Publicat de: leonard oprea | 8 Februarie 2011

leonard oprea – Ce stim si ce Nu stim despre – Ranile Morale ale Post-Comunismului ?


 

leonard oprea

Ce stim si ce Nu stim despre – Ranile Morale ale Post-Comunismului ?

***

Motto:

… Post-Comunismul Nu a insemnat si Nu poate insemna o vindecare a Fiintei torturata, vivisectionata si alienata pentru totdeauna de Comunism si de Teroarea unui Nou tip de Comunism, anume, Dictatura Populista… triumfatoare astazi in Statele Unite ale Americii…”

(Theophil Magus)

***

Draga Cititorule,

Traiesti in lumea in care traiesti si care – fara nici o indoiala – te modeleaza intru vointa ei si Nu a ta, in consecinta, trebuie sa te ajut prin a-ti releva o Marturie Irefutabila a ce inseamna Conditia Ta Umana.

Asadar, te rog respectuos si indatorat, citeste acest eseu, publicat de Vladimir Tismanenau in

Evenimentul Zilei din opt august, an 2007, la rubrica “Senatul EVZ”:

Leonard Oprea si ranile morale ale post-comunismului
de Vladimir Tismaneanu

In noua sa carte „Theophil Magus – Confesiuni 2004-2006” (“Universal Dalsi”, 2007), cele 150 de eseuri ale lui Leonard Oprea despre Raul radical si variantele sale in secolul 21 si deci marile primejdii cu care ne confruntam astazi, sint tot atitea puneri in garda cu valoare tamaduitoare. Situate la intersectia mereu vulnerabila dintre „Eu” si Tu”, in acel misterios plan despre care scria Martin Buber, marturisirile si diagnosticele lui L. Oprea desi necrutatoare, sint pline de Iubire. Aparenta simplitate nu trebuie sa insele: moralistul stie ca se misca pe un teritoriu de o uriasa complexitate. Gindurile sale sint impecabil rinduite intr-o solemna arhitectura a compasiunii si vibratiei etice. Aceste daruri le-a surprins N. Steinhardt cind saluta opera literara a lui L. Oprea drept una nascuta din acea sinceritate ce defineste marile creatii artistice. Si, evident, scrierile lui au fost interzise de hingherii culturali ai regimului comunist.

 

Inradacinate in ethosul crestin, deci unul al iertarii, ispasirii si minturirii, aceste superbe eseuri ne ingaduie sa privim lumea in care ne este dat sa traim cu un sentiment al vointei-bune, deci al tolerantei inspirate nu de abdicari ipocrite, ci de stiinta faptului ca pacatul este parte a destinului uman si poate fi rascumparat prin incredere si adevar. Cind scrie despre duplicitate, miselie, fariseism ca patologii ale actualei tranzitiii, L. Oprea numeste ranile conditiei umane in ceas istoric de imensa importanta, cind vechile axe de coordonate s-au naruit, iar cele noi sunt derutante si incerte. Pentru acest scriitor, moralitatea este fapt de viata. Ii repugna orice forma de exclusivism. Se revolta cind intilneste mojicia, bascalia ieftina, poltroneria si, mai ales, huliganismul xenofob. Iudeofobia ii repugna nu doar logic, ci si teologic. Una dintre cele mai tulburatoare meditatii se intituleaza ”Mostenirea”: Nimeni nu este raspunzator pentru greselile sau crimele parintilor sai, fratilor, sau surorilor sale, ori ale prietenilor sai, ori chiar, si cu atit mai mult ale poporului sau – decit daca nu le recunoaste si nu le condamna luptind impotriva repetarii lor. Altfel spus, decit – daca si le asuma sau le perpetueaza existenta, constient, prin implicare directa ori indirecta”. Se propune un imperativ categoric al depasirii oricarui determinism social, etnic ori biologic prin pariul pe libertatea de a ne cladi si re-cladi propria identitate.


Autorul cugeta neobosit asupra tribulatiilor unei Istorii ce ne-a facut pe toti sa simtim umbra strivitoare a ideologiilor totalitare, de la comunism si nazism si pina la radicalismul islamic al timpurilor mai recente, afirmind: „nazism=comunism=terorism islamic actual”. Iar in cele 100 “Respiratii”, eseuri sui-generis oriunde, genuinele sale haiku inchid si re-deschid meditatiile imbogatind tinutul sobru al reflectiei cu un halou senin fara de care ne-am rataci in labirintul ispitelor nihiliste. Nietzschean impotriva lui insusi, L. Oprea stie ca scopul este acceptabil doar cind, pentru atingerea lui, mijloacele utilizate sint oneste, decente si morale.


Intr-o lume a lipsei de pudoare, a mastilor afisate grotesc si a imposturilor de tot felul, L. Oprea, cu voluptatea solitudinii mindru asumate, se opune acestor ignobile abdicari. Faptelor sale disidente anti-comuniste le urmeaza astazi, in chip natural, aceeasi etica a refuzului complicitatii cu infamia. Cind nu putini se gindesc la retele de interese si la pseudo-ierarhii, L. Oprea mediteaza la acele arhetipuri morale ce D. D. Rosca le numea „valori vesnice”.

Stiu ca pe destui ii irita sinceritatea reflectiilor lui L.Oprea. In ce ma priveste, vad in franchetea sa tocmai filonul fara de care ne pierdem, mereu si mereu, in rationalizari imbicsite si retorici gaunoase. A numi Raul, a spune deci in ce crezi chiar atunci cind nu este deloc comod, inseamna a urma modelul camusian al intelectualului critic. Falsul bizantinism, detectat de L. Oprea drept racila suprema a culturii politice romanesti, semnifica incapacitatea de a intelege ca o lume democratica are nevoie vitala de transparenta, claritate si rigoare morala. Pentru el, coruptia este celalalt nume al cinismului (si invers). Tot astfel, observa si examineaza, cu amara tristete, avatarele „iacobinismului-de-mahala”(sintagma ii apartine), maledictiune ce bintuie post-comunismul romanesc. Mai nou, autorul imi semnala, ca o consecinta recurent-agresiva a acestei maledictiuni, sterilitatea tantosa , pompoasa si acru-ranchiunoasa, nu o data caduca.

Leonard Oprea indrazneste sa puna degetul pe atitea din ranile morale ale tranzitiei. O face cu intelepciune, fara patima, fara dorinta stigmatizarii cuiva. Simplu spus, este un moralist intr-un univers unde prea multi se joaca de-a principiile. Nu intelege sa taca atunci cind constiinta ii dicteaza sa vorbeasca transant, aparind acele repere fara de care ne-am anihila ca fiinte morale.

Leonard Oprea indrazneste sa puna degetul pe ranile morale ale tranzitiei.

Carte de capatii, aceasta creatie este de neconfundat si irepetabila.

***

(Leonard Oprea – Theophil Magus – Confessions 2004 – 2006 (“Universal Dalsi” Publishing House, 2007, Romania //Leonard Oprea created the Breathing, an original type of essay in Romanian and world literature.The Breathing is a short, simple yet profound meditation on human condition, a meditation ended by a haiku. But – this haiku does not finish the meditation. In fact, it re-opens this reflection to new questions and responses on human destiny. There are 100 Breathings in Leonard Oprea’s work „Theophil Magus – Confessions 2004 – 2006”, ed. „Universal Dalsi”, 2007, Romania)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: