Publicat de: leonard oprea | 25 Februarie 2011

leonard oprea ANTI JUDAISM and XENOPHOBIA in ROMANIA TODAY ?/ ANTI-IUDAISM si XENOFOBIE in ROMANIA ASTAZI ?


 

leonard oprea

ANTI JUDAISM and XENOPHOBIA in ROMANIA TODAY ?

A QUESTION about the Romanian National Site “RoLiteratura.ro”

***

ANTI-IUDAISM si XENOFOBIE in ROMANIA ASTAZI ?

O INTREBARE despre Site-ul National Romanesc “RoLiteratura.ro”

***

Dear Reader,

RoLiteratura.ro” is a well-known Romanian national and cultural site on Internet.

RoLiteratura.ro” rejected 2/two/ times my pretty well-know essay :

‘WHO cares about HOLOCAUST – TODAY?’

Between 2006 and 2011 – this work was published world-wide on cultural sites from Internet and through my published books, Romanian and English, as well.

(An other title of this essay is „Old Holocaust – New Holocaust” – search on Internet. )

***

There is no moral, ethical, cultural and literary, historical justification for this rejection.

***

My QUESTION is the following:

Being a Romanian national and cultural site, „RoLiteratura.ro” reveals or not an ANTI JUDAIC and XENOPHOBIC attitude of Romania, today?

***

Dear Reader,

can you answer me, please?

***

On the next pages you have where was published recently this essay and also the essay itself in Romanian and English languages:

***

Draga Cititorule,

Site-ul “RoLiteratura.ro” este un cunoscut site cultural national romanesc.

Pina la inceputul lunii februarie, 2011 am publicat creatiile mele literare si pe acest site cultural national romanesc. Incepind din Februarie, 2011 – am incetat sa mai fiu un autor publicat si pe acest site. M-am retras. Complet revoltat.

De ce?

RoLiteratura.ro” a respins de 2/doua/ ori eseul meu:

‘CUI ii mai pasă de HOLOCAUST – ASTAZI?’

Acest eseu al meu, sub acest titlu si un titlu anterior („Vechiul Holocaust – Noul Holocaust”) a fost publicat incepind din 2006 si pina astazi, in varianta sa romaneasca, dar si in varianta sa de limba engleza – in intreaga lume, precum si in cartile mele, publicate.

Dar – totusi, „RoLiteratura.ro” a respins de 2/doua/ ori acest eseu.

Dupa prima respingere – „RoLiteratura.ro” a justificat actul sau ca fiind datorat lipsei de diacritice in textul in limba romana. Doar atit. Mi s-a cerut introducerea diacriticelor pentru a fi publicat eseul pe acest site, insist: national, cultural romanesc.

S-au introdus diacriticele – totusi, eseul a fost din nou respins.

Nu exista nici o justificare morala, etica si cultural-istorica, literara pentru aceasta respingere a eseului meu.

***

Draga Cititorule,

mai jos, poti citi eseul bilingv, romana-engleza si, am copiat, info site-uri Internet unde acest eseu a fost publicat anterior respingerilor sale de catre „Ro.Literatura.ro”.

***

INTREBAREA mea:

RoLiteratura.ro” fiind un site national cultural romanesc – atitudinea sa in acest caz reflecta sau nu si o Romanie anti-iudaica si xenofoba, astazi?

***

Imi poti raspunde, te rog, draga Cititorule?

***

Asadar, iata, mai jos:

***

https://magultheophil.wordpress.com/2010/10/10/leonard-oprea-who-cares-about-holocaust-today-cui-ii-mai-pasa-de-holocaust-astazi/

http://www.facebook.com/event.php?eid=124322457623036#!/event.php?eid=124322457623036

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/leonard-oprea-cui-ii-mai-pasa?xg_source=facebookshare

 

leonard oprea

CUI ii mai pasă de HOLOCAUST – ASTAZI?

WHO cares about HOLOCAUST – TODAY?

***

(c) Copyright 2010, Leonard Oprea. All rights reserved.

No part of this text may be reproduced, stored in a retrieval system, or transmitted by any means, electronic, mechanical, photocopying, recording, or otherwise, without written permission from the author.

***

Nazism = Communism = Islamic Terrorism Today = Populist Dictatorship of the 21st Century.

Nazism = Comunism = Islamic Terorism Astăzi = Dictatura Populistă de Secol 21.

(Leonard Oprea)

***

Motto:

The International Holocaust Remembrance Day, which occurs on January 27, is the first universal commemoration in memory of the victims of The Holocaust. It was designated by the United Nations General Assembly Resolution 60/7 on 1 November 2005 during the 42nd plenary session. On 24 January 2005, during a special session , the United Nations General Assembly had previously marked the 60th anniversary of the liberation of the Nazi concentration camps and the end of the Holocaust which resulted in the annihilation of 6 million European Jews and millions of others by the Nazi German regime.”

Ziua Internaţională de Comemorare a Holocaustului este ziua de 27 ianuarie din fiecare an şi este prima comemorare universală a victimelor Holocaustului. Această comermorare a fost decisă prin Rezoluţia Adunării Generale a Naţiunilor Unite numărul 60/7 din 1 noiembrie 2005, adoptată la a 42-a şedinţă plenară. La 24 ianuarie 2005, în cadrul unei şedinţe speciale, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a marcat a 60-a aniversare a eliberării lagărelor de concentrare naziste şi sfârşitul Holocaustului care a avut ca rezultat uciderea a 6 milioane de evrei europeni şi a milioane de persoane de alte naţionalităţi de către regimul nazist german.”

(http://en.wikipedia.org/wiki/International_Holocaust_Remembrance_Day)

 

CUI ii mai pasă de HOLOCAUST – ASTĂZI?

În august 2003, în Orientul Mijlociu s-a declanşat aşa-zisul Jihad anti-american, „războiul sfînt“ islamic impotriva civilizaţiei noastre. Şi pînă astazi, 17 Februarie 2004, ziua în care scriu aceste rînduri, iată că nici una dintre Puterile lumii încă nu poate (sau, nu vrea?) anihila acest „sfînt război“ islamic. Ba, mai mult, în viitorul apropiat chiar, nu se anunţă nici un cer senin al Păcii răsărind dinspre lumea islamică, fie cea a Orientului Apropiat şi Mijlociu, fie cea a Orientului Îndepărtat.

Ce poate fi sfînt în aşa ceva? Ce poate fi sfînt în uciderea de către islamicii arabi a toti acei arabi copii, femei şi bărbaţi – chiar islamici fiind şi ei? „Război sfînt “ împotriva propriei tale religii? „Război sfînt“ împotriva Civilizaţiei Iudeo-Creştine, civilizaţie care astăzi este cea a întregului Pămînt (fiind astfel cel puţin pentru faptul că… spre exemplu, există pretutindeni şi pentru islamici, desigur, automobilul, avionul, televizorul, computerul etc. etc. etc., dar există şi societăţile democratice, nu-i aşa?) „Război sfînt“ pentru ce? Pentru reinstaurarea unor mentalităţi tribale şi rasiale sălbatice…şi simultan a noi dictaturi, a noi tiranii sîngeroase? Iată-l, nu dintr-o dată, căci istoria a mărturisit mereu despre el; totuşi: iată-l acum în toată înfricoşata sa înfaţişare şi pe cel de-al treilea frate bun, de sînge al nazismului şi comunismului: terorismul islamic.

Nazism = Comunism = Terorism islamic Astăzi = Dictatura Populistă de Secol 21.

Acelaşi oriunde. Oricînd. Acelaşi împotriva lui Dumnezeu… Mereu împotriva Domnului. Întotdeauna împotriva noastră înşine.

Şi nu mai continui. Dar fiindcă sînt creştin şi nu pot să nu recunosc că şi noi avem vina noastră, vreau să vă reamintesc spusa Domnului Iisus Christos:

Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fii lui Dumnezeu se vor chema.“ (Matei, 5/ 9)

De aceea şi nu altfel, vreau să vă mai reamintesc „ceva“.

Citiţi şi cugetaţi singuri:

„Vechiul Holocaust – Noul Holocaust…“

…în Boston există un monument închinat Holocaustului. Straniu monument. Sînt şase turnuri de veghe, rectangulare, din sticlă transparentă. Cerul se uneşte mereu cu ele şi de jur împrejur sînt oameni vii… Umblă, se agită, vorbesc… îi vezi aievea. Sînt liberi.

Sînt şase capele de aducere aminte şi rugă: Auschwitz-Birkenau, Belzec, Chelmno, Majdanek-Lublin, Sobibor şi Treblinka. Cele şase lagăre de exterminare naziste din Polonia… Citeşti aceste sinistre amintiri pe fiecare prag… Şi calci – peste. Cu fior.

Capelele acestea stranii sînt ca niste porţi… Dintr-una într-alta… Abia păşeşti…

Deasupra cerul. De jur imprejur oamenii vii. Şi liberi.

La intrare, în stînga ta, pe partea inimii, e o placă de marmură neagră. Cu litere albe săpate, adîncite în ea, pe scurt, sec şi la obiect – definiţia nazismului şi istoria nazismului. 1933 – 1945, 12 ani? Sau dincolo de timp măsurabil?

Înlăuntrul fiecărei capele păşeşti pe un grătar metalic din care se înalţă un abur alburiu, cald… Mereu.

Pe pereţii exteriori – numere. Pe sticlă. Milioane de numere. Milioane de evrei şi odată cu ei alţii, mii şi mii, slavi, preoţi catolici, ţigani… Exterminaţi. În aceste lagăre. Nu altundeva. Nu. Citeşti numere – nu nume. Numere pînă la cer înălţînd scări de durere.

Pe punţile de piatră dintre capele, de o parte şi de alta a lor, dacă nu eşti atent, poţi călca pe acele două-trei propoziţii durate în piatră ce-ţi vorbesc despre cei 500.000 de copii ucişi: acolo.

Dar şi despre Puterile lumii atunci, încă din 1942, ştiind despre Holocaust.

Însă refuzînd să vadă, să audă… Precum şi despre tot ce a însemnat jertfa unor evrei – puţini şi neajutoraţi – luptînd atunci, în lagăre, împotriva călăilor nazişti. Precum şi despre cumplita indiferenţă a majorităţii… Dacă nu eşti atent păşeşti pe sînge, pe eroi şi pe gropi comune imense…

În interiorul fiecărei capele, pe sticlă transparentă poţi citi poveşti.

Trei dintre ele sună cam aşa:

Într-o dimineaţă, în curtea lagărului, lîngă baraca noastră, am găsit o boabă de zmeură. Am ascuns-o în buzunar. Seara am pus-o pe o frunză şi am împărţit-o cu prietena mea, cu mare grijă şi teamă ascunzîndu-ne în spălător. Vă puteţi închipui o lume în care tot ce ai este doar o boabă de zmeură pe care o îm­parţi cu prietenul tău… pe ascuns?“ (Mărturia unei supra­vieţuitoare)

Sau: „După ce am fost eliberaţi din lagăr, am fost martor la deschiderea uneia dintre gropile comune ale lagărului. Între zecile de cadavre i-am putut recunoaşte şi pe toţi membrii familiei mele.“ (Mărturia unui supravieţuitor)

Ori: „În curtea lagărului, deodată, am zărit ceva negru şi lucitor. Părea o piatră, dar era altceva. Am luat acel obiect şi l-am pipăit… Era dur şi l-am simţit oarecum ciudat. Doamne, mi-am spus brusc, este o bucată de os… Atît rămîne dintr-un om, Doamne?! A doua zi am ales un loc ferit şi cu iarbă şi am îngropat acea rămăşiţă dintr-un om.“ (Mărturia unui soldat american)

La ieşire – în dreapta ta, o altă placă de marmură… neagră.

Citeşti confesiunea unui pastor protestant care, în 1933, fusese anti-semit convins.

Iar mai apoi I-a mulţumit lui Dumnezeu că a scăpat cu viaţă dintr-un lagăr de concentrare nazist… Omul îşi mărturiseşte ruşinea. Veşnică. Întru iertare.

Păşeşti pe grătarele metalice dinlăuntrul fiecărei capele. Un abur alburiu şi cald se înalţă necontenit. Miroase a cadavru ars? Sau mi se pare…?

De multe ori am fost aici. În aceste capele de rugă şi aducere-aminte. De aducere-aminte şi neuitare prin rugă. Dar parcă niciodată nu a fost ca astăzi. Căci nu mai am sînge în vine. Nici carne pe oase. Iar lacrimile se uscaseră de mult, de mult. Ca un schelet m-am simţit. Ştiţi cum e să te simţi un schelet? Într-o groapă comună? Aceasta este povestea mea despre Holocaust.

Cînd veţi trece prin Boston, va rog amintiţi-vă povestea asta care, ca şi mine, stă mărturie împotriva oricărui holocaust născut şi îngrijit de nazişti, comunişti sau islamicii-terorişti.“

***

Vă reamintesc, totuşi, începutul acestui eseu:

În august 2003, în Orientul Mijlociu s-a declanşat aşa-zisul Jihad anti-american, „războiul sfînt“ islamic împotriva civilizaţiei noastre. Şi pînă astăzi, 17 Februarie 2004, ziua în care scriu aceste rînduri, iată că nici una dintre Puterile lumii încă nu poate (sau nu vrea?) anihila acest „sfînt război“ islamic. Ba, mai mult, în viitorul apropiat chiar, nu se anunţă nici un cer senin al Păcii răsărind dinspre lumea islamică, fie cea a Orientului Apropiat şi Mijlociu, fie cea a Orientului Îndepărtat.

Ce poate fi sfînt în aşa ceva?

Din nefericire, nu istoria se repetă – noi sîntem cei care repetă istoria.

Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fii lui Dumnezeu se vor chema.“ (Matei, 5/ 9)

….

“… stele mii, azur-n…/

ochii copilei mele…/

toamna de aur…”

***

WHO cares about HOLOCAUST – TODAY?

 

I was an anti-Communist dissident in Eastern-Europe.

I know Evil.

Today, I live in Boston. So, I have to tell you a story.

Once upon a time was Hitler, Stalin… Then, “9-11”… After all these, in 2010 year, the populist dictatorships, or – let’s say, the democratic dictatorships world-wide…

***

In Boston exists a strange monument…

There are six rectangular guard-towers made of glass. They unite with the sky. Around them there are always people… who walk, talk. They are alive. And free.

These towers are six chapels for remembrance and prayer: Auschwitz-Birkenau, Belzec, Chelmno, MajdanekLublin, Sobibor and Treblinka – the Nazi concentration-camps from Poland…

On their thresholds you feel their sinister-alive remembrance … Stepping over thresholds …feeling that shiver…

Strange chapels – like gates from hell… From one gate to the next… It’s hard to walk… Under the blue sky. Around you – alive and free, people like us.

At the entrance, on the side of your heart, a black marble plaque. Chiseled on it, white letters – a harsh, precise definition, a history of Nazism: 1933 – 1945, twelve years. A long or short time? Or … beyond measurable time?

Inside each chapel stepping on a fire grate. From it a whitish steam is coming up the … It’s there – always. Does it smell of burnt corpses?

On the glasswalls – just numbers …Millions of Jews. Also other thousands Slavs, Catholic priest, Gypsies… All – exterminated. In these six Nazi camps. Yes, no names. The numbers erect ladders of grief into the blueopen sky.

Between the chapels there are footbridges …with sentences chiseled in the gray rock…If you are not careful you might step on them… Alive sentences speak about 500,000 Jewish children killed… Where? In these six Nazi camps.

They also speak about the World Powers which knew of the Holocaust, since 1942.Yet, they refused to see, to hear…

Also, chiseled with blood are stories about the Jewish martyrs… Alas, few and so helpless dared to fight against the Nazi criminals. Inside these Nazi camps.

Bitter words chiseled – about the cruel indifference of the world – at that time… If you are not careful you will step on blood, on heroes, on common graves…

Within each chapel, on the glasswalls you read stories. Told by survivors and American soldiers. Here are three testimonies:

„One morning, in the yard of our camp, near our hut, I found a small raspberry. I hid it carefully in my pocket. In the evening I put it on a leaf and shared it with my best friend. We did this while hiding cautiously and fearfully in the lavatory. Can you imagine a world where all you have is but a small raspberry which you share with your friend, while secretly and fearfully hiding?”

„After liberation from the Nazi camp I witnessed the digging up of one of the common graves in the camp. There, among the tens and tens of corpses I identified all the members of my family.

Inside the yard of the Nazi camp I suddenly saw something black and shiny. It looked like a small stone, but it wasn’t. I took it in my hand and I touched it. All of a sudden I murmured: ‘Oh, Lord, it’s a bone, a small piece of bone. My God, is this all that is left of a man?’. The next day I found a quiet, grassy spot and buried the bone.”

Near the exit … another plaque. Black like the darkness of hell. I read the confession of a Christian priest, who in 1933 was anti-Semite… Yet he was sent to a Nazi camp. He survived. And confessed his shame. His guilt. Forgive – do not forget. I’m a Christian… God, forgive us.

I have been before inside these chapels of remembrance and prayer… Yet, today I feel different. Today, I don’t have any blood in my veins. Neither flesh on my bones. And my tears dried out a long time ago…

I feel like a skeleton. Do you know how it is to be a skeleton? Somewhere in a common grave?

This is my story.

And, my testimony about Holocaust.

***

I know Evil.

Yes,

Nazism = Communism = Islamic Terrorism Today = Populist Dictatorship of the 21st Century.

Can we deny this irrefutable truth?! …

Do not forget: Hitler, Stalin, Mao, Ceausescu, Osama Ben Laden, Saddam Hussein,

Hugo Cavez, Kim Jong-il, Castro… and so and so… everywhere, everywhere…

***

It’s not the history that repeats itself, we are the ones that repeat history continually, obstinately.

Blessed are the peacemakers: for they shall be called the children of God” is teaching us Jesus Christ in his Sermon on the Mount.

“… myriad of stars, /

and the blue sky – my child’s eyes…/

the golden autumn…”

 

***

(from „Theophil Magus – Living in America” // Copyright © 2010 by Leonard Oprea. All rights reserved. Leonard Oprea created the Breathing, an original type of essay in Romanian and world literature.The Breathing is a short, simple yet profound meditation on human condition, a meditation ended by a haiku. But – this haiku does not finish the meditation. In fact, it re-opens this reflection to new questions and responses on human destiny. There are 100 Breathings in Leonard Oprea’s work „Theophil Magus – Confessions 2004 – 2006”, ed. „Universal Dalsi”, 2007, Romania)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: