Publicat de: leonard oprea | 7 Ianuarie 2014

MIRELA ROZNOVEANU – Cugetul unui Om sau Theophil Magus – traind in America


200px-Saint_Francis_of_Assisi_by_Jusepe_de_Ribera[1]Leonard Oprea – “Theophil Magus in America – 1001 Respiratii”

/ Editura „Kron-Art”, 2013, Romania / volumul  I / ISBN 978-973-1778-55-6

Coperta: Gabriel Stan („Singuratate” – detaliu) Editor: Gabriel Stan Editura “Kron-Art” – Info Contact: „gabrielstanart@yahoo.com” <gabrielstanart@yahoo.com>

„kronartgallery@yahoo.co.uk” <kronartgallery@yahoo.co.uk>

MIRELA ROZONOVEANU:

Cugetul unui Om sau Theophil Magus – traind in America

Ajuns in mizerie, in urma pariului dintre Dumnezeu si Satan, Iov il acuză, cheamă in judecata pe Dumnezeu, intr-un proces public. Iov rabda nenorocirile accumulate peste el in timp ce Satan le supraliciteaza. Tanguirea polemica, zbuciumul din Cartea lui Iov consemneaza incercarea de a rationaliza pedeapsa. In final auzim insasi vocea lui Dumnezeu.  Iov intelege atunci deplin ceea ce textul in sine nu ne comunica; ce putem totusi percepe este ca Dumnezu nu poate exista decat in dialog cu omul. Tensiunea, sfȃsierea, remuscarea, disperarea, eseul moralizator si polemic, dispersarea launtrica a personajului principal sunt mijloace narative de revelare a profunzimilor psihologice, ca si a căilor de accedere la un adevar.

Iona este cel care l-a pierdut pe Dumnezeu; care il sfideaza pe Dumnezeu, pentru a-l regasi. Tonul Iona este cel al reprosului. Iona incearca sa se sinucida fara success, pentru ca Dumnezeu il apara de fiecare data. El este ignorantul supus unui process de educare divina. Singuratatea lui Iona certifica criza gandirii traita de o umanitate care isi fundamentase conceptia de existenta pe o realitate transcendenta si care, sub presiunea istoriei, traieste momente de debusolare.

Ieremia in schimb este cel care il cauta fara incetare pe Dumnezeu. Confesiunea, lamentatia, groaza, viziunile profetice, miracolele decid in cele din urma ca inchipuirea sa devina realitate epica. Plangerea, profetia, denigrarea viciilor, descrierea ororilor, criticismul, paginile de roman social amesteca elementele onrice, fantastice, cu cele simbolice si realiste. Lirismul îmbiba textul.  Ieremia creeaza tabloul de cosmar al dezagregarii lumii lui aflate in robia asiriana. Relatarea suferintelor sale morale si fizice, conectate la suferintele colective, constituie dincolo de jurnal, un model viabil estetic si oricind posibil. Eclesiastul se revendica acestei arhitecturi epice, aceea a eseului liric moralizator si a biografismului profetic.

Am facut aceasta introducere pentru a reaminti o paradigma epica dar si pentru a explica de ce, la inceputul secolului al XXI-lea, ea se reactualizeaza in romanele lui Leonard Oprea.

Imprejurarile istorice si individuale sunt cumva la fel de tragice.

Leonard Oprea, scriitor dizident  romȃn,  zece ani mai  tirziu, dupa Revolutia din 1989,   impreuna cu familia, paraseste tara. Dupa ani de suferinta sub regimul communist, dizidentul trece printr-o post-revolutie de cosmar.  Dezgustat si debusolat in urma loviturii de stat prin care nomenklatura de gradul doi preluase puterea, el pleaca intr-un exil asumat in Statele Unite ale Americii. Aici, in cea mai avansata democratie de pe pamant, scriitorul romȃn gaseste o realitate de la un punct imposibil de acceptat si de inteles.

Mai intai, scriitorului exilat  ii este greu sa scrie intr-o limba noua; publica totusi in limba engleza, patru romane bine apreciate si difuzate in America, Canada dar si  in Europa, Asia, Australia.  Recunoscut in tara din care please, el lupta acum sa fie recunoscut in tara in care s-a exilat si in lumea larga.

Adaptarea sociala este teribil de grea. Ca scriitor de limba ne-engleza, nu are nici o meserie. Se simte inutil social si inadaptat. Prietenii se dovedesc a fi ne-prieteni si il parasesc unul cate unul. Nestiind cit de dura este legea americana a familiei, face eroarea de a se lansa in altercaţii conjugale. Cea ce era aproape banal in ţara parasita, o ceartă de familie, nu este in noua ţară. Arestat, judecat, inchis laolalta cu detinutii de drept comun sau criminalii, el pierde totul: caminul, familia, dreptul de a-si vedea copilul, orice sursa de existenta. Marginalizat, căzut la limita de jos a vietii, abia avand din ce trai, dormind pe unde apuca, muncind din greu in conditii precare, el se roaga si scrie.

Dumnezeu si Iisus Hristos sunt partenerii constanti de dialog. Rugaciunea face parte din discursul epic normal. 

Ceea ce Leonard Oprea defineste si numeste Respiraţii, sunt in fapt forme lirice inerente narării profetice.

Arhitecturile epice de tip Iov, Iona si Ieremia se actualizeaza in cartile lui Leonard Oprea la o magnitudine nemaiȃntȃlnită in literatura recenta.

Recunoastem aici autorului o neobisnuita putere morala, sufleteasca si omeneasca, aceea de a spune si expune, ca si Iov, intregul tablou al nefericirii sale.

Paradoxul, vorbirea ermetica, incifrata fac parte organica din text:

Cea mai mare ispita este … dorinta-de-ispita.

Si, mereu, cu oricit de marunt gind incepe, va culmina prin visul despre lepadarea de Credinta, asadar, prin a-L pune pe Dumnezeu sub semnul indoielii; adica, prin a-ti imagina Izgonirea din Rai ca pe o inacceptabila nedreptate…, ca pe o negare a dreptului tau de fi un dumnezeu.

Odata infaptuit acest vis-viciu, orice viciu este posibil.

 

“… diamante in/

iarba – roua  sub azur,/

lacrimi in zori…

 

Epicul fracturat, lirismul enigmatic revela iubirea de aproapele si iubirea de Dumnezeu:

Cei care nu au trait vreodata constienti ori, constienti isi refuza trairea deplina a bucuriilor simple – sunt deplin straini de pacea launtrica.

Si, astfel, imediat sunt instraintati de Iisus Christos.

Deci, fara indoiala, sunt straini de Iubire, fara de care, “… eu sunt nimic”.

 

“… sub crengi de pini/

in apus – spuma-din-val /

saruta stinca

Alteori, profetul incearca sa afle ratiunea pedepsei sale, el fiind alesul lui Dumnezeu:

Si, totusi – intotdeauna, dar intodeauna – visul supradimensioneaza viata.

Si, de ce ar fi altfel, cind viata este ceea ce este: un cascaval plin de gauri, marcind absenta credintei, moralei, demnitatii, responsabilitatii – dar, cel mai grav, absenta iubirii omului de catre om ?

 

“… fisii alb mov in/

acest apus de brumar/

norii… celest basm “

 

(…)

Nu il poti iubi pe Dumnezeu, fara a fi iubit de Dumnezeu.

Caci, ne-iubit de Dumnezeu, cum il vei cunoaste oare?

Credinta devine axul, elemental primordial al existentei, indiferent de vicisitudini:

In zborul sau soimul se inalta in cercuri infinit implinite – dincolo de nori.

In zborul sau omul se inalta dincolo de nori prin si intru Credinta.

Acesta Credinta este doar Dumnezeu.

 

“…ploua amarnic…/

toamna agonica; ce somn…/

ma poarta – in vis…”

Obsesia vietii, a trairii vesnice se defineste ca o ratacire:

… Omul, da – ratacit si speriat in si de infinitatea si de eternitatea

in-dumnezeirii sale, Omul are o obsesie continuu atotputernica: sa traiasca.

Astfel, inevitabil – mereu este ne-pregatit sa moara.

Desi, Moartea este doar alta Viata.

Cea de dupa Viata.

Precum Iisus spune: Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morti, ci al celor vii.

Tare va mai rataciti…

 

“…decembrie, ce/

adinc… stele-n vals mut pe…/

neaua de argint…”

Interpretarile biblice, cristice, ale cuvantului divin sunt permanenţe definitorii ale discursului auctorial:

Fiind Cuvintul Domnului – poate fi comentata Biblia ?

Credinta – da, poate fi comentata.

Dar – Biblia este si Credinta in cuvint scris.

Asadar, comentariul Bibliei nu este interpretare.

Comentariul Bibliei este Liber Arbitru.

Si, este Omul ca Dumnezeu in fata Creatiei.

 

“… noaptea curge lin/

in fulgii de argint; ce…/

liniste, ce zbor…”

 

“ma intreb mirat: din moment ce viata poate fi o moarte asa cum toate mi se intimpla acum, care ar fi motivul pentru care nu as iubi moartea la fel de mult ca viata?!

 

Psalmi de o frumusete tulburatoare isi fac din cind in cind aparitia de-a lungul zicerii profetice :

… si, iata – m-am plimbat indelung prin furtuna de zapada din 21 decembrie 2008, pe strazile din Auburn, Maine… si, iata, fiinta mea s-a aflat in acel rai al fugilor si al vinturilor razvratite, al cerurilor napustite in navala de zapada  asupra fiintei pamintului, cu oameni si tot ce au  ei…, asupra padurii si brazilor de Craciun, asupra caselor, asupra inimilor ratacite… ohhh, My Lord, asupra trupului meu, chinuindu-l si asupra fiintei mele, inaltind-o acolo, dincolo de minia boltei…caci, astfel am cunoscut ca: viata nu este, eu nu sunt, oricine nu este; dar, am inteles ce se tot cuvinta de mii de ani, fulgii nebuni m-au ajutat sa aflu cristalin ca: viata este totusi astazi, doar astazi; ca eu si oricine altcineva suntem acum, doar acum; oh, Domnul meu si Dumnezeul meu, care dintre fulgii ce se astern, se topesc – suntem, eu, el, voi, noi ?…

 

“ … ceruri movii /

si grele nasc sub steaua/

Domnului. Ninge.”

 

Vituperant la adresa racilelor secolului, profetul le va defini pecum urmeaza:

TREI MONSTRI DE SECOL 21 si NUMITORUL LOR COMUN

Marxistul-liberal; Carturarul-fariseu si Fratele-cuminte (sau, Cain-fara-de-pata).

….

Si cum ma gindeam eu asa, am ajuns la aceasta concluzie:

Ateistul spune: Dumnezeule, nu existi, vorbindu-i lui Dumnezeu.

Agnosticul spune: Dumnezeule, nu te cunosc, vorbind-i lui Dumnezeu.

Credinciosul spune: Dumnezeule, cu ce am gresit de merit asta?, vorbind-i lui Dumnezeu.

Sfintul spune: Dumnezeule, sfinteste-ma odata!, vorbindu-i lui Dumnezeu.

Ingerul spune: Dumnezeule, slava tie, dar tare greu imi este, vorbindu-i lui Dumnezeu.

Moartea spune: Dumnezeule, mai odihneste-te!,vorbindu-i lui Dumnezeu.

Dumnezeu spune: Dumnezeule iarta si implineste…, vorbindu-i lui Dumnezeu.

Asa ca eu, adresindu-ma acelor si acestor eroi ai bestiarului culturii si filososfiei moderne,

eu am intrebat: si voi ce fel de praf sunteti?

Iar cind am amutit, pe bolta s-a inaltat un fantastic curcubeu.

Imens.

Si atit de viu.

 

“… dupa reflux pe/

patul de alge brune/

doua ciori: craaa!…/”

 

Paginile memorialistice devin plangeri in care il auzim pe Ieremia La apa Vavilonului, “acolo sezum si plansem” (Inceputul psalmului 136):

Stau pe malul Fluviului. Este gigantic. Un fluviu dincolo de ce inseamna apele Amazonului. Cu greu ii pot zari malul celalat. Este atit de adinc, atit de larg, atit de incredibil incit pot spune – este un Cosmic Cristal-lichid… instopabil. Este Panta Rhei insusi. Dincolo de Fluviu – lumea invisibila.

Lumea voastra. Lumea noastra.

Am trait in ea. Ieri.

Astazi, sunt aici.

Singur. Pe malul Fluviului. Cerul este atit de senin… Padurea este atit de verde… Stincile sunt atit de alb-galbene… Pasarile sunt atit libere…

Sunt singur.

Aici.

Absolut singur.

De aceea pot sa vad.

De fapt, inima mea vede:

Iisus este Crucea.

Crucea este Christos.

Iisus Christos este Dumnezeu.

Si, astfel, firesc te intreb direct:

ITI MAI AMINTESTI DE CE A MURIT IISUS CHRISTOS PE CRUCE?

 

“…pata de singe/

imbatrinit pe podea,/

Doamne, este vie! …”

 

Ratacirea omului, globalizarea, uitarea esentei dumnezeirii si sfinteniei, obsesia singuratatii absolute in lumea exilului par similare celor din robia asiriana a lui Ieremia:

in clubul American al Singuratatii: “THE PROMISED LAND of LONELINESS”.

Nu, hotarit lucru nu vei mai deloc singur – sunt impreuna cu tine 310, 297, 000 milioane de Americani… singuri.

Ingrozitor de singuri.

Deci, bucura-te!

Dar, nu intreba: DE CE?

 

“… crepuscul astazi…/

pe sosea masinile…/

…apus de plumb, plumb…”

 

Un alt fenomen este acutizarea bataliei dintre Dumnezeu si Satan:

In diversitatea existentei sale, Satan este aproape infinit, doar Dumnezeu fiind infinit si bun. Astfel, cel mai strasnic mod de a-l ispiti pe Satan sa vina asupra ta si sa te locuiasca, este acela de a-ti spune:

“Raul nu este decit ce-mi pot imagina eu despre rau. Iar omul isi poate imagina orice!”

Fiindca acest “aproape  infinit ” care defineste diversitatea existentei lui Satan ca fiind totusi limitata, s-ar putea( insa nu e deloc sigur! ) sa defineasca doar istoric capacitatea omenirii de a imagina raul, dar in nici un caz, subliniez, in nici un caz nu defineste corect puterea /capacitatea individuala de a imagina raul.

Intotdeauna mintea unui singur om a imaginat raul (sub mai toate formele accesibile imaginatiei lui, chiar si forma de “bine” a raului) pina la limita acelui rau indreptat impotriva sa insusi si impotriva celor care constituie obiectul dragostei sale.

Dincolo de aceasta limita, intotdeauna L-a cautat disperat pe Dumnezeu.

Unii L-au gasit, pina la urma.

Altii, nu.

Asadar, intotdeauna devine inimaginabil de rau, acel rau pe care-l consideram perfect imaginabil.

Si orice rau perfect imaginabil contine in el  – cu certitudine – saminta “chemarii lui Satan”.

De aceea iti reamintesc cititorule cuvintele Domnului Iisus Christos:

“Omul nu va trai numai cu piine, ci cu orice cuvint al Lui Dumnezeu.

Sa te inchini numai Domnului Dumnezeului tau si numai Lui sa-I slujesti.

Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau!

(Luca, “Ispitirea Lui Iisus Christos” 4 / 4, 8, 12)

 

“ … crepuscul in acest/

noiembrie si, o stea…/

… un copil plinge…”

Arhitectura epică de tip profetic conceputa de Leonard Oprea  aduna laolalta: anecdote, plangeri, relatari, povestiri cu tilc, tentative de  cuantificare a necuantificabilului (cite feluri de fericire sunt; cate feluri de speranta etc), aforisme, pilde, predici, rugaciuni, toate pe tonuri mergand de la sfintenie si delir mistic  pina la exasperare, urlet pe ultimele corzi nervoase (“… soarele e mort…/ … cenusa e lumina…/”); eseuri politice, pagini de jurnal, talmaciri ale faptelor apostolilor, demonizarea Americii, scrisori adresate fiicei sale Anna-Maria; intrebari despre ce este Dumnezeu si unde se afla Dumnezeu sau care este esenta lui Dumnezeu, impartăsania si misterul ei etc.

Dincolo de filosofie, mitologie, credinta, talmacirea unor pasaje memorabile din Evanghelii si eseuri polemice, in acest roman profetic vezi fiinţȃnd desfasurat inaintea ta cugetul unui om.

(Mirela Roznoveanu / 31 octombrie 2011 – 1 noiembrie 2011, New York)

  • Mirela Roznoveanu:
  • Civilizatia romanului. O istorie a romanului de la Ramayana la Don Quijote, Editura Cartex, (2008)
  • Premiul pentru literatură comparată 2008 al Asociației de Literatură Generală și Comparată din România si premiul Lucian Blaga al Academiei Române.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: