Publicat de: leonard oprea | 22 Ianuarie 2013

THE TALE OF THE DAUGHTER OF TIME / POVESTEA FIICEI TIMPULUI/ by leonard oprea


THE TALE OF THE DAUGHTER OF TIME / POVESTEA FIICEI TIMPULUI

 

       Time summoned Death, stroked her brow, and looking into her eyes said:

‘My child, you are immortal and you are everywhere. And this is the very reason for which you love oblivion more than anyone else. Yet, you, even you, must remember you are alive.’

‘Father… please…’ Death whispered.

‘Go!’ Time commanded.

 ***

On her way back from school, near the trunk of the blooming lilac, in the raw grass, the girl found a dead sparrow chick. She bent down and took the little bird in the scoop of her palms. She stroked her wings and her fluffy chest. Her eyes got misty. Careful not to unsettle the chick, she took it to the garden of her parents’ house. There, in the earth, she made a nest for it. She placed the chick inside, covered it with dust mixed with grass and chamomile flowers and prayed for a miracle to bring it back to life. She arranged the roof of dust, grass, and flowers such that the little sparrow might push it aside and fly away. When she was done, she smiled contented and went about her childish business.

***

At dawn the young sparrow flew away. It came to the blooming lilac. It landed in the grass around the tree trunk and died.

***

On her way back from school, the little girl found the dead sparrow. She bent down and took it in the scoop of her palms. Then with misty eyes she went on and did the same as the day before.

***

        At dawn the young sparrow came back to life, then died as it had done the previous days. But the little girl no longer showed up. She had died.

***

Time summoned Death, stroked her brow, and looking into her eyes asked:

‘Have you performed your duty, my child?’

‘Yes, father,’ Death whispered. ‘I remembered I am immortal, I am everywhere, and – I am alive. But, again, each time I have to do it, I wish I could die.’

***

POVESTEA FIICEI TIMPULUI

 

Timpul chemă Moartea, îi mîngîie fruntea şi privind‑o drept în ochi îi spuse:

– Fiica mea, eşti nemuritoare şi eşti pretutindeni. Şi tocmai din cauza asta iubeşti mai mult ca oricine uitarea. Însă tu, în primul rînd tu, trebuie să‑ţi aminteşti că eşti vie.

– Tată… te rog… susură Moartea.

– Du‑te! porunci Timpul.

***

Venind de la şcoală, lîngă trunchiul liliacului înflorit, în iarba crudă, fetiţa găsi un pui de vrabie mort. Se aplecă, luă în căuşul palmelor mica pasăre. O mîngîie pe aripi, pe puful de pe piept. Ochii i se aburiră. Avînd grijă să nu zdruncine puiul, îl duse pînă în grădina casei părinteşti. Acolo, în pămînt, îi făcu un cuib. Puse puiul înăuntru, îl acoperi cu ţărînă amestecată cu iarbă şi flori de muşeţel şi se rugă să se întîmple o minune care să‑l învie. Aranjă în  aşa fel acoperişul din ţărînă, iarbă şi flori, încît vrăbiuţa să‑l poată da la o parte şi să zboare. Cînd termină totul, rîse împăcată şi plecă să‑şi vadă de copilăria ei.

***

În zori, puiul de vrabie îşi luă zborul. Ajunse lîngă liliacul înflorit. Se aşeză în iarba din jurul trunchiului şi muri.

***

Venind de la şcoală, fetiţa găsi vrăbiuţa moartă. Se aplecă şi o luă în căuşul palmelor. Apoi, cu ochii aburiţi, plecă şi făptui ca şi cu o zi în urmă.

***

În zori puiul învie, apoi muri ca şi în celelalte două zile. Dar fetiţa nu mai apăru. Murise.

***

Timpul chemă Moartea, îi mîngîie fruntea şi privind‑o drept în ochi o întrebă:

– Fiica mea, ţi‑ai împlinit datoria?

– Da tată, şopti Moartea. Mi‑am amintit că sînt nemuritoare, sînt pretutindeni şi… sînt vie. Dar, ca de fiecare dată cînd trebuie să fac asta, îmi doresc să mor.

***

From:

Trilogy of Theophil Magus – the Truth

(“Xlibris”/Random House Ventures, 2008, USA /Library of Congress Control Number: 2008901520/ ISBN: Hardcover 978-1-4363-2366-6/Softcover 978-1-4363-2365-9)

(In Trilogy of Theophil Magus’ 40 Tales about Man, a great variety of sacred and profane themes, archaic, mythical, contemporary /Moses, Gandhi, Christmas, children, journalism, pilgrimage etc./serves as vivid stimulation for this literary adventure, written with humor, knowledge and wit…in an inviting dialogue with the reader. /Norman Manea – American novelist, essayist);(The Truth, the second book of Trilogy of Theophil Magus is situated in the strange no man’s land where everyday life becomes truly magical. I consider these writings as splendid expressions of a unique vision of our fragmented but marvelously exciting world. Leonard Oprea’s style combines a discovery of hidden meanings of words with a fabulous sense of secret humor. His works received the highest praises from the most influential critics, who rightly compared his vision to works by Thomas Mann, Borges or Paulo Coelho./ Vladimir Tismăneanu – American philosopher, author, essayist); (Leonard Oprea’s 40 Tales of Trilogy of Theophil Magus – The Truth, range from the depiction of the everyday to the mythological and Borgesian to the religious. Honored with numbers of prizes in his native Romania, this writer is a true iconoclast and a true talent./ Adam J.Sorkin – American author, essayist, editor)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: