Publicat de: leonard oprea | 5 Februarie 2011

“Cămaşa de forţă” sau povestea tribulaţiilor unui inocent… (introducere – Liviu Antonesei)


 

LIVIU ANTONESEI

Cămaşa de forţă” sau povestea tribulaţiilor unui inocent…

( Introducere )

***

Aş începe prin a felicita editura Curtea Veche Publishing pentru gestul de a recupera această carte esenţiala, scrisă la sfîrşitul ceauşismului şi tipărită întîia oară în condiţiile editoriale tulburi ale postrevoluţiei, la editura Nemira , in 1992.  Astfel, ca şi Radiografia clipei, volum de proza scurta semnat tot de Leonard Oprea si reeditat anul trecut tot la editura Curtea Veche Publishing , romanul Cămaşa de forţă are în spate o întreagă istorie a cenzurii şi a circulaţiei clandestine.

În ultimii ani ai ceauşismului, a fost interzis de la editare de către tristul „Consiliu al culturii şi educaţiei socialiste”, apoi a trecut din mînă in mina între prietenii şi cunoscuţii autorului, participînd in acest fel la parcimoniasa, lacunara istorie a samizdatului autohton.

Editat, ca şi cealaltă carte amintită, imediat după eliberarea de cenzură, romanul nu a avut ecoul binemeritat, publicul românesc fiind foarte ocupat, fie cu lectura ziarelor, că după un interludiu de jumătate de veac aveam şi noi o presă !, fie cu devorarea literaturii de dezvăluire non-ficţională şi a nenumăratelor traduceri recuperatoare, fie cu asimilarea grăbită a bestseller-urilor discutabile, gen Sandra Brown. O reacţie, pînă la urmă normală în condiţiile anormalităţii oricărei tranziţii de la totalitarism spre libertate. Nu doar Leonard Oprea şi cărţile sale au căzut victime, ci şi autori mai cunoscuţi şi cu o amprentă non-ficţională apăsată, cum ar fi Paul Goma – să ne amintim că a fost un întreg scandal mediatic, atunci cînd, cea mai celebră editură a momentului a trimis părţi din tirajele cărţilor lui Goma la topit !

Trebuie să recunosc că editura Curtea Veche Publishing a ales o tactică mai bună şi un moment mai propice pentru aceste re-lansări. Mai întîi, pentru că publicul românesc s-a mai „calmat” şi a devenit mai receptiv la literatură, şi la literatura română !, decît era în urmă cu un deceniu. În al doilea rînd, pentru că Leonard Oprea nu mai este acel autor – foarte puternic e drept – dar aproape necunoscut, cum era la începutul tranzitiei postdecembriste. Între timp, Leonard Oprea nu doar şi-a consolidat cariera de scriitor român, prin editarea la Polirom a remarcabilei Trilogii a lui Theophil Magus, dar el a început deja si o carieră de autor american. Al doilea volum al acestei trilogii, Cartea lui Theophil Magus sau 40 de Povesti despre Om a fost publicat in editie „paperback”, dar şi in editie “electronic book” peste Ocean şi se bucură deja in SUA de o excelentă primire ; astfel încît , traducerea celorlalte două volume ale trilogiei este, ca să spun aşa, „on its way”, stă să vină. În sfîrşit, dacă informaţiile mele sînt exacte, se vorbeşte si despre o versiune franceză la Radiografia clipei, ceea ce nu poate decît să mă bucure, ca şi pe editori desigur, pentru că mai trebuie să şi exportăm literatură, nu doar să importăm – „traducţiile” nu fac (ele singure!) o literatură.

Dacă interzicerea volumului de proza scurta Radiografiei clipei ţine de absurdul cotidian al cenzurii comuniste, cu romanul Cămaşa de forţă se schimbă situaţia, începînd chiar de la titlu şi sfîrşind cu parabola antitotalitară , mult mai transparentă. În fond, cum ar fi putut accepta sinistra instituţie , „Consiliul culturii şi educaţiei socialiste” , povestea suferinţei unui inocent, în tot dramatismul acesteia ? Că doar nu degeaba prenumele personajului principal este chiar Inochentie ! Şi cum, pentru numele Domnului, ar fi putut ei tipări această splendidă metaforă a ceauşismului tîrziu , ca azil, deci ca loc eminent de recluziune, tortură si represiune? Are dreptate Sorin Antohi, în scurta prezentare de pe ultima copertă a acestei ediţii – pînă la urmă, este povestea, drama individuării în lumea, pe dos, cum alt fel ?, a irealismului socialist. Cum dreptate are şi Vladimir Tismăneanu s-o alăture, ca gen, ca tip de situaţie, dar oare comparaţia, in cel mai bun inteles al ei, se opreşte aici ?, Muntelui Vrăjit a lui Thomas Mann. Şi, pentru că sîntem între autori, între prieteni cu mult mai vechi decît postcomunismul tulbure de astăzi, voi cădea de acord şi cu al treilea critic , Mircea Mihaies, si al sau text de pe respectiva copertă.

Da, romanul Cămaşa de forţă este o distopie, dar una atît de plină de „sînge şi carne”, atît de marcată de semnele concrete ale pătimirii, încît nuanţele etice şi profetice nu devin o clipă teziste la modul cel vulgar al evidenţei. Poate de aceea , eu aş fi lăsat la o parte rama religioasă care încadrează corpul cartii in actuala ediţie; text ce ţine, mai degrabă, de paradigma de azi a gîndirii autorului. Dar, cum acest text, la inceput si la final de carte, fusese in manuscrisul original si era prevăzut şi pentru cea dintîi ediţie, cea din 1992, dar cenzurat in amblele situatii, cred că reconstituirea este necesară. Şi, apoi, cine sînt eu ca să dau sfaturi unui autor cînd, unde şi cum să-şi încheie treaba, să pună punct cărţii sale? Nu ştie el mai bine decît cititorul, decît oricare dintre cititori, cînd o carte a lui s-a încheiat cu adevărat şi îşi merită întru totul punctul final ?

Pentru că , înainte de a fi un moralist şi un profet, adesea sumbru , cîteodată luminos , Leonard Oprea este un prozator adevarat , unul plin de forţă , vulcanic, torenţial, cu incredibile note de duioşie , un prozator pe lîngă care nu poţi trece fără a fi marcat – şi, atunci cînd spun marcat, nu e vorba de palide ecouri în memorie, ci mă gîndesc la urme la fel de definitive, atît de plăcut şi dureros, de fapt, de plăcut-dureros definitive precum cele lăsate pe trupul condamnaţilor , de maşinăria inventată de Kafka în Colonia penitenciară. Şi chiar n-am făcut aiurea această trimitere !

(Liviu ANTONESEI – 25 Februarie 2004, în Iaşi)

***

Cămaşa de forţă (The Straitjacket) a novel banned by the Romanian Communist dictatorship in 1988; Nemira Publishing House – 1992, Romania; the second edition with critical references at Curtea Veche Publishing – 2004, Romania; electronic book by “LiterNet” www.liternet.ro/, 2005, Romania.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: