Publicat de: leonard oprea | 28 Martie 2013

Happy Holy Easter 2013! A Tale of the Holy Easter/ Poveste despre Sfîntul Paşte


leonard oprea

Happy Holy Easter 2013! A Tale of the Holy Easter/ Poveste despre Sfîntul Paşte

A Tale of the Holy Easter

(To my Teacher, the Holy Monk Nicolae Steinhardt)

Mary had kept those words in her heart where she thought about them. There could have been no other way as the Archangel Gabriel and Elisabeth and old Simon had recognized her and had blessed her forever. But there was something else old Simon had said… And Mary shuddered once more as she pronounced them to herself: …even if your soul be run through by a sword, that the thoughts of many hearts may be uncovered… And Mary had seen and known everything. She had heeded, learned and gathered the burden of the Light for ten, twenty, indeed, maybe thirty years during the late nights, by the flickering candle with her child, the modest carpenter, beside her and the teacher, Rabboni…

***

And it was spring. And it was the feast of Easter. And it was little before the sixth hour on the Place of the Skull. The sun had gone pale, clouds were gathering and a soft, humid mist stifled the breath. On her knees, Mary appeared to the world like a carved agony. But she kept all those words – kept them alive in her heart. The one, whose eyes were burnt with the terror and awe of human death. Although she knew. Drained, Mary the Mother stood there petrified in front of her Son, her carpenter, the child killed by the scholars, by whose people? God’s? she asked herself as if she, Mary, was the one crucified. And she prayed with all her heart, with all her soul, with all her mind, with all the strength of her being: No, my Lord… My Lord wherefore do you forsake me? No, my Lord, forsake me not!

***

And it was spring. And it was the feast of Easter. And it was little after the ninth hour on the Place of the Skull. Darkness had fallen upon the land. And yet each man could see. And in the Temple the curtain had been torn from top to bottom. And each man could hear.

Mary alone looked like a second cross, raised in front of Christ. Crucified by Christ’s words, the One on the Cross of the World: see that your hearts become not heavy with the food and the drink and the worries of this life, or that day shall come unexpectedly upon you. His words alone started the healing of the clay creature, Mary. Mary alone felt then, as if the Heavens, the air, the earth, and the waters had been kneaded with blood and Light, that she is overcome by her child’s cry, the One who had been humiliated and killed: E’lo-i, E’lo-i, la’ma sabach-tha’ni?

But in the Place of the Skull, the Jews, the Romans and the men of other nations only felt a deep, inscrutable fear, like hundreds of blind, dumb, and deaf ants on a rocking anthill.

***

John’s arm enveloped Mary’s shoulders when the spear ran through the chest of Jesus.

At that very moment, when blood and water gushed out of the wound, marking, forgiving, and redeeming the place and the people; Mary was awaken by His drops that touched her. She looked up and she saw the smile in the light of the eyes of the Crucified. Jesus Christ was smiling to Mary.

And the Virgin Mary heard the call like a chiding commandment: Thou shalt not fear…, as she had done before the Birth.

And John the apprentice at once said to her:

‘Come, Mother. He shall not orphan us; He shall return. Let us wait for Him properly.’

***

Poveste despre Sfîntul Paşte

(Invăţătorului Sfint Nicolae Steinhardt)

Maria păstrase toate cuvintele acelea şi se gîndea la ele în inima ei. Nici nu se putea altfel căci Arhanghelul Gavriil şi Elisabeta şi bătrînul Simeon o recunoscuseră şi o binecuvîntaseră pentru veşnicie. Dar îi mai spusese ceva bătrînul Simeon… Iar Maria se cutremură, încă o dată, rostindu‑şi‑le: …chiar dacă sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gîndurile multor inimi… Iară Maria văzuse şi cunoscuse deja totul. Ascultase, învăţase şi adunase povara Luminii în zece, douăzeci, poate treizeci de ani în serile tîrzii, la pîlpîirea umilă a opaiţului, stînd alături de copilul ei, modestul dulgher, alături de învăţător, de Rabuni…

***

Şi era primăvară.

Şi erau Sărbătorile Paştelui.

Şi era cu puţin înainte de ceasul al şaselea pe Locul Căpăţînii. Pălise soarele, nori se adunau şi un abur moale, umed apăsa suflarea. Îngenuncheată, Maria se înfăţişa lumii ca o durere cioplită. Dar ea păstra toate cuvintele acelea – vii. În inima ei. Cea cu ochii arşi de spaimaşi grozăvia morţii omeneşti. Deşi, ea ştia. Mama Maria secătuită înlemnise acolo: în faţa Fiului, dulgherul ei, copilul ucis acum de cărturari, de poporul cui?! Al Lui Dumnezeu? Se întreba de parcă însăşi ea ar fi fost răstignită,Maria. Şi se rugă cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul, cu toatăputerea fiinţei ei: Doamne Dumnezeul meu, nu… Doamne Dumnezeul meu, de ce măpărăseşti? Doamne Dumnezeul meu, nu, Doamne nu mă părăsi!

***

Şi era primăvară. Şi erau Sărbătorile Paştelui.

Şi era cu puţin peste ceasul al nouălea pe Locul Căpăţînii. Întunericul cuprinsese ţara.

Şi totuşi fiecare putea să vadă. Iar în Templu perdeaua se spintecase de sus în jos. Şi fiecare auzise.

Doar Maria părea a fi asemenea unei alte cruci ridicată în faţa lui Christos. Răstignită de rostirea Lui Iisus, Cel de pe Crucea lumii:

Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mîncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.”

Doar rostirea Lui porni tămăduirea fiinţei de lut, Maria.

Doar Mama Maria simţi atunci, de parcă Cerurile, aerul, pămîntul şi apele ar fi fost frămîntate cu sînge şi Lumină, cum vine asupra eiţipătul copilului ei, Cel batjocorit şi ucis: “Eloi, Eloi, lama sabachthani ?”

Însă pe Locul Căpăţînii, iudeii, romanii şi oamenii altor seminţii nu simţiră decît o groază adîncă, neînţeleasă, precum furnici oarbe, mute şi surde, zeci şi sute, căci se cutremura furnicarul.

***

Braţul lui Ioan cuprinse umerii Mariei, cînd suliţa străpunse pieptul Lui Iisus. În acea clipită, cînd sînge şi apă ţîşniră din rană, însemnînd, iertînd şi mîntuind locul şi oamenii, atinsă de stropii Lui, Maria se trezi.

Înălţă privirea şi în lumina ochilor Celui Răstignit văzu zîmbetul. Îi zîmbea Iisus Christos, Mariei.

Iar Fecioara Maria auzi îndemnul ca pe o dojană cu sunet de poruncă: Nu te teme…, precum odatăînainte de Naştere.

Şi de îndată ucenicul Ioan îi spuse:

Vino, Mamă. Nu ne va lăsa orfani; se va întoarce. Să‑L aşteptăm cum se cuvine.

***

(from TRILOGY OF THEOPHIL MAGUS – THE TRUTH)

Published by Xlibris Corporation 2008, USA /Copyright © 2008 by Leonard Oprea.

Library of Congress Control Number: 2008901520

ISBN: Hardcover 978-1-4363-2366-6 /Softcover 978-1-4363-2365-9

All rights reserved. No part of this book may be reproduced, stored in a retrieval system, or transmitted by any means, electronic, mechanical, photocopying, recording, or otherwise, without written permission from the author. /This is a work of fiction. Names, characters, places and incidents either are the product of the author’s imagination or are used fictitiously, and any resemblance to any actual persons, living or dead, events, or locales is entirely coincidental.)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: