lor, mama natură apucată de toate pandaliile, își făcea de cap…

    Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: