leonard-o-lehamitea-gaudeamus-2016-9-copy

Theophil Magus

Vladimir Tismăneanu:

Despre voința-bună sau Binele și Răul în viziunea lui Leonard Oprea  

(postfață la cartea „Lehamitea lui Theophil Magus”, Ed. Eikon, 2016, București)

În noua sa carte, a lui Theophil Magus – meditațiile lui Leonard Oprea despre relele (Răul radical și variantele sale) secolului douăzeci, dar și despre marile primejdii  cu care ne confruntăm în acest nou veac, sînt tot atîtea puneri în  gardă cu valoare tămăduitoare.

Diagnosticele lui Leonard Oprea sînt exacte și necruțătoare, dar nu lipsite de speranță.  

Înrădăcinate în ethosul creștin, deci unul al iertării și mînturirii, aceste scrieri de mare profunzime ne îngăduie să privim lumea  în care ne este dat să trăim cu un sentiment al voinței-bune, deci al toleranței inspirate nu de abdicări ipocrite, ci de știința faptului că păcatul este parte a destinului uman și că poate fi răscumpărat prin încredere și adevăr. 

Pentru acest scriitor, moralitatea este fapt de viață.

Îi repugnă orice formă de exclusivism și se revoltă cînd se întîlnește cu mojicia, bășcălia ieftină, poltroneria, „buricismul” și mai ales huliganismul xenofob.

Iudeofobia îi repugnă nu doar logic, ci și teologic. 

Tabla sa de valori este una a deschiderii către adevărurile universale, deci una a incluziunii și solidarității umane.

Leonard Oprea se gîndește necontenit la tribulațiile unei istorii care ne-a făcut pe toți să simțim umbra apăsătoare a ideologiilor totalitare, de la comunism și nazism și pînă la radicalismul islamic al timpurilor mai recente.

În aceste eseuri sui-generis, „Respirații” (astfel numite și create de autor), frumoasele și genuinele sale haiku-ri ce închid și (re-)deschid meditațiile,  sînt menite să înconjoare ținutul sobru al reflecției cu acel halou  senin fără de care ne-am rătăci în labirintul ispitelor nihiliste.

Nietzschean împotriva lui însuși, Leonard Oprea știe că scopul este acceptabil numai dacă mijloacele utilizate pentru atingerea lui sînt oneste și decente.

Într-o lume a lipsei de pudoare, a măștilor afișate grotesc și a convertirilor buimăcitoare, Leonard Oprea se opune,

cu voluptatea solitudinii mîndru asumate, acestor capitulări etice. Faptelor sale disidente de odinioară, le urmează astăzi, în chip cît se poate de natural, aceeași etică a refuzului complicității cu infamia. 

 A nu pactiza cu mișelia este crezul de viață, pe care ni-l împărtășește  cu melancolică generozitate.

Cînd nu puțini se gîndesc la rețele de interese și la pseudo-ierarhii, Leonard Oprea meditează la acele arhetipuri morale pe care un filosof  le numea cindva „valori veșnice”. De aici și prospețimea gîndurilor sale, autenticitatea lor atît de captivantă. 

Știu că pe unii îi irită sinceritatea reflecțiilor lui Leonard Oprea.

În ce mă privește însă, văd în această franchețe tocmai acel filon fără de care ne pierdem, mereu și mereu, în raționalizări îmbîcsite și  retorici găunoase.

A numi relele, a spune deci ceea ce crezi chiar atunci cînd nu este cîtuși de puțin comod, înseamnă a urma modelul camusian al intelectualului critic.

Bizantinismul falsificat, detectat de Leonard Oprea drept racilă supremă a culturii politice românești, semnifică între altele, încapacitatea de a înțelege că o lume democratică are o nevoie vitală de  transparență și rigoare morală. Pentru el, corupția este celălalt  nume al cinismului (și invers). Tot astfel, „iacobinismul-de-mahala” (sintagmă creată de Leonard Oprea) îi și ne apare că o maladie  post-comunistă născută din nevoia unora de a „supra-compensa” pentru faptul că în anii dictaturii au tăcut molcom, ori chiar mai rău.

Leonard Oprea îndrăznește să pună degetul pe atîtea din rănile morale ale tranziției. O face cu înțelepciune, fără patimă și fără  dorință stigmatizării celor pe care îi critică. Simplu spus, este un moralist într-un univers în care prea mulți se joacă de-a principiile.

Nu înțelege să tacă atunci cînd conștiință îi dictează să vorbească tranșant, apărînd acele repere fără de care ne-am pierde că ființe morale.

(Vladimir Tismăneanu – Washington, DC)

Postat de: leonard oprea | 24 Noiembrie 2016

Theophil Magus – Leonard Oprea trăind în America


leonardoprea_lehamitealuitheophilmagus_coperta_1

Mirela Roznoveanu: Theophil Magus – Leonard Oprea trăind în America

(Postfață carte „Lehamitea lui Theophil Magus”, Ed. Eikon, 2016, București)

Ajuns în mizerie, în urma pariului dintre Dumnezeu și Satan, Iov îl acuză, cheamă în judecată pe Dumnezeu, într-un proces public. Iov rabdă nenorocirile accumulate peste el în timp ce Satan le supraliciteazi. Tânguirea polemică, zbuciumul din Cartea lui Iov consemnează încercarea de a raționaliza pedeapsă. În final auzim însăși vocea lui Dumnezeu. Iov înțelege atunci deplin ceea ce textul în sine nu ne comunică; ce putem totuși percepe este că Dumnezu nu poate există decât în dialog cu omul. Tensiunea, sfȃșierea, remușcarea, disperarea, eseul moralizator și polemic, dispersarea lăuntrică a personajului principal sunt mijloace narative de revelare a profunzimilor psihologice, ca și a căilor de accedere la un adevăr.  

Iona este cel care l-a pierdut pe Dumnezeu; care îl sfidează pe Dumnezeu, pentru a-l regăsi. Tonul Iona este cel al reproșului. Iona incearcă să se sinucidă fără success, pentru că Dumnezeu îl apăra de fiecare data. El este ignorantul supus unui process de educare divină. Singurătatea lui Iona certifica criză gândirii trăită de o umanitate care își fundamentase concepția de existența pe o realitate transcendentă și care, sub presiunea istoriei, trăieste momente de debusolare.

Ieremia în schimb este cel care îl caută fără încetare pe Dumnezeu. Confesiunea, lamentația, groază, viziunile profetice, miracolele decid în cele din urmă ca închipuirea să devină realitate epică. Plângerea, profeția, denigrarea viciilor, descrierea ororilor, criticismul, paginile de roman social amestecă elementele onrice, fantastice, cu cele simbolice și realiste. Lirismul imbibă textul. Ieremia creează tabloul de coșmar al dezagregării lumii lui aflate în robia asiriană. Relatarea suferințelor sale morale și fizice, conectate la suferințele colective, constituie dincolo de jurnal, un model viabil estetic și oricînd posibil. Eclesiastul se revendică acestei arhitecturi epice, aceea a eseului liric moralizator și a biografismului profetic.

Am făcut această introducere pentru a reaminti o paradigma epică dar și pentru a explică de ce, la începutul secolului al XXI-lea, ea se reactualizează în romanele lui Leonard Oprea.  

Imprejurările istorice și individuale sunt cumva la fel de tragice. Leonard Oprea, scriitor dizident român,  zece ani mai  tirziu, după Revolutia din 1989,   impreuna cu familia, părăsește țara. Dupa ani de suferință sub regimul communist, dizidentul trece printr-o post-revoluție de cosmar.  Dezgustat și debusolat în urma loviturii de stat prin care nomenklatura de gradul doi preluase puterea, el pleacă intr-un exil asumat în Statele Unite ale Americii. Aici, in cea mai avansata democrație de pe pământ, scriitorul romȃn găsește o realitate de la un punct imposibil de acceptat și de înțeles.

Mai intai, scriitorului exilat ii este greu sa scrie intr-o limba nouă; publica totusi in limba engleza, patru romane bine apreciate și difuzate în America, Canada dar și  in Europa, Asia, Australia.  Recunoscut in țara din care please, el luptă acum să fie recunoscut în țara în care s-a exilat și în lumea largă.

Adaptarea socială este teribil de grea. Ca scriitor de limba ne-engleza, nu are nici o meserie. Se simte inutil social și inadaptat. Prietenii se dovedesc a fi ne-prieteni și il părasesc unul cate unul. Neștiind cât de dură este legea americană a familiei, face eroarea de a se lansa în altercaţii conjugale. Cea ce era aproape banal în ţara părăsita, o ceartă de familie, nu este în noua ţară. Arestat, judecat, inchis laolaltă cu deținuții de drept comun sau criminalii, el pierde totul: căminul, familia, dreptul de a-și vedea copilul, orice sursă de existență.

Marginalizat, căzut la limita de jos a vieții, abia având din ce trăi, dormind pe unde apucă, muncind din greu în condiții precare, el se roagă și scrie.

Dumnezeu și Iisus Hristos sunt partenerii constanți de dialog.

Rugăciunea face parte din discursul epic normal.  

Ceea ce Leonard Oprea definește și numește Respirații sunt în fapt forme lirice parte a narării profetice.  

Arhitecturile epice de tip Iov, Iona și Ieremia se actualizează în carțile lui Leonard Oprea la o magnitudine nemaiȃntȃlnită în literatura recentă.

Recunoaștem aici autorului o neobișnuită putere morală, sufletească și omenească, aceea de a spune și expune, ca și Iov, întregul tablou al nefericirii sale.

Paradoxul, vorbirea ermetică, încifrată fac parte organică din text:

„Cea mai mare ispită este … dorința-de-ispită.

Și, mereu, cu oricât de mărunt gând începe, va culmina prin visul despre lepădarea de Credință. Așadar, prin a-l pune pe Dumnezeu sub semnul îndoielii; adică, prin a-ți imagina Izgonirea din Rai ca pe o inacceptabilă nedreptate… Ca pe o negare a dreptului tău de fi un dumnezeu.

Odată înfăptuit acest vis-viciu, orice viciu este posibil.

„… diamante în

iarbă – roua  sub azur,

lacrimile-n zori…“

Epicul fracturat, lirismul enigmatic revelă iubirea de aproapele și iubirea de Dumnezeu:

„Cei care nu au trăit vreodată conștienți ori, conștient își refuză trăirea deplină a bucuriilor simple – sunt deplin străini de pacea lăuntrică.

Și, imediat sunt înstrăinați de Iisus Christos.

Deci, fără îndoială, sunt străini de Iubire, fără de care “… eu sunt nimic”.

„… sub crengi de pini

în apus – spuma din val

sărută stânca…”

Alteori, profetul încearcă să afle rațiunea pedepsei sale, el fiind alesul lui Dumnezeu:

„Și, astfel – întotdeauna, dar întodeauna – visul supra-dimensionează viața.

Și, de ce ar fi alt fel, când viața este ceea ce este: un cașcaval plin de găuri, marcând absența credinței, moralei, demnității, responsabilității – dar, cel mai grav, absența iubirii omului de catre om?

„… fîșii alb mov în

acest apus de brumar;

norii… celest basm …”

(…)

„Nu îl poți iubi pe Dumnezeu, fără a fi iubit de Dumnezeu.

„Căci, ne-iubit de Dumnezeu, cum îl vei cunoaște oare?”

Credința devine axul, elementul primordial al existenței, indiferent de vicisitudini:

„În zborul său șoimul se inalță în cercuri infinit împlinite – dincolo de nori.

În zborul său omul se înalță dincolo de nori prin și întru Credință.

Acestă Credință este doar Dumnezeu.

„…plouă amarnic…

toamna… agonic somn ce…

mă poartă – în vis…”

Obsesia vieții, a trăirii veșnice se definește ca o rătăcire:

„… Omul, da – rătăcit și speriat în și de infinitatea și de eternitatea în-dumnezeirii sale, Omul are o obsesie continuu atotputernică: să trăiască. Inevitabil – mereu este ne-pregătit să moară. Desi, Moartea este doar altă Viață. Cea de după Viață. Precum Iisus spune:

Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii.

Tare vă mai rătăciți…

„…decembrie, ce

adinc… stele-n vals mut pe…

neaua de argint…”

Interpretarile biblice, cristice, ale cuvântului divin sunt permanenţe definitorii ale discursului auctorial:

„Fiind Cuvântul Domnului – poate fi comentată Biblia ?

Credința – da, poate fi comentată. Dar – Biblia este și Credința în cuvânt scris.

Așadar, comentariul Bibliei nu este interpretare.

Comentariul Bibliei este Liber Arbitru.

Este Omul ca Dumnezeu în fața Creației.

“… noaptea curge lin

in fulgii de argint; ce…

liniște, ce zbor…”

„…mă întreb mirat: din moment ce viața poate fi o moarte așa cum toate mi se întâmplă acum, care ar fi motivul pentru care nu aș iubi moartea la fel de mult ca viața?!…”

Psalmi de o frumusețe tulburatoare își fac din când în când apariția de-a lungul zicerii profetice :

„… și, iată – m-am plimbat îndelung prin furtuna de zăpada din 21 decembrie 2008, pe străzile din Auburn, Maine… și, iată, ființă mea s-a aflat în acel răi al fugilor și al vînturilor răzvrătite, al cerurilor năpustite în năvală de zăpadă asupra ființei Pământului, cu oameni și tot ce au au ei… asupra pădurii și brazilor de Crăciun, asupra caselor, asupra inimilor rătăcite – oh, Doamne, asupra trupului meu, chinuindu-l, dar și asupra ființei mele, înălțând-o acolo, dincolo de mânia boltei…căci, astfel am cunsocut că… viață nu este, eu nu sunt, oricine nu este; am înțeles însă ce se tot cuvântă de mii de ani, fulgii nebuni m-au ajutat să aflu cristalin că… viață este totuși astăzi, doar astăzi; că… eu și oricine altcineva suntem acum, doar acum; oh, Domnul meu și Dumnezeul meu, care dintre fulgii ce se aștern, se topesc – suntem, eu, el, voi, noi ?…

„ … ceruri albmovii

și grele nasc sub steaua

Domnului – ninge…”

Vituperant la adresa racilelor secolului, profetul le va defini pecum urmează:

TREI MONȘTRI DE SECOL 21 și NUMITORUL LOR COMUN

În acest început de secol 21 s-au cristalizat și functionează perfect trei monștri ai lumii în care trăim. I-am cunoscut personal și conștiinta mea, morala de creștin și artist trăind întru certă verticalitate, mă obligă să vă atrag atenția asupra lor.

Astfel, triumfători în mai tot ce făptuiesc, există astăzi:

  • Marxistul-liberal,
  • Cărturarul-fariseu
  • și
  • Fratele-cuminte (sau, Cain-nevinovatul). Au virtuți capitale:
  • Numitorul lor comun este: lașitatea ca modus vivendi.
  • lipsa de morală,
  • lipsa de demnitate
  • și
  • divina plăcere de a călca peste cadavere (orice remușcare – exclusă). Sunt oameni cu scaun la cap și stâlpi de nădejde ai societății civile și democratice. Dacă îi observați cu mare atenție, cu un ochi privesc la buricul lor, iar cu celălalt la Putere. The rest is silence… în ritm de sambă, ta- tsss,
  • … neclintit, iazul…”
  •    „… ssst -foșnesc sălcii
  • Restul…
  • Sau, de alt fel – nu conteză. Sunt oricum oameni de încredere…
  • Îi veți regăsi întotdeauna, dar întotdeauna ca slujitori devotați și iscusiți ai Puterii; având întotdeauna, dar întotdeauna posturi onorabile și scaune moi; având întodeauna, dar întodeauna o viață domestică cît se poate domestică; având întotdeauna, dar întodeauna zâmbăreață imagine publică.

Paginile memorialistice devin plangeri în care îl auzim pe Ieremia La apa Vavilonului, “acolo sezum si plansem” … (Începutul psalmului 136):

„Stau pe malul Fluviului. Este gigantic. Este dincolo de ce înseamnă necuprinderea apelor Amazonului. Cu greu îi pot zari malul celălat. Este atât de adinc, atât de larg, atât de incredibil încit pot spune – este un cosmic cristal-lichid… instopabil.

Este Panta Rhei însuși.

Dincolo de Fluviu – lumea invisibilă.

Lumea voastră.

Lumea noastră.

Am trait în ea.

Ieri.

Astăzi, sunt aici.

Singur.

Pe malul Fluviului.

Cerul este atât de senin…

Pădurea este atât de verde…

Stâncile sunt atât de albe…

Păsările sunt atât libere…

Sunt singur.

Aici.

Absolut singur.

De aceea pot să vad.

De fapt, inima mea vede:

Iisus este Crucea.

Crucea este Christos.

Iisus Christos este Dumnezeu.

Si, astfel, firesc te intreb direct:

ÎȚI MAI AMINTEȘTI DE CE A MURIT IISUS CHRISTOS PE CRUCE?

„…pata de sânge

îmbătrânit pe podea,

Doamne, este vie! …”

Rătăcirea omului, globalizarea, uitarea esenței dumnezeirii și sfințeniei, obsesia singurătății absolute în lumea exilului par similare celor din robia asiriana a lui Ieremia:

„…în clubul American al Singurătății:

THE PROMISED LAND of LONELINESS.

Nu, hotarât lucru nu vei mai deloc singur – sunt împreună cu tine 310 297 000 de Americani… singuri.

Îngrozitor de singuri.

Deci, bucură-te!

Dar, nu întreba:

DE CE?

„… crepuscul astazi…

pe sosea masinile…

…apus de plumb, plumb…”

Un alt fenomen este acutizarea bătăliei dintre Dumnezeu și Satan:

SATAN

În diversitatea existenței sale Satan este aproape infinit, doar Dumnezeu fiind infinit și bun.

Astfel, modul exemplar de a-l ispiti pe Satan să vina asupra ta și să te locuiască, este acela de a-ți spune:

„Răul nu este decît ce-mi pot imagina eu despre rău. Iar omul își poate imagina orice!”

Complet greșit deoarece acest „aproape infinit” care definește diversitatea existenței lui Satan ca fiind limitată,  nu este decît (dar deloc sigur), doar istoric vorbind putința omenirii de a imagina  Răul.

Satan este un infinit restrîns, un infinit „mic” – dar totuși infinit.

Omul nu a putut și nici nu va reuși vreodată sa-și imagineze infinitul.

Cînd a putut omul să-l cunoască pe Dumnezeu – Infinitul?

Prin urmare – întotdeauna mintea unui singur om a imaginat Răul (sub mai toate formele accesibile imaginației lui, chiar și ca formă de “bine” a Răului) pînă la limita acelui Rău îndreptat împotriva sa însuși și împotriva celor care constituie obiectul dragostei sale.

Dincolo de această limită, întotdeauna omul l-a căutat disperat pe Dumnezeu. Întotdeauna.

Unii l-au găsit, pînă la urmă. Poate chiar în ultima clipă a vieții lor…

Alții, nu. Niciodată.

Așadar,

devine perpetuu inimaginabil de Rău, acel Rău pe care-l considerăm perfect imaginabil.

Și, astfel, orice Rău – considerat de om perfect imaginabil conține în el, cu certitudine, sămînța „chemării lui Satan”.

Fiind Satan un infinit „mic”, dar totuși – infinit.

De aceea îți reamintesc cititorule cuvintele Domnului Iisus Christos:

„Omul nu va trăi numai cu pîine, ci cu orice cuvînt al lui Dumnezeu.

Să te închini numai Domnului Dumnezeului tău și numai lui să-i slujești.

Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău!”

(Luca 4/ 4, 8, 12)

„… asfințit peste

brazii fulguiți – un corb…

… mielul sfâșiat…”

Arhitectura epică de tip profetic concepută de Leonard Oprea adună laolaltă: anecdote, plângeri, relatări, povestiri cu tâlc, tentative de  cuantificare a necuantificabilului (câte feluri de fericire sunt; câte feluri de speranță etc.), aforisme, pilde, predici, rugăciuni, toate pe tonuri mergând de la sfințenie și delir mistic  pâna la exasperare, urlet pe ultimele corzi nervoase (… soarele e mort…/ … cenușă e lumina…); eseuri politice, pagini de jurnal, tălmăciri ale faptelor apostolilor, demonizarea Americii; întrebări despre ce este Dumnezeu și unde se află Dumnezeu sau care este esența lui Dumnezeu, împărtășania și misterul ei etc.

În concluzie: dincolo de filosofie, mitologie, credință, tălmăcirea unor pasaje memorabile din Evanghelii și eseuri polemice,

în acest roman profetic vezi fiinţȃnd desfășurat înaintea ta cugetul unui om.

(Mirela Roznoveanu – New York)

 


 

leonard-2_cohen1

LEONARD COHEN – HALLELUJAH – THE BLOOD OF MY LOVE – LEONARD OPREA

 

Motto:

“. . . never ever trust your heart—your heart  is against all odds; you will be hated;

and you will love the Death  more than the Life . . . Except your Faith is /into/ Love . . . ”

(Theophil Magus)

. . . my blood—oh, flow in waves . . .

. . . my blood—oh, lighten red, foamy—what a tale . . .

. . . my blood—oh, by the sun dried field broken by dreams . . .

. . . my blood—oh, mountain crashed by Cain’s lava . . .

. . . my blood—oh, the so blue sky… without forgiveness . . .

. . . my blood—oh, the mouth with gums sneering the desperation . . .

. . . my blood—oh, latrine of the perfumed death . . .

. . . my blood—oh, the desire of cancer and humanity . . .

. . . my blood—oh, the weeding with blind stars and fallen angels . . .

. . . my blood—oh, lukewarm vagina and abyssal paradise . . .

. . . my blood—oh, the penis… stupid and dead stump . . .

. . . my blood—oh, dead fetus  with a child smile . . .

. . . my blood—oh, this town so alive on the dead celebration day . . .

. . . my blood—oh, love for infection, for bacteria, for virus . . .

. . . my blood—oh, the sweet jam from the trash of rotten apples . . .

. . . my blood—oh, the highway with robots enjoying dream-cars . . .

. . . my blood—oh, the earth and its coca-cola… american  hegemony  . . .

. . . my blood—oh, this life is a boundless whore . . .

. . . my blood—oh, the books and internet what a inextinguishable stupidity . . .

. . . my blood—oh, blade of green grass and the spiting on the asphalt . . .

. . . my blood—oh, drunkenness, drunkenness, drunkenness and lead-sleep . . .

. . . my blood—oh, what a love to kill . . .

. . . my blood—oh, flow in waves, lighten red, foamy . . .

. . . my blood.

„ . . . now, the morning of

November , see? all the fog . . .

. . . I‘m breathing—I‘m dead. . . ”

( Original English version in : Theophil Magus living in Boston – Anna-Maria 101 breathings (“Xlibris”/Random House Ventures, 2011, USA /Library of Congress Control Number: 2011910709/ ISBN: Hardcover 1-4628-9476-3 & 978-1-4628-9476-5/Softcover 1-4628-9475-5 & 978-1-4628-9475-8/ebook 1-4628-9477-1 & 978-1-4628-9476-5)

(In Theophil Magus living in Boston – Anna-Maria 101 breathings, „Leonard Oprea’s dominant perspective is one of a cold objectivity, too little disposed to easy emotions, other than those hidden, profound feelings and questions. Themes are the life purpose, the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to serve an exhortation which is nothing else than the health response in the presence of the morbid, the simplicity in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil./Nicolae Steinhardt – European philosopher, essayist and author); “A novelist and essayist of Leonard Oprea’s literary value does not need any introduction. From no one.” /Valeriu Gherghel – European philosopher, essayist, literary critic and author)

Postat de: leonard oprea | 12 Octombrie 2016

Leonard Oprea – O geană de purpură


 

IMG_5060

 

O geană de purpură

Écrasez L’INFAME! răsună aspră şi ascuţită porunca, tulburînd liniştea dinăuntrul minţii lui Fabie. Înceţoşată de tristeţe. Decolorată de oboseală. Ce mai faci? se întrebă Fabie: merg spre parc şi trec acum pe lîngă biserica înaltă, proaspăt zugrăvită cu vopsele preparate din iarba oraşelor murdărită nu de silă, ci născută din ea, iar picioarele-mi sînt limbi grele de clopot, pot exista clopote de lut? cred că da, din moment ce cîntecul le e zgomot de resac, oare aşa să răsune?! într-adevăr, parcă sînt un pinten de stîncă cenuşie şi găunoasă de care se sparg gîndurile, se pulverizează, chiar, dar nu înţeleg de ce nu mă stăpînesc, pisîndu-mă cu maiul realităţii pînă cînd voi ajunge o mîzgă rău mirositoare. Fabie oftă. Cu vîrful degetelor schiţă o mişcare: mi-e lehamite, privi înspre vitrina unui magazin de stofe, apoi întoarse capul şi, pe partea cealaltă a străzii, zări o femeie, ochii i se luminară, dar numai pentru o fracţiune de secundă, pe urmă îşi îndreptă spatele şi, avînd acelaşi chip atît de asemănător cu o mască de ghips, îşi continuă drumul. În curînd ajunse în parc. Se aşeză pe o bancă. Din buzunarul scurtei îmblănite îşi scoase sandvişul pe care nu-l mîncase la prînz din cauza autotrenului plin cu saltele şi scaune, ce-i sosise pe neaşteptate la rampă. Trebuise să facă recepţia mărfii fiindcă pînă la ora patru urmau să mai sosească încă două camioane cu mobilă. Şi sosiseră. Fabie oftă obosit. Despachetă cu grijă feliile de pîine, văzu că între ele se află şuncă, brînză topită şi castravete murat tăiat mărunt, clătină satisfăcut din cap şi muşcă. Mestecînd, regretă că nu are la îndemînă un pahar de vin roşu, dar se consolă cu gîndul că seara, acasă, îl aşteaptă o sticlă de Pinot Noir. Deasupra lui, coroana teiului de care era sprijinită banca, se întindea şi se înălţa, însemn heraldic crescut pe neaşteptate la dimensiuni gigantice. Ruginii, galbene, sau verde palid în contur de purpură, frunzele agăţate cu disperare de rădăcinile înălţate spre soare, sau plutind uşor spre cele înfipte în pămînt, sutele de frunze de sus, miile aşternute pe alei, pe iarbă, foşneau chinuite de vîntul cald, luceau stins în lumina soarelui cu aură sîngerie şi, după ce privi atent în jur, apoi spre bolta albastrămovcenuşie, Fabie se opri din mestecat şi suspină pentru că acum ar fi vrut să facă altceva decît să mănînce, în acest sens de amiază şi de toamnă pîrguită, dar îşi aminti că e ziua morţilor, că va mai avea de mers, mult de aşteptat, deci, necesar un minimum de hrană – într-adevăr, ar fi nepotrivit să asist la spectacolul jalnic de la cimitir, ologi, lumînări aprinse şi bocete prelungi sau smiorcăituri discrete, să mă concentrez ca să-mi păstrez mutra de cioclu, iar maţele să-mi miaune stupid,… preacinstită fie-le amintirea, dar nu aşa, nu, nu, chiar o zi, doar una, nu te poţi gîndi la morţi numai cu respect, mai simţi nevoia să-i bîrfeşti, să-i înjuri, da, să-i înjuri, greşelile alcătuiesc imagini vii, dau prospeţime amintirii, respectul exagerat e doar un mod plăcut de a-ţi reactiva dorinţa de virtute, şi reîncepu să mestece. Pe unde naiba umblă femeia asta? maică-sa o să înceapă din nou să ne mustre pentru întîrziere, ba nu, o să ne privească adînc, cu ochii împăienjeniţi de lacrimi, taică-său o să-şi joace fălcile şi amîndoi vor fi foarte gravi – se uită la ceasul din capătul aleii – e cinci fără un sfert, sper că a cumpărat lumînări, flori… ce bani fac florăresele, nu cred că dau firul sub şapte lei, doar o dată pe an e ziua-morţilor şi azi banul devine cu adevărat ochiul-dracului, la naiba, ce face?! Strînse în pumni hîrtia în care fusese împachetat sandviciul, se ridică de pe bancă şi se îndreptă spre cel mai apropiat coş cu hîrtii. Ajuns lîngă el, aruncă înăuntru ghemotocul, apoi îşi scoase o ţigară. Şi-o aprinse nervos. Începu să se plimbe împrăştiind frunzele cu vîrful pantofilor. Aruncă ţigara. Îmbrăcată în negru, subţire şi părînd astfel cu mult mai înaltă decît era în realitate, Anda apăru în capătul aleii. Într-o mînă ţinea o coroană mică din garoafe roşii, iar în cealaltă un buchet de dalii. Fabie o zări şi începu să zîmbească. Ştia că daliile erau pentru el: pentru morţi. Mama soacră va fi înduioşată. Anda strigă veselă ceva de neînţeles. Fabie aleargă spre ea. Femeia se opri şi-l aşteptă. În cîteva secunde Fabie parcurse aleea. Luă buchetul din mîna soţiei, apoi o sărută. Iartă-mi, spuse Anda îmbujorîndu-se, maşinile vin greu, înghesuială, dar nu m-am supărat, mi-am închipuit, răspunse el, e o adevărată nebunie astăzi, mă şi mir cum de nu-i plin pînă şi parcul ăsta, mulţumesc pentru flori, o să le pun şi eu pe mormînt, bine, bine, zîmbi Anda, şi aici au fost îngropaţi şi s-ar fi…, cine? se miră Fabie, eh, şi tu, uite poarta castelului, eroii, aha, făcu Fabie, evul mediu mijlocitor de glorie, Fabie! rîse scurt Anda, mai bine ne-am grăbi, ne aşteaptă mama, mother, pronunţă fonetic Fabie, gata, hai, pe cai! vai Fabie, acolo te rog să te stăpîneşti, nu-ţi fă griji, dragă, doar sînt gestionar, şi sculptura? îl tachină ea, écrasez L’INFAME! strigă Fabie şi o luă pe Anda de mijloc. Porniră spre ieşirea din parc. În faţa lor, în văzduh, pe alee, sub paşii lor, aduse de o adiere caldă – frunzele moarte. Fabie: Străzile şi oamenii, căldura asta, e prea cald pentru cum m-am îmbrăcat, de ce naiba mi-oi fi luat scurta îmblănită?! dar dimineaţă era ceaţă, densă, se spune că vesteşte timp frumos, o zi splendidă, iar Anda văd că e în formă, „în formă”, parcă ar fi un animal dus la o expoziţie, pregătit anume: periat, spălat, hrănit cu grijă şi din abundenţă, dar bine alergat, să fiu suplu tocmai astăzi, de ziua-morţilor, la mulţi ani răposaţilor! ce aniversare sinistră, în ce cută pierdută a timpului s-o fi născut?… degeaba încerc, nu ştiu şi nici nu mă interesează, adică, de ce-aş fi curios?! Anda mă provoacă acum şi pot fi sincer: mi-ar plăcea să pot face dragoste cu ea în aceste clipe aerul proaspăt şi înmiresmat – a… a, dalii, bineînţeles, buchetul din mînă, dar nu e numai mirosul ăsta, pluteşte în aer ceva ce-mi aminteşte de pădure cînd după o arşiţă sufocantă plouă îndelung cu stropi mari şi grei şi deşi, îhm, şi parcă mai sînt brazii… mîngîiaţi de prima zăpadă…, există şi o urmă uşoară de briză sărată, numai a mort, a biserică nu miroase… calc pe perne de aer, ce plutire – poetică?! Anda: Ce-o fi cu el? nu pare deloc în apele lui şi uite-l cum calcă, mă trage în sus, mîna nu şi-a luat-o de pe mijlocul meu, am treizeci de ani, e speriat sau mi se pare mie fiindcă mi-e jenă să merg aşa pe stradă mai ales azi cînd trebuie să pun flori pe mormîntul bunicii, cînd fiecare e obligat să aibă în el o fărîmă, cel puţin o urmă de evlavie… de ce, obligaţii? şi de ce să-mi fie jenă? asta-i bună! ce înseamnă respectul faţă de mort? există el? au fost întotdeauna fapte care înnobilează amintirea şi impun respectul? care sînt faptele ce duc la aşa ceva? poate că numai cele… creatoare de frumos? şi bunăstare? bunica era zgîrcită şi rea de gură, unul a omorît pe un altul şi după aceea a pictat un magnific tablou, ei? simplu şi rudimentar, ar hotărî Fabie dacă m-ar auzi, vezi tu, mi-ar spune, sînt exemplele care reduc totul la mlaştina ce ucide sau naşte grîu înalt şi bogat în spic, totuşi, Fabie nu e în apele lui, oricum, aşa nu mai merge, şi Anda îi luă mîna de pe mijlocul ei. Fabie se opri din mers. O privi mirat, apoi înălţă din umeri şi păşi mai departe. Anda vru să-şi motiveze gestul dar nu reuşi să rostească decît, Fabie, ca un scîncet, bărbatul se opri din nou, se întoarse cu faţa spre ea şi pe urmă, fără să ştie de ce, făcu un pas spre stînga. Derutat de mişcare, un bătrîn grăbit se lovi cu umărul de pieptul lui Fabie care-şi ceru repede scuze. Omul mormăi o înjurătură şi-şi continuă drumul. Era îmbrăcat în pardesiu lung, negru, iar în mîna dreaptă ţinea un buchet de trandafiri albi. Bătrînul: Tu-i mama măsii, cînd toată lumea se grăbeşte, lor le arde de conflicte conjugale şi să vezi că o să pierd autobuzul, ce-o să fie în staţie, fir-ar… Doamne iartă-mă, tocmai astăzi, iartă-mă Florico, nu mai înjur, dar parcă noi eram altfel, vechiul altfel, m-am plictisit de cîte ori îl pomenesc, la pîine, la lapte, cînd plătesc chiria, cînd îmi iau pensia prăpădită, o să-l repet cînd îmi va veni chitanţa pentru încălzire, lumină, mai bine c-ai murit Florico… prea visai la bătrîneţea aia de aur, iar eu am ajuns să mă gîndesc la azil, eutanasia… ia uite-i cum se duc la cimitire, ce aglomeraţie, iar ăştia doi s-au trezit totuşi să discute în mijlocul drumului, na, parcă mă doare puţin umărul, bine c-am fost acum o săptămînă şi am săpat straturile, le-am, le-am curăţat şi rînduit ca lumea, puţini mai fac asta, dacă aş fi reuşit să găsesc o candelă suflată cu argint, ba nu, mai bine una simplă dar robustă, hoţii de gropari, da’ şi-nainte erau la fel, aoleu, autobuzul! Începu să fugă greoi spre staţie, unde aşteptau vreo cincizeci de persoane. Fabie îl zări alergînd şi-şi clătină uşor capul. Pe urmă, buruiana otrăvitoare înflorită pe neaşteptate, se născu în el imaginea neclară, tremurătoare, colorată violent în negru şi galben, uneori, de culoarea cărnii trandafirii, alteori, cînd zîmbea i se vedeau gingiile, zîmbind apărea bătrînul Fabie care-şi tîra picioarele odată cu timpul zilelor împuţinate de inexisteţa vigorii şi năclăiala gîndurilor, avînd sufletul micşorat, adică ghemuit de teama morţii. Fabie îşi legănă iarăşi capul şi buzele i se strînseră – smochină uscată, zbîrcită, apoi îşi miji ochii, orbit parcă de amintirea viitorului. Lîngă ea, Anda îl simţi: neajutorat, un înecat care se agaţă de ceva imaterial, dar se încăpăţînează să-şi închipuie real obiectul sau fiinţa aceea fiind singura lui şansă să întîrzie pătrunderea apei în plămîni. Nu înţelegea ce se întîmplă cu soţul ei, dar instinctiv voia să-l apere şi-i strînse braţul cu toată puterea degetelor ei mici, subţiri. Fabie zîmbi tîmp, însă imaginea neputinţei lui viitoare, dispăru. Traversară strada printre maşinile oprite la stop. Miliţianul ţipă la ei. Sosi autobuzul. Fluieratul strident, Fabie făcu un semn scurt cu mîna şi rînji. Plutonierul îşi mişcă buzele schimonosindu-şi faţa lată, roşie, apoi schiţă cîţiva paşi de fugă abia urnindu-şi pîntecul mare, încorsetat de centură. Plutonierul, îşi spuse Fabie şi urcă în autobuz după Anda pe care o precupeaţă, mutră geamănă cu a miliţianului şi o mustră că e tînără şi nesimţită, ce dracu, nu vezi cucoană?! te urci pe mine! da’ ce mă crezi vreun…ă?! iar lumea rîdea, un bărbat spătos şi beat, poate din cauza amintirii alcoolizate a vreunui unchi mort de ciroză, hohoti scurt apreciind spusele rumenei femei pe care, privirea lui o spunea din plin, tare ar mai fi înghesuit-o, şi seara la cimitir, cine ştie?…, Fabie văzu toate astea şi, zvîcnind, se agăţă de bara aflată deasupra capului Andei. Împinse cu umărul, lovi cu şoldul, ajunse lîngă Anda şi o întrebă tare, apăsat, ce s-a întîmplat? iar ochii lui cu tăietură spre tîmple, sclipiră pomeţii ascuţiţi parcă îi împunseră pielea străvezie a obrajilor, nările se arcuiră şi buzele întredeschise i se întinseră ca la fiare, dezvelind dinţii îngălbeniţi de tutun. Cei din jur amuţiră: nebunii liniştiţi pot fi acceptaţi, dar ceilalţi? Anda: Iar l-a apucat, ce să-i spun, ca să-l liniştesc? mă îngrozeşte cu ura asta a lui, parcă n-ar fi om să priceapă că e înconjurat de oameni, mă sperie şi ştie prea bine, îi face plăcere, nu se poate stăpîni, dar cel puţin azi trebuie să încerce, lumea e nervoasă, îşi plînge morţii, se tînguieşte simţind apropiata stingere, oare care dintre noi doi va muri primul? dacă el… o să înnebunesc? sînt singură, o să înnebunesc, n-am nici un suflet spre care să-mi revărs durerea şi dragostea, nu înţeleg totuşi cu ce l-ar încurca un copil? o, toate argumentele lui, sculptura şi visele lui, le va împlini vreodată? nu, n-am dreptul să mă îndoiesc tocmai eu, dar eu murind prima, el…? uite că nu pot afirma: va suferi crunt, de ce? Se întoarse spre Fabie. El o privi liniştit şi puţin curios. Anda se îmbujoră. Fabie: Ce-o fi apucat-o?! doar n-am făcut nimic rău, ba nu, precis am avut iar mutra aia, de bestie, cum îi spune ea, nu reuşesc deloc să mă controlez, şi nu mai ajungem odată la cimitir ca să încheiem bîlciul, ce-ar fi… ce-ar fi ca acum să mă duc la mormîntul ei, Doamne fereşte!… moartea totuşi…, i se făcu frig, trebuie să poţi rezista, oare atunci altfel aş tăia piatra? prostii, parcă sînt unul dintre personajele lui Tolstoi, vise de nobil care ştie să cînte la pian şi oricînd poate rosti, cependant, mon cher… qui vivra verra, artistul nu e un martor sacrificat sau terorizat? dar de ce vorbesc eu despre artă, ca un gestionar? însă toţi, şi plin de umilinţă dar rînjind lăuntric, sîntem nişte gestionari care doar cînd şi-aduc aminte de ceva… nu ştiu ei… noi ei, ce ceva…, se trezesc că vor să se înnobileze prin artă, penibil… mă consider înţelept, moartea mea e-n curs de împlinire, de ce să mi-o mai închipui pe a ei? La uşa din mijlocul autobuzului, îl zări pe cel cu care se ciocnise pe stradă. Zîmbi. Bătrînul îl văzu. Se încruntă. Bătrînul: Cretinu’ rîde, rîde, iar pe mine şi-acum mă mai doare umărul, ei, ba nu mă doare deloc, ce dacă am şaptezeci de ani? pot să rod încă pesmeţi, chiar aşa cum sînt, că or să apară şi din ăia fără zahăr, fără unt, ouă, ar trebui să aflu de la nepotu-meu dacă mai primesc în timpul marşurilor… pot să-i rod fără să fie înmuiaţi, vechi de un secol, ce-ar fi să prind suta? ha! m-aş c… în gura tuturora mai ales în cea a cardiologului, ce nume, Satban, care nu ia nici un ban…, la naiba! de cînd n-am mai băut o ţuică fiartă, ă?… de vreun an, cam aşa, dar cumintele sfat: bea mă, n-ai nici pe dracu! suta… de două ori în viaţă sînt mîndri oamenii de vîrsta lor: puişorule, cîţi ani ai? doisprezece nene! oho! ce mare te-ai făcut! nea Vasile, ce vîrstă ai mata? oho, şaptezeci şi cinci, răspuns rar şi apăsat, şi, sănătos, sănătos?! deh, mă dor uneori încheieturile, munca, vremea rea, în rest…, ca-n gluma aia cu colesterolul, cum stai bade cu el dacă toată viaţa numai slană şi ceapă?!!! d’apoi, uite-aşa ţeapăn – bătrînul chicoti înfundat – tînărul, ţţîî! nu-i pasă, aoleu, ce plămadă nevolnică sîntem! şi la început a fost cuvîntul, asta-i, eu cum mă amăgesc acum? uite, cretinul continuă să zîmbească, într-adevăr, mă cam doare umărul. Întoarse capul, dar nu înainte de a-i arunca lui Fabie o privire sfidătoare. Apoi, prin geamul din faţa lui, cercetă împrejurimile. În depărtare, văzu mii de luminiţe pîlpîitoare. Am ajuns, îşi zise. Autobuzul opri brusc. Cîteva femei scoaseră un „ah!”, cîţiva bărbaţi înjurară scurt, dar majoritatea tăcură bucuroşi că în sfîrşit au ajuns la cimitir. Toţi coborîră în grabă. Pe toţi îi aşteptau morţii. Fabie, Anda şi bătrînul, din mers, privind drept înainte: bucata de soare, fecioară însîngerată, iar norii, fîşii din voal de mireasă, mătase mov-alburie şi amestecaţi în şuvoiul de oameni îmbrăcaţi decent, cu flori şi coroane în mînă, ducînd după ei copii veseli sau plictisiţi familii întregi, cu unchi, mătuşi, veri, toţi nuntaşi gravi, preocupaţi de gînduri care îmbrăţişau trecutul, prezentul şi viitorul prezentul şi trecutul, prezent trecut viitor prezent trecutul prezent viitor, tre-pre-vii, obsedaţi că va fi prea mic darul lor pentru mirii pierduţi în ceaţa fericirii necunoscute decît lor, sau oricît de mare tot neînsemnat dar, neînsemnat, nu există hieroglifă care să reprezinte, să adune în ea sentimentele lor, ale celor din cortegiu, toate aşa cum erau, ştiau asta dintotdeauna, credinţă ascunsă undeva în iaful sufletelor, loc tăinuit, clocotitor şi capabil să-şi arunce oricînd în sus magma imaterială: substanţa vizibilă dă definiţia micimii – devii cadavru la disecţie, copiii simţeau instinctiv subţirimea zidului care-i despărţea de infernul din ei, iar ceilalţi adîncindu-se în aşa-zisa lor înălţare întru spirit, de fapt, coborîrea lor, adulţii şi bătrînii, unii pe jumătate senili, participanţi la sărbătoare, majoritatea crezînd în fiorul sfînt, puţini suspectîndu-se, deci: Fabie, Anda şi bătrînul: toţi merg să stea la masă cu amintirea şi s-o îmbete, să se ameţească dorind uitarea ei, gîndindu-se: asta rimează cu, doresc mîntuirea ei sau a lui, fie-le binecuvîntată, icoana; chiar icoana? de ce icoana? supunerea şi înălţarea, supuşi ne vom înălţa, ne vom ierta unii altora… cînd?! murim singuri şi uneori sînt prea multe flori pe morminte, atît de singuri. Bătrînul Anda şi Fabie: tăriile sînt mov şi albastre şi azurii totodată, dar există şi un verde străveziu, iar dîra, destul de lată încă, dantela purpurie, lumina acestui crepuscul înfioară, purtaţi de şuvoiul de oameni ce se unduia pe strada îngustă, obligat uneori să se răsfire pe margini din cauza zecilor de automobile oprite la cîţiva centimetri unele de altele. Din cînd în cînd se auzea cîte un claxon – ţipăt metalic ce, în murmurul continuu şi surd al mulţimii, părea tînguitor. Praful străzii plutea în aer ca o pulbere de aur roşu, învăluind într-o aură-de-amurg sutele de trupuri. Aproape toţi discutau în şoaptă şi, înghiţind această cuminecătură pulverizată, din profil păreau peşti aruncaţi pe uscat. Fabie o ţinea pe Anda de mînă şi cînd ajunseră în dreptul cimitirului, amîndoi întoarseră deodată capul înspre cealaltă mulţime, cea a crucilor. Cenuşii, albe şi brune, negre uneori. Înalte, joase, strîmbe, sculptate sau mîzgălite cu vopsea albă ori roşie, ori neagră. Cuprinse de jocul umbrelor şi luminilor. Înviate de miile de flăcărui. Sclipitoare – nu ca diamantele. Ca mii de ruguri minuscule. Şi asfinţitul, o plecăciune sfioasă şi sfîntă în faţa apăruţilor deja ochi gălbui ai nopţii ce urma să vină. În scurt timp. Cu mantia ei. Necuprinsă. Şi tainică. Aproape de poarta cimitirului, în dreptul gardului-grilaj din bare de fier vopsite în verdele pereţilor coridoarelor de tribunal sau al vestiarelor dintr-o uzină, se opriseră vreo treizeci de persoane: priveau pentru a nu ştiu cîta oară crucea care înfăţişa o femeie stînd în cap cu picioarele desfăcute şi îndoite de la genunchi închipuind:…. în numele… şi-al sfîntului Duh – amin, şi rîdeau, comentau satisfăcuţi înfierarea femeii care murise de inimă fiindcă fusese surprinsă în patul conjugal împreună cu amantul – de soţul care, conştiincios şi religios, îi înălţase acest monument. Anda îl strînse pe Fabie de mînă, făcîndu-i semn. Cunoşteau scena. O aşteptau. De fiecare dată cînd veneau aici, se străduiau s-o ignore. Şi reuşeau. Şi se felicitau în gînd. Intrară în cimitir. Lîngă capelă îi aşteptau părinţii Andei. Soacra grasă şi plină, îşi flutură mănuşa, un mic drapel îndoliat, un semn discret şi decent care chema la datorie sfîntă. Cînd îi zări, socrul, scund şi cilindric, îşi dădu ochii peste cap înălţîndu-şi privirea spre înăuntrul orbitelor, de-a dreptul prin creştet, spre înălţimile celeste. Cu paşi măsuraţi şi lenţi de păpuşi articulate, Anda oftînd, Fabie simţind că îl încearcă foamea, se îndreptară spre această dioramă care-i neliniştea ca o posibilitatea nedorită a existenţei lor. Fabie: Chiorăiala asta dinăuntrul meu…, ăştia au mîncat copios înainte de a veni aici, cred că după ce terminăm o să-i fac semn Andei să ne invităm la cină; e imposibil să nu-l încerce pe socru-meu tristeţea, durerea, şi să nu simtă nevoia unei cine stropită cu vin de casă, ce sobri sînt, dar de ce mă mir?! ce sobru sînt…, puiul ăsta de ţigan, i-au răsucit piciorul cînd s-a născut şi acum îl pun să şi-l ofere privirilor ca pe o nedreptate a destinului, o chemare spre mila noastră, a valizilor, numai noi iertăm – să supravieţuiască toţi! cretinii să aibă viţel de aur, dictatorii, veste din pielea copiilor, iar gestionarii şolduri de eunuc, femei cu sultan şi „Istoria religiilor” în triplu exemplar, fiecare cu dedicaţie din partea directorului cutare, profesorului cutare, sau poate chiar din partea autorului, ce, e imposibil?… dacă n-o să apar destul de îndurerat se vor uita chiorîş, cum se uită la tot ce sculptez, iar la pachetele de unt, de carne – ca la icoane pe care spun ei că o cinstesc de cîte ori vin aici, mă repet, mă repet invariabil: de cinci ani la fel, în ziua asta, şi în fiecare zi la fel de treizeci de ani…, bună ziua mamă, bună ziua tată, da, multă lume, oamenii revin la vechile credinţe, sigur, necazurile te îndeamnă la rugă şi pioşenie, chiar discutam cu Anda, într-adevăr mamă, dacă ai fi văzut ce era în autobuz, cînd ne-am urcat, credeam că Fabie n-o să mai apuce să pună piciorul pe scară, sărmana bunică, ar fi avut acum optzeci şi cinci de ani şi doar, ţii minte, i-am spus atunci să se ferească de aglomeraţie, n-o ruga nimeni să se scoale cu noaptea în cap pentru lapte, Anda mamă, pentru noi o făcea, fie-i ţărîna uşoară, Dumnezeu s-o ierte dragă, că era o femeie, jos cu pălăria, sînt mîndru că ea mi-a dat viaţă şi, slavă Domnului, om a făcut din mine, bunicul de ce n-a venit, tată? vai, ce mai pătimim cu el, acu trei zile a făcut pe lîngă closet şi maică-ta a trebuit să spele după el, dar ce poţi să-i pretinzi săracul, însă, decît să se mai tîre aşa, mai bine… nu vorbi cu păcat, dragă, e un biet bătrîn, ţi-e tată, ah, Virgile, vorbeşti cu păcat tocmai azi, iartă-l Doamne, ei, lasă, lasă, tu şti, eu ce am de spus, întotdeauna spun, sînt sincer şi adevărul nu trebuie să supere, dimpotrivă, în secţie de ce crezi că sînt respectat? pe-aici, din cîte ţin minte, nu? vezi Anda, n-am uitat drumul, ce zi splendidă, parcă anume, Fabie, lasă priveliştea, mamă. Calci florile şi e păcat, azi e păcat, da’ cu expoziţia ta ce se mai aude? Anda ne-a împuiat capul, nu te uita aşa la mine, ca-ntotdeauna mama exagerează, încă nu ştie data, apropo Fabie, bine că mi-am adus aminte, ginerele directorului se mută în casă nouă şi l-ai putea ajuta cu nişte mobilă, am promis, tată, dar Fabie, lasă Anda, e băiat bun, m-ajută el, eu am vorbit cu Popa, ăla cu sălile pentru expoziţii, am ajuns, da, mamă. Anda: Mama iar o să plîngă şi cînd îi văd lacrimile îmi vine să bocesc ca o căţea înfometată, uite-l pe bătrînul de care s-a izbit Fabie, ce mormînt frumos, sînt sigură că şi-a cumpărat locul de veci alături de nevastă-sa, ea trebuie să fie îngropată acolo, nu arunca florile, Fabie, ce panseluţe frumoase are bătrînul, dar se vor ofili curînd, a plantat şi un brad, n-or să-l aprindă lumînările alea cu care-l împodobeşte? ar arde fantastic, repede şi cu flacără mare, fascinant, şi aplecîndu-se răsfiră pe mormînt daliile puse de Fabie, iar între ele aşeză coroana de garoafe. Bătrînul: Trebuie să am grijă să nu ia foc bradul, bine că nu bate vîntul, aha, tinerii însurăţei alături de părinţi sau socri, să te ierte Dumnezeu, Florico, ce-aş putea să-ţi spun eu acum? ce ţi-am mai zis de-atîtea ori, tot lîngă tine o să ajung, anul ăsta dacă mai rezist, cred că şi tu vrei asta, dar poate că mai am zile, de ce nu? doar nu-i păcat să trăieşti, da, moartea izbăveşte, duce la altă viaţă, cea cunoscută de noi înseamnă totuşi ispită… nu, păcate, altele decît cele pe care mi le ştii, n-am, tot aşa arţăgos, ţii minte? dacă te-ai scula acum, nu m-aş speria, ei, ăştia doi? ca noi odată, ar înlemni de frică…, are vreun rost să filosofezi? e simplu, trăiesc pentru a muri, nu, nu aştept totuşi să mor, dacă am realizat ceva sau nu mai are vreo importanţă? parcă pentru cei doi are, priveşte-i, tineri şi nesimţiţi, ca noi odată, repetiţia e mama constatărilor, n-am cum să-i ajut… transfiguraţi de moment?! da’ de unde! uşor tulburaţi, e inevitabil, Dumnezeu să te ierte, îţi place bradul? ca de Crăciun, nu glumesc, tot sărbătoare se cheamă că e. Se puse în genunchi şi vreme de cîteva minute rămase aşa, cu poalele pardesiului acoperind iarba veştedă, o ramură a bradului îi atingea pălăria înaltă, neagră, pe lîngă trup mîinile îi atîrnau, mari, noduroase şi albe, iar crucea de lemn i se înălţa într-o parte ca o călăuză, auzi, auzi Florico? de jur împrejur, în tot felul de cadenţe, cu tonuri grave şi ascuţite, auzi? corul povesteş te tradiţia falsităţii născută din neînţelegerea, firească, nu? a eternului dincolo, sîntem blestemaţi Florico, numai smiorcăieli stupide. Străjeri pleşuvi, unii bătrîni şi sanitari ai credinţei, babele, ei şi ele făceau rondul printre morminte şi înconjurau pe oricine li se ivea în cale. Fabie: …de atîţia ani mă repet obsedant; anterior, posterior, tranziţia abia se observă, atît de rapidă e, totuşi obositoare, singura ei urmă – plictiseala, sau mai rău, sila, nu mai tot aranja florile alea, mamă, n-am curajul să-i spun că-i tîmpită, o să-i spun Andei: maică-ta e o tîmpită, n-ai văzut că-şi ştergea lacrimile, îşi obosea degeaba glandele, sigur, să n-o mustre soţul, dar eu, eu nu mă prefac? specia prefac, evoluţia firească a lui homo novus, adică homo homini lupus, care cînd sfîşie slugărnicind, se numeşte homo res sacra homini şi uite aşa gestionarul devine proprietarul mijloacelor de producţie spirituală, gustă din plin frişca minţii, crede că gustă…, cum ard lumînările deasupra capului bătrînului, ca o cunună, tiara bătrîneţii – senectutea bradului cu lumînări, phii, ce foame mi s-a făcut! dacă i-aş spune bătrînului că sînt gestionar şi sculptez?… cine te-a pus? he, he, doar sînt un prefac! hei, bătrîne, ai să te mai izbeşti de mine! a, gata, părinţii mei adoptivi au terminat serviciul divin, vin-din-spre-convenienţă, în sfîrşit, stomac, adio chinuri! Întinse braţul cuprinzînd umerii Andei. Mergînd în urma socrilor, se îndepărtă de cavoul din Marmură albă cu crucea sculptată, Fabie fusese rugat de socrul său să înfrumuseţeze mormîntul şi-i ceruse ca pe braţele crucii să înflorească neapărat trandafiri, Fabie întoarse capul şi mai privi o dată florile de piatră, în ochi îi îmboboci sila, apoi se uită ruşinat în jur, se lăsă călăuzit în continuare de cele două trupuri din faţa lui, o sferă şi un cilindru. Deodată, Anda se opri fiindcă Fabie păşise înspre un mormînt acoperit de tufe neîngrijite, de trandafiri sau de alte flori, nu-şi putut da seama prea bine, îl urmărea cu privirea pe Fabie care acum pusese un genunchi în pămînt, la capătul mormîntului. Se opriră şi socrii. Se uitau la Fabie nedumeriţi. Fabie începu să dea la o parte pămîntul din jurul braţelor crucii de piatră neagră, lucioasă, excelent lucrată, strigă el către Anda, cîtă migală, adăugă mai încet, ca pentru sine, în timp ce bătrînul, care îi urmase îndeaproape, avea acelaşi drum, veni lîngă mormînt şi ţipă răguşit, nu profana, tinere! dar Fabie se mulţumi să strivească în fugă şi continuă să dea ţărîna în lături: bătrînul se repezi şi-l apucă de umăr, derbedeule, scrîşni el, îl smuci într-o parte, Anda veni repede şi vru să-l prindă pe bătrîn de braţ, tatăl ei strigă, nu ţi-e ruşine, dom’le! om bătrîn şi lipsit de maniere, vezi să nu-ţi dau una! însă Fabie se ridicase deja şi privea în zare, bătrînul îl scutura, – din soare nu mai rămăsese decît un fir de sînge care, văzînd cu ochii, se topea în mătasea albastră-violetă…………… ici-colo pe ea sticleau slab diamentele nopţii…………………. brusc, Fabie se răsuci, îl apucă pe bătrîn de braţe şi, trăgîndu-l în jos, îl sili să se aplece deasupra crucii dezgropate pe care, săpat cu dalta: numele meu, spuse rar Fabie, numele meu, repetă întorcîndu-se spre Anda şi dînd drumul bătrînului, numele meu, mai zise o dată şi se simţi inutil şi străin, stins pe dinlăuntru, căută zadarnic o scînteie de simţire – nu mai am suflet?! privi speriat cerul…………………………. firul de sînge cald dispăruse şi avu senzaţia că acea cruce îi creşte din piept. Bătrînul îl bătu uşor pe umăr şi plecă de lîngă el. Socrul lui Fabie îl privi sfidător, îi strigă în urmă că e un nesimţit, apoi îşi rugă ginerele s-o lase dracului de cruce, e doar o coincidenţă tîmpită, oricînd ţi se poate întîmpla, iar Fabie dădu mecanic din cap. Plecară şi ei. De lîngă capelă, bătrînul îl căută cu privirea pe Fabie, dar nu reuşi să vadă nimic dincolo de sfera şi cilindrul care se tîrau legănîndu-se printre miile de lumînări.

  • Radiografia clipei (volum de proză scurtă, interzis, 1987), Ed. Dacia, 1990; Ed. Curtea Veche Publishing (ediție critică); 2003; Ed. Eikon (ediție revizuită, critică, ilustrată) 2016, București.
Postat de: leonard oprea | 23 Septembrie 2016

Leonard Oprea: BIZANTINISM sau ȚIGANIADA ROMÂNEASCĂ?


IMG_5053

BIZANTINISM sau ȚIGANIADA ROMÂNEASCĂ?

O PROFEȚIE despre ROMÂNIA în SECOLUL XXI

(Povestită în anul 2003 și publicată, prima oară, în an 2004, această amară tristețe este o profeție ce încă se împlinește cu brio în România Secolului 21. Cine crede alt fel este invitat să demonstreze – în mod civilizat și responsabil – contrariul.)

„Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l’Orient, où tout est pris à la légère…“ (Raymond Poincaré), acesta este motto-ul superbului și binecunoscutului roman Craii de Curtea-Veche mãiestrit de Mateiu Caragiale. Romanul este o genialã poveste a României, cea aflatã parcã mereu la Porțile Bizanțului și, într-un anume fel, continuã opera lui I.L. Caragiale, tatãl lui Mateiu. Citindu-l pe Mateiu Caragiale, dar înaintea lor pe Dimitrie Cantemir, iar despre Constantinopolul otoman pe Nicolae Iorga, însã tot despre Bizanț și pe alți autori de mare notorietate, români sau strãini, ești înclinat sã afirmi rapid cã Romania a suferit și va suferi etern de bizantinism, în conformitate cu definiția datã cuvîntului prin motto-ul ales de Mateiu Caragiale. Însã, din nefericire, în România de astãzi, eu nu cred cã se mai poate vorbi de bizantinism… Iatã de ce:

Evident,  PSD-ul a pierdut Alegerile locale în România anului 2004…

Evident, alianțe ale opoziției democratice au mai condus România…

Evident, Ion Iliescu nu va mai fi președintele României…

Evident, Ceaușescu și dictatura sa sînt doar istorie acum…

Evident, România rãmîne prima țarã europeanã care, în mod deschis, hotãrît, alãturi de SUA și Anglia, imediat dupã tragicul, teribilul „9-11“ a votat împotriva terorismului internațional și islamic (descendent direct al comunismului, precum comunismul este descendentul direct al nazismului).

Evident, România a intrat în NATO în acel an de grație 2003.

Evident, România va fi primitã în Uniunea Europeanã.

Evident, bilanțul bunelor fapte românești poate continua.

Evident, însã cã:

în România celor aproape 50 de ani de co­munism și 14 de neo-comunism, colaboraționismul cu Securi­tatea este, fãrã doar și poate, național. Securitatea românã este acea protuberanțã unicã a societãții românești care dominã net și conduce copios întreaga inteligențã româneascã, la aproape toate nivelurile ei.

Excepțiile doar confirmã regula. Securitatea românã (sau oricare ar fi noul ei nume, eu îl prefer pe acesta ca fiind atotcuprinzãtor, ca un supra-creier național) este astãzi deja expresia cvasiperfectã a românului însetat în tainã de mîngîierea biciului ocrotitor și conducãtor.

Dovada irefutabilã:

Președinții României dupã Decemebrie ‘89 sînt doar ipostaze ale nostalgiei naționale la nivel subliminal dupã Ceaușescu.

Atîta timp cît aceastã nostalgie va exista, comunismul hiberneazã liniștit în inima românului de rînd și nu numai. Hiberneazã, dar nu înceteazã a-și pãstra în perfectã funcțiune cordonul ombilical prin care lumea româ­neascã îl hrãnește cu admirabilã iresponsabilitate.

Din nou, excepțiile doar confirmã regula. În opinia mea, disidența românã anticomunistã nu a existat decît într-o stare prematurã, mai corect, imaturã, mult mai apropiatã de aceea a rãsculatului, a haiducului etc. Iar, excepțiile au confirmat perfect și regula aceasta. Dacã privim la ce s-a întîmplat în celelalte țãri comuniste est-europene, din punctul de vedere al unei încercãri de a defini disidentul anticomunist izolat de cortina de fier sovieticã, vom sesiza cu ușurințã aceasta: toți disidenții români anticomuniști, de notorietate româneascã publicã, NU pot fi  definiți ca fiind disidenți anticomunști est-europeni. Ei, ai noștri, sînt pur și simplu ALTCEVA.

Și, încã o datã mai mult, tot în România – excepțiile confirmã regula.

Dar, dacã vom folosi ca „paradigmã“ mult îndrãgita declarație a lui Ceaușescu – astãzi și a multor altora, leaderi politici și culturali români – deci: „… noi construim o societate socialistã multilateral dezvoltatã specific româneascã, nouã, nu vouã…“, atunci putem vorbi totuși de disidentul anticomunist „specific românesc“.

În mod paradoxal – în raport cu disidența rusã, polonezã, cehã – disidentul român s-a opus regimului Ceaușescu și NU comunismului. O dovadã mai mult decît elocventã este faptul cã „eroi naționali“ erau considerați oponenții lui Ceaușescu iviți chiar din rîndurile propriei sale camarille.

Astãzi îi avem ca „eroi naționali“ pe noii Președinți, foști secretari de partid comunist, personalitãți de vîrf ale nomencla­turii ceaușiste. Dar sînt și alții la fel, destui.

Din punctul de vedere al românului care nu înceteazã sã urascã rusul, atît Gh. Gheorghiu Dej cît și Ceaușescu au fost și ei „eroi naționali“… Ei bine, da, este frumoasã și tare intelectualã expresia uzitatã astãzi: „disidența metafizicã“.

Mm-da. A nu se uita însã cã, înainte de a fi „meta“, disidența româneascã anticomunistã, așa-zisa rezistențã prin culturã, cum se tot subliniazã în mass-media, trebuia sã fi fost „fizicã“. Ori, din cîte știu eu, așa ceva nu prea s-a întîmplat.

„Nu prea“ fiindcã, repet, excepțiile confirmã regula. Ce argu­mente mai valide vrei decît cele întîmplate în cultura românã comunistã și cultura româneascã post-decembristã? Și aleg acest argument pentru simplul motiv cã mai toți disidenții români cunoscuți au fost și sînt… oameni de culturã, scriitori sau critici literari binecunoscuți publicului românesc. Imediat dupã Decembrie ’89 și pînã astãzi, în 2004,  în timp record au devenit de-a binelea star-uri de necontestat ale actualei societãți româ­nești. Desigur, star-uri cu tot tacîmul: adicã oameni ai Puterii, și culturale, și politice. Oameni ai Puterii, adicã hoitari la festinul Puterii politice (din cine alcãtuitã, știe tot românul, nu-i așa? odatã, Comitetul central și haita – guvernul și parlamentul, astãzi!). Pe scurt:  membri onorabili și activi ai neo-nomenclaturii românești. Lideri de opinie în România postdecembristã. Și, nu uita: excepțiile confirmã regula.

Cît despre culturã?

Cine decît ei, acești hoitari, au dictat în cultura românã comunistã?

Cine decît ei, aceeași hoitari, dicteazã în cultura românã post-comunistã? Vorba aia: eu te-am fãcut, eu te omor – nu-i așa?

Cîte dintre cãrțile așa-zise disidente ale „marilor“ prozatori și poeți români ai „obsedantului deceniu“, sau ai „generației ’70 “, sau ai „generației ’80“ au fost realmente interzise de cãtre cenzura comunistã, cercetate și confiscate de cãtre Securitatea românã?

Cîți dintre „marii“ noștri prozatori și poeți, critici și eseiști, vestiți disidenți anticomuniști, cum altfel?! cîți dintre ei au mai produs ceva cu adevãrat valoros în peisajul literaturii române, în cei 14 ani post-comuniști? Cenzura NU a existat în cazul acestor autori, eroi naționali, disidenți anticomuniști și mai cum vrei tu. Premiile naționale – ploaie de aur pe capul lor… Slujbe și fotolii calde și cãlduțe – cîte vrei.

Auto-cenzura însã, da, a existat din plin. Altfel cum și-ar fi pãstrat ei, eroii noștri disidenți, privilegiile lor de hoitari autentici?

Îți reamintesc – excepțiile confirmã regula. Și nu uita, te rog, aproape toți aceștia de mai sus au fost onorabili membri de partid, unii chiar cu poziții înalte în chiar nomenclatura comunistã de vîrf. Constantin Noica în autorecluziunea sa de la Pãltiniș aducea un omagiu filosofic naționalismului de înaltã ținutã spiritualã și intelectualã de care atîta nevoie aveau românii. Dar nu în cu mult mai micã mãsurã și comuniștii. Am tot respectul și toatã admirația pentru acest om și filosof român egal oricãrui alt filosof al culturii occidentale. Un ascet aristocratic al spiritului. Poate singurul român filosof autentic, alãturi de Lucian Blaga. Însã, îl citeai pe Noica și nu-ți mai pãsa de comunism, fiindcã pluteai deja în sferele înalte ale filosofiei germane, convertitã în românism întru poezia limbii române cu neașteptat de adînc înțeles ontologic… etc. etc. etc. Dar iatã cã pînã la urmã Pãltinișul a ieșit învingãtor. Discipolii au scris cãrți, au fost disidenți anticomuniști cãrora acolo, la domiciliile lor forțate, nu le-au lipsit frumusețile naturale românești, mioriticele peisaje de basm, salamul de Sibiu, precum nici icrele negre și nici șampania, dar nici excursiile de documentare prin bãtrîna și splendida Europã. Desigur, oricînd îi puteai asculta la Radio „Europa Liberã“, turtit de declarațiile lor de o amãrãciune visceralã… și… dupã Decembrie ’89, îi aflãm pe aceeași discipoli ca patriarhi ai culturii române, filosofi mai îngîndurați decît o morgã naționalã sau mai scînteietori decît Dionysos însuși. Și astãzi, chiar dacã sînt tiranici, ei bine, sînt așa spre binele națiunii. Și astãzi, chiar dacã uneori primesc și cîte un scãunel la festinul Puterii, ei îl acceptã cu înțelepciune și fãrã emfazã, tot spre binele națiunii. Și chiar dacã astãzi produc din coapsa lor de aur scriitori-minune care prin forța lor creatoare de semizei holbeazã nația, mai abitir decît o fãcea Einstein cînd își tortura prietenii cîntîndu-le la vioarã și crezînd sincer cã e un mare talent, ei bine, și de data asta, tot spre binele națiunii o fac. Nu mai continui, iar excepþiile confirmã regula.

Îți amintesc totuși cã în cei aproape 50 de ani cristalin-comuniști doar România a fost acea țarã comunistã care nu și-a promovat în nici un fel, și insist, în nici un fel valorile culturale naționale în planul culturii universale. Toate celelalte țãri comuniste, toate fãrã excepþie (deci chiar și Albania), prin inițiativa la nivel național și-au tradus și publicat în întreaga lume autorii reprezentativi ca valoare naționalã… a tezaurului cultural universal. Verificã singur și vei vedea cã am perfectã dreptate.

Chiar și în acest caz avem excepțiile care confirmã regula. Securitatea românã a gãsit cu ușurințã, și nu mai sînt necesare argumentele pentru „cu ușurințã“, solul perfect pentru a însãmînța și a avea „culturi“ perene în acest sens, adicã al anulãrii oricãrei inițiative, precum cea amintitã mai înainte, acest sol fiind: spiritul de turmã al intelectualitãțtii române.

Astfel, România a dezvoltat o adevãratã paradigmã a geniului mediocritãții, adicã așa-zisa literaturã a sub-textului denunțãtor împãnat din abundențã cu „șopîrle“. Prima reginã a acestui produs original și de larg consum a fost literatura obsedantului deceniu. Delfinul ei a fost literatura optzeciștilor, care în aproape egalã mãsurã, împreunã cu dinosaurii șaptezeciști supervizeazã și azi destinele culturale românești. Și are deja prinț moștenitor legitim: nouãzeciștii.

Salieri-i români nu se vor sinucide nicicînd, fiindcã pentru ei Mozart-ii români sînt pruncii care se avorteazã prin decret național.

Desigur, excepțiile confirmã regula.

Așadar, oricare ar fi excepþiile care confirmã regula, te întreb rãspicat: care disidențã metafizicã?

Te întreb rãspicat: care rezistențã prin culturã?

Oare poți vorbi de o rezistențã prin culturã, cînd aceasta nu s-a constituit (și nu se constituie încã) într-o rezistențã naționalã unitarã, cu un program bine definit, cu acțiuni specifice și clar concertate pentru salvarea și promovarea valorilor culturale naționale, dincolo de interesul politic și economic, oricare ar fi el, individual sau național?

Așa-zisa rezistențã prin culturã, armã și scut ale majoritãții disidenților români anticomuniști, nu a vizat decît individul și interesul personal – într-atît de mult și de sistematic și cu atîta energie încît astãzi, așa cum am mai spus-o, România nu mai este o națiune, ci este o sumã de indivizi care-și asumã interesul național, fiecare cum îl taie capul.

Te rog mult, nu uita însã, excepþiile confirmã regula.

Explicația acestui punct de vedere, îți subliniez, personal, nu este nimic altceva decît simplul și elementarul fapt cã rezistența celor cu adevărat disidenți (cautați și îi veți afla, bate și ți se va deschide…) a însemnat în primul rînd o rezistențã prin moralã.

Da, rezistența prin moralã ar trebui, cred eu, sã fie scalpelul oricãrui istoric, sociolog sau politolog pentru a întreprinde o cercetare istoricã, sociologicã sau politicã privind disidența româneascã anticomunistã. 

Nu poți trece cu ușurințã peste tot „folclorul oral“ și nu numai; pe scurt, sã ignori cu detașare bîrfa referitoare la disidenții români anticomuniști consacrați în public de mass-media actualã. Se știe de mii de ani cã fãrã foc nu iese fum. În opinia mea, toți aceștia, adică acei prea-consacrați astãzi, au fost mai mult sau mai puþin, fiecare dupã nevoile sale personale, colaboraționiști ai Securitãții ceaușiste.

Ciocoi vechi – ciocoi noi. Ciocoi și ciocoisme.

Și, ca-ntotdeauna, dincolo și dincoace de Carpați mai ales, excețiile confirmã regula.

Ce sînt oare toate acele cãrți albe și negre sau verzi ale ex-Securitãții ceaușiste?

Ce sînt oare toate acele comisii și para-comisii de cercetare ale dosarelor ex-Securitãþii comuniste conduse de cãtre, cine alții, decît de „patriarhii“ culturii și politichiei românești trecute și prezente și  de „star“-urile lor de conjuncturã, cu ajutorul entuziast a tot felul de „generații“, constituite în grupãri para-culturale fel și chip, dar dominante bine în emisia de sentințe publice în România de astãzi?

Nimic decît aceeași ȚIGANIADÃ ROMÂNEASCÃ.

Desigur, existã excepții, desigur, doar pentru a confirma regula.

Crezi oare cã mai are vreun rost sã scriu cîte ceva și despre politicienii români democrați-socialiști, liberari, democrați de stînga sau de dreapta, de mijloc și așa mai departe, despre tot ce înseamnã în adevãr nucleul Puterii politice românești actuale, neo-comunistã încã, despre Biserica românã ortodoxã ca parte frãțeascã a Puterii? Sã-ți mai vorbesc oare despre mafia neo-comunistã instituționalizatã prin Parlament și Guvern în România anului 2004, cînd toate acestea au devenit truisme demonetizate deja? Cum oare aș mai putea sã-ți vorbesc despre acestea și altceva, cînd inima și sufletul unei națiuni, cultura ei deci, ei bine, cultura româneascã pare sã supraviețuiascã astãzi doar prin excepțiile ei care confirmã… lipsa ei de culturã?

 Tabloul culturii, intelectualitãții românești de vîrf, și peștele de la cap se împute, nu este altceva decît o incredibilã și îngrozitor de vie, de triumfãtoare…

…ȚIGANIADĂ ROMÂNEASCĂ.

Evident, astfel cã, spre exemplu, în SUA, în 2001 șii 2002, aparițiile de marcã și de succes ale României în fața Americii, implicit în fața lumii întregi, au fost douã „memorabile producții“:

– aceea a cunoscutului istoric (și politolog) american Tony Judt (amplul studiu critic din 1 noiembrie 2001, publicat în prestigioasa publicaþie „The New York Review of Books“, cu titlul, „Romania – Bottom of the Heap” despre România post-decembrie ‘89 în context european; finalmente România, candidatã la titlul de membru al UE)

și,

– cea a faimosului comentator NPR (National Public Radio) și binecunoscut poet, eseist, prozator american suprarealist (nãscut la Sibiu, de unde a emigrat în 1965, la vîrsta de 19 ani), Andrei Codrescu (filmul de televiziune, documentar-artistic, difuzat în seara de Halloween, 31 octombrie 2002, pe canalul național de televiziune american PBS (Public Broadcasting Service), în celebra sa serie „Frontline/ World“, cu titlul „Frontline/ World – Romania“, despre România anului 2002; în acest documentar-artistic Andrei Codrescu fiind și reporterul de televiziune).

Tony Judt analiza în perspectiva sa istoricã (și culturalã) lumea politicã și economicã româneascã a celor 11 ani de tranziție continuã de la comunism la capitalism și ajungea la concluzia cã, fiind „la fundul grãmezii“ țãrilor candidate la UE, „România va fi o piatrã de încercare pentru Bruxelles“. Pe scurt deci, și fãrã eufemisme inutile, românii sînt fãrã doar și poate „paria“ Europei.

Iar Andrei Codrescu, în perspectiva sa poeticã suprarealistã și umoristicã, tocmai în noaptea de Halloween (în SUA noaptea morților, strigoilor, fantomelor, zombilor, monștrilor, vampi­rilor, vrajitoarelor etc.) prezenta România anului 2002 ca fiind, spre exemplu, țara în care celebra formație punk româneascã „Sarmalele reci“, prin șlagãrul sãu „Criogenia salveaza Romania“ propune salvarea nației române; dar și țara în care urmeazã sã se construiascã, în Transilvania, un uriaș parc de distracții dedicat lui Dracula, „Dracula-land“. Sau, România – țara în care țiganii suferã de o acutã discriminare rasialã și apoi sînt învinuiți pe nedrept cã ei, țiganii, sînt cei care genereazã cele mai multe crime, furturi, trafic de prostituate, de stupefiante ș.a.m.d. Colecția de curiozitãți a lui Andrei Codrescu despre România culminînd cu prezentarea ei ca fiind țara în care trãiește liniștit și cu succes la public, liderul politic naționalist C. Vadim Tudor, sau VC Tudor, unicã îmbinare de „Hitler cu Elvis“, Presley, desigur…

Evident, nu pun în discuție profesionalismul celor doi creatori de imagine ai României și, idem, nici subiectivitatea sau obiectivitatea lor, precum nici business-ul lor legat de aceste creații/ analize politologice: de tip istoric sau de sorginte poeticã.

Evident, însã cã aceste critici „constructive” au fãcut mult rãu și vor mai face mult rãu României în ceea ce privește imaginea ei publicã internaționalã.

Evident  – da, de ce nu?! – cã pînã la urmã ar fi însã interesant de știut dacã un bolnav aproape cronic poate fi vindecat pur și simplu doar oferindu-i un drastic diagnostic bine elaborat sau doar fãcînd un „mișto“ suculent de boala sa… oricare ar fi ea.

Evident, iar, este faptul cã acești 14 ani – ce abia au trecut – sînt sub semnul relativitãșii privind durata și faptele întru o bunã sau întru o nefericitã evoluție a societãþii românești post-decembrie ’89, înspre o democrație realã și o economie capitalistã.

Evident, totuși, cã românii au partea lor de vinã. Off, din pãcate – mare vinã.

Și, recunoaștem cu ușurințã, din nou, la fel de incredibilã și îngrozitor de vie, de triumfãtoare…

…ȚIGANIADA ROM­NEASCÃ.

Evident – nu trebuie sã uitãm cã: între 1867 și 1947, deviza înscrisã pe ștampilele, monedele și drapelele statului român era „Nihil sine Deo”.

Iar în acele vremuri, cîndva, România avea o capitalã supranumitã „Micul Paris“ și o monedã care bãtea în valoare lira englezeascã. Dacã mi-aduc bine aminte, atunci, cîndva, i se mai spunea acelei Românii și „grînarul Europei“.

Și tot cam pe atunci, cîndva, avangarda culturalã a Europei îi avea pe artiștii români printre pãrinții ei buni și la mare, foarte mare cinste, acolo, în Pantheon-ul euro­pean…

Tot astfel se manifestau și erau cinstiți atunci, cîndva, și oamenii de științã români. La fel – mari politicieni români…

Evident, deci: nimic și nimeni nu mã poate împiedica sã sper cu toatã tãria Credinței mele cã, odatã și odatã, cîndva-curînd, românii vor reveni la „Nihil sine Deo“.

Evident, existã Dumnezeu – este Cel ce/care este.

Fãrã însã a uita nici o clipã:

Dumnezeu e bun, dar nu e prost; îți dãruiește, dar nu-ți bagã El Însuși în desagã.

Evident, astfel cã astãzi românii Îl cam ignorã pe Dumnezeu.

Evident, așadar, recitindu-l atent pe Mateiu Caragiale, dar înaintea lui pe Dimitrie Cantemir, iar despre Constantinopolul otoman pe Nicolae Iorga, însã tot despre Bizanț și pe alți autori de mare notorietate, români sau strãini, vei concluziona cã pentru tot ceea ce a însemnat civilizația Bizanțului în istoria omenirii existã în mod evident definitoriu acest atribut: splendoare.

Nu doar la Porțile Orientului, dar în întreg Bizanțul „tout est pris à la légère…“ funcționa precum o condiție sine qua non întru trãirea splendorii sale…, iar asta nu însemna cam deloc, practic nu însemna frivolitate, lipsã de scrupule sau altele ale mizeriei umane etc. Pe de altã parte, în lumea Orientului, „tout est pris à la légère…“ semnificã percepția timpului, implicit a vieții ca duratã și importanþã în Oceanul Veșniciei…

Și eu unul mai cred cã istoria, oricare ar fi ea, nu este pînã la urmã decît o istorie eminamente individualã, cel puțin fiindcã orice act istoric necesitã în concluzie un comentariu moral.

Prin urmare, considerînd toate cele mai sus cuprinse ca istorie eminamente individualã, deci trãitã de mine din plin, și cugetind la toate aceste evidențe mutual contradictorii (Mircea Eliade), vin și zic:

mon cher, care bizantinism?! bre, asta e curat…

…ȚIGANIADÃ ROMÂNEASCÃ.

„… aprins în apus

de septembrie – tango…

din crizanteme…” 

 

 

 

 

 

Postat de: leonard oprea | 21 Septembrie 2016

ÎNTREBAREA ÎNGERULUI MORȚII


Leonard Oprea Bookfest 2016 10

ÎNTREBAREA ÎNGERULUI MORȚII

 „… și astăzi de ce nu te întrebi: … și astăzi ?! …” (Theophil Magus)

 Într-o bună zi, Dumnezeu a chemat Îngerul Morții și i-a glăsuit astfel:

Uite, există un om simplu și cumsecade și chiar înțelept în felul său. Un soț bun și un tată bun, dar știi prea bine, i-a sosit ceasul. Omul ăsta nu e nici Iov, nici Iona, nici Iosif și nici unul dintre cei precum aceștia. Tocmai de aceea, Eu, Dumnezeu –  vreau să-i dau șansa de a-și învinge moartea…

Așadar, Îngerul Morții a intrat în visul acelui om și i-a glăsuit astfel:

Am venit să-ți iau viața. Te voi decapita. Ce va fi cu trupul tău?

În visul său, omul i-a răspuns:

Nu știu… Poate viermii… Dar, oricum trupul meu a fost mereu în mintea mea…

Îngerul Morții a contiunat:

M-da.. Și cu inima ta cum va fi după ce te voi decapita?

În visul său, omul i-a răspuns:

Nu știu… Poate viermii… Dar, oricum inima mea a fost în trup și minte și dincolo de toate astea – întotdeauna …

Îngerul Morții i-a mai pus o întrebare:

De ce crezi toate astea?

În visul său, omul i-a răspuns:

Nu știu… Poate viermii… Dar, oricum există Dragostea și, Dumnezeu știe – ori nu știe asta?

Îngerul Morții s-a întors la Dumnezeu și i-a spus:

Doamne, omul acela este tare ciudat… I-am dăruit viața…

Dumnezeu i-a zâmbit și l-a întrebat:

Tu ce crezi?

Îngerul Morții a șovăit pentru o vreme…

Apoi a îndrăznit:

Dumnezeule mare și bun, cine ești ?

„…florile de măr

parfumează amurgul…

zvonesc cocorii…”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Postat de: leonard oprea | 19 Septembrie 2016

SATAN


800px-Stroop_Report_-_Warsaw_Ghetto_Uprising_06b[1]

SATAN

În diversitatea existenței sale Satan este aproape infinit, doar Dumnezeu fiind infinit și bun.

Astfel, modul exemplar de a-l ispiti pe Satan să vina asupra ta și să te locuiască, este acela de a-ți spune:

Răul nu este decît ce-mi pot imagina eu despre rău. Iar omul își poate imagina orice!”

Complet greșit deoarece acest „aproape infinit” care definește diversitatea existenței lui Satan ca fiind limitată,  nu este decît (dar deloc sigur), doar istoric vorbind putința omenirii de a imagina  Răul.

Satan este un infinit restrîns, un infinit „mic” – dar totuși infinit.

Omul nu a putut și nici nu va reuși vreodată sa-și imagineze infinitul.

Cînd a putut omul să-l cunoască pe Dumnezeu – Infinitul?

Prin urmare – întotdeauna mintea unui singur om a imaginat Răul (sub mai toate formele accesibile imaginației lui, chiar și ca formă de “bine” a Răului) pînă la limita acelui Rău îndreptat împotriva sa însuși și împotriva celor care constituie obiectul dragostei sale.

Dincolo de această limită, întotdeauna omul l-a căutat disperat pe Dumnezeu. Întotdeauna.

Unii l-au găsit, pînă la urmă. Poate chiar în ultima clipă a vieții lor…

Alții, nu. Niciodată.

 …

Așadar,

devine perpetuu inimaginabil de Rău, acel Rău pe care-l considerăm perfect imaginabil.

Și, astfel, orice Rău – considerat de om perfect imaginabil conține în el, cu certitudine, sămînța „chemării lui Satan”.

Fiind Satan un infinit „mic”, dar totuși – infinit.

De aceea îți reamintesc cititorule cuvintele Domnului Iisus Christos:

 „Omul nu va trăi numai cu pîine, ci cu orice cuvînt al lui Dumnezeu.

Să te închini numai Domnului Dumnezeului tău și numai lui să-i slujești.

Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău!”

 (Luca 4/ 4, 8, 12)    

 „… asfințit peste

 brazii de argint corbul…

 … un miel plînge…”

 

Postat de: leonard oprea | 14 Septembrie 2016

ÎNTR-O CATEDRALĂ


IMG_5060

ÎNTR-O CATEDRALĂ

Destul de recent, mi s-a întîmplat să mă aflu într-o catedrală.

O catedrală vestită, dintr-o mare și faimoasa metropolă americană.

Era într-o zi cu soare, pe la oră prinzului. După slujba de dimineață.

Stăteam eu așa, în genunchi în fața Icoanei Domnului nostru Iisus Christos, acolo, lîngă altar. Cu ochii închiși și palmele împreunate în dreptul inimii.

Da, mă rugăm de zor.

Și mirosea a tamiie.

Și, rosteam tare, cu voce adîncă:

 „Oh, Domnul meu și Dumnezeu meu – dă-mi înapoi familia, salvează-mi căsnicia – ca să te pot sluji mai bine, mult mai bine decît te-am slujit înainte! Doamne, nu lăsa oamenii, nu lăsa pe cei cu necredință, pe aceia care au Puterea, nu îngădui legea lor să învingă împotrivă voinței tale despre Sacra Căsătorie și Sfînta Familie! Doamne – te implor – nu îngădui nimănui să distrugă familia mea! Doamne, ajută-mă să-mi salvez copilul! Te implor, Doamne!  Mulțumesc, Doamne. Amin.”

Și, da, rosteam ruga mea cu voce șoptită, dar adîncă.

 De fapt – plîngeam.

 Plîngeam… 

Cînd dintr-o dată…

La început n-am înțeles prea bine ce se întîmplă, fiindcă mă știam singur în catedrală.

Dar, în mod sigur cineva mă bătea zdravăn cu palma pe umăr.

Înger n-avea cum să fie, că nu era zi cu Îngeri și nici măcar eu, care mi-s bine credincios nu cred că Îngerii apar așa, oricînd și oricum.

Deodată cu bătaia zdravănă pe umăr, am auzit și vocea.

Și, mi-am zis că om era acela din spatele meu. Om care mă mustra aspru, amenințător:

“Ce faci?! Te rogi cînd ai tu chef, aaa?!… Hai, marș d-aici ! Hai, c-am botez de ținut ! Vrei să chem Poliția?”

Evident, botez nu putea să țină decît popa.

Am întors capul.

Popă era. Și vinețiu de revoltat ce era, mă ațintea cu ochi de mistreț iritat.

Nu i-am răspuns.

I-am luat doar mîna de pe umărul meu și am continuat să mă rog.

S-a temut să mă mai alunge din față icoanei.

Totuși trebăluind cu pregătirea botezului, n-a încetat să mă spurce printre dinți. Tare. Să aud și eu, darămite cum?!

Însă, am continuat să mă rog.

Prin urmare, popa a chemat Poliția.

 ***

Polițiștii l-au ascultat pe popă.

Pe mine nimeni nu m-a întrebat nimic.

Nu mi s-au citit drepturile – pur și simplu am fost arestat.

Doar așa și doar atît – fiindcă mă rugăm pentru Salvarea Copilului și a Sfintei Familii.

Nimic altceva.

Cînd, încătușat și escortat de polițiști, am părăsit catedrala, mă golisem de sînge, iar tîmplele le-am simțit clopot de aramă lovit asurzitor de ciocanul acelor înălțate cuvinte:

Eli, Eli, lama sabachthani ?

 „ … ceața și ploaia

 orașul pustiu – pustiu…

 Moartea dansează…”

Postat de: leonard oprea | 13 Septembrie 2016

SINGURĂTATEA ȘOIMULUI


Leonard Oprea Bookfest 2016 19

SINGURĂTATEA ȘOIMULUI 

„Cine cunoaște inima Șoimului?

Doar Dumnezeu Domnul este zborul său.”

(Theophil Magus) 

Singurătatea Șoimului este regală – prin comparație cu ființa umană.

Singuratatea Șoimului este divină – prin dragostea lui Dumnezeu.

Cerul senin, cerul înnegurat de furtună măsoară nemărginirea Șoimului în zbor.

Da, munții, câmpiile, pădurea și stâncile, râurile, fluviile și oceanul – doar acestea sunt martorii tăcuți și înfiorați ai Șoimului în zbor.

Singurătatea Șoimului este regală – în suferința sa de necuprins.

Singuratatea Șoimului este divină – în bucuria sa infinită.

Cine cunoaște inima Șoimului? 

„… oceanul de lut …

cer de plumb; urlă vântul …

chiuie Șoimul…”

 

Postat de: leonard oprea | 4 Septembrie 2016

Theophil Magus: SĂ ADORM, SĂ DORM – SĂ DORM ?…


Leonard Oprea scriitor portret1JPG

SĂ ADORM, SĂ DORM – SĂ DORM ?…

Chiar dacă viața este sau nu o scuză pentru fiecare dintre cei care sunt sau, nu sunt precum (citez la întîmplare) Iov, Nietzsche, ori Mircea Eliade; ori Edgar Allen Poe și Dostoievski; Eminescu și Caragiale, ori Nichita Stănescu; sau Mozart, Beethoven și George Enescu; ori Hieronymus Bosch, Van Gogh și Victor Brauner; sau Jimi Hendrix și Miles Davis; sau Johnny Raducanu; ori Fellini, Akira Kurosawa și Andrei Tarkovski, Lucian Pintilie; sau Marx și… Vladimir Tismăneanu…

(și mă opresc aici deoarece se poate continua așa ad infintum) ei bine, chiar dacă viață este sau nu o scuză, un lucru e sigur: 

viața a fost, va fi un prezent continuu și infinit întru suferința individuală avînd mereu explozii pandemice; întotdeauna catastrofale.

De ce astfel?

Simplu, cred eu:

aveți imaginea acestei lumi american-globalizate în acest  aprilie 30, an 2009 – cel puțin privind criza economică și terorismul mondial, cu toate consecințele lor.

Și, aveți imaginea României, tot în aprilie 30, an 2009, parcă mereu „salvată” de propria sa carpatino-danubiană autarhie, ce – mutatis mutandis – așa, de-a lungul și de-a latul istoriei este ceea ce azi ni se înfățișează ca postcomunista democrație. Cu alte cuvinte, o prezent-continuă dictatură a poporului pentru popor…

Alăturați, apoi contopiți aceste doua imagini și veți avea tabloul absolut elocvent:

 „…viața a fost, va fi un prezent continuu și infinit  întru suferința individuală avînd mereu explozii pandemice; întotdeauna catastrofale. ”

Consecința teribil de firească:

despre Dumnezeu și Credință – nu are rost să mai vorbim.

Dacă nu există ignorarea Lui inconștientă sau premeditată, atunci – cel puțin – cu siguranță există circul grotesc, deseori aproape hidos al planetarei creștinități, precum Sfîntul Paște celebrat în România cu uriașe ouă de beton demne de Guinness Book of World Records…

Secularizarea și politizarea lumii creștine golește neîncetat Credința de Sacru.

A apărut fenomenul de auto-descreștinare.

Profanul nu mai este un simplu ignorant sau ateul profan.

Profanul implacabil devine ne-credinciosul prin excelență.

Peren și constant adulat în lumea zilnică este doar Răul.

Binele este deja avortonul constant rejectat.

Iar Binele (declară scriptural Iisus Christos) unul este – Dumnezeu.

Prin urmare:

ce pot să-mi mai doresc uneori, decît să adorm, să dorm – să dorm?…

Însă, vae victis, vae soli – nu doar somnul rațiunii naște monștri.

Și, ce mai pot să fac acum?!

Sunt treaz…

Parcă prea treaz.

Da, simt nevoia să citez doar titlul ultimei cărți scrise de Nietzsche:

 „Ecce Homo. Wie man wird, was man ist.”

(Ecce Homo. Cum devii ceea ce ești.)

 

 „ … blues-ul strămută

 cerul cu nori cu tot, tot…

 ploaia e… amin…”

 

Postat de: leonard oprea | 31 August 2016

Theophil Magus: DESPRE CĂ…TUL AURIT și CĂ…TUL PLATINAT


Leonard O Risnov 3

Theophil Magus:

DESPRE CĂ…TUL AURIT și CĂ…TUL PLATINAT

Axiomatica exclamație: “Viața este un că…at!” a devenit astăzi la început de mileniu III, un că…at platinat.

De ce astfel?

Ei bine, întotdeauna – începând cu Izgonirea din Rai – revelația  acestei realități, imposibil de contrazis, o ai doar în clipa când calci în că…at și începe să-ți pută. Să-ți pută atât de îngrozitor încât nu mai știi unde să te ascunzi, ca să te cureți… Și chiar și după ce presupunând că te vei curața, cu aprigă sârguință, mirosul infernal te va apăsa, te va vivisecționa nimeni nu va ști câtă vreme – doar tu și Dumnezeu sunteți martori…

Ei bine, în virtutea axiomaticei constatări, mai sus numită, viața a fost mereu un că…at, fără îndoială, aurit. Aurit și pe măsură împuțit, într-o lume care mereu s-a crezut normală. O lume mereu negându-și realitatea.

Dar, acum,  în lumea noastră posedată de: Nazism=Comunism=Terorism Islamic=Dictatura Americană Populistă / în curs de globalizare/, viața a devenit un veritabil că…at platinat. Și – astăzi – chiar tare plăcut, îmbătător de mirositor. Firește, la fel,  într-o lume care mereu se crede normală. Căci – astăzi mai mult ca oricând –  în țara sa, ori globalizat… fiecare popor își merită irecuzabil soarta.

Și, de pe Cruce, etern șoptește Iisus: “Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac…”

Din nefericire, El e singurul care crede și rostește astă rugă.

 “…dintre norii grei,

 acel ochi de senin, da,

 clipește… plouă…”

Postat de: leonard oprea | 30 August 2016

UN TRUISM… CU MARE GRIJĂ ASCUNS


Leonard Oprea Bookfest 2016 10

UN TRUISM… CU MARE GRIJĂ ASCUNS

Dintotdeauna, practicarea Binelui nu a existat și nu va exista în absența unei existențe individuale morale și demne, liberă – responsabil asumată. 

Astfel, pentru oricare dintre noi – atîta timp cât nu suntem în afara definițiilor medicale despre un creier și un psihic sănătos – așadar, pentru fiecare dintre noi cei care pretindem că suntem sănătoși, dar și apți de conviețuire socială, orice justificare a oricărei crime, începând cu măruntul furt, mica înșelătorie și culminînd cu asasinatul, catastrofal culminînd cu genocidul – dar absolut orice justificare este falsă și neavenită.  

Mai mult – orice justificare duce inexorabil la dovedirea și acuzarea crimei respective.

Căci, orice astfel de justificare nu este decât anularea deliberată a actului de asumare responsabilă a conviețuirii, morală și demnă, liberă în societate oriunde în această lume.

În “Tatăl Nostru” – fundamentală rugă a lumii creștine și nu numai – există trei Daruri care motivează perfect cele mai sus afirmate:

            DARUL DE VIAȚĂ AL LUI DUMNEZEU

 (Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.)

            DARUL DE IUBIRE AL LUI DUMNEZEU

 (Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi le iertăm celor greșiți nouă.)

            DARUL DE DUH SFÂNT AL LUI DUMNEZEU                                                                                           

(Și nu ne duce pre noi în ispită, ci ne izbăvește de Cel Rău.)

Toate aceste trei Daruri, precum și cele mai înainte cuvântate – demonstrează irefutabil că ne aflăm în față unui truism… ascuns cu mare grijă, nu din alt motiv decât cel atât de simplu, dar înspăimîntător exprimat în Psalmi:

 “Doamne, nu lasă omul să biruie!”

 

 “… pic! pic! zăpada

 de pe streașină; blues în

 Februarie mov…”

Postat de: leonard oprea | 24 August 2016

THEOPHIL MAGUS despre CUNOAȘTERE


Leonard O Risnov 5

CUNOAȘTEREA

Însemnând doar citirea chiar și a tuturor cărților lumii, fie ea chiar citirea plină de înțelegere a tuturor cărților Pămîntului – însemnând astfel, Cunoașterea nu este decât memoria torturată de uitare, mintea asediată de statistici și de analogii, cugetarea biciuită continuu de logică patrunderilor și cuprinderilor raționale.

Cunoașterea fără Revelație este doar fudulie goală.

Revelația este eminamente individuală, inefabilă și este apolinicul îndem “cunoaște-te pe tine însuți” transcendental împlinit prin atingerea de și contopirea întru Dumnezeu.

Revelația este imposibilă în afara Credinței.

Așa cum a suspinat nefericitul tată rugându-se Domnului să-i vindece copilul cotropit de mare suferință:

“Cred Doamne, ajută ne-credinței mele!”

 “… sub cer senin o

 frunză de foc apără

 fagul desfrunzit…”

Postat de: leonard oprea | 10 August 2016

UN DAR… /din LEHAMITEA lui THEOPHIL MAGUS/


Leonard O Risnov 5

UN DAR…  

Viața nu îți este ție, nici mie, nici nimănui – cuvenită.

Viața este un dar.

Da, un dar de la Dumnezeu.

Poți să iubești și să mulțumești.

Poți să urăști și să respingi.

Darul vine supradaruit cu Liberul Arbitru.

Și, atât de mult suntem iubiți de El întru viață

– odată cu Liberul Arbitru și prin Liberul Arbitru –

 încât EL jertfește nouă zilnic pe Fiul său Unul întru El-Însuși.

 Iar El este Dumnezeu.

 Iar viață este un dar…

 „… noapte de august…

 … stele, mii; și – greierii…

 … pacea – ce taina…”

Postat de: leonard oprea | 7 August 2016

SECOLUL XXI și TREI MONȘTRI


Leonard O Risnov 5

TREI MONȘTRI DE SECOL 21 și NUMITORUL LOR COMUN

În acest început de secol 21 s-au cristalizat și functionează perfect trei monștri ai lumii în care trăim. I-am cunoscut personal și conștiinta mea, morala de creștin și artist trăind întru certă verticalitate, mă obligă să vă atrag atenția asupra lor.

Astfel, triumfători în mai tot ce făptuiesc, există astăzi:

  • Marxistul-liberal,
  • Cărturarul-fariseu

 

și

  • Fratele-cuminte (sau, Cain-nevinovatul).

 

Numitorul lor comun este: lașitatea ca modus vivendi.

Au virtuți capitale:

  • lipsa de morală,
  • lipsa de demnitate

 

și

  • divina plăcere de a călca peste cadavere (orice remușcare – exclusă).

 

Îi veți regăsi întotdeauna, dar întotdeauna ca slujitori devotați și iscusiți ai Puterii;

având întotdeauna, dar întotdeauna posturi onorabile și scaune moi;

având întodeauna, dar întodeauna o viață domestică cît se poate domestică;

având întotdeauna, dar întodeauna zâmbăreață imagine publică.

Sunt oameni cu scaun la cap și stâlpi de nădejde ai societății civile și democratice.

Sau, de alt fel – nu conteză. Sunt oricum oameni de încredere…

Dacă îi observați cu mare atenție, cu un ochi privesc la buricul lor, iar cu celălalt la Putere.

Restul…

The rest is silence…

“… foșnesc sălcii

în ritm de sambă, ta- tsss,

… neclintit, iazul…”

Postat de: leonard oprea | 5 August 2016

THEOPHIL MAGUS – GHILOTINA SINUCIGAȘULUI COTIDIAN


Leonard O Risnov 3

GHILOTINA SINUCIGAȘULUI COTIDIAN

“Faith is not something to grasp, it is a state to grow into.” (Mahatma Gandhi) 

Deseori, nu se știe cum și de ce – dar, cum nimic nu este întâmplător,

(atenție! cuvintele și nu, Cuvântul)  așadar deseori, cuvintele… nu te mai suportă.

Da, cuvintele nu te mai suportă așa cum ești tu… viu?…

Astfel începi să te minți, mai întâi cu rușine lăuntrică, dar mai târziu cu seninătate. Începi să te furi pe ține însuți, cum bine se zice, azi un ou, mâine un bou. Și continui tot așa precum bine se poate vedea în “Grădina Plăcerilor” crezută de Hieronymus Bosch; ori,  poți citi  în “Regele Lear” cel trăit de Shakespeare; sau,  te vei înfiora alături de “Călăuza” lui Andrei Tarkovski…

Un lucru este cert, ajungi să trăiești într-un Infern pavat cu dulci amăgiri despre cine tu, cu siguranță, nu ești.  Pas cu pas se înalță indestructibil Golemul-din-cuvinte… cel care, finalmente, te va decapita. Nu există nici o îndoială – te va decapita.  

 Aceasta este Ghilotină Sinucigașului Cotidian.

 Ce frumos – nu-i așa?

 

 “… viscol năpraznic

 biciuie… sub brad un lup

 flămând rîde trist…“

 

Postat de: leonard oprea | 5 August 2016

MĂSURA SINGURĂTĂȚII


Leonard Oprea Bookfest 2016 9

MĂSURA SINGURĂTĂȚII

este dată numai și numai de disperarea și spaima că nu îl vei întâlni pe Dumnezeu în timpul vieții tale, oricine ai fi tu om-cu-Credința, om-agnostic sau om-ateu; ori, om-păcătos, om-cuminte, om-artist, om-nevinovat, om-creator… sau om-sfânt…

Fie că Întâlnirea este atingerea unei aripi de Înger, fie că este o plecăciune cu mare înfiorare și mare-frică de Domnul, fie că Întîlnirea este Revelația, unică, scrijelită-n inimă cu majuscule cât munții, fie oricum te încearcă visul despre ea, un lucru este cert: disperarea și spaima că nu îl vei întâlni pe Dumnezeu în timpul vietii… da, este măsura singurătății fiecăruia dintre noi.

Și, firește doar tu îți cunoști astă disperare și spaimă…

Dumnezeu fiind dragoste… fară iubire nimic nu e.

Tu și Dumnezeu.

Dar, firește – te poți minți cu bună știință.

“… neclintit azur;

… pe ram de mesteacăn… un

turturel … trist blues….”

Postat de: leonard oprea | 4 August 2016

PE CALE DE DISPARIȚIE – SCRIITORUL AUTENTIC ?


Leonard Oprea Bookfest 2016 18

PE CALE DE DISPARIȚIE ?  

 În acest început de Mileniu III, este scriitorul artist-autentic pe cale de dispariție?

 Considerînd aceste realități:

  • totalitarismul editorial, regim în care scriitorul artist-autentic este doar un salariat sau șomer, la bunul plac al editorului mai mult ca niciodată în istorie;
  • supra-producția globală de carte, datorată ultra-specializării autorilor de carte, dintre care numesc biografii, făcătorii de thriller și soap-opera, producătorii de cărți- rețete în serie, începînd cu cele culinare și sfârșind cu cele despre cum să devii milionar etc.etc.etc.
  • cvasidisparitia criticului literar independent de comanda editorială sau de alt fel, fel de fel de interese culturale și politice (…acestea, oferte plătite bine și foarte bine);
  • proliferarea instopabilă a grafomaniei prin covârșitoarele invazii de blog-uri omphalice, de la grotesc la ridicol scene ale spectacolului egolatriei fără margini;
  • distrugerea sistematică a cititorului de literatură universal valoroasă –

prin toate cele trei realități mai sus amintite, la care, firește, trebuie adăugate televiziunea și Internetul, ambele în nenumăratele lor forme maligne, virale,

așadar,

cel puțin considerînd aceste realități, concluzia ce s-ar impune este că în prezentul continuu, da – scriitorul ca artist-autentic a devenit o rara avis; sau, sec  –   specie pe cale de dispariție.

Și, totuși – nu, nu este așa.

De ce?

Cealaltă-scriitorime este numai … zgură.

Scriitorul artist-autentic este veșnicul diamant.

Argumentul imposibil de respins este doar unul și sună și acționează astfel:

“La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.

Și Cuvântul s-a făcut trup și s-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slava ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr.” (Ioan 1/1;9;14)

 

 “ …sub cer de gheață,

 un mesteacăn –  duh poet…

 iarna miaună…”

Postat de: leonard oprea | 16 Iulie 2016

Christian Crăciun – THEOPHIL MAGUS sau LOGOSFĂTUL NARDI


LeonardOprea_TrilogiaLuiTheophilMagus_COPERTA

Christian Crăciun

THEOPHIL MAGUS sau LOGOSFĂTUL  NARDI

            Mi-au plăcut dintotdeauna textele limită. Texte de graniță. Inclasabile. Texte de negăsit pe hărțile deja desenate, ci care cartografiază teritorii încă nedescoperite. Imposibile, improbabile, insolente și insolubile. Adică nerezolvabile, în sensul că sunt greu de dizolvat în acidul concentrat al gândirii. Pentru că au în ele câteva grăunțe de aur pur. Sunt texte palimpsest. Scrise peste ele însele și peste vârstele succesive ale autorului. Și ale literaturii. Stratigrafie a sensurilor. Arheologi au ultimei/primei Ilion a sensului, noi, cititorii, căutăm în pagină urma și umbra diafană a originii. Ele nu sunt de aflat în niciunul dintre straturi ca atare. Ci în suprapunerea lor transparentizată hermeneutic.

E nevoie de o astfel de bază de gândire ca să înțelegi stranietatea lui Theophil Magus[1]. Moment de căftănire (după zisa lui Ion Barbu) a scrisului contemporan în idiom românesc. Datorat lui Leonard Oprea – pe care mi-am îngăduit să-l botez fiu/făt al logosului – cunoscut de prieteni sub apelativul Nardi. Despre logofăt și logostea (adică steaua care vestește nașterea Cuvântului) are el un eseu în acest tom. Iar  despre Logosul Ioanic este vorba tot timpul. Volumul strânge la un loc lucrări apărute separat la Polirom și Liternet după 1990. ultimele 2 volume și în engleză, SUA la Xlibris/Random House. Cartea I Cele nouă învățături ale lui Theophil Magus despre magia transilvană. Cartea II Cartea lui Theophil Magus sau 40 de Povești despre Om. Cartea III Theophil Magus. Meditații și Respirații. Este meritul Editurii Eikon de a ne pune la îndemână această ediție elegantă (ilustrațiile fac parte din poveste) și mult îmbogățită, însoțită de o prefață a lui Vladimir Tismăneanu și o postfață de Liviu Antonesei. Ce să zici că este această bizară alcătuire? Roman? Pentru că definiția genului e suficient de laxă cât să cuprindă aproape orice macro-secvență de cuvinte cu ceva narațiune? Eseu? Pentru că definiția genului e suficient de laxă cât să cuprindă orice macro-secvență de cuvinte cu ceva speculație personală? Meditație teologică, obsedată de întruparea Cuvântului? Text de filozofie existențialist-creștină din post-modernitate? Poem gnomic ancestral? Epopee? Dicteu mistic, transcript al unui mesaj venit dintr-o lume care nu e a noastră, dar e aici? Rugăciune? Și câte și mai câte. Toate și niciuna în mod special.

Leonard Oprea este el însuși un personaj. Izbucnit discret (e un oximoron obligatoriu) în literatura noastră de după 1990, pentru că înainte nu se putea, fiind una dintre vocile anti-comunismului nostru, a fost bine recepționat de către cunoscători, dar nu de către publicul larg. Anii 90 nu erau deloc prielnici unei astfel de literaturi înnoitoare. Este însă o forță a naturii, un fabulator, adică unul dintre aceia care transformă firesc tot ce ating cu existența în poveste. Poate pentru că este destul de diferit de mizele parohiale, minore ale unei mari părți a prozei noastre de azi. El scrie direct în gama majoră. Este printre cei puțini scriitori naturali, nu (auto)inventați. Nebunul se agită să cucerească lumea./Înțeleptul se chinuie să cunoască lumea./Creștinul se luptă să iubească lumea. /…/ Însă , eu nu am întîlnit Creștin adevărat fără să fi fost odată un Nebun, sau un Înțelept, ori amîndouă la un loc”.  E inclasabil, nu intră în sistemul literar național. Cel puțin eu, nu-i cunosc, azi, asemănători. Sigur, vine dinspre Dionis al lui Eminescu, dinspre proza existențialist fantastică (dar cu inserții puternice în politicul imediat) a lui Eliade și apoi Culianu, dinspre tensiunea și libertatea meditației creștine și morale a lui Steinhardt. Dinspre Creanga de aur, esotericul mister sadovenian, și, mai ales, dinspre fabuloasa tradiție folclorică transilvană. Transilvania apare aici, mi se pare mie, ca un fel de rugăciune a inimii pentru spațiul românesc. Ni se propune, dacă am înțeles eu corect miza, un nou umanism (normal, noul e înapoi, nu în față), mistic și creștin. Bazat, firește, pe vestea Evangheliei și fundamentul biblic, dar care face mereu străpungeri deopotrivă în Buddhismnul Zen și Filocalia, Artele marțiale și Dogmatica sf. Ioan Damaschinul, Origen, Thomaso a Kempis și Kierkegaard, Zoharul ș.a.m.d. „Scriitorul – în definiția mea – este o ființă religios socială și politică, dar este și un vindecător, iar această ființă și acest vindecător sunt cei care /alimentează/ inspiră artistul în creația sa (mai ales în cazul meu, fost disident anti-comunist și scriitor interzis oficial de Securitatea ceaușistă, înainte de Decembrie 89. Pe de altă parte, pentru mine, în mod evident, /artistul/ scriitorul trebuie să fie o ființă responsabilă din toate punctele de vedere ale existenței și creației sale, dar în primul rînd în fața lui Dumnezeu. Iară mie, Credința mea creștină îmi este decisivă pentru că, finalmente, Ea, Credința este cea care generează opțiunea morală, culturală, socială și politică personală, într-un sens sau altul, anume poziționîndu-ne în sfera antagonismelor „bine-rău”, „frumos-urît”, „moral-imoral”…” (526). Scrisul este pentru Leonard Oprea o formă de rugăciune. Adică topire a minții în inimă. Rugăciune luptătoare și mărturisitoare despre frumusețea Creației divine și misterul coborârii Logosului sfânt în istorie. Cele aproape două decenii petrecute în America se simt în felul cum scrie, chiar dacă multe texte vor fi precedând această experiență. Nu numai în cărțile apărute acolo, cât într-o anume dezinvoltură și siguranță a abordării necrispate a temelor existențiale majore.

Este, această carte, o „lecție a tigrului”, pe care ești obligat să ți-o însușești. (vezi p.250). Lectura eseului-roman al lui Leonard Oprea lasă acest „gust minunat de fragă”. Am spus, cercetându-i stilul, că este un Kahlil Gibran român, umple astfel un spațiu gol până acum în stilistica noastră epică. Pornind de la premisa că „mileniul 3 va fi magic sau nu va fi deloc”, autorul construiește o Transilvanie fantastică și mistică, atemporală și aspațială. Ca în Profetul  legendarului scriitor creștin libanez, sau, la cealaltă extremă, în Zarathustra al lui Nietzsche, stilul este alegru, patetic, liric și efervescent. O carte de un fabulos sincretism, tocmai pentru că, pentru adevăr, nu există separație. „magia este actul de integrare al ființei umane în condiția sa inițială și inițiatică, aceea a primului om, omul edenic”. (72) Pentru că „omul integral nu poate fi decât nemuritor”.(80). Căci „Adevărul nu se dăruiește” (65). Acest roman fantastic și sapiențial, derutant prin sincretism, este ca un torent de mici parabole și învățături, construind pe nesimțite un spațiu noetic fabulos, pe care autorul numește „Transilvania”, fără să aibă nimic din vreo „dacopatie” incriminantă. Textul are o densitate halucinantă, el este chiar drogul din care se nutrește transa. „Trupul tău, cum poate fi doar templul bucuriei sufletului tău, dacă el este temnița lui și până la umbră devine țarină? Cum poate fi doar temnița sufletului tău, dacă este bucuria lui și până  la urmă devine țărână? Cum poate fi doar țărână, dacă este bucurie, dar și suferință? Trupul tău este și templul bucuriei sufletului când în cinstești pe Dumnezeu; el este și temnița sufletului când vrei să ajungi la Dumnezeu și nu știi cum; el va fi și țărână ori de câte ori te vei lepăda de Dumnezeu.”(85)

Un amănunt care nu trebuie neglijat: subtitlul tomului este calea și adevărul și viața. Ce este cu această încatenare suplimentară, sunând cumva nefiresc? Acest și în plus față de textul scriptural, Ioanic? E o subliniere, mi se pare, a egalității de situare a celor trei trepte. Care urcă,  dumnezeiesc, în același plan. Separate și nedespărțite. Legătura este însă tocmai esența magiei, omul magic este cel care deține această putere, de a stabili un contact, o influență între elemente ale Realității (înțeleasă ca un continuum fără fisură) pe care omul obișnuit le percepea ca disparate. Forțând tautologic denominația, aș încadra această carte într-un soi de „suprarealism magic”. Autorul zburdă pur și simplu prin tot felul de mituri, eresuri, tehnici magice, ritualuri, parabole, cu o suverană indiferență față de originea sau coerența sau eventuala incompatibilitate a lor. Yoga și vreun descântec popular transilvan, leac băbesc și șamanism, dialoguri a la Castaneda și neo-platonism, zen și isihasm, e o enumerare aleatorie și inutilă, importantă e  consistența pe care textul o capătă înglobându-le. Toate fac un tot, o plasmă uniformă care te absoarbe ca un șuvoi. Stranietatea acestui eclectism duce la un fel anume de fantastic sapiențial, textul pare dictat, nu alcătuit în urma unei lăuntrice deliberări. Este textul unui discipol  care are de transmis o învățătură. Atât. „… această carte este realmente un îndrumar practic pentru a trăi magic, folosind învățăturile, tehnicile, rețetele și practicile magiei transilvănene” (81) Se practică o integralitate a făpturii, trup și suflet una sunt, de aici seria de „rețete” pentru diferite beteșuguri ale organelor noastre lesne vătămabile.

Cel mai greu dintre limbaje este limbajul parabolei. Pentru că tinde spre cel mai departe, ținta sa este cea mai îndepărtată. Aș spune că parabola este un cuvânt-cometă, cuvântul cu coadă, în care miezul tare e urmat de o mult mai spectaculoasă și lungă trenă de sensuri. Din acest punct de vedere, este o carte care se citește greu, pentru că nu este o carte delectabilă, ci una existențială. Dacă m-aș juca puțin cu etimologia, delectabil așa s-ar putea traduce adecvat realităților de azi prin „a dez-citi”. Adică un text care te construiește pe dinăuntru. Text edificator. Text care trebuie dez-citit.

Partea a doua a cărții este un simili tratat de teologie ortodoxă, o mărturisire de credință. Sunt parabole, povești „de alungat iarna” din sufletele noastre și din istorie, reflecții despre religie. „Iar Dumnezeu îi trimise înapoi pe pământ luîndu-i unuia sihăstria și celuilalt pustnicia. Le înlocui sufletul și cugetul, umplîndu-i doar cu inimă și duh. Și le lăsă poveștile. Să umble cu ele prin lume. Să alunge iarna”. (186) Este o „culegere” (mai potrivit spus un florilegiu, o „floare a darurilor”) de „povești” care țin de fondul unei înțelepciuni neperisabile. Este, în tot ce scrie Leonard Oprea, o încredere (guénoniană?) într-o Rădăcină unică a întregii înțelepciuni a lumii, pe care noi o percepem doar prin infinita ramificare a corolei sale de mituri, basme, povești. De aici, plăcerea vizibilă de a (re)povesti a prozatorului, senzația că spune  un text pe care nu el l-a născocit, ci îi este dictat la modul profetic. De fapt, autorul se lasă „citit” de text. Stilul seamănă aici mult prin dezinvoltura asocierilor culturale întru mărturia de credință ortodoxă cu cel al părintelui său spiritual, părintele Nicolae Steinhardt, pe care îl „auzim” într-o frază ca aceasta: „Creștinătatea la sfârșit de mileniu doi se teme cumplit de tare de Domnul Iisus Christos” (334) Poate surprinde dar este o carte realistă. Militând adică pentru întoarcerea în realitate. În realitatea christică. (v. pag. 341).

În non-umanismul contemporan (când nu este de-a dreptul și violent anti-umanism), în această criză a omului lipsit de cer, astfel de texte precum „romanul” lui Leonard Oprea au un efect restaurator, catarhic. Cartea este cercetare, drum, rugăciune, demonstrație, întrebare și – finalmente – triumf. Ceea ce justifică polifonia compoziției. Cartea a III-a, Theophil Magus, Meditații și Respirații, adaugă la această compoziție „totală” și poeticul, prin excelentele haikuuri care completează textul în proză. „Creat de Leonard Oprea, acest nou eseu în literatura universală, <Respirația> – este o relativ scurtă, simplă și profundă meditație (aforism, cugetare, poezie, poem, proză scurtă, micro-eseu etc.) încheiată întru doar un haiku, ce redeschide meditația spre noi universuri de întrebări și răspunsuri asupra condiției umane”. (514) De fapt, aici în a treia carte avem două părți: meditațiile și respirațiile, ceea ce dă tomului în ansamblu o alcătuire cvaternară, evident căutată spre a închipui brațele Crucii. Uităm prea adesea că Dumnezeu l-a făcut pe om perfect…dar liber. (e una dintre temele preferate de meditație ale autorului: liberul arbitru). Literatura, ceea ce numim convențional astfel, urmărește, după Leonard Oprea, să reconstituie această perfecțiune pierdută, să readucă măcar aminte de ea, să deschidă cerul pentru zbor. „Artistul autentic este doar acela-singurul care conține intrinsec tot ceea ce Creația Domnului conține, menirea lui fiind aceea de a redescoperi, în fel și chip artistic, rostul lumesc în rostul divin al creației.[…] Într-o formă sau alta, subiectul fundamental – ascuns sau dezvăluit – al artistului autentic este deci, viața, frământările și căutările ateului, sau ale agnosticului, în aflare/descoperire de Dumnezeu, de Credință. Poate fi vorba despre un Sfânt, sau poate fi vorba despre un tâlhar. Oricare ar fi povestea și oricum ar fi povestită – acesta este subiectul. În concluzie, artistul autentic este acela care se întreabă și vă întreabă veșnic: quo vadis, Domine? (432)

Toate aceste „cugetări creștine”, cum le numește însuși autorul, sunt, în fond un îndemn la gândirea și practicarea metanoei. Schimbarea omului. Numai în acest sens, cartea are și un înțeles politic: „Comunismul se detașează net și victorios față de celelalte două cataclisme printr-un unic, inegalabil record, anume, trădarea desăvârșită a Domnului Iisus Christos printr-un acord tripartit care a alcătuit (și încă funcționează) trinitatea antichristică distrugătoare de om întru Credință.[…] Astfel, în mod evident, tratamentul anti-comunist este incomplet și puțini sunt aceia care realizează necesitatea imperioasă a existenței uni vaccin anti-comunist eficient. Omenirea pare a fi preferat însă, vaccinul uitării rapide… Ieftin și extrem de la îndemînă…” (460) Salvarea de această boală amnezică? Rugăciunea.

Aș încheia cu parabola de la pagina 250. Aflat într-o situație extremă, atârnând în gol, pândit sus de o panteră, jos de un tigru, cu șoarecii care rod coarda de care e atârnat, un om întinde mâna și culege o fragă. Povestea e mai complicată, cel care îi povestește lui Buddha fiind de fapt însuși tigrul, șocat de gestul omului și obligat să-i trăiască experiența groazei. „- O, Siddharta, am întâlnit tigrul, dar ce gust minunat avea fraga!”. Mă întreb dacă o carte nu ar trebui să fie până la urmă doar o astfel de simplă frăguță, pentru noi, cei pururi amenințați de fiarele zilei și ale nopții. Pentru că numai astfel are sens acea teribilă rugăciune amintită la un moment dat, ca expresie a ultimei smerenii: „Doamne, nu lăsa omul să biruie!”.

 

Christian Crăciun

11 iulie 2016 Sf. Olga

Florești

[1] Leonard Oprea, Trilogia lui Theophil Magus, Calea și Adevărul și Viața; ed. Eikon, 2015, ediție adăugită și revizuită, Prefață de Vladimir Tismăneanu, Postfață de Liviu Antonesei; 680 p.

Postat de: leonard oprea | 16 Iulie 2016

PRAGURILE UNUI DESTIN DE EXCEPȚIE


Doina Roman Covers

Leonard Oprea

PRAGURILE UNUI DESTIN DE EXCEPȚIE

Doina Roman și cartea sa, Trilogia „Pragul” (Editura Tracus Arte, 2014-2016, București, România) a fost este și va rămâne pentru mine un fulger globular: te învăluie, te izbește, te amețește – te rănește, te vindecă; te exasperează, te desface în hohote de râs, te umple de lacrimi; te îneacă în abisul inconștientului – te duce printre nori acolo, în seninul divinei revelații…

Nu e de mirare că în 2015, Suceava, la Convenția națională de literatură SF & Fantasy, „Pragul” a fost cartea primind, prin vot zdrobitor majoritar, Premiul pentru Cel mai bun Debut în volum.

Iarăși nu e de mirare că, voci cu autoritate în critica literaturii fantastice: Cosmin Perța, Oliviu Craznic, A G Secară, sau Rodica Bretin au apreciat în mod deosebit această creație – incontestabil – de excepție în literatura română, atenție, nu doar fantastică, dar în întreaga literatură română contemporană.

Și – iarăși – atenție, nu doar în literatura română, dar și în literatura europeană, Doina Roman vine cu „Pragurile” sale în descendența romanului-basm european pe cea mai bună linie-de-sânge. Mă refer la JRR Tolkien, CS Lewis, TH White, Michael Ende și,  last but not least, Vladimir Colin.

Doina Roman este pentru români, dar asemenea va fi destul de curând pentru Europa și dincolo de ocean (cred asta cu toată tăria) o altă JK Rowling. Atât doar: Trilogia „Pragul” este superioară oricărei cărți din seria Harry Potter – și ca imaginație, și ca epică, dar mai ales din punctul de vedere al calităților artistice.

În România prezentă – unde a fi un autor de succes și pentru publicul larg și pentru critcă, a devenit un fapt practic imposibil – ei bine, Doina Roman reușește performanța olimpică de a cuceri pe toată lumea. Tot ce-i mai rămâne de facut este să producă magia prin care să-și traducă „Pragurile” în engleză, să-și găsească un agent literar britanic sau american și… the sky is the limit…

Trilogia „Pragul” este o evadare din Iad. Căci problema actuală a omului mileniului trei nu mai este cum să nu ajungi in Iad. Trăiești în Iad. Deci, problema crucială este aceea a evadării din Iad. Astfel, povestea Pragurilor poate fi vizualizată în picturile lui Hieronymus Bosh, James Ensor sau Victor Brauner. Poate fi auzită în muzica lui Mozart, Vivaldi, Mendelssohn, ori în jazzul lui Charlie Parker, Miles Davis, Jan Garbarek. Dar poate fi trăită în filmele lui Charlie Chaplin, Andrei Tarkovski, Fellini ori, de ce nu, Tarantino. Dramaticul și comicul se împletesc, se întrețes în arabescuri de realitate-vis halucinant precum arhitectura lui Antoni Gaudi.

Într-un interviu acordat unui post național TV, întrebată cum interacționează cu propriile sale „Praguri” Doina Roman se confesează: „Pragurile… M-da, sunt Pragurile mele… Și dacă e să-l parafrazez pe Roger Caillois, voi spune ca prin trecerea Pragurilor am născut o fisură în real, dăruindu-mi astfel revelația fantasticului tămăduitor al realității… întru tot ce se vede… și mai ales ce nu se vede.”

Cheia de boltă a trilogiei „Pragurilor”, implicit a Doinei Roman este – în viziunea mea – astfel:

Primul Prag este cel al omului luptând zilnic cu zombificarea sa … zilnică.

Al doilea Prag este al conștientizării voinței de a trăi, frumos, liber și cu sine qua non umor (aici Doina Roman fascinează ca șampania revărsată din cupă…).

Al treila Prag – revelația dăruită de Domnul Iisus Christos… „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.” (Marcu 10/14)

Mărturisește cutremurată Doina Roman, în finalul Pragului al III-lea (p.204-205):

„Lia înghiţi în sec, se lăsă în genunchi şi privi copilul în ochi.

— Cine eşti?

……………………………………………………………………………

Băiatul îi puse o palmă pe obraz şi răspunse simplu:

— Stăpânul !

— Păr Roşu rămâne aici, ca întotdeauna! Știu, niciodată nu o să vă obişnuiţi cu ea. Numai că îi confisc ochelarii ca să nu se mai joace. O să iau şi crucea grindarilor, aia veche, a străstrăbunicului meu din care sau făcut săgeţilebarieră. Asta ca să fiu sigur că nimeni nu o să mai despartă lumile noastre şi că tu o să poţi da ce ai aici tuturor! şi făcu un semn în dreptul inimii femeii.

— Şi ţine minte: NU eşti o simplă purtătoare! Eşti purtătoarea MEA! …Ah, am uitat ceva, fă iarba aşa cum am lăsato eu: verde !”

Trilogia „Pragul” nu doar anunță un destin literar și christic de excepție, dar deja îl și confirmă.

Leonard Oprea

Iulie, 2016, București.


Nicolae Steinhardt

Theophil Magus: Mama Maria înaintea Crucifixului / Mother Mary before the Crucifix

(to rabboni Nicolae Steinhardt)

Maria păstrase toate cuvintele acelea și se gîndea la ele în inima

ei. Nici nu se putea altfel căci Arhanghelul Gavriil și Elisabeta

și bătrînul Simeon o recunoscuseră și o binecuvîntaseră pentru

veșnicie. Dar îi mai spusese ceva bătrînul Simeon… Iar Maria se

cutremură, încă o dată, rostindu-și-le:… chiar dacă sufletul tău va

fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gîndurile multor inimi

Iară Maria văzuse și cunoscuse deja totul. Ascultase, învățase și

adunase povara Luminii în zece, douăzeci, poate treizeci de ani în

serile tîrzii, la pîlpîirea umilă a opaițului, stînd alături de copilul

ei, modestul dulgher, alături de învățător, de Rabuni…

*

Și era primăvară. Și erau Sărbătorile Paștelui. Și era cu puțin

înainte de ceasul al șaselea pe Locul Căpățînii. Pălise soarele, nori

se adunau și un abur moale, umed apăsa suflarea. Îngenuncheată,

Maria se înfățișa lumii ca o durere cioplită. Dar ea păstra toate

cuvintele acelea – vii. În inima ei. Cea cu ochii arși de spaima

și grozăvia morții omenești. Deși, ea știa. Mama Maria secătuită

înlemnise acolo: în fața Fiului, dulgherul ei, copilul ucis acum de

cărturari, de poporul cui?! Al Lui Dumnezeu? Se întreba de parcă

însăși ea ar fi fost răstignită, Maria. Și se rugă cu toată inima, cu

tot sufletul, cu tot cugetul, cu toată puterea ființei ei:

Doamne Dumnezeul meu, nu… Doamne Dumnezeul meu, de ce mă

părăsești? Doamne Dumnezeul meu, nu, Doamne nu mă părăsi!

*

Și era primăvară. Și erau Sărbătorile Paștelui. Și era cu puțin

peste ceasul al nouălea pe Locul Căpățînii. Întunericul cuprinsese

țara. Și totuși fiecare putea să vadă. Iar în Templu perdeaua se

spintecase de sus în jos. Și fiecare auzise.

Doar Maria părea a fi asemenea unei alte cruci ridicată în fața

lui Christos. Răstignită de rostirea Lui Iisus, Cel de pe Crucea

lumii: Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze

inimile cu îmbuibare de mîncare și băutură, și cu îngrijorările vieții

acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Doar

rostirea Lui porni tămăduirea ființei de lut, Maria.

Doar Mama Maria simți atunci, de parcă Cerurile, aerul,

pămîntul și apele ar fi fost frămîntate cu sînge și Lumină, cum

vine asupra ei țipătul copilului ei, Cel batjocorit și ucis: Eloi, Eloi,

lama sabachthani?

Însă pe Locul Căpățînii, iudeii, romanii și oamenii altor

seminții nu simțiră decît o groază adîncă, neînțeleasă, precum

furnici oarbe, mute și surde, zeci și sute, căci se cutremura

furnicarul.

*

Brațul lui Ioan cuprinse umerii Mariei, cînd sulița străpunse

pieptul Lui Iisus. În acea clipită, cînd sînge și apă țîșniră din rană,

însemnînd, iertînd și mîntuind locul și oamenii, atinsă de stropii

Lui, Maria se trezi.

Înălță privirea și în lumina ochilor Celui Răstignit văzu

zîmbetul. Îi zîmbea Iisus Christos, Mariei.

Iar Fecioara Maria auzi îndemnul ca pe o dojană cu sunet de

poruncă: Nu te teme…, precum odată înainte de Naștere.

Și de îndată ucenicul Ioan îi spuse:

– Vino, Mamă. Nu ne va lăsa orfani; se va întoarce. Să-L

așteptăm cum se cuvine.

***

Mary had kept those words in her heart where she thought about

them. There could have been no other way as the Archangel

Gabriel and Elisabeth and old Simon had recognized her and

had blessed her forever. But there was something else old Simon

had said . . . And Mary shuddered once more as she pronounced

them to herself: . . . even if your soul be run through by a sword,

that the thoughts of many hearts may be uncovered . . . And Mary

had seen and known everything. She had heeded, learned and

gathered the burden of the Light for ten, twenty, indeed, maybe

thirty years during the late nights, by the flickering candle with

her child, the modest carpenter, beside her and the teacher,

Rabboni . . .

*

And it was spring. And it was the feast of Easter. And it was little

before the sixth hour on the Place of the Skull. The sun had gone

pale, clouds were gathering and a soft, humid mist stiß ed the breath.

On her knees, Mary appeared to the world like a carved agony. But

she kept all those words . kept them alive in her heart. The One,

whose eyes were burnt with the terror and awe of human death.

Although she knew. Drained, Mary the Mother stood there petriÞ ed

in front of her Son, her carpenter, the child killed by the scholars, by

whose people? God.s? she asked herself as if she, Mary, was the one

cruciÞ ed. And she prayed with all her heart, with all her soul, with

all her mind, with all the strength of her being: No, my Lord . . . My

Lord wherefore do you forsake me? No, my Lord, forsake me not!

*

And it was spring. And it was the feast of Easter. And it was

little after the ninth hour on the Place of the Skull. Darkness had

fallen upon the land. And yet each man could see. And in the

Temple the curtain had been torn from top to bottom. And each

man could hear.

Mary alone looked like a second cross, raised in front of Christ.

CruciÞ ed by Christ.s words, the One on the Cross of the World:

see that your hearts become not heavy with the food and the drink and the

worries of this life, or that day shall come unexpectedly upon you. His

words alone started the healing of the clay creature, Mary.

Mary alone felt then, as if the Heavens, the air, the earth, and

the waters had been kneaded with blood and Light, that she is overcome

by her child.s cry, the One who had been humiliated and

killed: E.lo-i, E.lo-i, la.ma sabach-tha.ni?

But in the Place of the Skull, the Jews, the Romans and the men

of other nations only felt a deep, inscrutable fear, like hundreds of

blind, dumb, and deaf ants on a rocking anthill.

*

John.s arm enveloped Mary.s shoulders when the spear ran

through the chest of Jesus.

At that very moment, when blood and water gushed out of

the wound, marking, forgiving, and redeeming the place and the

people, Mary was awaken by His drops that touched her. She looked

up and she saw the smile in the light of the eyes of the CruciÞ ed.

Jesus Christ was smiling to Mary.

And the Virgin Mary heard the call like a chiding commandment:

Thou shalt not fear . . . , as she had done before the Birth.

And John the apprentice at once said to her:

.Come, Mother. He shall not orphan us; He shall return. Let us

wait for Him properly.

  • Trilogy of Theophil Magus – The Truth, Ed. Xlibris Corporation/ a Random House Ventures/ ; (roman compus din povestiri filosofic-religioase); (prefața – Vladimir Tismaneanu; postfața – Liviu Antonesei): (Library of Congress Control Number: 2008901520/ ediții ilustrate: ISBN13: 978-1-4363-2365-9 /Trade Paperback; ISBN13: 978-1-4363-2366-6 /Hardback); SUA, 2008.
Postat de: leonard oprea | 2 Mai 2016

DA, CHRISTOS A ÎNVIAT – POVESTEA NOASTRĂ


durer_man_of_sorrows[1]

POVESTEA NOASTRĂ

„Cerul și pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece“,

rosti rar, clar și răspicat Toma, acolo, în golful Bengalului, și

parcă apusul zilei acelea zvîcni într-o lumină de aur alb, iar nisipul

foșni prelung și mătăsos; parcă pînă și valurile oceanului bătură

în tăcere malul. Jungla apropiată fremătă scurt, apoi amuți și ea,

ca-ntr-o împăcare nouă, neștiută și blîndă.

Toma rămase o vreme așa, cu capul îndreptat spre ceruri, cu

ochii închiși, buzele întredeschise, drept și cu brațele larg desfăcute.

Se rugă în tăcere întru Cuvîntul Domnului și Dumnezeului

său. Se rugă fierbinte, dar cu încredere și smerenie. Căci iată, se

afla la porțile Indiei, cea uriașă, cu nenumărate neamuri și despre

care nu știa mai nimic. Și lui, doar lui, Toma, îi fusese dat să le

împărtășească Evanghelia. Nu avea asupra lui decît Duhul Sfînt,

o cămașă lungă de in și un toiag din lemn de cedru. În traista din

piele de capră ținea într-o cutie din lemn de salcîm pergamentul

pe care, la porunca Domnului, însemnase cuvintele Lui.

Noaptea trecută, în vis i se arătase un Înger al Domnului. Îi

poruncise să se înfățișeze în acest loc și la acest ceas al zilei. Va

întîlni Cei Trei Magi de la Răsărit, Cei care s-au închinat Pruncului,

cu aur, tămîie și smirnă în ceasul sfînt la Bethleem. Ei îl vor supune

unei încercări pe care el o va birui. Apoi, tot el, Toma, îi va boteza,

iar Magii îl vor ajuta în lucrarea sa cea poruncită de Domnul, acolo,

în uriașa și neștiuta Indie.

Deși ruga îi umpluse inima și cugetul cu senin, împăcare și

încredere, așezîndu-se pe nisipul cald, în așteptare, Toma simți

totuși umbra unui fior de teamă. „Sînt încă om“, recunoscu în sinea

lui.

– Trezește-te, auzi Toma înlăuntrul lui de parcă Domnul era

lîngă el.

Tresări, deschise larg ochii. Se înserase. Văzu tabăra, forfota

slujitorilor, focurile, corturile. Nechezau ușor caii, fornăiau

cămilele îngenuncheate.

– Îngerii să te vegheze, Dumnezeu să te ocrotească, Iisus să-ți

călăuzească inima, ca o șoaptă adîncă răsună salutul în răsărit de

noapte.

Toma răsplăti făcînd semnul crucii și abia atunci îi văzu pe

Cei Trei Magi, Gaspar, Baltazar și Melhior, stînd în cerc, un cerc

care îl înconjura la egală depărtare de Cei Trei Crai de la Răsărit.

Magii păreau niște bătrîni fără vîrstă și îi zîmbeau cu blîndețe,

în vreme ce ochii lor aruncau sclipiri tainice, precum vestitele

nestemate ale Indiei.

– Vă mulțumesc că ați venit. Aștept și mă plec înțelepciunii

voastre, vorbi Toma.

– Toma, vorbi pentru Magi, Melhior, Cuvîntul e pretutindeni și

El este viu. În Betania ai spus: „Haidem să mergem și noi să murim

cu El!“. Și ai primit Cuvînt: „Eu sînt Învierea și Viața“. La Cina

din Sărbătoarea Paștilor ai spus: „Doamne, nu știm unde Te duci;

cum putem să știm calea într-acolo?“. Și ai primit Cuvînt: „Eu sînt

Calea, Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine“.

Atunci, Toma, ce adevăr ascunzi?

Toma respiră cuprins de o văpaie nevăzută, pe urmă încet,

încet se liniști. Îl umplu Duhul pe de-a întregul. Deschise larg, larg

ochii și cînd, în sfîrșit, Îl zări, vorbi:

– Domnul meu și Dumnezeul meu, dacă asta e voia Ta

mărturisesc crucea pe care mi-ai dăruit-o.

Neclintiți în blîndețea zîmbetului, luminînd cu strălucirea

ochilor, lipindu-și palmele în dreptul inimii, Magii de la Răsărit

ascultară. Și cerul, și pămîntul păreau să fi trecut în acea clipă.

– Iată, Doamne, acestea au fost și doar Tu știi prea bine că astfel

s-au petrecut. Înviasei Doamne, căci doar pe cruce ai murit.

Și toți aflaseră. Vuia Ierusalimul. Înnebuniseră saducheii, asemenea și

fariseii. Însă eu, Toma, cel pe care atît de curat, smerit și cu credință

l-ai aflat atunci în Betania lui Lazăr, iar la Cina cea de taină din

Sărbătoarea Paștilor l-ai miruit cu al Tău Cuvînt, eu știam de la

Tine că așa va fi. Căci mie mi-ai poruncit a-Ți înscrie Cuvintele să

rămînă peste veac pentru totdeauna, Amin.

Și adu-Ți aminte Doamne, cînd am văzut chipul Mariei

Magdalena care ieșea din casa unde se ascunseseră frații mei, am

știut o dată mai mult, așa cum ne-ai spus, că Tu nu ne vei lăsa

orfani. Negrăită mi-a fost bucuria. Am intrat. I-am văzut pe frații

mei. I-am văzut cu inima mea înlăuntrul inimii lor.

Atunci Te-am rugat: Doamne, cu veselie iau asupra mea păcatul

lor asemenea Ție, care ne-ai mîntuit; Doamne ajută necredinței

lor și vino din nou în trup de carne ca eu să pipăi necredința lor

și rănile Tale, salvîndu-i, căci ei Te-au iubit cel mai mult și vor

mărturisi cu viața lor dragostea lor pentru Tine.

Cu veselie spun: Doamne, fie ca numele meu peste veacuri, dar

și pînă mă vei lua la Tine să fie Toma Necredinciosul, dacă astfel

îi voi iubi mai înțelept, mai curat, pe frații mei ca pe mine însumi.

Domnul meu și Dumnezeul meu, ajută-mă, învață-mă.

Tăcu Toma, zis Geamănul. Și zis Necredinciosul.

Vorbi pentru Magi, Melhior:

– Să fie pentru noi povestea fraților tăi, povestea noastră.

Botează-ne Toma.

Iar Toma Necredinciosul îi boteză.

Cu apă din oceanul Indiei și cu Duh Sfînt.

„În Numele Domnului“.

Vol. II / Trilogia lui Theophil Magus (ediție integrală, ilustrată si adăugită, 690 pagini)

Editura Eikon, București, România, 2015. Prefața: Vladimir Tismăneanu, Postfața: Liviu Antonesei.

 

Postat de: leonard oprea | 26 Aprilie 2016

Theophil Magus – ZÂMBETUL LUI IISUS și MILENIUL 3


Leonard Oprea scriitor portret1JPG

Theophil Magus – ZÂMBETUL LUI IISUS și MILENIUL 3

 Și Apostolii au zis Domnului: „Mărește-ne Credința.” (Luca 17 / 5)

„Dragul meu Pustnic, mai sunt exact 21 de zile și strângem

– încă nu știu cum – mâna domniei sale, Mileniul 3. Ei

bine, Mileniul 3 sau III sau trei… Ei bine, să vedem cum stăm.

Pesemne, americanul vine și zice: „So what?!” sătul de scandaluri

prezidențiale cu perdea sau fără cortină; de Saddam Hussein, de

Kosovo, de Y2K, de Hollywood, de MacDonald, de Internet, de

SIDA și de UFO, de Seinfeld și de imigranți asiatici și est-europeni;

și… de bine, la urma urmei.

Pesemne, românul vine și zice: „Mai dă-l în mă-sa!” că e și el

sătul de foame, frig, scumpirea benzinei și contrabanda cu țigări,

de convenții democratice și manuale de istorie, dar și de americani

și de FMI și de toate câte-or mai fi.

Pesemne, chinezul vine și zâmbește mut, amabil și fără

expresie, gândind însă o înjurătură sub formă de ideogramă la

adresa Mileniului 3, că în America tot prea puține boabe de orez

au ajuns, că în România CDR-ul i-a dat peste cap invazia și că, în

general vorbind, galbenul nu prea strălucește autoritar în lumea

asta. Pesemne mulți, foarte mulți alții, într-o formă sau alta, la

fel simt, gândesc, reacționează, și, de ce nu?!, au și ei dreptatea

lor. Doar Eclesiastul (1 / 8-9) nu-i contrazice, dimpotrivă cugetă:

„Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, așa cum nu

se poate spune; ochiul nu se mai satură privind și urechea nu

obosește auzind. Ce a fost va mai fi, și ce s-a făcut, se va mai face;

nu este nimic nou sub soare.”

Alții sunt însă turtiți de groază că vine sfârșitul lumii, taman

acum după două mii de ani de fabuloasă istorie și năprasnice

cuceriri omenești asupra Naturii rebele, asupra Cosmosului, asupra

și pe deasupra… Mai să fie! Pierim sau nu? Apocalipsa sau o simplă

eclipsă?

S-a întâmplat cândva, demult…cu vreo 2000 de ani în urmă,

ca un dulgher evreu să se nască miraculos, având ca mamă o

fecioară. Apoi, la vârsta la care alții abia se dezmeticesc și încep să

trăiască, dulgherului nostru i se întâmplă să moară, apoi să învie

și să se înalțe la Dumnezeu Tatăl, binecunoscut încă de pe atunci.

Dar, cum în lumea asta, așa cum e ea, nimic nu e întâmplător,

Cuvântul dulgherului Iisus devine Christos și prin El, din și

întru El se nasc primii creștini. Plini de Credință și râvnă, aceștia

creștinează omenirea.

Toate bune și frumoase. Dar numai la începuturi.

În nici câteva sute de ani creștinarea se transformă în cucerirea

lumii.

Cuvântul dulgherului devine armă. Și dacă ceva poate însemna

ceva-anume mai nou sub soare, în istoria omenirii, în cei 2000 de

ani care imediat ne vor spune adio și n-am cuvinte, atunci este

această evidență deloc mutuală și nicidecum contradictorie:

Neta dominație creștină asupra lumii în care trăim.

O, nu; NU întru Cuvântul Christosului Iisus. Dar nici fără

El, că deh…, creștinul nostru domină copios astăzi prin arsenal

nuclear, Internet etc. și, firește, totuși și prin Biserică.

N-o să aflăm poate niciodată dacă Iisus știa de Platon sau nu,

ori dacă filosoful îl intuise pe Iisus. Cert e că, gânditorul grec oftase:

„Oamenii politici se cuvine a fi religioși în mod conștient.”

Inconștiența sau într-un fel (ne)creștin conștiența, asta a fost

politica neclintită a creștinătății vreme de 2000 de ani.

Și a ajuns repede ultraperformantă prin arsenal nuclear,

Internet etc. și Biserică.

Dar dacă astăzi Politica este „evanghelia” creștinătății, ce se

întâmplă cu acel creștin de pretutindeni, cel care când și când își

mai aduce aminte de Iisus Christos, sau chiar cu acela care încearcă

în mod constant să reînvie în inima lui chipul și învățătura Fiului

Omului?

Pai, nu prea mai are de ales. Copleșit de imensa creștinătate

și pacea ei cu gheare și colți, de darurile ei tehnologice, de îngerii

și demonii ei, așteaptă și el ca toți ceilalți Mileniul 3 și, desigur,

Apocalipsa groaznică, dar izbăvitoare…

Și cum Îl vede el pe Iisus Christos?

Pai, ca și ceilalți: Cel în numele căruia se produce Apocalipsa.

Cel care în urma Apocalipsei va judeca, Judecătorul suprem. Cel

încruntat și încrâncenat și mai ales fără strop de milă.

Creștinătatea la sfârșit de mileniu doi se teme cumplit de tare

de Domnul Iisus Christos.

Dacă așteaptă cumva întoarcerea Domnului, creștinul

atoatestăpânitor de astăzi o face cu spaima-n oase și sudoare rece

pe spinare. Iisus Christos nu prea mai poate însemna pentru el,

Domnul este Mântuitor. Îi este peste putință să mai înțeleagă așa

ceva. Dar, Iisus Judecător, DA!

Se conturează tot mai clar imaginea unui chip celest incapabil

să fi zâmbit și să zâmbească vreodată. Capabil doar să privească

rece și tăios, neîndurător. E chiar chipul înfricoșatei Judecăți de

Apoi. Uiți să mai ceri iertare, așa de mare e groaza! Un zâmbet,

abia schițat, un zâmbet cald și bun al Domnului, doar un zâmbet

și totul s-ar schimbă, nu-i așa?

Dar eu personal, cu excepția nobilului învățător creștin,

regretatul Sfânt Nicolae Steinhardt, n-am întâlnit pe nimeni, credemă,

căruia să i se pară posibil așa ceva. Replica obișnuită a fost

mereu aceeași: „Arată-mi și mie în Evanghelii unde și când

zâmbește Iisus șiți

fac rost de o audiență la Papa, sau la Teoctist… Când zâmbește

Iisus Christos?

Dar mai întâi când plânge, tună și fulgeră, sau râde dulgherul

Iisus în scurta Lui peregrinare lumească?

Plânge din înțelegere și durere omenească, spre exemplu când

îl învie pe Lazăr, sau în Ghetsimani, sau când, pe cruce, mai om

ca oricând șoptește: Eloi, Eloi, lama sabachthani?

Se mânie ca orice om simplu și curat și revoltat când înfruntă

fățiș ticăloșia cărturarilor și a fariseilor.

Tună și fulgeră ca orice om, ca orice evreu cu adevărat iubitor

de Dumnezeu când alungă vânzătorii din Templu.

Râde sincer ca un rabbi hâtru când Petru ține morțiș să-l imite

și vrea să umble pe apă; și până la urmă se alege cu o baie bună.

Îl înveselesc teribil cele două femei istețe foc, canaaneanca și

samariteanca, dar și stupoarea cărturarilor și fariseilor când, la

ospățul dat de Levi-vameșul în cinstea Lui, Îl văd stând la masă

alături de colectorii de taxe și vameși.

„Bine, bine, mi se va replica cu satisfacție dată în rânjet, ăla a

fost dulgherul, obișnuitul rabbi, în fine, omul! Dar Christos? Să

nu-mi spui mie că Lui Iisus îi ardea de zâmbete încurajatoare!”

De necrezut, însă Iisus, Christosul, zâmbește permanent.

Și zâmbește așa de la Naștere și până la Înălțare.

La modul propriu.

Fără acest zâmbet cum ar putea fi El Unicul neprihănit și

desăvârșit?

Cum altfel ar fi El Învățătorul și Mântuitorul?

Cum altfel L-ar fi dat Dumnezeu lumii jertfă pe Unicul Său

Fiu, ca dovadă a nesfârșitei Lui iubiri față de om?

Cum altfel ar fi fost posibilă însămânțarea Evangheliei în

cei doisprezece bieți oameni, truditori de rând, temători și de

umbra lor, metamorfozarea lor prin Cuvântul Lui în apostoli ai

creștinătății? Cum altfel ar exista în toată simplitatea lor divină și

monumentală cele nouă fericiri, dar mai ales a 10-a: „Iubește-ți

aproapele ca pe tine însuți”?

Cum altfel s-ar fi născut atunci ideea revenirii salvatoare /

mântuitoare a Christosului, Parousia?

Dar poate că mult mai simplu ar fi fost să te întreb doar atât:

poți tu, oricine ai fi, să împarți o pâine și doi pești la cinci mii

de oameni fără să zâmbești…?

În chip lumesc, este acest zâmbet al Domnului Iisus Christos

acel zâmbet inefabil și inconfundabil al omului cu adevărat bun;

și senin în inimă suflet, cuget, în toată ființa lui.

Și… „în ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, voi

sunteți în Mine și Eu sunt în voi.” (Ioan l4 / 20)

Pustnicul meu drag, un zâmbet bun și cald, un zâmbet abia

schițat al Domnului și totul s-ar schimba, nu?

*

Dar iată ca zâmbetul Domnului a existat.

Și încă există. E nepieritor.

E semnul iubirii Lui eterne pentru om.

Și se află după cum bine știi, o spune Însuși Domnul, nu?,

în fiecare creștin.

Și atunci cum rămâne cu Apocalipsa, cu Judecătorul

neînduplecat, lipsit de orice zâmbet…?

În ziua aceea va fi Zâmbetul sau sinistra Judecată de Apoi?

Va fi ziua aceea în Mileniul 3 sau nu?

Nu știu… Știu însă ca nu de Revelația lui Ioan se teme

creștinătatea arsenalelor nucleare, a Internetului etc. și a Bisericii:

ci pur și simplu îi este groază de una și mereu aceeași apocalipsă –

cea a puterii copleșită de propria-i prostie și îngâmfare…

Nu te temi de o revelație. O înțelegi sau nu, și cu asta basta.

Chiar nu știu și nici nu-ți pot răspunde ca toți ceilalți, fie ei

americani, români, chinezi sau alții atâția, doar pentru că eu chiar

cred în Domnul Iisus Christos.

Iar zâmbetul Lui ne va ocroti și-n acest mileniu.

Hai, zâmbește! Vezi ce simplu e?

Ziua aceea e acum, este în fiecare zi.

Nu va fi altfel în Mileniul 3.

Haide, pregătește de pe acum o pâine și doi pești pentru întâi

ianuarie 2000!

Nu zâmbi prostește!

Sfânt Crăciun fericit și La Mulți Ani!

Sihastrul


Leonard O Meditation 0 

Leonard Oprea:

A Tale of How to Drive the Winter Away /Poveste despre Cum să Alungi Iarna

Au fost odată ca niciodată că de n‑au fi fost aşa nu s‑ar fi povestit şi nici nu s‑ar mai povesti.

Trăiau odată în lumea asta atît de mare şi de ciudată, că în curînd n‑o să‑i mai ajungă Pămîntul s‑o încapă şi nici Dumnezeu n‑o s‑o mai priceapă, doi fraţi tare diferiţi unul de altul. Nu semănau la chip şi trup deloc, căci nu aveau nici aceeaşi mamă, nici acelaşi tată. Nu vieţuiau în aceeaşi cetate şi nu mîncau aceleaşi bucate. Aveau vîrste diferite, soţii diferite, copii diferiţi. Dar ei în inima, sufletul şi cugetul lor se ştiau fraţi buni, aşa că şi Domnul îi ţinea drept fraţi.

Unul scornea mereu poveşti, iar celălalt plăsmuia întruna poveşti despre poveşti. Pe primul lumea îl bîrfea şi rîzînd îi spunea Sihastrul. Pe celălalt lumea îl vorbea şi zîmbind mînzeşte îl botezase Pustnicul.

Sihastrul şi Pustnicul se vedeau foarte rar. Mai pe înţelesul oricui, se vedeau o dată pe an şi îşi vorbeau şi mai puţin de o dată pe an. Dar îşi ştiau  pe de rost, Sihastrul poveştile despre poveşti ale Pustnicului, iar acesta poveştile Sihastrului. Şi mai făceau ceva cam neobişnuit pentru semenii lor, adică, aşa cum puteau ei doi se ajutau unul pe celălalt, însă de fiecare dată pe căi ocolite şi tainice ferindu‑se astfel de necredinţa lumii care avea în puterea ei dorinţa de a sminti omul de la orice faptă bună şi folositoare lumii.

Totuşi, cei doi fraţi purtau în tainiţa inimii ascuns dorul să se întîlnească odată şi măcar o dată pe săturate şi să‑şi depene unul altuia păsurile, tot pe săturate.

Nu le‑a fost dat – drepte sînt şi neştiute vor fi căile Domnului – să se întîmple astfel în vremea vieţii lor.

Dar, Sihastrul şi Pustnicul s‑au întîlnit precum şi‑au dorit în cealaltă lume, după moarte.

Ei bine, neschimbaţi, mai degrabă scunzi decît înalţi, cu pîntecul frumos rotunjit, bărboşi, măslinii, cu ochii ca nişte castane migdalate, buze pofticioase şi neastîmpăr în privire, aşa cum fuseseră în viaţă, cei doi fraţi, aşezaţi la o masă plină cu bunătăţile lumii aceleia, gustînd din vinul dumnezeiesc, atît de răcoros şi înmiresmat, pălăvrăgeau de o bună bucată de vreme. Nici ei nu mai ştiau de cînd. Însă tare bine se mai simţeau şi nu o dată se rugaseră şi‑n gînd şi‑n cuvînt rostit, să fie asta veşnicia lor.

Căci, vezi bine, Sihastrul şi Pustnicul ajunseseră după moarte să plămădească tot poveşti. Însă acum dintr‑unul într‑altul. Şi povestea lor era una nesfîr­şită şi tot mai vie pe măsură ce nu se mai sfîrşea. Uneori chiar şi Dumnezeu mai ciulea urechea la spusele lor.

Iată însă că, într‑o bună zi, Sihastrul spuse:

– Azi‑noapte am avut un vis. Se făcea că mă întorsesem în lumea pămîntească. Totul era ca înainte de moarte, dar eu nu mai recunoşteam nimic şi pe nimeni. Soţia mea ştia că sînt eu, copiii mei ştiau că sînt eu, tu ştiai că sînt eu, lumea ştia că sînt eu. La fel ca înainte mă purtam, tot aşa scorneam poveşti şi îmi spuneau ca şi înainte, Sihastrul. Dar eu nu recu­noşteam nimic. Era ca într‑o iarnă fără început şi fără sfîrşit. Fiecare ninsoare schimbă la nesfîrşit aceeaşi iarnă. Şi mă întrebam mereu dacă poveştile mele sînt ale unui sihastru sau dacă eu sînt sihastrul poveştilor?

Pustnicul cugetă… şir lung, lung de clipe şi îi răspunse uşor sîsîit, aşa cum îi răspundea el, de obicei doar fratelui său:

– În cealaltă viaţă am călătorit odată, departe de cetatea mea. Am fost în Asia. Şi tu ştii prea bine că nu prea mi‑au plăcut mogîldeţele alea gălbui, cu ochi piezişi şi ascunşi în ei înşişi ca ţestoasa în carapace. Poate că nu mi‑au plăcut din cauza asemă­nării cu mine. Adică, ştii tu, ţestoasa… Dar, de ce să nu recunosc? Mi‑am dorit să rămîn în amintirea cetăţii măcar, ca un zid chinezesc. Oricum, atît cît am trăit printre ei, am aflat această poveste a unuia, Takuan. Ascultă:

„A fost un strop de timp. Iată cel mai preţuit diamant. Ziua care a fost. Cînd voi şti să sorb din nou acelaşi strop? Acea clipă va fi nepreţuitul diamant”.

Sihastrul tăcu precum unul dintre fulgii unei ninsori, alta în aceeaşi iarnă.

Pustnicul îi şopti sîsîit:

– Frate, hai să alungăm iarna.

Iar Dumnezeu îi trimise înapoi pe Pămînt luîndu‑i unuia sihăstria şi celuilalt pustnicia. Le înlocui sufletul şi cugetul, umplîndu‑i doar cu inimă şi duh. Şi le lăsă poveştile.

Să umble cu ele prin lume.

Să alunge iarna.

***

A Tale of How to Drive the Winter Away

It all came to pass once upon a wondrous time, or they would not be telling this tale, and tell it they shall in times to come. Once in this strange wide world, so wide and strange that the Earth can hardly hold it and the Lord Himself can hardly fathom it, there lived two brothers who were uncannily unlike each other. There was no resemblance between them in either frame or countenance, for they were neither of the same mother, nor of the same father. They lived not in the same city and ate not the same dish. They were of different ages, and had different wives and children. Yet in their heart, soul, and mind they knew themselves to be good brothers, so the Lord Himself counted them as brothers. One of them made up countless tales, the other endlessly conceived tales about tales. People would gossip about the former and laughingly call him the Hermit. The latter, people would talk about and grin and call him the Monk. The Hermit and the Monk rarely saw one another. In plain words, they met once a year and half spoke once a year. Still, the Hermit knew by heart the Monk’s tales about tales, as the Monk knew the Hermit’s tales. And they did yet one other thing for their kin that was peculiar, to wit, they helped one other to the best of their abilities, but always in wayward and secret ways, staying clear of the world’s faithless desire to try and estrange a man from any good and useful deed. But the two brothers were hiding deep in the recess of their heart a yearning to meet and at least once in their life to talk to their heart’s full, tell one another about their worries. They were never to live to see that happen – just and unfathomed be forever the ways of our Lord. But the Hermit and the Monk did finally meet as they had always wished – in the next world, when they died. There they were, every bit the same, rather short, bellies nicely rounded, bearded, tanned, eyes like long almonds, greedy lips and restless looks, just as they had been when they were alive, and sitting at a table full of that world’s bounteousness, sipping of God’s refreshing, incense-bearing wine, carried away with their long-spun chat. Even they could not say for how long. But it felt so good, and many a time had they prayed in speech or in though for this to be their eternity. For, you see, the Hermit and the Monk ended up still tale spinning, even after their death. Only now it was from one to the other. And their story was endless and livelier as it failed to reach an end. At times, the Lord Himself would eavesdrop on their tale. But one fair day, the Hermit said: ‘I had a dream last night. I was back on Earth. Everything was as it had always been before I died, yet recognize people or places I could not. My wife knew me, my children knew me, you knew me, people knew me. I conducted myself as before, kept on making up tales and was called the Hermit, as before. But I could not recognize anything. It was much like a winter of no beginning and no end. Each snow keeps changing the same winter endlessly. And I kept wondering whether mine are the tales of a hermit or whether I am the hermit of tales.’ The Monk fell a-thinking for a long, long while, then replied with a slight lisp, as he was known to do, mostly to his brother: ‘In my other life I once went on a journey, far away from my city. I went to Asia. And you know very well I was never too fond of the yellowish little people, with their slanted eyes and hiding inside themselves like a tortoise in its shell. Perhaps I did not like them because they were too much like myself. You know, the tortoise… Let me plainly confess I had always wanted to live in the memory of my city as a Chinese Wall. No matter. During my stay with them, I learned the tale of one Takuan. Hear this: “A drop of time passed. Here lies the most precious diamond. The day that passed. When will I know how to sip again the same drop? That instant shall be the priceless diamond.”’ The Hermit remained as silent as a flake of a snow – another in the same winter. The Monk lisped quietly: ‘Brother, let us drive away the winter.’ And the Lord sent them back on Earth and unhermited the one and unmonked the other. He replaced their soul and mind, and filled them with heart and spirit. And He left them their tales. To carry them around into the world.

To drive away the winter.

***

From: Trilogy of Theophil Magus – the Truth (“Xlibris”/Random House Ventures, 2008, USA /Library of Congress Control Number: 2008901520/ ISBN: Hardcover 978-1-4363-2366-6/Softcover 978-1-4363-2365-9)   (In Trilogy of Theophil Magus’ 40 Tales about Man, a great variety of sacred and profane themes, archaic, mythical, contemporary /Moses, Gandhi, Christmas, children, journalism, pilgrimage etc./serves as vivid stimulation for this literary adventure, written with humor, knowledge and wit…in an inviting dialogue with the reader. /Norman Manea – American novelist, essayist);(The Truth, the second book of Trilogy of Theophil Magus is situated in the strange no man’s land where everyday life becomes truly magical. I consider these writings as splendid expressions of a unique vision of our fragmented but marvelously exciting world. Leonard Oprea’s style combines a discovery of hidden meanings of words with a fabulous sense of secret humor. His works received the highest praises from the most influential critics, who rightly compared his vision to works by Thomas Mann, Borges or Paulo Coelho./ Vladimir Tismăneanu – American philosopher, author, essayist); (Leonard Oprea’s 40 Tales of Trilogy of Theophil Magus – The Truth, range from the depiction of the everyday to the mythological and Borgesian to the religious. Honored with numbers of prizes in his native Romania, this writer is a true iconoclast and a true talent./ Adam J.Sorkin – American author, essayist, editor)

Postat de: leonard oprea | 10 Aprilie 2016

FLOAREA ROȘIE („SIEG HEIL !” – COMUNISMULUI PEREN)


3 ilustr Rad Clip Noapte de iarnă

Floarea roşie

/Leonard Oprea – Radiografia Clipei – proză – volum interzis oficial în 1988, ediţia I-a Ed.Dacia, 1990; ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, cu referinţe critice la Ed.Curtea Veche Publishing, 2003; curând, a III-a ediție completă și ilustrată, Ed.Tracus Arte, 2016/

„SIEG HEIL !” – COMUNISMULUI PEREN

Îşi dezbrăcase scurta, o aruncase neglijent pe umăr, privi în sus, către soarele acestui aprilie torid – i se părea că împrejurul lui umbra dispăruse – îşi trecu limba peste dinţi şi gingii, cu vîrful ei simţi caninul din care-i rămăsese doar un mic ţurţure negru, nu, săptămîna viitoare o să caut neapărat un dentist bun, pun deoparte două sute, din avans? şi dacă vine gazul? nu-i nimic, ne descurcăm noi, trecînd pe lîngă chioşcul cu îngheţată nu putu decît să ofteze şi să transpire dintr-o dată abundent, făcu efortul disperat de a-şi uita trupul ca lepădîndu-se de o dragoste pătimaş ă şi plină de pofte şi reuşi să revină printre tranzitoare, circuite integrate, bobine şi condensatoare, se întoarse cu paşi febrili, uriaşi, între obiectele gîndurilor pe care le putea orîndui după legi fixe, aflînd astfel mai întotdeauna soluţii la problemele de serviciu, uneori i se întîmpla să tatoneze săptămîni sau luni pentru a găsi aceste rezolvări, dacă nu ideale, cel puţin mici victorii aducătoare de uitare de sine, aşa nu pot fi ucis: afiş al disperării, lăsat în urma tăvălugului prezent-istorie, uite, uite cum apar cuvintele idioate şi mari, pentru că sînt învăţate, memorate din cărţi în cărţi în explicaţii aberaţii întru rostogolirea bolnavului traiului zilnic, mişcat nu numai în sus şi-n jos, ci pe toate coordonatele posibile, care sînt alea? sînt şi gata! mi-e dor de bunăvoinţă şi înţelegere dreaptă, altfel o să-mi continui somnul greţos, pe căldura asta e atît de firească voma, iar mi-am părăsit feuda electronică şi nu e bine, nu e bine! În loc doar să-i lîncezească gîndurile, constată că arşiţa îi putrezea luciditatea, scoţînd la vedere colcăiala viermilor minţii. Înciudat, se opri pentru o clipă, îşi prinse capătul scurtei cu bărbia, după care îşi săltă pe talie blue-jeans-ii jerpeliţi. Sînt prea slab, m-am jignit de tot, îşi spuse Teodor; cu degetele lungi şi nervoase, îngălbenite de tutun apucă din nou scurta şi clătină din cap: cocor slăbit reîntors în primăvară; o nouă primăvară; şi totuşi aceeaşi.
Pas după pas, pe asfalt. Pe gri. Un gri lung, nesfîrşit. Călca repede. Şi, privit dintr-o parte, părea nesigur în păstrarea perpendicularei pe trotuarul cotropit de praf şi căldură. Mai nesigur decît un om beat, mai puţin nesigur decît un om bolnav; normal însă pentru un om cu sufletul apăsat. De tot ce-l înconjura. Nu, nu un necăjit. Pe trotuar, un cocor printre toate călătoarele şi vieţuitoarele obosite de iarnă şi sleite de puteri în prag de înmugurire, plictisite de truda înfrumuseţării – reînviere care, după anumit timp – nimeni nu ştie cînd – devine o povară. Sila, doar un fel de aureolă? a golanului, a intelectualului, a ignorantului sau a mea? se înfioră Teodor. Îşi îndreptă spatele, iar pe chip îşi tatuă rînjetul de primăvară, să revenim la regulatorul electronic, trebuie predat în maximum două săptămîni, altfel ăia vor sări în sus, ar fi necesar un proces-verbal de amînare… dacă semnalul de pe osciloscop… îl bag în aia mă-sii, de semnal… ce-o fi făcînd Alisia? s-au terminat cursurile, e trecut de patru, şi ce-o să facem amîndoi în după-amiaza asta? sublimul trup cu două capete şi aşa mai departe?… nu se poate, e prea cald şi prea primăvară, dar ne me quitte pas, no me quitte pas! unhappy little girl, please, believe me… let me go! şi din contradicţia asta ce va ieşi? ce vom întreprinde? trebuie să acţionăm, monstrul raţiunii naşte somni, dintr-o dată pe rîuri şi pîrîuri de munte-n sus, din cascadă în cascadă spre izbînda finală: depunerea icrelor! după Alisia, trebuie, eu, ea, noi să jubilăm. Scoase un oftat care-l făcu pe trecătorul de lîngă el să întoarcă mirat capul. Teodor îl observă şi-i zîmbi amabil. Mieros. Oarecum batjocoritor. Înţelegător, totuşi. Crud, prin încordarea buzelor. Pierdut, prin lucirea ochilor. Neobişnuit de mari, cu albul ochilor injectat. Ca la fiare. Sau ca la oameni turbaţi. Clarvăzător – prin ascuţimea feţei. Ascetic, din cauza asprimii chipului. Şi cu toate astea, un normal, suferind. Neajutorat? să existe vreo salvare? se întrebă tiuuu, tiuu-iuu, n-aud nici o sirenă, aha, m-au legat de catarg mi-au astupat urechile m-au orbit cu o cîrpă neagră aşa mori liniştit îmi spun ei neluîndu-mi în seamă încordarea tremurul răsunător al corzii în care m-au transformat aşteptînd săgeata ce pusă pe mine aruncată apoi de mine îi poate străpunge unul cîte unul atît de repede încît ar sfîrşi toţi deodată ba nu n-au să moară pisicile negre ele au nouă vieţi mereu mă vor prinde şi lega de catarg…
Întoarse capul şi aţinti cu privirea plăpîndul mesteacăn din faţa clădirii în care locuia.
Realiză gînd, observaţie, gînd, observaţie:…………………………………………………….relaxat, încordat, relaxat, încordat:
…care ar fi rostul meu, cînd mesteacănul leagă lacrimă de lacrimă spre pămînt, în crengi subţiri şi molatec răsfrînte în curbe domoale ca şuviţele părului auriu de copil răsfăţat şi visător…………………….. nu Cătălin, purul Iosif, în raze blînd arcuite, fire cu muguri şi, ici-colo, strălucitoare frunze mici de-un verde ceruit?
Am înnebunit oare?
Apăsă pe clanţă, împinse uşa şi intră. Gangul întunecat, tunel umed. Tac-tac, paşii săi. Glaciali. Sau nu, bucăţi de gheaţă lipite de tălpi. Brr! dintr-o dată în plină iarnă. Alergînd prin două spaţii dreptunghiulare, patru metri pe doi şi un metru jumătate pe cinci, printre: canapea, sobă, noptieră, altă canapea, raft cu bibelouri – Teodor nu reuşise s-o convingă de inutilitatea lor, în spatele cîinilor, păsărelelor,balerinilor de porţelan şi a balerinelor de sticlă – înghesuite cărţi, multe, şi albume de artă; Alisia se opri pentru o clipă, se răsuci pe călcîie şi, înapoi, în prima cameră hol bucătărie, pe lîngă masă, vitrină cu televizor şi aparat de radio, unul peste celălalt, în faţa ferestrei maşina de cusut – obsedante urme de zestre, spunea întotdeauna Teodor – chiuvetă, aragaz, ea se opri din nou şi îşi aranjă părul, apoi refăcu traseul punînd din fugă lucrurile în ordine, aşteptă mişcarea clanţei şi începu să respire din ce în ce mai repede: paşii lui Teodor se auzeau tot mai aproape şi dorea să-l întîmpine ca o adevărată iubită-soţie, nereuşind să înţeleagă că, în fond, de fiecare dată îl primea la fel, monoton şi stupid. Teodor accepta totuşi febrilitatea Alisiei, nu ca pe o anume mişcare exterioară, ci doar ca repetare inutilă a: sînt soţia lui, deci… şi convinse cu el însuşi să zîmbească de fiecare dată: acum, în primul an al căsniciei lor, acum cînd, de fapt, nu mai exista acum.
Teodor intră. Alisia se repezi şi-l îmbrăţişă. Apoi îl sărută. Primăvară, gîndi Teodor. O sărută şi el. Ghici ce ţi-am pregătit? întrebă cristalin Alisia, Ghici, rîse Teodor. Tocăniţă de cartofi şi salată de ceapă cu bulion! se lăudă ea. Bravo! zise el şi o mai sărută o dată. Şi? îl împinse Alisia lovindu-l cu spatele de uşă. Şi? repetă şăgalnic Teodor. Păi… îl aţîţă ea, de ce te-ai oprit? Aha, făcu el. N-ai înghiţi cu greu, aşa, fără nimic…? insistă ea. Nu ştiu, se prefăcu el, deşi îşi închipuia deja. Am găsit vin roşu! răsună victorios glasul ei. Ura! mimă Teodor bucuria în timp ce se gîndea la dentist şi la plata gazului. Privi în dreapta lui şi văzu că masa era pusă. Şi se miră: mai pot să mă bucur. Se spălă pe mîini. Se şterse cu prosopul de pînză aspră. Alisia stătea lîngă el şi-i urmărea atentă toate mişcările. Ce să-i spun frumos? se întrebă el. Nimic, nimic, absolut nimic nu pot să-i spun, o privi pe sub sprîncene, ştii, rîse Alisia, ai cam întîrziat, dar nu, nu m-am supărat, am început să mă obişnuiesc, munca ta – plăcerea ta, combinaţia asta înseamnă un adevărat noroc, mai ales dacă mă gîndesc că eu fac o facultate numai ca să nu ajung la sapă sau strung, sapă şi strung, mişcarea mecanică repugnă, în jurul nostru numai scîrba de automatisme, îi răspunse el şi se apropie de masă; se aşeză pe scaun, adăugînd, parcă mi s-ar lua un interviu pentru vreo emisiune…: bucuria de a munci e raţiunea actului…, e o idioţenie ca eu sau tu, dacă nu sîntem pasionaţi de ceva anume…, lasă-lasă, zise ea, iar vrei să-mi explici: monotonia vieţii animalului în jug, dar, Alisia! se aprinse el, de decîte ori să-ţi spun că nu eu, ci psihologii…, lasă asta! se răsti Alisia, ce vrei? să recunosc că sînt inaptă pentru facultatea pe care-o fac? din nou te gîndeşti la tehnicianul „mărit” cu o ingineră? Alisia, te rog, vrei să ne certăm? „vrei să ne certăm”, eu te aştept aşa… şi-i arătă, cu o mişcare largă a braţului stîng, masa pregătită pentru prînz şi sticla de vin, bine, bine, mormăi împăciutor, pune tocăniţa aia cu gust de fazan; să ştii că am pus mirodenii care-i dau, într-adevăr, un gust anume… îşi apără ea mîncarea; de fazan, rînji Teodor; strici atmosfera, e inutil, se supără ea; vino lîngă mine, o chemă el şi ea păşi legănîndu-şi şoldurile late, dar frumos arcuite, cel puţin asta-i o realitate de necontestat, gîndi bărbatul şi îşi petrecu braţul după mijlocul ei, lipindu-i pîntecul de umărul lui, gata, hai să încheiem discuţia asta stupidă, pune să mîncăm.
Teodor: mestec ce? divina ambrozie, ba nu, ambrozia se bea, ba nu, de fapt, ştie cineva cum e? lichidă, semilichidă sau solidă?
Alisia: mestecă de parcă are gumă între dinţi, ba nu, asta e teama mea, dacă nu dintotdeauna, cel puţin de cîteva luni încoace, aceeaşi, dar ce-aş putea să-i gătesc…? să-i torn vin, după ce termină prînzul, poate ieşim undeva… dar dacă are de reparat vreun televizor, trebuie să-l las, avem nevoie de bani… pe care el nu-i prea obţine, dar de noi nu avem nevoie? e încruntat, cum să fac…?
Teodor: e primăvară, e femeie, iar eu simt, simt, simt şi…?!
Alisia: e primăvară, iar eu vreau să simt ceva, ce?
Teodor: şi ce să facem într-o după amiază de aprilie cu soare şi flori multe, multe…?
Alisia: e obosit, a lucrat peste program, dar eu…?
Teodor: am venit destul de tîrziu, unde naiba să ieşim? abia peste o săptămînă iau banii, unde să ieşim?!
Alisia: …?
Teodor: …?
mulţumesc pentru masă, Alisia. Excelentă. Vinul e bun. L-ai nimerit.
Alisia dădu din cap satisfăcută şi, după ce-şi goli paharul cu vin, se sculă în grabă. Începu să strîngă farfuriile.
Teodor îşi aprinse o ţigară. Trase fumul adînc în piept, dar nu simţi nimic, o ţigară ieftină după o masă obişnuită, ieftină, nimic, nimic, şi acum ce să fac? ce? ce? O cafea? Îl întrebă Alisia; da, da, îi răspunse; dacă vorbirea, continuă în gînd, s-ar limita la monosilabe… dar nu numai ea, gîndurile să fie un fel de acţiuni simple… tot n-am fi adevăraţi roboţi, mai degrabă nişte animale mutilate, trăim pentru a………… trudi-muri, ne împărţim între viaţă şi moarte, înjumătăţim astfel fiecare secundă a noastră: fă cafeaua, îi zise Alisiei, eu merg pînă afară; e gata imediat, spuse ea veselă şi adăugă, ia cu tine nişte hîrtie igienică, senilul de lîngă noi iar a furat sulul; n-am nevoie, răsună mohorît glasul bărbatului.
Teodor intră în chilia cufundată în semiîntuneric, întinse mîna şi bîjbîi pînă găsi comutatorul. Răsuci butonul. Parcă filtrată prin plămînii unui ftizic, lumina gălbuie cuprinse cămăruţa. Privirea rotită, în silă. Şi brusc descoperi, lîngă ţeava rezervorului de apă, aproape de closet – tencuiala căzuse din cauza umezelii – o mică stea roşie; se vede cărămida, gîndi, destinul nostru înscris în stelele de pe pereţi coşcoviţi.
Stinse lumina şi ieşi. Făcu trei paşi, trase încă o dată din ţigară, apoi o aruncă pe ciment şi o strivi cu vîrful pantofului. Ce distracţie îi poţi oferi unei femei simple cînd îţi fluieră vîntul prin buzunare? aa, plimbarea clasică pe sub pomii înfloriţi, mînă-n mînă după umeri sau în jurul mijlocului, ori pur şi simplu unul lîngă altul, legănaţi de boarea înmiresmată, visînd la o căsnicie de aur, rahat! îşi spuse, rahat! repetă tare, scrîşnit.
Inspiră cu putere. În nări îi pătrunse miros de mucegai, de sarmale. Şi de rufe fierte.
Se uită la porţiunea de zid neacoperită de boltă. Prea multă lumină în gaura asta de şobolani, îşi zise. Făcu un pas şi izbi cu piciorul suprafaţa de culoarea ierbii ofilite. Se dădu încet înapoi cu vreo doi metri, pînă-şi lipi spatele de geamul ferestrei de la camera lor.
Zidul îi apăru ca un obstacol în calea cerului.
Grotesc, dar real. Îşi înălţă privirea aţintind-o asupra fîşiei albastre, tivită cu mov străpuns de stacojiu, înghesuită între zidurile cenuşii ale clădirilor de dincolo de zid.
Îşi pipăi buzunarele căutînd o altă ţigară. N-o găsi. Enervat, întoarse puţin capul spre dreapta, vrînd s-o strige pe Alisia.
Atunci observă că în dreptul uşii lor, din spatele zidului se înălţa uşor peste marginea lui o stafie de primăvară:….ce nefiresc e verdele frunzelor ascuţite… se apropie şi, acolo:…………………………………………………….. stacojie, sînge proaspăt, peretele latrinei cu tencuiala căzută, gingaşă, mult prea gingaşă şi sălbatică faţă de iarba împietrită în zid: întinse braţul şi rupse cu grijă floarea…………………………………….o duse la buze. Mirosul ei pătrunzător îi aminti de……… ceva-uitat-de-mult, se concentră, dar nu reuşi să afle ce era acel ceva, o stare sau poate o altă viaţă, un vis? vru s-o cheme pe Alisia, chiar scoase un „A…” dar renunţă şi prinse floarea cu buzele, apoi cu limba; începu s-o mestece tacticos.
Nici un gust. De ce? Scuipă cu putere. Pe zid, pe galbenul bătînd acum într-un alb murdar, o pată întunecată. Atît, întunecată. În casă, Alisia se ruja în faţa oglinzii. Nu-ţi bei cafeaua? îl întreabă. Teodor îşi răni vîrful limbii în caninul spart. Ciot înnegrit. Pînă te aranjezi, mă întind puţin, răspunse. Beau cafeaua cînd mă scol. Deschise ochii. Speriat. Alisia îl zgîlţîia. Hai! auzi? hai în oraş! Nu simţi miresmele care plutesc în aer?! teatral, glasul ei. În cameră mirosea puternic a deodorant ieftin. Mormăi ceva nedesluşit. O apucă de braţ şi o trase spre el. Alisia îşi apropie faţa de a lui. Zîmbea provocator. Cu buzele strident rujate. Teodor o sărută uşor şi îşi aminti de floare, floarea-amurgului, un crepuscul al meu, gîndi. O mai sărută o dată. Apăsat şi muşcîndu-i uşor buza de jos. Gust amar. De medicament. Sulfamidă. Ah, suspină Alisia, rujul, mmm, Teodor, ce-i dragă? M-am mestecat în propriul meu crepuscul şi m-am scuipat, tremurară în el, nerostite, cuvintele. O împinse cu blîndeţe pe Alisia şi-i vorbi răguşit, stins: mai bine ne culcăm puţin, măcar un ceas, sînt prea obosit, lasă, ieşim noi… noi… Închise ochii şi adormi din nou.
Pe buze, îi rămăsese o urmă subţire de sînge.

http://atelier.liternet.ro/articol/2106/Leonard-Oprea/Radiografia-c…

/Leonard Oprea – Radiografia Clipei – proză – volum interzis oficial în 1988, ediţia I-a Ed.Dacia, 1990; ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, cu referinţe critice la Ed.Curtea Veche Publishing, 2003; curând, a III-a ediție completă și ilustrată, Ed.Tracus Arte, 2016/

Postat de: leonard oprea | 9 Aprilie 2016

ÎNTR-O DUPÃ-AMIAZÃ, ACASÃ – sau, RADIOGRAFIA CLIPEI


Leonard scriitor portret

leonard oprea

ÎNTR-O DUPÃ-AMIAZÃ, ACASÃ

Motto:

“… pina la urma nu exista alt timp in afara ‘clipei’… care, oricare ar fi ea, contine trecutul, prezentul si viitorul tau… si, astfel, ‘clipa’ este un prezent continuu si infinit, este nemurire si eternitatea ta intru Dumnezeu – infinitatea clipelor fiecaruia dintre noi in timp si spatiu, iertarea si iubirea…fara de care nimic nu este…”

(Theophil Magus)

Ceata se ridicase putin de pe creasta muntelui, însã tot mai înghitea piscul si antena televiziunii, se întindea — limbi uriase de abur negru-albãstrui, urme ale unei explozii aeriene nestinsã încã de umezeala aerului: imaginea unei amenintãri surde, apãsãtoare, spectru de atîtea ori închipuit pînã cînd s-a transformat în realitate înfrigosãtoare, explozia aerianã ce va sã vinã, gîndi Visarion stînd în fata ferestrei cu rame crãpate, acoperite de vopsea albã, scorojitã — si nici mãcar o razã palidã, atît de firavã pe cît de firav poate fi ce? un suflet? pe naiba, sufletul e cu mult mai puternic, ba nu, trainic, desi s-ar putea ca durata sã nu fie totusi calitatea lui fundamentalã de vreme ce va trebui sã piarã o datã si încã o datã si încã o datã, ziua, ora, secunda în care se stinge repetabil nedefinitul ãsta e o datã si nici o razã nu vine de unde ar trebui sã fie un soare?! desigur, cel  dãtãtor de viatã, oricum ceva nãscãtor de viatã, repet de parcã n-as fi convins cã asa e, dar nu pot fi convins din moment ce negura mã înconjoarã si unde voi ajunge gîndind astfel?…

Afarã începu sã plouã. Cu pupilele usor dilatate Visarion privi înlãntuirea stropilor în vine subtiri si transparente. Se asezã încet în fotoliu. Din pieptul lui se înãltã un „ahh!“ înãbusit, sovãielnic, nefiresc chiar, fiindcã aproape pe aceeasi tonalitate se auzi scîrtîitul usor al usii grele, capitonate, cînd fu deschisã si lãsã… sã aparã fata micã, ovalã, pãrînd cu mult mai micã de- cît era din cauza ochilor mari si rotunzi, a pletelor castanii, ciufulite, astfel cã tocul din lemn de culoarea chihlimbarului — anii, fumul, murdãria — decupa în lumina difuzã din încãpere portretul printesei care se uita în jur neîntelegînd: cum de pãrea vie lumina-aceea-asternutã-în-falduri-grele peste mogîldeata ce se ghemuise în plusul verde, ros si scobit pentru a însela îmbiind cu senzatia de molesealã?! cum reusise sã încremeneascã totul si sã amestece toate punctele de reper, stergînd poteca stiutã ce ducea spre bucuria: hai la mine Maria, spune-mi…? însã doar ecoul „ahh“-ului mai fîlfîia rãtãcind printre rafturile pline de cãrþi înghesuite unele peste altele într-un fel de bãtãlie fãrã morti si rãniti, si Maria pãsi pãrãsind pînza imaterialã a tabloului din cadrul usii. Simtind-o, Visarion întoarse încet capul. Urmãri atent lunecarea ei pe covorul ros, acoperit cu flori — arabescurile împreunate, torsionate, migãlite în proaspeþi, incredibil neofiliti de timp bujori abia atinsi de papucii albastri vîrstati cu galben ai mãruntei fetite care zîmbea stingheritã de privirea tristã a omului-matur, mare pentru ea prin staturã si timbrul vocii, acum surpinzãtor demitizat de lipsa surîsului blînd, înþelegãtor si drãgãstos, care întredeschise buzele: ce faci Maria? ai venit la tata? nu prea mã simt bine, dar hai, uite, acolo pe birou sînt creioane colorate, hîrtie cîtã doresti, nu vrei sã desenezi ceva? iar copila dãdu din cap, ezitînd puþin la început, apoi aprobînd atît de tare încît, cu bãrbia ascuþitã se lovi în pieptul ei firav, cu toate cã privirea sa continua sã caute încã poteca spre jocul de care nu reusea sã se mai sature — existenta de om mare — atît de dorit, uneori aproape cã-si ura starea de copil, lucru firesc dealtfel, cãci Visarion regãsea întotdeauna în jocul cu Maria paradisul pierdut al anilor dinaintea rãtãcirii, vesnica rãtãcire pe drumurile prãfuite sau înnoroiate, niciodatã curate si încîntãtoare, ale lumii de si din oameni-mari, astfel cã ochii lor se cãutau totusi: raze paralele încrucisate, asta fiind posibil în nemãrginirea spatiului sufletelor, si Visarion se întoarse din nou spre fereastrã; Maria luã creioanele, hîrtia si se asezã lîngã fotoliu.

O vreme tãcerea nu purtã decît un nume, hîrsîitul-grafitului-pe-hîrtie. Linie. Încã o linie. Altã linie. Curbe. Drepte. Frînte. Înnodate. Care puteau fi cuvintele nerostite?! Omul si omuletul îsi întoarserã capul. Lent. Dar odatã. Zîmbetele lor se retraserã undeva înspre colþurile buzelor, între cutele mici ale pielii. Uscatã la unul. Fragedã la ea. Apoi ochii lor privirã în altã parte, oftînd parcã. Afarã continua sã plouã. Ca si cum as fi chemat-o, îsi auzi Visarion gîndul, mai bine spus, descifrã un fragment din noianul de cuvinte nerostite — pîlpîiri ale unor luminãri aprinse de tristetea celebratã înlãuntrul meu, dar si în afara mea, continuã el dezlegarea gîndurilor încîlcite, si o vãzu pe Maria privind în gol acolo unde se uitase si el mai înainte, deci nu se priveau, se întîlnirã totusi din nou, tatãl meu plînge? se întrebã Maria si, dintr-odatã, dincolo de fereastrã zãri zidurile, ochii îi lucirã de încîntare: rosul cãrãmizilor, ce rosii sînt, curate ca si carnea de vitã tãiatã de mama ieri, pe masa udã — ude sînt cãrãmizile casei, ce mare e, dacã s-ar prãbusi ar strivi cãsuta noastrã, însã ploaia n-o poate înmuia într-atît, iar mîine o sã-l rog pe nenea Virgil sã-mi dea voie sã-i vopsesc si eu gardul cu galben, sã las galbenul sã curgã pe scîndurile cenusii, subtiri, parcã prea mici — barele grilajului de peste drum, cît de mult seamãnã cu niste gratii puse în fata mea si a copilei, zid de puscãrie înãltat toamna, în ceatã si ploaie, pe creste negurã… Maria, ce desenezi? casa lui nenea Virgil, dar nu-mi iese, tatã, e prea udã, mai ales gardul ãla de pe terasã, grilajul de la intrare sã nu-l desenezi, te rog eu, de ce?! asa, e mai frumos zidul fãrã intrare, bine tatã, dar nu vrei sã fac altceva? altã datã îmi spuneai, însã acum nu gãsesc nimic deosebit, Maria, oboseala, se scuzã Visarion, casa asta udã… murmurã distratã fetita si mototoli foaia. Visarion se ridicã din fotoliu. Privi în jur. Patru pereti. Tablouri. Cãrti. Luminã moale. Si cenusie. Deseneazã si tu ceva… orice, sopti el, eu mã duc sã fac un ceai. Vrei sã mãnînci o clãtitã? Maria clãtinã din cap. Visarion o atinti cu privirea, dar fetita se concentrã asupra foii albe de hîrtie pe care si-o trãsese în fatã, si nu-l bãgã în seamã. Visarion iesi din camerã. Scîrtîitul usii acoperi hîrsîitul creionului.

Cînd se înapoie, Visarion se trezi mirat cã încearcã sã zîmbeascã. Nu reusi însã sã-si desclesteze fãlcile. Parcã ar fi muscat din clar-obscurul încãtusat între peretii afumati, ca dintr-un clei ce se întãreste brusc în contact cu saliva. Cu pasi repezi se îndreptã spre fereastrã. Vru sã tragã cu violentã perdeaua. Se opri uimit. De pornirea mînioasã. Fãrã rost. De neexplicat.

Si ploaia continua sã cadã. Monoton si absent. Pe creste ceata era aproape pîclã. Ceaiul l-am lãsat sã se rãceascã, spuse rãgusit si vru sã se apropie de ce obisnuia sã numeascã, nu fãrã emfazã, constient totusi de asta —, „minunatul meu copil si refugiu“ pe care dori sã-l atingã acum, dar Maria i-o luã înainte si-l mîngîie ea pe el, îl sãrutã cu sufletul ei fãrã sã facã altceva decît sã stea acolo, jos, lîngã fotoliu, cu poalele rochiþei rãsfirate — petale albe, strãlucitoare chiar, desfãcute încet si cu grijã ca nu cumva sã nu parã lipite perfect între ele, dintre ele ridicîndu-se trupul ei, lujer nemiscat spre rãdãcina aerianã — capul rotund cu podoaba sa castanie lucind din cînd în cînd, puvilele de pãr zburlite, încãlecate, întinse sã mîngîie foaia de hîrtie imobilizatã de degetele mici, atît de gingase cã abia rãsãreau dintre petalele bujorilor de pe covor, crispate însã, cãci Maria era deosebit de concentratã si Visarion vãzu asta, de fapt îsi dãduse seama încã de cînd intentionase sã smuceascã perdeaua, Maria nu-l auzise vorbind de ceai, asa cã se lãsã sãrutat de sufletul ei si înaintã cu pasi de pisicã, iar cînd ajunse lîngã fetitã îsi tinu rãsuflarea, gest pe care nu si l-ar fi putut explica dacã nu s-ar fi întrebat intrigat, ce-o fi desenînd?! simultan cu porunca asprã ce si-o rostea în gînd copila: pot, trebuie sã pot! însotitã de îndepãrtarea colii cu un gest grãbit, disperat, si abia atunci observã Visarion toate foile din jurul Mariei. Lumina slabã îl împiedicã sã distingã clar desenele; se aplecã sprijinindu-se cu palmele de genunchii îndoiti: cum de reuseste sã deseneze la lumina asta?!… nici mãcar nu le-a colorat… a-ha! un portret, de la o foaie la alta tot mai clar…

Se asezã lîngã Maria.

Afarã, zgomotul ploii. În curînd ziua se va termina, se va sfîrsi în negurã, gîndi Visarion, în cenusiul întunecat strãpuns de stropi mãrunti; apoi lumina unei noi zile: grãdinita, serviciul, cumpãrãturile, grãdinita, trezirea din somnul de dupã-masã, jocul, lectura sau televizorul, si somnul; cu sau fãrã vise? Cufundat în amorþeala zgomotelor, înecat într-o neasteptatã moarte a linistii sale interioare, simþea intens asta si nu-si putea explica motivul, Visarion se încordã si urmãri încotro se îndrepta privirea Mariei care avea ochii mãriti, mult prea mãriti ca sã fie asa doar din cauza mãtãsurilor întunericului ce începuse sã se strecoare în încãpere, si descoperi pe peretele opus bibliotecii, între cele trei tablouri, cel arãtînd un corb rãtãcit printre scoici si ape-cer, cer-ape-si-tãrînã, cel cu bãtrînul vrãjitor în descompunere, el si sfera ca de cristal colorat, planetã roasã de carii si tinutã cu greu în palma sa uscatã, apoi cel mai mijloc, atingînd cu coltul ramei diagonala invizibilã dintre celelalte douã si înfãtisînd sfesnice aprinse la o cinã, nu, nu de tainã, undeva între cele trei tablouri cu rame înguste si albe, între ele si deasupra lor, în sectiunea de aur i se pãru, da, s-ar putea sã fie chiar acolo, altfel nu mi-ar fi sãrit în ochi, conturul…, o umbrã… albã?! nu e alungitã…, se aplecã din nou asupra foii, iar fetita scoase un scîncet, de satisfactie?! se întrebã intrigat si nervos Visarion, apoi luã în mînã una dintre colile date la o parte de Maria si cu un calm fortat: ce-i asta, Maria?! cu glas aproape strangulat, Maria… si-si înãltã privirea spre forma de pe perete în care se recunoscuse atîrnînd într-un cui, gol si mort si inutil: Maria, du-te la culcare. Te rog, du-te, si se ridicã încet de lîngã fetita care tinînd strîns între degete creionul, adormise brusc pe covor; se apropie cu teamã de peretele pecare atîrna, apucã din mers scaunul de lîngã birou, îl asezã lîngã zid si punînd cu grijã piciorul pe tapiseria visinie, odatã cu scîrtîitul arcurilor se împinse în sus, spre el cel golmortinutil.

Prinse cuiul cu degetele si încercã sã-l smulgã.

La început, metodic. Calm. Apoi, cu furie. Pe urmã, cu disperare. Nu reusi decît sã-si sfîsie arãtãtorul mîinii drepte. Mai tîrziu, cam peste un sfert de orã, constatã cã pentru a scoate cuiul nici clestele, nici ciocanul sau dalta nu erau uneltele potrivite. Dupã ce se odihni putin, o luã pe Maria în brate si o duse în dormitor unde o culcã în pãtutul ei cu tãblii albe pe care erau pictate flori si pitici. Maria dormea linistitã. O înveli cu grijã. Apoi o sãrutã pe frunte. Dupã aceea se întoarse în camerã, se asezã jos, în locul fetitei, si începu sã priveascã atent, studiindu-se.

Afarã continua sã plouã. Monoton.

Noiembrie, gîndi.

***

(Leonard Oprea – Radiografia clipei / The X-ray of an instant / short stories and novellas forbidden by the Romanian Communist dictatorship in 1987; Dacia Publishing House – 1990, Romania; the second edition with critical references at Curtea Veche Publishing – 2003, Romania; electronic book by “LiterNet” http://www.liternet.ro/, 2005, Romania)

Digresiune  e textul unui prozator de mare forta, capabil sa “joace” pe toata gama starilor si sentimentelor ( de la tandrete si lirism pina la rinjetul sarcastic ), sigur pe el si pe constiinta lui. Carte de sertar, Radiografia Clipei  e inceptul unui destin literar pe care il cred de exceptie. “ ( Ioan Holban – Cronica , 50/ 1990 )

… 

Radiografia clipei –  carte interzisa înainte de 1989 si aparuta în zilele tulburi ale intiiului an de libertate, 1990 – se reîntoarce la cititori în aceste vremuri mult mai faste , pentru a-i putea fi apreciate cum se cuvinevaloarea, importanta, din pacate si actualitatea, intacta, la peste cincisprezece ani de la facere si treisprezece de la prima editie. Între timp, desi locuieste in Boston, SUA, Leonard Oprea si-a consolidat pozitia de foarte important scriitor român contemporan, mai ales prin Trilogia lui Theophil Magus, publicata ( 2000 – 2002 ) la editura “Polirom”. În adevar, un excelent moment pentru re-editare – cititorul de astazi, vietuitor într-o lume mai asezata , un cititor mai deschis prin urmare, magiei literaturii de inalta valoare, va descoperi farmecul continuitatilor stilistice si tematice ale autorului, dar si  mistica noilor sale sensuri ( trilogia amintita ) create de odiseea lui geografica, mundana si, in primul rind, spirituala. “( Liviu Antonesei /  ianuarie 2003, Iasi )

 “ Recitita dupa treisprezece ani de „tranzitie”, Radiografia Clipei , aceasta fosta carte de sertar isi pastreaza tragismul si urgenta, ba poate si le amplifica: acum stim ca iesirea din marasmul comunismului romanesc nu a reusit inca. Recitita dupa ultimele volume publicate de Leonard Oprea, construite in jurul figurii lui Theophil Magus, cartea de fata devine prefata inca saturata de istorie a unor meditatii mistice care, dincolo de esenta lor atemporala, ne vorbesc despre fiintarea noastra in timp.” ( Sorin Antohi / ianuarie 2003, Budapesta )

 


Zentralbild/Sturm 1. Mai 1953 - Kampftag der Werktätigen für Frieden, Einheit, Demokratie und Sozialismus Demonstration auf dem Marx-Engels-Platz in Berlin. UBz: An der Spitze des Demonstrationszuges: Die Bilder von Marx, Engels, Lenin und Stalin.

1 Mai 1953 – Kampftag der Werktätigen für Frieden, Einheit, Demokratie und Sozialismus
Demonstration auf dem Marx-Engels-Platz in Berlin.

De parcă Arhipelagul Gulag ar fi fost…Disneyland…

sau, PAROUSIA 

 

În istoria creștinismului s-au întâmplat multe catastrofe – poate

mai multe și mai cumplite decât în istoria oricărei alte religii – dar,

cu adevărat cataclisme au fost doar trei și toate trei cu caracter clar

de genocid: primul și al doilea război mondial și comunismul.

Iar ultimul, comunismul – cel mai îngrozitor dintre toate, de

neegalat prin performanțe antichristice.

Comunismul se detașează net și victorios față de celelalte două

cataclisme printr-un unic, inegalabil record, anume, trădarea

desăvârșită a Domnului Iisus Christos printr-un acord tripartit

care a alcătuit (și încă funcționează) trinitatea antichristică

distrugătoare de om întru Credință.

Iată acest acord perfect articulat: trădarea Bisericii în numele

păcii creștine care conserva credința; de fapt, pactul de neagresiune

în numele conservării liniștii și privilegiilor personale ale clerului;

trădarea creștinului, devenit partizan comunist în numele

promisiunii marxistleniniste care, evident, abunda în mesaje de

tip eschatologic și milenarist (și care împlătoșată / mascată astfel,

convinge și cucerește (iar comunismul, zâmbind frumos, preia

rolul social-cultural al Bisericii, dar ocupă triumfător și poziția

Statului de sorginte creștină, înlăturându-l fără negocieri și fără

compromisuri politice, însă cu preluare de mijloace economice

totală și necondiționabilă); trădarea creștinului, ne-devenit

partizan comunist și care, în numele luptei sale creștine împotriva

comunismului, a abordat și practicat cu detașare patriotică

sloganul: „Fiecare creștin pre limba lui piere!”

Din mai multe puncte de vedere conținute în cele mai sus

notate, se poate afirma fără ezitări că, Apocalipsa a fost consumată

„aproape în întregime” în spatele Cortinei de Fier.

„Aproape în întregime”, deoarece, revoluțiile sau mai precis,

mișcările de tip revoluționar din Europa lui decembrie 1989, nu au

marcat nicidecum sfârșitul definitiv al comunismului.

Sub o formă sau alta, fie numită, „tranziție postrevoluționară”,

fie, „tranziție postcomunistă” sau în alt fel, în funcție de necesitățile

discursului politologic, tentativa de resurecție a comunismului este

însă constantă în țările europene ex-comuniste.

Cât despre comunismul asiatic, ori cel al Americii latine, sau

cel african, de la formele sale cele mai autentice și până la derivatele

lui (deci în punctele sale esențiale, adică dogma și consecințele ei

maligne) a rămas neschimbat. Încă există așadar, peste tot în lume

focare de infecție active.

Astfel, în mod evident, tratamentul anti-comunist este

incomplet și puțini sunt aceia care realizează necesitatea imperioasă

a existenței unui vaccin anti-comunist eficient.

Omenirea pare să fi preferat însă, vaccinul uitării rapide…

Ieftin și extrem de la îndemână…

Procesul-de-Pocăință al Bisericii și al creștinului, partizani

marxist-leniniști declarați până nu de mult în țările europene excomuniste,

întârzie să apară.

Peste cei aproape 50 de ani de crime odioase se așează încet,

încet o „diafană” liniște „creștină”…

Satan a biruit în această bătălie lăsând, cum spune psalmistul:

„… omul să biruie!”

Din fericire mai sunt destui cei care se roagă astfel: „Doamne,

nu lăsa omul să biruie!”

Sunt convins că trezirea va exista. Omul întru Dumnezeu va

birui asupra sa-însuși, biruind răul din el.

Parousia va fi posibila doar atunci.

Însă până la trezire va fi cale lungă. Și spinoasă.

Vidul de Credință nu se umple cu Credință doar bătând din

palme.

Fiindcă actul Credinței începe cu responsabilitatea și etica ta,

complet asumate de tine față de aproapele tău, cel aflat în nevoie

de Dumnezeu.

Iar morala iubirii de semen ca pe tine însuți, așa cum superb

și imparabil o prezintă Sfântul Apostol Pavel în „Epistola I-a către

Corinteni, cap. 13: Întâietatea dragostei”, înseamnă dobândirea

puterii de jertfă comparabilă cu aceea a Domnului Iisus Christos

pe cruce.

O, da, trezirea nu se știe cât va dura și cât de dureroasa va fi. Iar

în această privință, Mircea Eliade are perfectă dreptate:

„Creștinismul se adeverește a fi netăgăduit religia „omului

căzut”: și aceasta în măsura în care omul modern este iremediabil

integrat în istorie și în progres, și unde istoria și progresul sunt un

progres, implicând amândouă abandonarea definitivă a paradisului

arhetipurilor și repetiției.” (Le Mythe de L’Eternel Retour, cap. IV,

La terreur de l’histoire)

Nimeni nu știe ziua Parousiei.

Iisus ne spune:

Cât despre ziua sau ceasul acela, nu știe nimeni: nici îngerii

care sunt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.” (Marcu 13 / 32)

Ori poate fiindcă am convingerea fermă că nu sunt singurul

și nu suntem doar o mână de oameni cei care credem astfel

Parousia a și început.

Căci așa cum Credința este eminamente individuală, nu poate

fi altfel Parousia.

Domnul Iisus Christos adaugă:

Luați seamă: vegheați și rugați-vă căci nu știți când va veni

timpul acela!”

(Marcu 13 / 33; Matei 24 / 42 și 25 / 13; Luca 12 / 40 și 21 / 34;

Romani 13 / 11 și 1 Tesaloniceni 5 / 6)

Grea treabă!

S-ar putea ca în Statele Unite ale Americii sau în România să

aibă loc alegeri anticipate; s-ar putea ca în Balcani să reizbucnească

războiul naționalist; s-ar putea ca brusc China să se alieze temeinic

cu noua Rusie; s-ar putea ca din Anglia să mai apară vreun nou

virus mai ciudat și mai distrugător decât „boala vacii nebune”

sau „foot-mouth disease”; s-ar putea ca în Africa foametea și

AIDS și războaiele civile să ducă la constituirea primei carantine

continentale din istoria omenirii; s-ar putea să crească din nou

prețul benzinei; s-ar putea să fluctueze rata șomajului; s-ar putea

ca economia mondială să se blocheze din cauza unui imbatabil

virus de computer; s-ar putea ca sexul și educația de orice fel

să devină simple chestiuni de adaptare individuală la realitățile

virtuale ale cyberspațiului; s-ar putea ca premiile Oscar să devină

mai importante decât cele Nobel; s-ar putea ca Olimpiada să

devină o nouă Bursă mondială; s-ar putea ca lectura unei cărți

tipărite să devină o problemă insurmontabilă etc. etc. etc. și așa mai

departe, ca să nu mai vorbim de toți acei „s-ar putea” cotidieni și

individuali, nenumărați și veșnic schimbători, dar niciodată parcă

în bine…, nu-i așa?

Vor fi mereu motive de somn plumbuit… Ca al ucenicilor

Domnului Iisus Christos în Grădina Ghetsimani (Matei 26 / 40-

41; Marcu 14 / 37-38; Luca 22 / 45-46).

Și așa cum spuneam:

Încă nu există nici măcar încercarea vagă de a se iniția vreun

Proces-de-Pocăință al Bisericii și al creștinului, foști partizani

marxist-leniniști în țările europene ex-comuniste, unde milioane și

milioane de oameni au murit în închisorile comuniste, în lagărele

de muncă forțată sau pe marile șantiere ale ex-societății comuniste

multilateral dezvoltate…

De parcă Arhipelagul Gulag ar fi fost… Disneyland…

Peste cei aproape 50 de ani de crime odioase se așează încet,

încet o „diafană” liniște „creștină”…

Impenetrabilă parcă la Cuvântul Domnului:

Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii

Mei; veți cunoaște Adevărul și Adevărul vă face liberi.” (Ioan 8 /32)

(volumul III, Meditații / Trilogia lui Theophil Magus / ediție integrală, ilustrată si adăugită, 690 pagini/ Editura Eikon, București,

România, 2015. Prefața: Vladimir Tismăneanu, Postfața: Liviu Antonesei. /

http://www.gaudeamus.ro/ro/international/program/program_gaudeamus2015.pdf#page=19. )


Leonard O Meditation 7

leonard oprea

Prezentul continuu: Lăutărism / Partidul Bacșiș-Pupat-Scrisorica & Co

În România de azi practic nu există diferențe între partidele politice privind „ideologiile” lor, decât, oarecum, la nivelul platformelor electorale. În momentul guvernării toate dovedesc că nu cunosc/practică decât o singură ideologie, interesul individual în dauna interesului național. Iar la o cercetare atentă se dovedește clar că în România de ieri și de azi, până la urmă – clasa politică s-a autoidentificat și se identifică mereu cu intelectualitatea română. (Iunie 2004, Boston, SUA /… cine își mai aduce aminte de Corneliu Coposu?)

Dragul meu cititor, ieri, 17 iunie 2004, am primit un scurt e-mail de la filosoful american în științe politice, profesorul și eseistul Vladimir Tismăneanu. Iată ce îmi scria:

Azi, 17 iunie, s-a stins din viață Jacek Kuron, la 70 de ani, unul dintre oamenii cei mai curați și curajoși pe care i-am cunoscut în viața mea. A fost mentorul lui Michnik, prietenul lui Havel, inspiratorul Solidarității, respectat de toate personalitățile poloneze, de la Papa Ioan Paul II, la Lech Walesa. Până și Jaruzelski a recunoscut că regretă că a ordonat arestarea sa în 1981, când s-a proclamat sinistra Lege Marțială. Pentru Europa de Est, pierderea lui echivaleaza cu a lui Saharov, sau, mai recent, Reagan. Figura gigantică – l-am cunoscut personal, am poze cu el, la Varșovia – era ministrul muncii, când, în 1994, am fost la el acasă. Locuia în continuare într-un apartament de bloc muncitoresc. A ramas pâna la moarte exponentul liberalismului civic, aparând, în egală măsură, ideile și valorile justiției sociale. Cartea lui de memorii, „Credința și Eroarea”, este un document indispensabil și indepășabil pentru înțelegerea fenomenologiei rezistenței anti-totalitare în veacul al douazecilea.”

Citind e-mail-ul semnat de Vladimir Tismăneanu, mi-am adus aminte de Corneliu Coposu (1914-1995). Cel care a luptat constant și eroic împotriva comunismului, cum puțini au luptat în lumea asta; cel care a petrecut 17 ani în sinsistrul Gulag românesc al dictaturilor comuniste. Cel numit imediat dupa moartea sa “Pater Patriae”; cel care înainte de moarte a fost onorat cu “Legiunea de onoare” din partea statului francez; cel primit la Vatican de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea… În temința comunistă Corneliu Coposu scria:

“Statornice inimi curate, ce bateți la fel cu a mea,

Vă cheamă iubirea de frate, din temnița aspră și grea!”

Da, mi-am adus aminte de titanul Corneliu Coposu… Mort cu doar 9 ani în urmă.

Astfel m-am întrebat: cine își mai aduce aminte de Corneliu Coposu? 

Și, uite așa, din aproape în aproape, am continuat să mă întreb despre multe altele privind politica și cultura româneasca în acest prezent.

Ce să fac?… vrând-nevrând am ajuns să am în fața ochilor tabloul unei lumi, dacă nu în dezastru, atunci cu siguranță în pragul dezastrului.

Da cititorule, sunt sigur că îmi vei replica astfel: uite ce s-a întâmplat la alegerile locale din acest an – am învins!

Nu, te rog nu te îmbăta cu apă rece! Analizează atent cu ce procent ai învins și nu uita că România se vrea în Uniunea Europeană… Adică vor asta și pesediștii…; căci, ce e politica înainte de toate, decât business? Apoi, mai adu-ți aminte că la fel ai reacționat și când l-ai ales președinte pe Emil Constantinescu… Și ai vazut ce s-a întâmplat, cum ai trait… Sau ai uitat deja? Bine, bine, îmi vei spune – confuzat pe buna dreaptate, chiar furios – dar de ce mereu ni se întâmplă așa, de ce?

Eu voi încerca să-ți răspund cât se poate de simplu, nu ca un politolog, doar așa, hai să zicem, ca un scriitor:

În România de azi practic nu există diferențe între partidele politice privind „ideologiile” lor, decât, oarecum, la nivelul platformelor electorale. În momentul guvernării toate dovedesc că nu cunosc/practică decât o singură ideologie, interesul individual în dauna interesului național.

Iar la o cercetare atentă se dovedeste clar că în România de ieri și de azi, până la urmă – clasa politică s-a autoidentificat și se identifică mereu cu intelectualitatea română.

Iar despre intelectualitatea română, uite ce scria Mircea Eliade în 1935:

“Văzută de departe, politica noastră culturală și propaganda noastră în străinatate se dovedește o creație de inconștienți sau de demenți. Încercați să vă imaginați ce ar fi țara românească dupa ce Liviu Rebreanu și Papadat-Bengescu ar fi traduși și lansați în toată lumea: dupa ce universitățile noastre ar fi încăput pe mâini tinere; după ce atașații de presă din străinătate ar fi înlocuiți cu oameni harnici și pricepuți – imaginați-vă toate acestea și veți înțelege ce vor crede generațiile următoare despre noi. Ar fi atât de simplu ca roumain, rumenian, rumane și rumeno să nu se mai lege în memoria europenilor de “bacșis-bacșis”, de inacapacitate politică și de conștiința ieftin de cumpărat – ci de opera unui Rebreanu, Blaga, Brâncusi sau Enescu. Ar fi atât de simplu… Un ministru inteligent ar înțelege că, în starea de lucruri de astăzi, singura ofensivă ieftină și eficace împotriva insultelor legate automat de numele neamului nostru, ar fi ofensiva valorilor maxime și specifice. Dar nimeni nu înțelege. “ (Mircea Eliade – Roumain, Rumenian, Rumane, Rumeno / 1935)

Da, într-adevăr, recunoaște și tu cititorule : “…dar nimeni nu înțelege.”

Vreo explicație? Da, uite una teribil de bună. Cea a lui Constanin Noica:

“La treapta imediat mai jos de cea a omului de format mare, polihistorismul creator al românului, deschiderea sa către mai multe lucruri deodată, înțelegerea sa atât de cuprinzatoare, dar acum fără suficientă acoperire, nici creativitate, devine lautărism.” (C. Noica – Memoriu către Cel de Sus sau Modelul Cantemir / 1973).

M-da… Greu de găsit replica potrivită la “ghilotinarea” executată de Constantin Noica.

Fiindcă argumentul direct și imediat este chiar realitatea existenței prezente a intelectualității române.

Dincolo de tot ceea ce, tu cititorule și eu, noi știm despre intelectualitatea româna, trecută și prezentă, dincolo de aceste Alegeri 2004 și culisele lor labirintice și rău mirositoare, de dată recentă eu îți reamintesc doar scandalurile produse la Târgul Internațional de Carte “Bookarest 2004”, scandalul de primă mână fiind acordarea premiilor Asociaței Editorilor Romani (AER – adică, da, aer…). Sau, linșajul mediatic lansat asupra creatorului Școlii politologice românești moderne, Vladimir Tismaneanu, provocat de apariția cărții sale “Marele Șoc”, un dialog cu Ion Iliescu (carte atât de necesară pentru o reală istorie politică a României).

În sfârșit, pe scurt, în lumea intelectuală românească funcționează splendid aceste “principii călăuzitoare”:

bacșișul, pupatul în fund și scrisorica (lui Agamiță Dandanache)

Da, deziderate aplicate în varii forme, de la ad litteram și pînă la ce numești tu, cititorule, victoria ta în aceste Alegeri locale 2004. Da, funcționează splen-did.

Așadar, fiind clasa politică română identică – până la urmă – cu intelectualitatea română, partidul care conduce țara nu este altul decât:

Bacșiș-Pupat-Scrisorica & Co“.

Adică o afacere stabilă și mereu rentabilă de ani și ani și ani… De zeci de ani și zeci de ani…

Prin urmare, cine să-și aducă aminte de Corneliu Coposu ?!

În consecință, eu te rog cititorule adu-ți aminte aceste cuvinte: “Voi sunteți sarea pamântului. Dar dacă sarea își pierde gustul, cu ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni.”

(Evanghelia după Matei 5/13-16)

Postat de: leonard oprea | 18 Martie 2016

MELODRAMA – EMIL CIORAN


tumblr_mgow1y93xx1rbxbmeo1_500[1]

MELODRAMA – EMIL CIORAN

Fără Iisus Christos… Friedrich Nietzsche ar fi fost lipsit de subiect și predicat filosofic.

Șansa de a trăi întru a fi tu însuți – ești tu însuți întru Dumnezeu…” (Theophil Magus)

***

Truism: Emil Cioran este și va ramâne autorul unei opere literar-filosofice unică și inegalabilă în cultura universală.

Însă pentru mine, Emil Cioran încarnează triumful absolut al celei mai malefice manifestari  a naturii românului, anume: negativismul.

Dovada irecuzabilă este însuși Emil Cioran care, cu sisifiană înverșunare, prin cuvânt trăit-scris a rostogolit mereu ura și negarea de sine-însuși ca român.

Într-o „Românie literară” din septembrie 2000 (Emil Cioran – Caiete) am aflat cele de mai jos:    … prin aprilie 1969, Emil Cioran scria:

„E sigur că sîntem marcaţi de spaţiul „cultural” din care venim. Transilvania păstrează o puternică amprentă ungurească, „asiatică”. Sînt transilvănean, prin urmare… cu cît îmbătrînesc, cu atît îmi dau seama că aparţin, nu numai prin originile mele, dar şi prin temperament, Europei Centrale. Treizeci de ani trăiţi la Paris nu vor şterge faptul că m-am născut la periferia imperiului austro-ungar.”

Şi tot pe atunci:

„Ce-ar spune taică-meu, care în timpul primului război mondial a fost deportat la Sopron, dacă m-ar vedea ascultînd la Paris, ceasuri întregi, muzică ţigănească maghiară? Însă, la drept vorbind, această muzică aparţine atît de organic lumii Europei Centrale din care vin, încît orice formă de reacţie şovină faţă de ea ar fi deplasată. În sufletul meu mă simt român şi ungur, poate mai mult ungur decît român”.

În decembrie 1971:

„În vreme ce muzica populară românească, cu excepţia doinei, mă lasă rece, mă oripilează chiar, cel mai banal refren maghiar mă răscoleşte cum nimic nu mă poate răscoli.  În mod normal dacă „România” n-ar fi existat, mi-aş fi făcut studiile la Budapesta şi la Viena; sînt un om al Europei Centrale şi am în sînge tot fatalismul acestui popor fără noroc, dar în acelaşi timp sînt austro-ungar, aparţin vechii monarhii.”

În 28 februarie 1971:

„Mi se reproşează anumite pagini din „Schimbarea la faţă”, carte scrisă în urmă cu treizeci şi cinci de ani! Aveam douăzeci şi trei de ani şi eram mai nebun ca oricine. Am răsfoit ieri această carte; mi s-a părut că am scris-o într-o viaţă anterioară. Oricum eul meu actual nu se mai recunoaşte drept autor. Ce încurcată e problema responsabilităţii! Cîte lucruri am putut să cred în tinereţea mea!”.

Şi dupa citeva zile:

„Am vorbit îndelung la telefon cu Eugen Ionescu despre Garda de Fier; spunîndu-i că simt un fel de ruşine intelectuală că m-am lăsat sedus de ea; el îmi răspunde nimerit că am „marşat” pentru că mişcarea era „complet nebună”.

Iar în aprilie, acelaşi an:

„Ce-i datorez Gărzii de Fier. Consecinţele pe care a trebuit să le îndur pentru o simplă înfierbîntare de tinereţe au fost şi sînt atît de disproporţionate, că după ea mi-a fost cu neputinţă să mai îmbrăţişez vreo cauză, chiar şi inofensivă, nobilă sau Dumnezeu mai ştie cum. E bine să plăteşti scump o rătăcire de tinereţe; vei fi cruţat, mai tîrziu, de o mulţime de decepţii”.

În septembrie acelaşi an: 

„Garda de Fier? Demonii de dreapta, adepţi ai ortodoxiei aflaţi ideologic la antipodul celor pe care i-a denunţat Dostoievski, dar psihologic foarte asemănători. Fenomen neromânesc. Aşa se face că şeful G. de F. era slav. Un fel de Hatman.”

Astfel – chiar dacă e realmente sincer, de fapt, cum spuneam, cu sisifică disperare,   Emil Cioran a încercat să rămână cât mai mult posibil „tânăr și rătăcit” îmbrățișând cu voluptate, extatic – îl citez: „E bine să plăteşti scump o rătăcire de tinereţe; vei fi cruţat, mai tîrziu, de o mulţime de decepţii”.

Când, mai târziu?

Cine este Emil Cioran?

Un mare român?

Un genial cugetător?

Nu știu…

Mai degrabă doar atât:

… în cultura universală un erudit de exceptie, uneori atins de geniu, dar complet nefericit, trist și mai ales, mai ales… cenușiu și meschin – nu o dată.

Nu s-a iubit decât pe sine-însuși.

Aduce – oarecum – cu Nietzsche.

Tragedia lui Nietzsche însă – a fost cumplită, fiindcă și-a otrăvit letal inima, încă din clipa când  a declarat „Gott ist tot !”, fără să-și asume clar, direct, responsabil consecințele  acestei sentințe, nici o îndoială, personală/ emoțională.

Nu îl poti declara pe Dumnezeu mort, dacă nu L-ai cunoscut. Iar dacă L-ai cunoscut, nu Îl poți declara mort.

(2 ‘RESPIRAȚII’ despre MIZERIA UMANĂ – IISUS CHRISTOS și NIETZSCHE/ https://magultheophil.wordpress.com/2010/12/27/leonard-oprea-2-resp…)

Și apoi, Friedrich Nietzsche, genialul poet romantic, a continuat totuși să trăiască doar pentru a înnebuni încet și fără speranță, ca un autentic supraom.

Pot spune liniștit, într-o percepție ordinară – amintește de celebrul personaj al lui Jack London: Lup Larsen.

Jalnic.

În acest absolut real context, mai sus schițat, cazul Emil Cioran e pentru mine mai degrabă o: MELODRAMĂ.

În consecință (și spre dezamăgirea lui Emil Cioran însuși) un caz atât de … uman.

Atât de omenesc.

Dar, cu atât  mai valoros pentru exorcizarera omului și, în special a omul-român posedat de demonul negativismului.

Neîndoielnic, cu mult mai mult decât Emil Cioran însuși – da, chiar el – și-a dorit vreodată această creștină tămăduire.

… se limpezește

râul după ploia grea…

splendoarea toamnei…”

***

(from „Theophil Magus – Living in America” / volume II / Copyright © 2011 by Leonard Oprea. All rights reserved. Leonard Oprea created the Breathing, an original type of essay in Romanian and world literature.The Breathing is a short, simple yet profound meditation on human condition, a meditation ended by a haiku. But – this haiku does not finish the meditation. In fact, it re-opens this reflection to new questions and responses on human destiny. There are 100 Breathings in Leonard Oprea’s work „Theophil Magus – Confessions 2004 – 2006”, ed. „Universal Dalsi”, 2007, Romania)


Leonard Oprea scriitor portret1JPG

 

POVESTE DESPRE SFÂNTUL ANTON DE PADOVA

Odată, demult, în vremuri despre care puţine se ştiu, a trăit un călugăr franciscan numit Anton. Şi era acest om atît de bun, drept, milostiv cu iubire şi credinţă, încît Domnul Iisus Christos i s‑a cuibărit în braţe în chip de prunc. Şi, chiar în acea clipită i‑a dăruit lui Anton crucea neprihănirii. Iar Anton astfel şi‑a purtat crucea în viaţă, încît oamenii l‑au iubit şi binecuvîntat pentru totdeauna.

Multe s‑au povestit despre minunile, binefacerile şi viaţa curată a Sfîntului Anton de Padova, căci Padova a fost ţinutul cel mai drag lui.

Dar, este şi o poveste mai puţin cunoscută.

Astfel, după cum prea bine se ştie, Sfîntul Anton – sătul de lume, de minuni şi vindecări, sătul de pre­dici şi de necredincioşi aduşi pe calea Domnului, sătul de lume şi sătul parcă p^nă şi de el însuşi – s‑a ascuns în micul schit Campo San Pietro, din ţinutul Padovei. Pe de altă parte, era şi bolnav, trupeşte, de prea multele lipsuri îndurate în lungile sale pere­grinări, neavînd altceva decît sutana aspră de pe el, şi îşi dorea loc de hodină pentru curmarea îndoie­lilor, împăcare şi linişte şi, poate, însănătoşire.

Însă la doar cîteva zile după ce găzduise în acel lăcaş, la poarta schitului bătu un drumeţ ostenit. După înfăţişare, port şi vorbă părea a fi un om al munţilor, un păstor. Sfîntul Anton îl primi cu dra­goste şi‑l omeni creştineşte, cu tot ce avea mai bun în casă.

A doua zi, dimineaţă, după ce aşteptă ca Sfîntul Anton să‑şi termine rugăciunea, omul spuse:

– Dumnezeu să‑ţi dea răsplată pentru cum m‑ai primit, cum m‑ai omenit şi cum nu m‑ai întrebat nimic. Dăruieşte şi vei dobîndi. Iată acum darul meu! Ca şi tine, am fost bogat şi am devenit sărac întru Dumnezeu. Am trăit fiind drept, bun şi milos­tiv şi cu iubire de Iisus. Cuvîntul Lui m‑a îmbogăţit clipă de clipă, ceas de ceas, zi de zi. Am credinţa că sînt unul dintre săracii bogaţi ai lumii. Şi nu aştept răsplata acestei lumi. S‑a răspîndit vestea că eşti omul Domnului. Am bătut cale lungă pînă aici şi te rog, cu umilinţă, să‑mi alini chinul: mărturiseşte‑mi deci, oare dacă am făptuit în adevăr o viaţă întreagă, de ce sînt atît de sătul de astă lume; de ce lehamitea mi‑a cotropit sufletul? Ce n‑am înţeles din Cuvîntul Domnului, ce‑mi lipseşte?

– Curajul, a şoptit pe negîndite Anton. Şi nici n‑a ştiut cînd a plecat drumeţul.

***

Trecuseră luni de cînd acel păstor fusese oaspe­tele Sfîntului Anton.

Iar Anton părăsise micul schit şi îşi făcuse colibă, nu departe de schit totuşi, într‑o scorbură a unui stejar uriaş, undeva pe malul pîrîului cristalin al pădurii. Acolo stătea aproape ceas de ceas în post, rugăciune şi întrebare. Căci rostise acel cuvînt, îl mărturisise şi nu aflase de ce şi care‑i este înţelesul. Şi la început mintea, apoi sufletul, dar şi inima îi fuseseră năprasnic ispitite în fel şi chip nu doar de un diavol, ci de legiuni întregi, cîte una pentru fiecare dintre cele zece porunci, toate odată pentru crucea dăruită de Domnul izbindu‑l. Şi Satan răsărea de peste tot, zi şi noapte, din cer, din apă, din pămînt.

A venit însă şi ziua, ceasul cînd sub cerul azuriu, acolo în codrul verde, nu departe de micul schit, aşezat în scorbura sa, oglindit în apa cristalină aşa cum stătea aşezat, cu bărbia sprijinită de mînerul toiagului, cu privirea aţintită înlăuntrul său şi fără putinţă a fi ispitită de năluciri şi alte înfăţişări necurate, Sfîntul Anton a rostit încet şi rar:

– Dă‑mi, Doamne, curajul să am viaţă veşnică pentru a îndura şi vindeca durerea acestei lumi. Dă‑mi, Doamne, curajul să zîmbesc cînd înţeleg. Dă‑mi, Doamne, curajul să mă bucur cînd vindec. Dă‑mi, Doamne, curajul să am harul Tău. Amin.

În jurul său s‑a rînduit atunci loc de odihnă şi împăcare şi linişte – acolo, în codrul bătrîn şi verde, pe malul pîrîului cristalin, sub cerul azuriu. Iar Sfîntul Anton a suspinat. După care şi‑a dat Duhul.

Iar Domnul i‑a împlinit ruga. 

A TALE OF SAINT ANTHONY OF PADUA

Once upon a time, in an age about which we know very little, there lived a Franciscan monk called Anthony. And this man was so good, just, merciful, loving, and faithful, that Lord Jesus Christ nestled in his arms as a child and bestowed the cross of chastity on Anthony. And Anthony bore his cross through life, so that men loved and blessed him ever after.

Many are the tales of the wonders, the well doings, and the chaste life of Saint Anthony of Padua, for Padua was the land he cherished the most.

But there is also another tale, less known.

According to it, Saint Anthony hid in the small hermitage of Campo San Pietro, in Padua, as he became tired of the world, the wonders and the healing, the sermons and the heathen he brought to God’s ways. He was also bodily sick with the discomforts of his long pilgrimages during which he had no more than his cloak. He craved for a place to find rest from his doubts, comfort for his soul and peace, and maybe to heal himself.

Few days after he came to that shrine, a weary traveler knocked on the gate. Judging by his appearance, his clothes and his speech, he seemed to be a man of the mountains, a shepherd. Saint Anthony welcomed him lovingly and shared with him everything he owned.

The next morning, having waited for Saint Anthony to finish his prayer, the man spoke:

‘May God repay you for the way you welcomed and treated me without asking me anything. Give and you shall receive.

Now here is my gift. Like you, I was rich once and have become poor for the love of God. I have lived in justice, kindness, and charity, and I have loved Jesus. His word made me rich every moment, every hour, and every day. I believe I am one of the wealthiest paupers in this world. Nor do I expect any worldly reward. Word has it you are a man of God. I’ve come a long way and I humbly ask you to end my torment: tell me if I have really done right all my life, why am I so sick of this world, whence the disgust that overwhelms my soul? What have I misunderstood in God’s word, what do I lack?’

‘Courage’, Anthony whispered unawares. And he hardly noticed when the traveler was off.

***

Months had gone by since the traveler was Saint Anthony’s guest.

And Anthony had left the little hermitage and built himself a hut not far from it, in the hollow of a giant oak, by the clear brook, deep in the woods. There he spent almost every hour of the day fasting, praying, and searching. For he had spoken that word in truth but had no idea why, what its true meaning was. And first his mind, then his soul and heart had been terribly and variously tempted not by one, but by legions of devils, one for each of the ten commandments, and all punishing him for the cross God had offered him. And Satan rose everywhere, day and night, from the sky, from the water, from the earth.

The day came, though, when, under the blue heavens, there in the green woods, not far from the little hermitage, mirrored by the clear water as he sat in his tree hollow, leaning on his old stick, staring hard within his soul, and free from temptations and impurity – the day came when Saint Anthony slowly and softly spoke:

‘Give me, O Lord, the courage to live forever and suffer and heal the pain of this world. Give me, O Lord, the courage to smile when I understand. Give me, O Lord, the courage to enjoy healing.

Give me, O Lord, the courage to carry your gift. Amen.’

Then everything around him became a place for resting, for comfort, and for peace, there in the green old woods, by the clear brook, under the blue heavens. And Saint Anthony sighed with relief. Then he breathed his last.

And God granted him his wish.

  • Trilogy of Theophil Magus – The Truth, Ed. Xlibris Corporation/ a Random House Ventures/ ; (roman compus din povestiri filosofic-religioase); (prefața – Vladimir Tismaneanu; postfața – Liviu Antonesei): (Library of Congress Control Number: 2008901520/ ediții ilustrate: ISBN13: 978-1-4363-2365-9 /Trade Paperback; ISBN13: 978-1-4363-2366-6 /Hardback); SUA, 2008.

 


images6CGRX975

poveste: TĂIETORUL DE LEMNE, TIGRUL, FRAGA … / a tale: THE LUMBERJACK, THE TIGER, THE BERRY…

… si cum nimeni nu se naste mort – all you need is love…”

… because no one is born dead – all you need is love…”

(Theophil Magus)

TĂIETORUL DE LEMNE, TIGRUL, FRAGA …

Aşezat sub un smochin, Buddha medita. Soarele asfinţise. Se întindeau încet umbrele înserării. Se înviora jungla simţind răcoarea, suflul nopţii. Sălbă­ti­ciunile se pregăteau să şi apere viaţa sau să ucidă. Se învîrtea roata destinului.

Tigrul se opri în faţa lui Buddha şi, nervos, îşi plesni coapsele cu vîrful cozii. Mîrîi înfundat. Buddha nu se clinti. Pleoapele nu i se ridicară, nici buzele nu le întredeschiseră.

După o vreme, tigrul se lungi în iarba uscată de sub smochin, sforăi uşor, apoi se rugă:

– O, Siddhartha, Tu, Cunoscătorul Adevărului, o, Iluminatule, te rog, ascultă mă şi dă mi un răspuns.

Nu se auziră decît glasurile junglei, dar tigrul înţelese că poate vorbi:

– Un tăietor de lemne fugărit de o panteră a căzut într o rîpă. În cădere, omul s a prins cu mîinile de nişte corzi de viţă sălbatică. Eu am auzit răcnetul panterei şi ţipătul omului. Eram în hăţişurile din fundul rîpei. Am alergat repede şi am ajuns în dreptul omului, tocmai cînd se agăţa de corzile viţei. Pe buza rîpei am văzut pantera. Era turbată de furie că îi scăpase prada. Ştia şi omul, ştiam şi eu de ce e în stare o panteră cînd îi scapă prada. Aşadar, omul nu se mai putea căţăra înapoi, pe buza rîpei. Chiar atunci, doi şoareci au început să roadă corzile viţei înmugurite, deasupra nenorocosului tăietor de lemne. M am aşezat liniştit şi am început să aştept ca prada să mi cadă în gheare. Însă, deodată, omul a tresărit. Am devenit atent. Rîpa nu e foarte adîncă. Am putut să văd cum omul îşi pironise privirea pe o fragă roşie ca stropii de sînge cald, crescută în crăpătura stîncii de lîngă el. A privit o îndelung, pe urmă a început să şi legene trupul. Cînd a ajuns destul de aproape de crăpătura stîncii, a întins o mînă şi a cules fraga. A băgat o în gură, a prins din nou coarda liberă, după care a rămas nemişcat. Mă întrebam dacă va rezista agăţat de viţă pînă cînd şoarecii vor roade îndeajuns corzile ca ele să se rupă. Dar omul a întors capul şi m a aţintit cu privirea. E drept, mai întîi cu groază, apoi însă din ce în ce mai liniştit, senin chiar. Mi s au părut acele clipe o veşnicie. Şi, pe neaşteptate a venit acel strigăt înalt, pătrunzător, de parcă o mie de păuni ar fi ţipat deodată. O, Siddhartha, crede mă, abia am avut timp să fac saltul salvator… Acel om se aruncase asupra mea… Da, am fugit cu coada între picioare, în hăţişuri… Într un tîrziu m am oprit. Şi m am înfuriat cumplit: nevol­nicul tăietor de lemne trebuia să fie prada mea. Am alergat înapoi din răsputeri. Prea tîrziu, omul dispăruse. Am cercetat urmele, am mirosit şi lins dîra de sînge: omul se rănise destul de rău în cădere, deci nu putea fi departe. Însă o, Înţeleptule, n am putut să mă clintesc din loc… Mă pironea o frică pe care eu, tigrul, n am mai încercat o vreodată… O, Buddha, nu mai sînt eu oare tigrul?

Fără să şi ridice pleoapele, fără să întredeschidă buzele răspunse Buddha:

– Eşti ce eşti şi jungla tremură în faţa ta. Acum însă vei fi omul care trebuia să fie prada ta.

Astfel, tigrul se trezi atîrnînd în gol, strîngînd în pumni cu disperare corzile viţei sălbatice. Sus pan­tera, jos tigrul. Iar şoarecii…

***

Lumina lunii ţesea lumină sub smochin. La fel de neclintit şi de nepătruns Buddha întrebă tigrul:

– Cum a fost?

– O, Siddhartha, am întîlnit tigrul, dar ce gust minunat avea fraga…

THE LUMBERJACK, THE TIGER, THE BERRY…

Buddha was meditating under a fig tree. The sun had set. The dusk was stretching slowly its shadows. The jungle was coming alive as it felt the cold breath of the night. The wild creatures were preparing to kill or fight for their lives. The wheel of destiny was turning.

The tiger stopped in front of Buddha and nervously whipped his tail against his hips. It gave out a muffled growl. Buddha never flinched. His lids stayed down and his lips remained sealed.

After a while, the tiger lied down in the dry grass under the fig tree, growled lightly, and vented his supplication:

O Siddhartha, Thou Knower of the Truth, O Enlightened one, please listen to me and give me an answer.’

None but the voices of the jungle were heard, but the tiger understood he could go on:

A lumberjack was chased by a panther and fell over the edge of a precipice. In his fall, the man grabbed at some wild vine creepers. I heard the roar of the panther and the cries of the man. I was in the bushes below. I saw the panther looking over the edge. It was rabid for losing its prey. The man knew, as did I, what a panther can do when it loses its prey. So the man could not climb up to the edge. At that very moment, two mice started nibbling at the creepers just above the unfortunate lumberjack. I sat quietly below waiting for the prey to fall. Suddenly, though, the man started. I looked closer. It wasn’t that high above me. I saw the man staring at a purple berry, the color of hot blood drops, which grew in a crack beside him. He gave it a long stare, then started swinging. When he got close enough he picked the berry, put it in his mouth, then grabbed his creeper again and stood still. I wondered if he would be able to hang there long enough for the mice to cut the creeper loose. But the man turned his head and looked right into my eyes. At first he was terrified, but then he became quiet, serene even. It seemed like an eternity. And suddenly there was that high pitched, piercing cry, as if a thousand peacocks cried at the same time. Oh, Siddhartha, believe me, I barely had time to duck for my life… The man had jumped on me… Yes, I fled like a scared kitten into the bushes… Eventually, I stopped. And I felt rage: the wretched lumberjack was supposed to be my prey. I dashed back, but it was too late. The man had vanished. I observed his marks, smelled the blood trail, the man had hurt himself badly as he fell, so he could not be far.

But, O Wise One, I could not move… I felt a terror I, the tiger, had never felt before… O Buddha, am I still the tiger?’

His lids still down, his lips still sealed, Buddha replied:

You are what you are and the jungle still trembles in front of you. But now you will be the man who was supposed to be your prey.’

Thus, the tiger found itself hanging above the abyss, desperately clutching the creepers. The panther above, the tiger below. And the mice…

***

The moon was weaving its light under the fig tree. Just as still and impenetrable, Buddha asked the tiger:

How did that feel?’

O Siddhartha, I have met the tiger, but the wonderful taste of the berry…’

***


Leonard Oprea NOU portret

THEOPHIL MAGUS – INTERVIU INEDIT
Mileniul III va fi magic sau nu va fi deloc
*
Magia divină şi magia neagră. Ce fel de magie este magia transilvăneană? Despre puterile de rang superior. Religie şi magie. Se spoate salva omenirea prin trăire magică? Care este scopul acestei cărţi? Fragmente dintr un interviu cu Theophil Magus, necesar realizării unor reportaje pentru cîteva reviste americane, National Geographic şi altele, dar şi a unor emisiuni televizate la CBS, pentru SUA şi Europa
*
Autor: Leonard Oprea / minim info Internet English & Romanian Wiki / Editura: Eikon / Anul aparitiei: 2015 / Nr. pagini: 678 pagini / ISBN: 9786067113631
Ediție integrală, adăugită și revizuită, ilustrată.
Prefața: Vladimir Tismăneanu. Postfața: Liviu Antonesei.
*
Leonard O.: Ce vînt vă aduce în Statele Unite ale Americii, maestre Theophil Magus? Sînteţi primul mag transilvănean care vine în America?
Theophil Magus: Nu vin pentru prima oară în State. Şi în nici un caz nu sînt primul mag transilvan care păşeşte pe pămînt american. În acest iulie 1999 nu mă aflu aici pentru a sprijini campania electorală a Primei doamne a SUA, Mrs. Clinton, şi nici Legea Respectului în Louisiana, unde elevii vor saluta cu „sir” sau „ma’ma”. Nici să mă împotrivesc. Let it be… În virtutea unei tradiţii de peste 200 de ani a magilor transilvani, am venit să întreprind anuala călătorie iniţiatică împreună cu discipolii mei americani în Transilvania americană, magnifica Brevard¬ Transylvania County din sălbaticii munţi ai Carolinei de Nord. Mai doresc să l caut pe vechiul meu prieten Andrei Codrescu şi să i propun ca împreună să aflăm soluţii pentru înfiinţarea la Chicago sau în altă metropola americană, ori în Europa, a Institutului „Mircea Eliade”, institut sau fundaţie, vom vedea, pentru cercetarea credinţelor şi ideilor religioase ale lumii. Pe Mircea Eliade l am cunoscut în Himalaya, într un ashram… Acest mare pireten şi inegalabil spirit magic al culturii acestui secol merită cu prisosinţă un astfel de omagiu… Iar al treilea motiv, cartea de faţă, cea la care acum trudeşti. Doar e prima înfăţişare a magiei transilvane în lume, nu?
Leonard O.: Maestre, Magus, de cînd… vă ocupaţi cu magia?
Theophil Magus: Idioată întrebare. Dar te cunosc şi sînt sigur că anume ai pus o. Păi… Ca orice om, vorba românului, că nu e om să nu fi scris o poezie, făceam vrăji încă de mic copil… Nu rîde. Nu ţi aduci aminte cum, un ţînc fiind, o implorai pe mama ta să ţi cumpere vara o îngheţată pe băţ? Nu spuneai nimic, ci doar o aţinteai cu privirea aceea ca o rugă fierbinte şi disperată… Iar mama ta, după ce îţi dădea toate explicaţii posibile: amigdalele inflamate, dinţii stricaţi, avem acasă mai bună, mai proaspătă…, azi dimineaţă n ai fost cuminte…, tata nu ne dă voie etc., în final ceda. Îţi cumpăra îngheţata mult dorită şi se întreba apoi de ce totuşi a făcut o? Cum a putut ea, adultă, raţională şi mamă bună, să cedeze privirii tale de copil care habar n are…? Nu? Dacă urlai, dădeai din picioare, implorai în gura mare, poate că nu obţineai nimic, doar o bătaie în văzul lumii, nu? Dar aşa, ai făcut o vrajă. Iată… Înţelegi? Însă nu despre asta m ai întrebat. Să ţi răspund răspicat: nimeni în lumea asta nu se ocupă cu magia. Ştiinţa şi arta magiei se învaţă. Greu şi cu multă trudă. Abia apoi, prin Credinţă şi cu ajutorul lui Dumnezeu, vine harul. Chiar şi în cazul vrăjitoriei, aşa zisa magie neagră, totul se învaţă. Şi după aceea, precum Faust, abia după aceea vei fi ispitit să semnezi pactul cu Diavolul. Să nu ţi imaginezi că Satan va vinde puteri oculte oricui. Hotărît lucru, nu. Dar morţii cu morţii şi viii cu viii. Uite, pentru mai multă încredere, îl voi cita pe Eliphas Lévi: „Există o ştiinţă adevărată şi una falsă, o magie divină şi o magie infernală, adică tenebroasă. O vom revela pe cea dintîi şi o vom dezvălui pe cealaltă. Îl vom diferenţia pe magician de vrăjitor; şi pe adept de şarlatan. Magicianul este suveranul pontif al naturii, iar vrăjitorul nu e decît profanatorul ei”. Cred că e foarte clar acum. Şi adaug: magul nu se ocupă cu magia, cum nici un artist adevărat nu se ocupă cu muzica, poezia, proza, pictura, sculptura sau arhitectura. Sau matematicianul nu se ocupă cu matematica. A fi este verbul, nu a avea.
Leonard O.: Maestre, cuvîntul „magic” este folosit zilnic de sute şi mii de oameni; cel puţin în ultimul deceniu al acestui secol, micul şi marele ecran, dar şi cyberspace ul computerului nu mai pot „găti” nici o reţetă, de la divertisment la politică, de la reclama publicitară la teoria ştiinţifică sau filozofică, fără folosirea ingredientului „magic”. Ce este pînă la urmă magia? Cea „divină”, cum spunea Lévi.
Theophil Magus: Aşa cum tu singur ai scris în această carte, dar te corectez puţin: magia este actul de integrare al fiinţei umane în condiţia sa iniţială şi iniţiatică, aceea a primului om, omul edenic. Dacă vrei, simplist formulată, dar, măcar aşa, pe înţelesul fiecăruia, … condiţia omului lipsit de păcat. Acesta e şi motivul pentru care genialul poet transilvan, Lucian Blaga – cel căruia, cum desigur ai aflat, comuniştii români i au făcut cu rîvnă şi talent viaţa mai mult amară, printre altele lipsindu l de Nobelul care ar fi înnobilat magica înalta poezie română – nota despre magie că „… dacă n ar fi existat în conştiinţa umanităţii, încă din timpuri geologice, ideea magicului ar fi trebuit să fie inventată”. Căci „păcatul” este tot ceea ce nu putem cunoaşte decît prin simţurile ştiute, senzaţiile percepute conştient şi explicaţiile concepute astfel încît să nu devii cumva iraţional. Am încercat astfel, extrem de lapidar, da, să ţi amintesc că „lipsa de păcat” înseamnă, în ultimă instanţă, puterea de a transcende realitatea existenţei tale. Şi, în primul rînd, realitatea existenţei zilnice. Poftim, ai acum, la fel de bună ca şi cea dinainte, altă definiţie a magiei. Divine, da. Iar magia transilvăneană nu face excepţie de la această definire. Eu iubesc însă tare mult gîndul lui Pico della Mirandola: magia este filozofia cea mai înaltă şi sfîntă.
Leonard O.: Maestre Theophil Magus, se ştie prea bine că un mag veritabil posedă puteri miraculoase, dincolo de ceea ce astăzi numim ESP, adică, telepatie, clarviziune, premoniţie, sau în afara puterilor cunoscute ca paranormale, cum sînt hipnoza, sugestia, telekinezia – însuşiri şi puteri de rang inferior, înnăscute sau dobîndibile în timp, prin exerciţiu. Există puterile acestea miracu¬loase? Orice mag le posedă? Dar magul transilvănean?
Theophil Magus: Parcă am fi la şcoală sau eroii unui serial american pentru iniţierea adolescenţilor în ştiinţele naturii. OK Dacă aşa ţi e mai uşor… Da, există. Orice mag autentic le poate avea. Dar nu fără a fi mai întîi capabil să strunească şi să folo¬sească puterile de rang inferior, cele amintite de tine. Oricare organism superior conţine într o interdependenţă organică şi uni¬tară subansambluri, un bun exemplu sînt organele interne. Acestea pot funcţiona independent în anumite condiţii, dar fără o finalitate, hai s o numesc, utilă într o realitate complexă. Cu o inimă pulsînd în afara corpului viu, şi se poate asta acum în orice laborator, ce vei face? Da, sînt răspunsuri cîte vrei şi tomuri nenumărate despre utilitatea acestor experienţe, dar în interiorul corpului viu inima va rămîne mereu un mare mister. Puterile superioare sau, cum le spui, miraculoase… Spre exemplu, dedublarea în timp şi spaţiu conţine şi depinde de o serie de factori evident determinanţi, iar printre ei sînt şi sugestia, clarviziunea, telepatia, telekinezia… Trebuie însă făcută o precizare extrem de importantă. Puterile superioare nu sînt decît acele puteri care apar spontan, de la sine, după îndelungaţi ani de practică şi meditaţie. Şi, poate paradoxal pentru profani, aceste puteri sînt depline doar cînd se nasc una pe cealaltă. Cu alte cuvinte şi pe scurt: ori le ai pe toate, ori pe nici una în mod deplin. Sînt magi care cad în capcana plăcerii oferite de patinajul pe suprafaţa diamantină a doar uneia dintre aceste puteri (care, reţine te rog, nu sînt deloc prea multe). Oh, desigur, va deveni un maestru al acelui tip de patinaj şi va ului lumea cu performanţa lui. Însă acest mag nu va fi niciodată un mag autentic. Va fi doar un performer. Un profesionist ultraspecializat şi de înaltă performanţă. Magul autentic… Uite o imagine: în calea sa, magul autentic (oricărei căi i ar aparţine) este un fluviu care adună rîuri ce culeg pîrîuri, iar acestea împletesc izvoare. Întot¬deauna fluviile înţelepte şi puternice se vor îndrepta către ocean. Nu sînt multe fluvii care se varsă în ocean. Sînt destule albii secate în pustiurile lumii. Şi sînt foarte multe rîuri, pîrîuri şi izvoare care îşi pierd urma în mlaştini ori lacuri mai mari, mai mici, precum şi unele care dispar în străfundurile Pămîntului. Sînt, poate, prea puţini magii autentici. Iar pentru aceştia, puterile miraculoase nu sînt decît trepte ale desăvîrşirii pe calea unirii cu Dumnezeu. Magii transilvăneni pot fi număraţi pe degetele mîinii; şi codul lor de exercitare a puterilor superioare este într adevăr draconic. Nu s a mers niciodată pînă acolo, nu a fost nevoie niciodată, dar nerespectarea acestui cod cu punct şi virgulă înseamnă practic condamnarea la moarte. Aşadar, imaginează ţi codul Bushido aplicat cu maximă stricteţe, Bushido fiind un cod tolerant faţă de codul nostru. Şi dacă tot sîntem în aria spiritua¬lităţii japoneze, mult îndrăgită şi de a dreptul vulgarizată astăzi în lume, două vorbe despre puterile miraculoase. Bankei, un vechi maestru Zen, întrebat dacă poate scrie cu pensula o foaie de hîrtie aflată pe malul celălalt al rîului din faţa sa, n a ezitat să răspundă: „Scamatorii de felul ăsta nu fac parte din Zen. Miracolul pe care eu îl înfăptuiesc zilnic este că dacă mi e foame mănînc; dacă mi e sete beau”. Astfel şi eu te întreb, la ce bun puterea de a fi invizibil dacă, de fapt, nu ţi doreşti şi nu reuşeşti decît atît: să fii în mod evident mai vizibil decît ceilalţi?
Leonard O.: Cred că în acest moment mulţi se vor gîndi la dumneavoastră mai degrabă ca la un călugăr franciscan sau, în orice caz, un misionar creştin bun predicator… Dar, fiindcă tot s a creionat această posibilă asemănare – care este interferenţa religiei cu magia?
Theophil Magus: Nu, n ai greşit deloc. Noi, magii transil¬văneni, continuăm de veacuri tradiţia ktistai lor, străvechii călu¬gări geto daci. Or, aceştia, asemănaţi deja în textele antice cu esenienii de la Qumran, nu au fost niciodată şi nu sînt nici astăzi, în viaţa lor lumească şi spirituală, prea departe de condiţia călugă¬rului franciscan. Întotdeauna magii autentici au fost de acord că Sfîntul Anton din Padova, călugăr franciscan, va rămîne un model exemplar. Din timpul vieţii lui şi pînă astăzi, acest mare ascet creştin şi mag prin harul divin vreme de aproape 700 de ani a înfăptuit şi înfăptuieşte vindecări, dar şi împliniri miraculoase. Stau dovadă sute de mărturii scrise, nu mai vorbesc de cele orale transmise din generaţie în generaţie. Acesta este încă un răspuns referitor la existenţa puterilor de rang superior şi utilizarea lor. Sfîntul Anton de Padova era capabil, şi este, să călătorească în timpul şi spaţiul psihic al oricărei persoane care avea şi are nevoie de el, oriunde s ar fi aflat şi este acea persoană realmente neferi¬cită. El săvîrşeşte ceea ce s ar putea numi, doar pentru o mai bună înţelegere, empatia divina. Întotdeauna magii transilvăneni au avut această putere.
Dar să revin la întrebarea ta deşi, într un anume fel, am răspuns la ea. Se poate însă şi mai bine. Pentru anticii geto daci, Zalmoxis a fost profetul, sacerdotul şi magul. Pentru evrei, Moise este profetul, sacerdotul şi magul. Pentru budişti, Buddha este profetul, sacerdotul şi magul. Nu mai continuu. Trei religii ale Iubirii universale avînd Dumnezeu, Unul. Fireşte, s au împlinit, închis şi deschis perfect în Iisus Christos şi Evanghelia Sa. Iar primii care s au închinat lui Iisus au fost cei trei Magi de la Răsărit, Gaspar, Baltazar şi Melhior. Trei regi, trei continente, Africa, Asia şi Europa, şi trei daruri: aurul – înţelepciunea regească/magică tămîia – jertfa/magică şi smirna – stăpînirea de sine/magică. Iată de trei ori trei întru sacru şi act magic. Iar cifra nouă, printre altele, este şi cifra iniţiatului, nu? Omisesem, iartă mă, cele trei continente semnificate de fapt, simultan şi implicit, şi cele trei vîrste ale omului. Apoi, viaţa pămînteană a Lui Iisus. Vindecător, Călăuzitor şi Ocrotitor este Mîntuitorul. Afirm astfel, cu mîna pe inimă, că paradigma supremă şi, evident, unică a magului tran¬silvan este Iisus Christos. Şi nu numai a lui. Dar magul transilvan nu este ortodox, catolic, protestant sau vreun sectant de dogmă nouă. Este doar creştin. Apostolii şi primii ucenici au fost la începuturi astfel. Însă magul transilvan nu neagă existenţa Bisericii. O acceptă ca pe o consecinţă şi un act firesc, deseori chiar necesar al naturii şi fiinţei umane, nedesăvîrşită încă.
Aşadar, într un limbaj puţin mai academic, sacrul fiinţează sentimentul religios şi structurează, modelează, conceptualizează gîndirea religioasă. Or, sacrul nu poate fi decît magic.
Meditează singur şi adînc asupra tainei euharistiei şi, după o vreme, vei înţelege că a fi tu însuţi Iisus Christos – aceasta este chiar revelaţia esenţei sacrului, adică a fi tu însuţi mort şi înviat este transcenderea ta însuţi prin act magic şi absolut. Cunoşti transcendentalitatea? Devii chiar sacrul magic. Îl poţi întîlni pe Dumnezeu.
Leonard O.: Deci, o religie lipsită de sacru… Ce este?
Theophil Magus: Nu aşa trebuie să întrebi. Din însuşi felul pronunţiei, sacrul apare ca un substantiv comun… De dorit ar fi fost o religie lipsită de sacrul magic… Ei bine, mai ales Zeitgeist ul ultimelor două secole a votat, în mod devastator, pentru o religie lipsită de sacrul magic. Pe scurt, religia este astăzi politică. Iar politica atotputernică simte nevoia acută de religie. În timp se unesc mai multe capete ale Hydrei şi produc cel mai puternic şi vorace, cel mai avid de putere cap al ei, religia desacralizată. Şi din veninul lui apar repede monştrii cunoscuţi sub numele de fascism, comunism, naţionalism religios, fraţi buni şi aproape gemeni. Ce au fost Hitler şi Holocaustul, Stalin şi Gulagul, ce sînt Saddam Hussein şi nebunia din Golf…? Acestea sînt cîteva exemple, cele mai cunoscute, să zicem… Mda… Există aici un ritual „sacru” şi, de ce nu?, „magic” pentru ei, doar pentru ei: crima mereu justificată. Dar să revenim la oile noastre, ce zici?
Leonard O.: Maestre, cu tot respectul pe care vi l port, dar atît eu, cît şi cititorii, telespectatorii, oameni sîntem şi avem nevoie de explicaţii. Şi, dacă se poate, omeneşti, nu magice. Maestre, veniţi din Transilvania românească, deci din România. Amîndoi sîntem români şi nu mă pot abţine să nu vă întreb direct: de ce dumneavoastră şi ceilalţi magi transilvăneni, în virtutea puterilor magice pe care le aveţi şi a destinului dumneavoastră de creştini, nu aţi împiedicat producerea tragediei comuniste, a catastrofei ceauşiste în România? Implicit, întrebarea vizează acţiunile magiei divine în întreaga lume…
Theophil Magus: Aş putea să ţi răspuns doar cu atît: „Cît despre ziua aceea sau ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii care sînt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl”. A spus o Iisus însuşi, Marcu, 13 cu 32.
Dar, şi acest „dar” trebuie foarte bine, foarte clar înţeles, magia divină este actul de reintegrare a fiinţei umane în condiţia sa iniţială şi iniţiatică, aceea a primului om, omul edenic. Rezultă că înainte de orice tăiere, desfacere a firului de păr în patru, magia divină este încercarea de percepere, apropiere, înţelegere şi practicare a Misterelor Cosmice. Cum genial intuia Lucian Blaga, în minunata sa carte, Despre gîndirea magică, îl citez: „Ideea magicului este neîndoios cea mai polivalentă idee a spiritului uman”. Pe de o parte. Pe de altă parte, trebuie acceptat faptul că magia, în special cea divină, există şi funcţionează din timpuri imemoriale. Practic, o dată cu actul Genezei – act eminamente magic şi… sacru. Deci s ar putea spune altfel – în intersecţia celor două planuri generate de aceste afirmaţii anterioare – că magia este ontologică şi pragmatică, cognitivă şi psihanalitică, sacră şi creativă, divină şi umană, arhetipală şi transcendentală. Se impune, dacă am vorbi despre o cateheză a magiei divine, despre o primă lecţie referitoare la principiile de bază ale magiei divine ca întotdeauna actul dinspre mag spre subiect, dar şi actul magic asupra magului însuşi să vizeze în mod obligatoriu indi¬vidul, aproape niciodată masa de indivizi. Aproape niciodată, fiindcă nu pot fi omise acţiunile magice ale marilor profeţi. Dar aceştia n au fost decît 12 în istoria omenirii, cu Iisus Christos cu tot. Iar exemplele lor nu sînt decît clasicele cazuri care confirmă regula de mai sus. Cu adevărat acte magice de masă, de fapt, raportîndu ne la numărul indivizilor, deci la mii de oameni, nu a săvîrşit decît Iisus. Dar şi atunci, acestea au fost, pînă la urmă, lecţii individuale dăruite ucenicilor, viitori apostoli.
Nu vreau deloc să apar în faţa ta sau a oricui altcuiva care citeşte sau ascultă ca fiind un fel de savant plicticos, pretenţios în exprimare. Dar n am ce face, uneori trebuie înghiţite şi hapurile amare, care mai întotdeauna fac bine, chiar vindecă rapid.
Pe scurt, nu e treaba magului să facă istoria. Nici măcar să o explice, fiindcă încercarea de a explica la acest nivel mereu se converteşte în încercarea de a modifica.
Ce s a întîmplat în acest ultim secol cu popoarele lumii? De ce România a fost comunistă vreme de aproape 50 de ani şi magii transilvăneni nu au intervenit să curme Răul? S a pus nu o dată această întrebare, cea care urmează: de ce poporul german l a aclamat şi susţinut pe Hitler? Sau altele: de ce milioane de ruşi au plîns la moartea lui Stalin? şi milioane de chinezi la moartea lui Mao?
Să ţi spune o poveste. La un talk show de televiziune, într una dintre ţările ex comuniste, au fost invitaţi capii cultelor religioase din acea ţară, să încerce o explicaţie religioasă a acceptării dicta¬turii comuniste de către poporul respectiv, vreme de zeci de ani. Înalţii prelaţi au fost la începutul discuţiei destul de precauţi. Dar cînd moderatorul a pus degetul pe rană, şi anume implicarea Bisericii în afacerea „comunismul şi ororile sale”, spiritele s au încins. Astfel, de la acuzarea condiţiilor istorice, politice şi econo¬mice favorizante, s a ajuns foarte repede la implicarea Diavolului şi a magiei sale atotputernice. Apoi, fireşte, s a trecut la Apocalipsă şi aşa mai departe. Mai lipsea puţin ca discuţia să se transforme într o adevărată ceartă pe tema miracolului, desigur, divin, singurul care ar fi salvat omenirea de păcatul comunismului. Doar Rabbi nu spunea nimic. Privea de la unii la alţii şi făcea eforturi vizibile să zîmbească politicos. Dar n a scăpat vigilenţei moderatorului talk show ului, care l a interpelat scurt şi la obiect:
– Rabbi, nu v am invitat să tăceţi şi să zîmbiţi frumos. Ce părere aveţi?
Rabbi a tuşit încurcat doar pînă s a aşternut liniştea. Apoi a spus:
– În Geneza scrie că şarpele i a explicat Evei despre fructul interzis: „Hotărît că nu veţi muri. Dar Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul”. Iar Iisus l a avertizat clar pe Diavol: „Nu l ispiti pe Domnul Dumnezeul tău”. Şi Diavolul însuşi, nu un demon oarecare, l a ascultat. Au fost destui evrei comunişti. Au fost şi mai destui creştini comunişti. Singurul miracol posibil ar fi fost ca ei înşişi să şi fi dorit să rămînă evrei şi creştini. Şi cu un dumnezeu proletar marxist leninist şi cu sufletul în rai, nu se poate. Şi să arunce piatra cel care nu s a închinat acestui dumnezeu revoluţionar de profesie.
Iar noi, magii transilvăneni, ca oricare alţi magi autentici – dar pînă şi vrăjitorii se înclină în faţa acestei evidenţe –, ştim prea bine că nici o magie sau vrajă nu este posibilă fără credinţă în Dumnezeu sau în Diavol. Trebuie mai întîi să crezi, apoi să îţi doreşti cu toată puterea fiinţei tale ca acel lucru, bun ori rău, să se întîmple.
Magul transilvan nu uită niciodată că Dumnezeu e bun, dar nu e prost.
Leonard O.: Maestre Theophil Magus, întrebarea standard: care este deosebirea esenţială dintre magia transilvăneană şi cele¬lalte magii?
Theophil Magus: În primul rînd este o magie transilvăneană. Şi asta nu e puţin nicidecum, fiindcă moştenirea transilvană, spirituală şi religioasă nu este doar uriaşă, dar dincolo de orice comentariu, acest tezaur este unic în lume. Cercetaţi şi veţi vedea. Întrebaţi şi veţi auzi. Căutaţi şi veţi găsi. Apoi, magia transilvană slujeşte o doctrină. Doctrina zalmoxiană a nemuririi şi a omului integral, după cum chiar tu ai formulat o, în cartea ta. Ar trebui puţin explicată, dezvoltată această doctrină, dar nu e nici locul şi nici momentul potrivit pentru aşa ceva. Oricum, nu e vorba de filozofie, cel puţin pentru că nici o filozofie nu a creat – plecînd de la ea însăşi – o practică filozofică. Aşadar, mai degrabă această doctrină este o practică magică avînd valenţe filozofice absolut certe. Am să fac doar acest enunţ: omul integral nu poate fi decît nemuritor. Şi în al treilea rînd, magia transilvană, la înălţimea ei cea mai de jos, este o magie terapeutică atît la nivel corporal, cît şi la nivel spiritual, fiind, de exemplu, mult mai uşor de practicat individual decît multe asane din Hatha Yoga, decît Zen ul introdus în Europa şi America sau decît faimosul Tai Chi Chuan al înde¬părtatei Chine. Le am amintit pe acestea, deoarece, după cum bine se ştie, sînt „best seller” uri ale întregului Occident. Bine¬înţeles, referindu ne la terapeutici ne tradiţionale care de cîteva decenii bune au cucerit civilizaţia creştină. Aşadar, ca magie definitiv creştină, magia transilvăneană, după cum am subliniat, la nivelul ei cel mai de jos, are un înalt grad de accesibilitate pentru Europa, America şi, evident, pentru civilizaţia acestui secol. Ajunge? Apropo de întrebarea ta… Întrebat dacă Teoria relativităţii, creată de el, îl face să se simtă deosebit faţă de toţi ceilalţi oameni, Einstein a răspuns: „Nu. Nicidecum. Eu am creat o simplă teorie despre ceva care oricum exista în întregul Univers. Dar faptul că nu reuşesc să cînt la vioară decît mediocru, asta da, mă face să mă simt deosebit faţă de toţi ceilalţi”.
Leonard O.: Maestre, o vacă, oricare, în India, e sfîntă. Dar o vacă avînd cinci picioare va fi întotdeauna şi mai sfîntă. Aşadar, toate bune şi frumoase. Sînteţi totuşi autorul de facto al acestei cărţi, pe care o scriu… Chiar şi eu sînt curios, darămite cititorii, sîntem deci legitim curioşi să ştim ce vreţi de la noi cu această carte?
Theophil Magus: Hotărît lucru, dacă n ai fi fost discipolul meu, doctoratul cu Mefistofeles l ai fi luat cu summa cum laude.
Ei bine, vreau ceva… Ştii, André Malraux ridicase degetul ameninţător: „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc!”. Cred că l am citat bine… Sau nu? În sfîrşit, parafrazîndu l vin şi zic: „Mileniul III va fi magic sau nu va fi deloc”. Există cel puţin un argument… esenţial: fără sacru religia devine politică, şi aşa mai departe… Am vorbit despre asta mai înainte, nu? Şi am afirmat răspicat că sacrul nu poate fi decît magic, nu? Ce vreau de la voi cu această carte? Nu doresc nimic care să nu stea în putinţa oricărui om normal. Să fie oare atît de greu a încerca să trăieşti magic pentru a te simţi un strop măcar mai sănătos, mai puternic, mai înţelept, mai bun şi mai sfînt în această lume?
Aşadar, această carte este realemente un îndrumar practic pentru a trăi magic, folosind învăţăturile, tehnicile, reţetele şi practicile magiei transilvănene. OK? Mai simplu de atît nu se poate răspunde, crede mă. Iar dacă primele trei capitole ale cărţii vor trezi întrebări, suspiciuni, nedumeriri ori iritări nedorite cititorului, părîndu i se aceste pagini prea savante ori chiar inutile, fie că el nu citeşte această carte decît în căutarea senzaţionalului, şi atunci îl sfătuiesc sec: renunţă, îţi pierzi timpul degeaba. Fie suportă cu stoicism povestea discipolului şi uvertura, pentru ca apoi să guste miezul învăţăturii ca pe o binecuvîntare ce i va lumina spiritul şi viaţa. Îl chem din nou pe marele Lucian Blaga. Iar acest mag al poeziei vă mărturiseşte: „Magicul e sarea ori-cărei culturi”. Cum poţi releva misterul fără a l imagina? E posibilă revelaţia misterului fără magic? Dacă vom continua să credem altfel, în curînd nu va mai fi nimic de salvat… pentru om. Nu am fost mîntuiţi pentru a l ignora pe Dumnezeu. Salvarea nu e decît individuală. Şi magică.

Postat de: leonard oprea | 27 Februarie 2016

Există THEOPHIL MAGUS ?


Leonard scriitor portret

LeonardOprea_TrilogiaLuiTheophilMagus_COPERTA_1

THEOPHIL MAGUS – există; sau, nu? / o introducere /

  • Trilogia lui Theophil Magus (ediție integrală, ilustrată si adăugită, 690 pagini) Editura Eikon, București, România, 2015. Prefața: Vladimir Tismăneanu, Postfața: Liviu Antonesei.
  • Straniile întîlniri ale autorului cu un mag transilvănean care seamănă foarte bine cu preoţii sacri ai dacilor, sacerdoţii lui Zalmoxis
  • În ceafă îi simţeam răsuflarea fierbinte – ardea şi otrăvea. Alergam parcă în faţa unui val de lavă incandescentă, necruţătoare. Groaza mea nu avea nume. Am avut brusc senzaţia că mă aprind. Şi m am oprit. Răsucindu mă scurt şi lovind cu toată disperarea animalului încolţit… Sîngele i a ţîşnit din arcadă. M a privit uluit, clătinîndu se. Doar o fracţiune de secundă… Am văzut cum în ochi îl inundă ura însîngerată. Acea ură ucigaşă, inconfundabilă a celui hrănit, crescut, învăţat şi antrenat să apere glorioasa dictatură a proletariatului. Acum şi aici, român. Acum şi aici, dictatura lui Ceauşescu. Eram deci, fără doar şi poate, condamnat la moarte. Şi atunci am mai lovit o dată. Cu piciorul în boaşele umflate de furie ale ofiţerului de Securitate. Ca un taur înjunghiat a gemut, prăvălindu se pe asfalt. N am mai aşteptat să văd ce se întîmplă. Am ţîşnit ca un veritabil sprinter înspre parcul din capătul străzii. Auzeam deja, în spatele meu, înjurăturile suculente ale celorlalţi agenţi de Securitate şi miliţieni care mă hăituiau. Ajuns în parc am continuat să alerg orbeşte în bezna nopţii, doar cînd şi cînd sfîşiată de secera lunii. Mă loveam de copaci, mă împiedicam, iar în cădere tufişurile îmi biciuiau faţa. Dar mă ridicam şi porneam mai departe în cursa mea de iepure înnebunit de spaimă. Deodată, în faţa mea, în stînga mea, în dreapta – luminile năucitoare. Farurile maşinilor Securităţii şi Miliţiei. Apoi, spoturile iscoditoare ale lanternelor… Înaintînd spre mine, tot mai aproape… M am lipit cu spatele de trunchiul gros al unui copac. Îmi doream să fiu înghiţit de copac şi scoarţa aspră îmi pătrundea în carne. Aproape că nu mai răsuflam şi efortul de a mă face neauzit îmi pulsa în inimă, în tîmple ca un gong uriaş lovit ritmic. Pe neaşteptate, o rază bolnăvicioasă a lunii a lins ţeava unui pistol. La cîţiva metri de mine. Imediat apoi, lumina lan¬ternei. Şi mîrîitul care mi a îngheţat sîngele în vine. Înalt, costeliv, cu blana neagră zburlită pe spate, aţintindu mă cu ochi fosfo¬rescenţi, în timp ce şi dezvelea colţii, ciobănescul german mi a apărut precum un were wolf… Am închis ochii şi am început să mă rog. Să rostesc de fapt, în şoaptă, cioburi de cuvinte, sunete din care uneori, rareori, poate doar o dată, nu mai ştiu, m am auzit închegînd febril: „Oh, Iisuse, Dumnezeul meu…”. Atunci a început cineva sau ceva să mi apese umerii… Am zvîcnit încer¬cînd să mă eliberez, chiar înainte de a deschide ochii. „Nu te teme. Nu te teme şi mai ales nu te împotrivi. Îţi sînt prieten, fii în pace”, mi a vorbit, mai degrabă mi a poruncit cu voce clară, cristalină, şi totuşi atît de blîndă, bărbatul care mi apăsa umerii cu mîinile lui puternice. În noaptea întunecoasă l am văzut precum în lumina unei zile senine. Poate s a întîmplat asta din cauza ochilor strălucitori ca nişte cărbuni aprinşi, a frunţii înalte, a pletelor şi bărbiii din omăt… Poate datorită faptului că era îmbrăcat într o cămaşă din lînă albă, lungă pînă la glezne… Un lucru e sigur: m am liniştit ca prin farmec şi mi s a părut extrem de firesc să văd cum were wolf ul şi fraţii lui de cruce, securistul şi miliţianul trec pe lîngă noi ca şi cum am fi fost realmente invizibili. Mai mult, chiar inodori, căci were wolf nu dădea semne să fi adulmecat vreo urmă de a mea, deşi pe mine mă văzuse, la mine mîrîise, mirosul meu îl călăuzise… „Du te acum. Mergi în pace. Şi mai ales, nu te teme. Vor mai fi încercări. Însă fii tu arcul şi credinţa, săgeata. Du te acasă liniştit.” Apoi acel bărbat necunoscut mi a zîmbit îndemnîndu mă să plec. Şi am păşit în noapte, printre copaci, tufişuri ca pe o cărare binecunoscută de ani şi ani… Fără să întorc capul, eliberat de spaime, golit de temeri, mergeam uşor spre casă de parcă mă întorceam dintr o lungă şi inspirată plimbare, noaptea, prin parc. De parcă tot ce mi se întîmplase fusese doar un fuior de gînduri, eboşa imaginată a unei noi poveşti pe care urma s o scriu. Abia a doua zi, dis de dimineaţă, cînd agenţii Securităţii m au invitat politicos, telefonic, să le fac o vizită la sediul lor, sinistra clădire albă, masivă ca un spital kafkian, de lîngă Baia Publică a Braşovului, am înţeles cît de real fusese tot, absolut tot ce mi se întîmplase în acea noapte de 21 noiembrie 1988. Abia a doua zi, în timpul interogatorului, cînd am aflat că pe ziaristul francez al cunoscutului cotidian parizian Libération îl arestaseră imediat după ce îl ajutasem să sară gardul grădinii casei mele pentru a l scăpa de urmăritori – omul avusese inspiraţia să mestece şi să înghită hîrtia pe care notase interviul cu mine despre ororile ceauşiste, aşa că îl eliberaseră repede din lipsă de dovezi concludente şi pentru a nu şifona imaginea externă a dictaturii –, abia cînd nu s au putut abţine să nu mă întrebe cum naiba le am scăpat printre degete, iar eu negam cu vehemenţă orice implicaţie a mea în această „periculoasă aventură”, abia atunci am realizat îngrozit că dacă ei, securiştii, reuşeau să mă aresteze chiar atunci, cum s ar spune în flagrant delict, eram acum deja în drum spre una dintre înfiorătoarele temniţe politice sau, în cel mai bun caz, îmbarcat şi trimis cu acte în regulă la muncă în una dintre minele ucigaşe ale Văii Jiului. Nu mai adaug la toate acestea bătăile şi torturile legitimizate, nu i aşa?, de prinderea în flagrant delict… Astfel, acolo, în inima Transilvaniei, în vestitul Braşov (mai ales după Revoluţia din 15 noiembrie 1987, îndreptată direct împotriva dictatorului Ceauşescu, şi familiei sale, revoltă la care participasem), mi s a întîmplat ca printr un act magic să fiu salvat de la moarte. Cum altfel decît act magic, aş putea numi apariţia acelui bărbat, cuvintele lui şi ca urmare a acestora orbirea şi eşecul temutei Securităţi române în acea noapte cînd, practic, nimic şi nimeni nu ar mai fi reuşit să i oprească să mă aresteze? Cum altfel aş putea interpreta şi reacţia ulterioară a aceleaşi Securităţi care a admis ca reală declaraţia mea despre neamestecul meu în această poveste, despre cum stătusem eu acasă cuminte, împreună cu familia în faţa televizorului şi aşa mai departe…? Drept care m au şi lăsat în pace… „Mergi în pace” au fost cuvintele care m au urmărit apoi zile n şir, chiar din clipa părăsirii castelului groazei, unde fusesem interogat… cu incredibilă politeţe… Da, uitasem incre¬dibila lor politeţe. Începînd din acea zi, portretul viu al acelui necunoscut cu ochii doi – cărbuni aprinşi, pletele şi barba ca omătul, acel binefăcător miraculos pe care nici măcar nu l întrebasem cum îl cheamă, a cărui prezenţă şi cuvinte le acceptasem atunci precum respiram, acea apariţie luminoasă a fost mereu nestinsă în inima, sufletul şi mintea mea. Şi, într adevăr, precum el îmi prorocise, au mai fost încercări. Unele mai mult decît dureroase – fiind adevărate vivisecţii, ampu¬tări nevindecabile vreodată ale fiinţei; şi nu amintesc decît faptul că mi au fost interzise cărţile şi o dată cu această mutilare şi accesul în paginile oricărei reviste literare din România comunistă. Au trecut acei ani, dar am supravieţuit urgiei lor şi datorită voinţei de a simţi, înţelege şi trăi precum mă povăţuise necu¬noscutul meu binefăcător: Însă fii tu arcul şi credinţa, săgeata. * * * De la căderea Bastiliei şi pînă la căderea Zidului Berlinului şi o dată cu maleficul simbol, prăbuşirea Cortinei de Fier, cel puţin în Europa, toate revoluţiile, oricare au au fost durerile şi scînteia care le a declanşat, oricine au fost regizorii şi actorii, la fel figuranţii, un lucru e sigur: se ajunsese într o răscruce a istoriei, într un colaps al Timpului cînd cineva şi ceva trebuiau să moară pentru a se naşte o halcă de Prezent, acelaşi, dar cu miros de proaspăt, cu chip de virgină şi mult mai gustos, mai comestibil, mai uşor de cumpărat, mai uşor de vîndut. Moartea regilor, bucuria nebunilor… Furia sîngelui şi răzbunările personale – iată izvoarele demo¬nice ale celebrului homo hominis lupus care l posedează rînjind satisfăcut pe cetăţeanul revoluţionar. Tată sau mamă să i fii, nu contează. Chiar şi o scamă adusă de vînt pe obrazul tău se poate transforma în stigmatul inconfundabil al unei vinovăţii, desigur, aceea de a fi duşmanul revoluţiei. Şi poţi să mori înainte de a exclama: „Auu!”. La fel s a întîmplat şi în Decembrie 1989, în România execuţiei tiranului Ceauşescu şi prăbuşirii regimului său comunist. Iar dacă revoluţiile din celelalte state comuniste europene, inclusiv URSS ul, au fost mai mult sau mai puţin de catifea, în România revoluţia anticomunistă a fost cea mai revoluţionară, pe scurt, a fost o veritabilă baie de sînge. Iar dacă în capitala ţării, în Bucureşti, faptele s au petrecut cu fastul şi pompa tipice oricărei capitale, în Transilvania, Dracula şi cetele lui de vampiri şi au făcut provizii de sînge pînă la Apocalipsă. În Sibiu, Cluj şi Braşov, luptele de stradă dintre cetăţenii revoluţionari şi cetăţenii contra¬revoluţionari, adică securişti, agenţi provocatori şi terorişti (şi fiecare era bănuit de a fi fost cel puţin colaboraţionist), cu alte cuvinte, răfuielile personale, individuale sau în grup, au fost crîncene. Există totuşi, altfel ar fi dezastru, şi moderaţii, adică oamenii cu capul pe umeri, cu destul sînge rece şi mult bun simţ, care se străduiesc şi deseori reuşesc să împiedice iacobinii în a transforma revoluţia într un măcel desăvîrşit. Avînd, zic eu, suficient bun simţ, am trăit acel de neuitat decembrie 1989, pe străzile Braşovului, strecurîndu mă printre baricade, printre tancurile şi blindatele despre care mult timp nu s a ştiut de partea cui erau de fapt pe sub ploaia necontenită de gloanţe, împreună cu un grup de prieteni moderaţi şi revoluţionari. Oriunde era nevoie de un ajutor medical sau de organizarea împărţirii alimentelor, distribuirea proviziilor de apă potabilă (se zvonea că teroriştii otrăviseră apa în anumite zone ale oraşului), sau pur şi simplu de liniştirea spiritelor prea înfierbîntate şi trimiterea omenilor pe la casele lor, ori de explicaţii referitoare la ce se întîmplă în restul ţării, ori cum va fi în lumea democratică şi capitalistă, noi eram prezenţi ca nişte „porumbei” ai păcii. Deşi nu o dată cetăţeni – pe care îi ştiam drăguţi, oneşti, cum¬secade – chiar amici ne au înfipt ţeava pistolului mitralieră AKM în piept, ne au lipit cu spatele la zid şi ne au percheziţionat la piele, ne au întrebat de sănătate de ne treceau fiori reci pe şira spinării. Într o noapte ne aflam în squarul din faţa clădirii fostei Judeţene de Partid, în acele zile transformată în Statul Major al Armatei şi Frontului Salvării Naţionale. Peste tot grupuri de cetăţeni revolu¬ţionari unii înarmaţi alţii nu, soldaţi, blindate, tancuri, baricade. Se discuta aprins, se fuma, se bea, iar de la balconul larg al clădirii din cînd în cînd, la microfoanele instalate acolo, cîte un conducător revoluţionar urla cîte un comunicat, fireşte, foarte important, urmat obligatoriu şi invariabil de uralele mulţimii. Uneori, nu prea rar, AKM urile răpăiau sec, mitralierele lătrau cu foc şi toată lumea se arunca pe burtă. Apoi se ridicau, îşi scuturau hainele şi apoi îşi continuau imperturbabili programul revolu¬ţionar. Acum, privind de departe, pot fi uşor ironic la adresa acelor zile. Dar, în acea noapte, n am mai avut deloc simţul umorului. Dinspre cele două intrări laterale în piaţă, se apropiau luminaţi de torţe zeci de oameni. De la distanţă se auzeau urletele lor însoţite de rafalele pistoalelor mitralieră. Imediat s a aflat că un grup era format din români, iar celălalt din unguri, secui şi ţigani. Mai erau înarmaţi cu bîte, cuţite, ciocane, sticle incendiare. În drumul lor prin oraş şi unii şi alţii devastaseră magazine, bătuseră bestial oameni nevinovaţi, incendiaseră maşini, jefuiseră, violaseră. Nu se ştia cine începuse, însă cei care ne povesteau susţineau că fuseseră răniţi de nişte ţigani unguri în timp ce încercau să jefuiască un magazin alimentar din marginea Braşovului. Ţiganii au reuşit totuşi să fugă, dar s au întors cu mic cu mare să se răzbune. Românii au ripostat. Focarul s a extins. Şi în acel moment totul risca să se transforme într un conflict etnic de toată frumuseţea. Iar tensiunea transilvăneană dintre naţionaliştii unguri, cu sprijinul secuilor şi ţiganilor unguri, şi naţionaliştii români a fost, este şi din păcate va mai fi, un fapt istoric real, de netăgăduit. „De toată frumuseţea”…? Vreau să spun – absolut tragic. Iar noi, toţi cei din piaţă, inclusiv armata şi statul major din clădiri, urmam să fim prinşi ca într un cleşte ucigaş între cele două tabere. Căci, nu e greu de imaginat cum explodează bomba interetnică, oriunde în această lume. Secundele se scurgeau rapid pe ceasul acestui amestec infernal şi exploziv, panica îşi încălecase armăsarii cabrîndu i înainte de galopul nebunesc, şi nimeni nu ştia care este firul ce trebuie retezat pentru a curma furia şi demenţa naţionalistă. Ţin minte chipurile celor din jurul meu aidoma celor pictate de Hieronymous Bosch pe pînza tabloului numit Corabia nebunilor, feţe distor¬sionate hîd şi tragic de spaime şi neputinţe. S au auzit nişte comenzi scurte, răcnite. Tunurile tancurilor şi ţevile mitralierelor de pe blindate s au rotit în direcţia celor două grupuri. Pe ramele ferestrelor clădirii au apărut alte ţevi, de pistoale mitralieră, carabine şi puşti cu lunetă. În piaţă s a lăsat o tăcere de sînge închegat. Ca două brute imense, monstruoase, oprite brusc în saltul sinucigaş şi devastator, cele două grupuri s au poticnit la capătul celor două străzi, la marginea squarului. Moartea dansa în aerul îngheţat. Şi atunci s a întîmplat din nou. Mai întîi am auzit înlăuntrul meu: „Nu te teme”. M am uitat repede în jurul meu. Nimeni. Doar, doar cîteva clipite mai apoi, a urmat vocea. La fel de clară, senină, poruncitoare şi totuşi blîndă. Am înălţat capul. Şi o dată cu mine, toţi cei piaţă şi dinafara ei. Se aşternuse o altă tăcere, de parcă ne am fi aflat sute de oameni într o catedrală urieşească, cu bolta pînă la stele şi nava cît o arcă cu pereţii străvezii. Acolo, la balconul clădirii, ne vorbea acel bărbat necunoscut, cu ochii din cărbune aprins şi părul nins. De data asta era îmbrăcat ca un oarecare unul dintre noi, cei din piaţă. De sub căciula neagră ca de dac sau de schior, cobora înspre noi fruntea i înaltă înscînteiată de o lumină albă, pîlpîitoare parcă. Stătea nemişcat şi lăsa să i curgă cuvintele pătrunzîndu ne cu ele. Nu cred să fi vorbit mai mult de un minut, două. După care, aşa cum a fost să fie şi la prima noastră întîlnire, nu ştiu, a plecat firesc… sau a dispărut… ca o vedenie, nu ştiu…? Singurele lui cuvinte pe care le am auzit acum, şi nu le am uitat vreodată, sînt: „Să nu te îndoieşi nicicum, oricine ai fi tu, să mori ca un prost, e ca şi cum te ai născut degeaba”. Înclin să accept că doar mie mi au fost spuse acestea, fiindcă altfel nu mi amintesc decît exclamaţiile aprobatoare, zîmbetele şi rîsetele românilor, ungu¬rilor, ţiganilor, saşilor, tuturor braşovenilor aflaţi acolo, revoluţio¬nari iacobini şi moderaţi. Ca prin farmec, totul s a terminat cu bine, fiecare a fost de acord cu asta, şi fiecare şi a reluat conştiincios programul lui de revoluţie, deşi, cu cîteva minute mai înainte, fiecare simţise dorinţa tiranică să ucidă. Am întrebat totuşi, în stînga, în dreapta, ce s a întîmplat, cine a fost omul acela, vorbitorul de la balconul revoluţiei? Nimeni, dar absolut nimeni dintre cei întrebaţi de mine – şi au fost destui – nu şi a amintit ce spusese moşneagul acela, cu aere de magician, au precizat însă unii. Da, au recu¬noscut că intervenţia acestui necunoscut a fost la timpul şi momentul potrivite; da, într adevăr glumele lui au fost inspirate, au destins atmosfera şi cam atît. Că pînă la urmă intervenea armata şi rezolva totul, mai spuneau ei. Dar, repet, nimeni nu reuşea să şi amintească exact ce se petrecuse, care fuseseră cuvintele bărbatului cu chip de mag. Cu atît mai puţin despre cine era acel om, de unde venea, cînd dispăruse… Ca prin farmec… Mult mai tîrziu am legat ruga mea fierbine din acele clipe de iad, să se întîmple o minune care să oprească măcelul, de apariţia bătrînului „cu aere de magician”. Şi mereu m am întrebat după aceea dacă nu cumva cuvintele lui, cele pe care le auzisem, reţinusem, acea afirmaţie simplă şi elementară nu fusese cauza directă a retragerii mele – poate ruşinoasă, dar sănătoasă chiar în acea noapte de pe străzile Braşovului înceţoşate cu abur de crimă în decembrie 1989. Laşitate? Trădare?! Aiurea. Am fost născut să lupt împotriva prădătorilor de libertate, oricare ar fi ei. Cu atît mai mult să lupt necondiţionat împotriva paranoicelor dictaturi comuniste. Care, marxiste, leniniste, maoiste sau ceauşiste, nu sînt decît aceeaşi istorie, ori acelaşi delir fascist al crimei justificate ideologic. Nu. Pur şi simplu am plecat liniştit, firesc spre casă, trezit magic la realitate de cuvintele bătrînului necunoscut. Cred că e foarte clar: revoluţia română se consumase rapid o dată cu exe-cuţia soţilor Ceauşescu. Ce se întîmpla acum, a doua zi de Crăciun, nu era decît un sinistru carnaval la care nu vroiam să particip. În primul rînd ca bun creştin. Căci era această nebunie parfumată cu praf de puşsă şi mascată în dreptate revoluţionară doar eternul blestem al lui Cain. Aşa că am mulţumit în gînd înţeleptului bătrîn şi magiei lui, apoi m am retras fără grabă şi cu amărăciune din faţa Morţii care dansa în aerul îngheţat. * * * Au fost şapte la număr aceste prime întîlniri cu omul care, după cel dintîi Învăţător al meu, Iisus Christos, îmi va rămîne maestru toată viaţa. Şi toate cele şapte magii au avut importanţa şi aura unor deşteptări precum nişte trepte, repet, primele spre trezirea şi cunoaşterea de sine. Desfacerea acestor noduri gordiene ale existenţei mele, bătrînul mag transilvănean o numea „arta de a da bună ziua celor aleşi să înveţe rostul acestei lumi”. Următoarele patru întîlniri, mult mai puţin spectaculoase – vorba aceea, o dată e ca niciodată, de două ori treacă meargă, a treia oară împuşti actorul şi salvezi recuzita – şi mult mai her¬metic, au fost identice în formă, dar nu şi prin conţinut. Au fost – într o încercare de a le defini – patru imersiuni magice în abisurile fiinţei mele. De fiecare dată mi s a aşezat pe marginea patului trezindu mă la miez de noapte. Şi de fiecare dată tresăream, ţipam înăbuşit: o hoo!!!, holbam ochii cît cepele, mă ghemuiam şi adunam plapuma sub bărbie de parcă vedeam fantoma tatălui – aşa cum stătea lîngă mine înţolit cu lunga lui cămaşă din lînă albă, sfre¬delindu mă cu privirea, luminat de un halou care i dădea contur de mumie abia ieşită din sarcofag. Şi rîdea. Chestia asta, ce mereu i am reproşat o mult mai tîrziu, deşi rîdea cu blîndeţe, în acele clipe mă făcea să transpir rece. Dar punea mîinile pe umerii mei şi sufla uşor asupră mi, iar eu mă linişteam ca prin farmec. Apoi, mă aşezam cuminte lîngă el ca un copil încrezător în bunicul lui cel bun care l smulsese din ghearele coşmarului. Iar el: „Nu te teme”, mi a spus. „În a 40 a zi de acum înainte, în ziua celor cincizeci de stele albe, vei întîlni o femeie. O vrei recu¬noaşte negreşit, căci poartă pe chip pecetea olmeca şi va citi Cartea Ţării Zăpezilor, a unui înţelept japonez. Poartă numele unei zeiţe celte, ocrotitoare a poeziei, dar şi numele unei sfinte creştine. Aşa e scris – să îţi fie soţie. Prin ea vei cunoaşte taina androginului. Vei medita asupra hierogamiei. Nu te împotrivit destinului tău, armo-nizează te cu el”. Aşa a fost. Am cunoscut o pe Brigitte cea cu chip şi fire de olmeca, în Ziua Independenţei Statelor Unite ale Americii. Într un vagon de clasa a II a, unde în acel vacarm, în acea înghesuială şi căldură sufocantă, ea citea liniştită şi zîmbitoare Yasunari Kawabata, Ţara Zăpezilor. Exact în a 40 a zi de la întîlnirea cu bătrînul mag. Şi Brigitte mi a devenit soţie. Pînă la sfîrşitul zilelor mele este ca jumătatea mea sacră, pîine din Pîinea Vieţii. „Nu te teme”, mi a spus, a doua oară. „În a 40 a zi de acum înainte, la răsărit de soare, în ziua cînd vei părăsi Grecia, acolo, pe ţărmul mării îţi va fi arătat Muntele Athos. În acea clipă uită de tine. Lasă te pătruns de ce vei vedea. Dumnezeu este ce este. Şi nimic nu e întîmplător.” Aşa a fost. Părăseam Grecia, acel pămînt pictat în alb şi albastru, binecuvîntat să fie Omphalos între Occident şi Orient; şi chiar în dimineaţa plecării – fără să ştiu prea bine de ce – am ajuns pe malul mării, cînd, abia aprins, bulgăre imens de foc stelar, soarele ieşea din valuri. Ceaţa s a despicat ca o cortină trasă brusc şi Muntele Athos mi s a ivit ca o fantasmă din basme. N am să pot povesti niciodată ce am simţit, ce am înţeles atunci. Cine sau ce a rămas în mine pentru totdeauna este viu, intangibil şi indestructibil. Este ce este Dumnezeu. „Nu te teme”, mi a spus din nou. „În a 40 a zi de acum înainte, vei întîlni tigrul. Ţi se va întîmpla asta în India, în jungla munţilor. Îl vei auzi, îl vei vedea, dar cînd îţi va da tîrcoale, nu l vei auzi şi nu l vei vedea. Vei simţi doar spaimă fără nume. Vei înţelege că nu există ratare în viaţă. Fiecare clipă a vieţii ţi a fost dăruită ca să nu uiţi gustul neasemuit al vieţii. Învaţă să trăieşti.” Aşa a fost. În rezervaţia naturală Shishkra, de lîngă Jaipur, celebrul oraş roz al Indiei, într o dimineaţă de noiembrie a anului 1996, am întîlnit tigrul. Stăteam liniştiţi pe malul micului lac cu ape limpezi şi puţin adînci, eu, ghidul şi soţia mea. Cuprinşi de o muţenie izvorîtă din acel sentiment pe care ţi l dă pădurea virgină, cu liniştea ei necuprinsă, cîntată fără ostentaţie şi continuu de corul şoaptelor şi ţipetelor păsărilor, animalelor, foşnetul plan¬telor, abia îndrăzneam să respirăm. Pe neaşteptate, aerul a devenit greu şi o anume tăcere ne a ţiuit în suflet. Instinctiv ne am apropiat unii de alţii. Venit de nicăieri, dar de pretutindeni, vibrînd adînc toba pămîntului uscat, a tunat înalt de trîmbiţă, ca un herald care anunţă intrarea regelui. Ghidul a întins braţul, arătîndu mi ceva printre copacii de pe coasta muntelui. Tigrul. Tunetul s a mai repetat de trei ori, parcă tot mai aproape. Şi regele nu se mai vedea acolo, în depărtare. Iar noi păream hipnotizaţi. Livizi. Pînă şi tuciuriul ghid indian avea faţa ca de alabastru. Ştiu că în mintea mea nu era decît un vid îngheţat şi mi aduc aminte cum, cu mişcări lente de somnambuli abia am reuşit să ne urcăm în jeep. Indianul nu reuşea să pornească motorul, iar ochii Brigittei nu reuşeau să mi vorbească. Nu mai simţeam nimic. Cînd jeep ul a demarat în trombă ne am trezit cu toţii vorbind, ţipînd, cîntînd de a valma, rîzînd ascuţit fără să ne mai ferim de crengile care ne biciuiau pînă la sînge obrajii, gîtul, spatele. Iar dacă nu aveam să ştim vreodată numele acelei spaime de nemăsurat, opriţi şi între¬baţi ce se întîmplă, cu siguranţă am fi răspuns zîmbind ca drogaţii, Doamne, viaţa e atît de frumoasă. Aceasta a fost lecţia tigrului. Iar el: „Nu te teme”, mi a spus a patra oară. „În a 40 a zi de acum înainte, iată se va ivi în viaţa ta un Trismegistus. Atenţie, e om în semnat. Poartă nume de Apostol, iar în Transilvania e ocrotitorul fiarelor codrului. De aceea al doilea nume e al Codrului. Îl vei cunoaşte ca poet în oraşul sacru al Transilvaniei, Sibiu. Acolo s a născut. Îl vei cunoaşte ca alchi¬mist, în Praga. Acolo se luptă cu Golemul. Îl vei cunoaşte ca ascet, în New Orleans. Acolo se luptă cu Diavolul. Încredin¬ţează te lui pentru a înţelege rostul ascuns al singurătăţii şi pentru a trăi patimile sihastrului. Acest Trismegistus îţi va propune să scrii o carte despre magia transilvăneană. El nu mă cunoaşte, dar eu te voi ajuta să scrii această carte. Însă pînă atunci el te va învăţa să aduci mesajul; să porţi lumina pro¬tejînd o; să trăieşti scriind secretul. Vei întrezări astfel calea Credinţei.” Aşa a fost. Peste 40 de zile, de la Washington, din partea vechiului meu prieten, sociologul şi doctorul în ştiinţe politice, Vladimir Tismăneanu, o somitate în materie de societate şi politică est europeană, am primit o carte şi cîteva cuvinte scrise: citeşte o neapărat şi apoi, nu se poate să nu ţi placă, tradu o, public o, OK? Era The Hole in the Flag, best seller ul american al poetului Andrei Codrescu. Cu acordul lui prin fax, am tradus şi editat acest roman reportaj unic despre revoluţia din decembrie 1989, în România. Se ivise astfel în viaţa mea Andrei Codrescu. Face parte organic acest mare poet american al sfîrşitului de mileniu din familia nu prea numeroasă, dar strălucitoare a acelor români renegaţi şi exilaţi de regimul comunist pentru simplul motiv că sînt fiinţe cu adevărat planetare incapabile să slugărească orice dictatură şi cu atît mai mult pe cea a proletariatului român comunist. De ieri, de azi…, asta pentru a spulbera iluziile… Este Andrei Codrescu, precum Mircea Eliade, Emil Cioran, Ioan Petru Culianu sau Vladimir Tismăneanu şi alţii, destui nu prea, unul dintre acei români lăsaţi de Dumnezeu pe Pămînt să fie iubiţi, admiraţi şi lăudaţi de ţara lor, abia după ce Occidentul i a înfiat, i a judecat şi în final le a dăruit coroana de lauri. Cum spunea Kurt Vonnegut jr.: aşa merg lucrurile… În carne şi oase însă, l am cunoscut pe Andrei cu ocazia lansării genialului său volum de poezii Alien Candor, într o frumoasă ediţie româno engleză publicată de Fundaţia Culturală Română, la Bucureşti. În somptuoasa şi aristocratic proletara sală de festivităţi a fundaţiei se înghesuise aptoape tot VIP ul bucureştean. Foşti nomenclaturişi, neo nomenclaturişti ai prezentului democratic. Fiind plecaţi din ţară, aşa se zvonea, n au lipsit decît preşedintele României şi primul său ministru. Ghinionul lor, observau cei din opoziţie. Cei aproape 200 de români verzi, cu ziarişti, reporteri, plus televiziunile, se constituiseră într o mică armată de elită a salvării culturii naţionale şi cu guri întredeschise, cu ochi lăcrimoşi sor¬beau fiecare cuvînt, fiecare respiraţie a poetului recuperat, reani¬mat atît de nobil, sufocîndu l pe bietul Andrei. Stătea acesta – un Charlot puţin dezorientat, mai mult blue, întrebîndu se parcă de unde vine, cine este şi încotro se va duce, căci parcă nu prea înţelegea care e tîlcul aterizării direct pe corabia nebunilor, în zborul lui peste ocean, de pe ţărmul unei lumi normale, spre Sibiul natal şi magic. De fapt, sacru pentru el. Nimic nu e întîmplător, mă învăţase bătrînul meu mag, şi vîrtejul care s a produs la anunţarea continuării festivităţii cu un cocktail în holul nu prea încăpător al sediului fundaţiei, hol aflat chiar la ieşirea din sală, noua şi vijelioasa opţiune a VIP ului pentru cultura cu Coca Cola, gustări, fursecuri, whisky, vodcă, vin şi şampanie, m a proiectat în masa pe care poetul dădea autografe. Andrei, care tocmai scria cuminte şi disciplinat, o dedica¬ţie unei dame planturoase şi ude de admiraţie, a înălţat puţin capul, m a privit indescifrabil prin ochelarii lui de Cehov Caragiale şi a mormăit: hei, you know… Deşi cu mult n a lipsit ca dama intelectuală să mă plesnească pentru mitocănia mea, am spus rar şi a apăsat: eu sînt Nardi… Andrei a zîmbit. Relaxat. În dimineaţa următoare, am plecat împreună cu el şi muza lui, Laura, pentru trei zile. Bineînţeles, să ne reînviem inima şi sufletul în Sibiul sacru, al Transilvaniei. Acolo, doar în Sibiu se putea, am descoperit că marii poeţi nu sînt nemuritori decît în sanctuarul limbii în care pentru prima oară au spus Tatăl nostru. Acolo am înţeles de ce poeziile lui Andrei, poemele lui sînt psalmi transil¬văneni în limba engleză. Acolo, poetul m a învăţat că poezia e o cale – cea a unei incomensurabile singurătăţi. La Praga, vreme de o săptămînă, Andrei, alchimist apostol şi patron al fiarelor codrului, m a iniţiat în taina tragică a Golemului. Într o după amiază, la asfinţit, m a dus în taverna alchimiştilor. În acea hrubă neluminată vreodată de soare, avînd cranii şi alam¬bicuri pe poliţe săpate în piatra verde cenuşie, avînd pereţii pictaţi cu semne zodiacale şi alte scrieri, semne hermetice, iar deasupra rafturilor cu tot felul de instrumente necunoscute, eprubete şi sticle prăfuite, avînd fotografiile gălbejite ale maeştrilor alchimişti praghezi sau de aiurea, Andrei m a întrebat: ce ştii despre sihaştri? Şi l am ascultat cu luare aminte, sorbind din halba cu bere aromată. În New Orleans, ca ntr un blues inefabil al evreului rătăcitor pe Burbon Street ul durerilor, tristeţilor şi îndoielilor mele, am poposit o noapte în capela poetului. În acel spaţiu bîntuit de rostirile lui Andrei, ca nişte mantre împotriva demonilor şi pentru ajutorul îngerilor, la masa lui de scris l am văzut pe Prinţul Întunericului şi Stăpînul acestei lumi cum mă îmbie cu trădarea lui Faust. Nu eram acolo decît eu cu soţia mea, Brigitte, şi fox terriera noastră, Ara. Cînd Ara a mîrîit surd, iar Brigitte a aprins o lumînare, deşi amîndouă nu aveau nici un motiv vizibil să reacţioneze astfel, atunci l am văzut stînd la masa de scris şi îmbiindu mă cu auritul lui contract. Neauzit de ceilalţi, l am întrebat: a semnat şi Andrei? Niciodată nu e prea tîrziu, mi a răspuns el, la fel de binevoitor fluturîndu şi contractul. Şi în clipa următoare a dispărut. Şi atunci am înţeles cu inima şi sufletul că răbdarea sfinţilor este şi ordalia poeţilor cu har de la Dumnezeu. Iar poezia este însăşi esenţa fiinţei creatorului adevărat. Am scris după aceea o carte cu 40 de povestiri revelate mie de Evanghelii. Un Pustnic întru Borges i a dat acest titlu: Obiectele din oglindă sînt mai apropiate decît par. Cred că asta a vrut să mi spună bătrînul meu mag atenţionîndu mă că voi întrezări calea Credinţei. În sfîrşit, într o bună zi, în Baton Rouge, lîngă un druidic live oak, în liniştea lacului tulburată cînd şi cînd doar de ţipătul gros al bîtlanilor, Andrei mi a sugerat, aşa, parcă jucîndu se cu mine: ce ar fi să scrii o carte despre magia transilvăneană, dacă tot crezi în fantoma bătrînului mag care ţi a schimbat viaţa… Am zîmbit cam strîmb, cred, fiindcă Antrei a abătut conversaţia pe alt făgaş. Oricum, nu l mai puteam asculta. Mă concentram rugîn¬du mă să apară fie mergînd pe ape, fie din trunchiul stejarului, fie pur şi simplu să se întrupeze lîngă noi bătrînul mag, întocmai cum mă obişnuisem cu el, ochii de cărbuni aprinşi, pletele şi barba de omăt, cămaşa pînă la glezne lungă şi din lînă albă, aidoma unui venerabil druid sau sacerdot al lui Zalmoxis. Dar de data asta n a binevoit să apară. Eu însă n am uitat ce mi profeţise, că trebuie să scriu cartea despre magia transilvăneană şi că, el, magul, mă va ajuta. Începînd din acel moment propunerea lui Andrei a devenit o obsesie pentru mine. În sfîrşit, nu vreau să dau nimănui în cap cu toiagul lui Merlin pînă l las lat, la podea, ca să accepte realitatea poveştilor mele despre un bătrîn care a devenit deus ex machina în viaţa mea. Nu. Dar pentru mine aceasta este calea firească, cea mai firească, de a convinge pe oricine are bunăvoinţa să mă asculte, că acest om există. În carne şi oase, viu, înţelept şi magic. Poate că ar fi fost mult mai uşor de acceptat demonstraţiile bazate, de exemplu, pe lecturile – cărţi ce mi au ieşit în cale începînd o dată cu apariţiile magului transilvănean – şi informaţiile „cu caracter ştiinţific şi documentar” despre Pitagora, Sfîntul Apostol Ioan, Pico della Mirandola sau Agrippa von Nettesheim, Jakob Böhme, Eliphas Lévi, ca necontestaţi maeştri ai magiei albe. Sau despre marii iniţiaţi ai Kabbalei, Rabbi Simeon ben Yohai ori Rabbi Alexandru Şafran. Sau despre inegalabilii înţelepţi şi mistici ai Indiei, cum sînt Swami Shivananda, Swami Atamananda, Swami Prabhavananda, ori Sundar Singh, Sadhu Garhwali, ori Sri Ramana Maharishi, Sri Aurobindo… Lista ar putea continua cu maestrul Zen Taisen Deshimaru, cu DaEl Walker, maestrul cristalelor. Şi la fel de bine aş putea cita pro domo scrierile şi meditaţiile unor romani de înaltă cunoaştere în hermeneutică sacră, magie, alchimie, religie, adevăraţi iniţiaţi cum au fost Mircea Eliade, Lucian Blaga, Ioan Petru Culianu, Victor Kernbach. Trebuie să adaug, şi o fac cu dragoste şi veşnică recunoştinţă: cunoaşterile mistice dăruite de Sfîntul Anton de Padova, călugărul ortodox Nicolae Steinhardt, Rabbi Vladimir Colin, prinţesa clarvăzătoare Luiza Nicodem, iluminări date prin fapte şi slove fermecate. În sfîrşit, pînă la urmă credeţi ce vreţi. În fond, nu Toma Necredinciosul, prea credinciosul Apostol ales de Iisus Însuşi să spulbere îndoielile celorlalţi ucenici, Apostoli, nu înţeleptul Toma domină în această lume. Dubito, ergo cogito – Cogito, ergo sum împart lumea în alb şi negru, astfel încît aproape mereu restul culorilor nu sînt decît un jalnic cenuşiu sau „un admirabil bej”, vorba lui Andrei Codrescu. În sfîrşit, poate că pînă la urmă vor fi unii, aceia care fi vor stîrniţi sau măcar intrigaţi de spusele mele. Şi atunci, cine ştie…? Şi, într o bună dimineaţă, a fost a şaptea întîlnire. Stăteam eu aşa, visînd la cai verzi pe pereţi, sorbindu mi liniştit cafeaua, încolăcit de fumul albăstrui al pipei aprinse. Mi s a părut decupat din sonorul unui film horror ţîrîitul soneriei. Dar, ce să fac, nu… Înjurînd ca un artist veritabil, fiind însă un cetăţean burghez şi binecrescut, am deschis uşa de la intrare. În prag, el, bătrînul… – Bună ziua, m a salutat cu blîndeţe şi mi a întins mîna. L am privit. Arăta ca întotdeauna – cu excepţia nopţii din decembrie ’89 – aceeaşi cărbuni aprinşi, acelaşi omăt, aceeaşi albă cămaşă din lînă. I am strîns mîna şi l am poftit înăuntru. S a aşezat într un fotoliu şi mi a cerut un pahar cu apă rece. L am servit. Apoi, m am aşezat şi eu în fotoliul din faţa lui. Mi a surîs ca un călugăr sihastru, parcă puţin obosit de viaţă, de asceze, de încercări, dar pînă la urmă senin totuşi. Am tuşit puţin încurcat, însă am îndrăznit: – Nu mă tem… A rîs uşor. Şi, clipă după clipă, am simţit cum din lăuntrul meu cel mai adînc urca lin şi mă cuprinde întru totul o linişte precum a lacului de munte oglindind talgerul din argint al lunii. – Nu te teme, a rîs el din nou fără dojană în glas. Ţi aduci aminte, în urmă cu cincisprezece ani ţi ai chemat personajul din poveştile numite de tine, Spaima de mine însumi, Theophil. Cu trei ani în urmă te ai gîndit din nou la acest Theophil, citind în Faptele Apostolilor mărturisirea Evanghelistului Luca: „Theophile, în cea dintîi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Iisus să facă şi să înveţe pe oameni…”. E chiar primul paragraf, nu i aşa? Am confirmat zîmbind şi eu. – A venit vremea să ne cunoaştem şi altfel. Bunăoară, să afli că mă cheamă exact aşa cum ai bănuit, Theophil Magus. Nu sînt un preot persan, cum lasă de înţeles al doilea nume. Dar ai dreptate, sînt totuşi un mag. A făcut o scurtă paută. Îmi auzeam respiraţia şi pulsul. Dar… – Nu te temi. Foarte bine. Sînt un mag transilvănean iubitor de Dumnezeu. Iar tu eşti unul dintre cei nouă aleşi să ştie sau să îmi urmeze, asta vom vedea peste trei ani. Aşa e scris. S a ridicat din fotoliu şi s a îndreptat spre uşă. Înainte de a păşi peste prag, a adăugat: – Te voi ajuta să îmi scrii cartea. Pe curînd, aşa e scris. M a bătut uşor pe umăr şi a plecat zîmbind. Oarecum amuzat. Acesta a fost începutul uceniciei mele alături de Theophil Magus. Iisus i a întrebat pe orbi: „Credeţi că pot face lucrul acesta?”. „Da, Doamne”. I au răspuns ei. Atunci S a atins de ochii lor, zicînd: „Facă vi se după credinţa voastră”. Şi li s au deschis ochii. Acesta este începutul cărţii noastre pentru oricine crede că vrea şi îndrăzneşte să trăiască magic.

 

Postat de: leonard oprea | 19 Februarie 2016

who are you Jesus Christ?/cine ești Iisus Christos?


D612-066

leonard oprea

…cine ești Iisus Christos?

…who are you Jesus Christ?

“… nu știu cât suntem de blestemați să știm cine suntem – știu că Iisus Christos este ceea ce numim meatfizic: SPERANȚA.” / “… I do not know how much we are cursed to know who we are – I know that Jesus Christ is what we call metaphysically : HOPE.” (Theophil Magus)

CRUCEA DISPERĂRII…

… cum te uiți la Cruce, de la stânga la dreapta, contrar acelor ceasornicului, poți vedea:

în oglindă tu nu exiști/

în lăuntricul tău tu nu exiști/

în lumea întreagă tu nu exiști/

în Dumnezeu Însuși tu exiști ?

“… cer plumbuit, ah

…păsări—suflet iarna…

speranța moartă…

ASTFEL – DE CE TREBUIE SĂ FIM ÎMPOTRIVA NOASTRĂ ÎNȘINE ?!

Iisus Însuși, totuși:

“Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi dela Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11/28-30)

THE CROSS OF DESPERATION…

… as you look to the Cross, starting from your left to your right hand, counter clockwise, you can see:

in the mirror you do not exist/

in yourself image you do not exist/

in the world-wide you do not exist/

in God, God Himself, are you exist?

“ … this gray sky of young

birds-souls lost in the winter…

the grave-yard of hope…”

THEREFORE – WHY DO WE NEED TO BE AGAINST OURSELVES ?!

Yet, Jesus Himself:

“Come to me, all who labor and are heavy laden, and I will give you rest. 29 Take my yoke upon you, and learn from me, for I am gentle and lowly in heart, and you will find rest for your souls.For my yoke is easy and my burden is light.” ( Matthew 11/28-30)

***

(from „Theophil Magus – Living in America” // Copyright © 2010 by Leonard Oprea. All rights reserved. Leonard Oprea created the Breathing, an original type of essay in Romanian and world literature.The Breathing is a short, simple yet profound meditation on human condition, a meditation ended by a haiku. But – this haiku does not finish the meditation. In fact, it re-opens this reflection to new questions and responses on human destiny. There are 100 Breathings in Leonard Oprea’s work „Theophil Magus – Confessions 2004 – 2006”, ed. „Universal Dalsi”, 2007, Romania)

Postat de: leonard oprea | 15 Februarie 2016

Poveste dintr-un ghetou evreiesc / Tale from a Jewish ghetto


Leonard scriitor portret

leonard oprea

Poveste despre Domnul nostru


Noaptea îmbrăţişase ghetoul cetăţii. Prin obloanele caselor mici, strîmbe, înghesuite unele într altele, răzbătea licărul bolnăvicios al opaiţelor încă aprinse. Nu era miezul nopţii şi doar cornul alb albăstrui al lunii zîmbea rece împotrivindu se tăcerii smolite. Iţic mai zăbovi o clipă în pragul uşii, îşi privi soţia şi feciorul care dormeau liniştiţi, suflă asupra opaiţului de pe policioară şi păşi în beznă. Călca greu în noroiul urît mirositor al uliţei, ofta şi din cînd în cînd bolborosea rugăciuni către Dumnezeu. Uneori se oprea scurt şi privea speriat în jur. Pustiu. Nici urmă de golani, hoţi, ţigani sau alţi necredincioşi sau Golem. În sfîrşit, ajunse la capătul uliţei şi mulţumi fier­binte Lui Dumnezeu că Rabbi Copel locuia la doar cîţiva paşi de casa lui. Cercetă împrejur. Pustiu. Şi tăcere adîncă. Se strecură iute în curtea strîmtă. O găină cotcodăci stins în somn. Iţic ciocăni sfios, parcă brusc sleit de puteri. Într un tîrziu auzi: – Cine i acolo?! aspru, îngrijorat şi primitor totuşi glasul rabinului. – Eu, Iţic…, abia îngăimă omul. Uşa se întredeschise. Iţic intră repede şi împietri lîngă tocul uşii. Rabbi Copel ridică opaiţul la înăl­ţimea ochilor săi de chihlimbar şi l cercetă pe musafir. Fruntea lui Iţic era acoperită de broboane, buza de jos îi tremura. Rabinul îl luă uşor de braţ şi l trase spre scaunul de lîngă masa plină de cărţi. Iţic se aşeză încet şi oftă din rărunchi. Rabbi Copel bătu din palme. Apoi se aşeză pe celălalt scaun, la capătul mesei. Mută, neauzită, Salomeea apăru lîngă ei şi puse pe masă două pahare aburite, cu ceai fierbinte. După care dispăru ca un fum. Sfeşnicul cu şapte braţe juca tainic lumini pe şi printre tomurile prăfuite. – Hai, spune, porunci blînd Rabbi. – Oi, oi, se jelui ascuţit Iţic. David, oi, oi, David al meu… s a creştinat… Oi, oi, s a dat după bleste­mata aia de muiere… Rabinul îşi înăbuşi un suspin: – Da, daa, doar atît zise şi şi mîngîie barba stufoasă. – Ce mă fac, oi, oi, ce mă fac…?! miorlăi disperat Iţic. Rabbi Copel întinse mîna spre Tora, dar se răz­gîndi şi dintr o dată se ridică ameninţător. Iţic se ghemui. Însă umerii rabinului se lăsară apăsaţi de neputinţă. Începu să măsoare odaia joasă cu paşi mărunţi. – Pleacă, pleacă, pleacă, răpăi morocănos. Lipsit de vlagă, Iţic se tîrî spre uşă. Cînd puse mîna pe clanţă auzi: – Vino înainte de Sabat. Am să ţi spun atunci, îi mai dădu o gură de aer Rabbi. *** Vreme de două zile Rabbi Copel gîndi şi citi. Şi fumă pipă sub privirile mustrătoare ale Salomeei. Citi şi gîndi şi chiar bău trei păhărele cu lichior de coacăze. Tot sub privirile acum aprinse ale Salomeei. Vreme de două zile Iţic se rugă şi iar se rugă şi uită de afacerea lui cu plăcinte, covrigi şi bragă. Din cînd în cînd Îl punea pe Dumnezeu de o parte şi i suduia temeinic cînd pe nevastă, cînd pe David. Dar cel mai tare îl durea, şi atunci înjura cu patimă, că David pierdea zestrea Rozei, fata zarafului Iuda. Ba chiar îl bătu cu palmele, cu picioarele, cu mătura din nuiele pe fiul rătăcitor. David însă îl privea cu dragoste şi îndura bucuros loviturile de vrabie ale nefericitului său tată. Căci, orice ar fi fost, iar David ştia bine asta, Iţic şi ar fi dat viaţa pentru el. Pînă la urmă Dumnezeu e Sus şi judecă. *** Vineri, pe la prînz, Iţic, îmbrăcat de sărbătoare, ţeapăn ca o coadă de mătură, se îndrepta către casa lui Rabbi Copel. Era soare, noroiul se uscase pe ulicioară. Dăduse colţul ierbii. Glas de păsări întoarse din iernat ţesea zarva ghetoului pregătindu şi Sabatul. Toţi îl salutau pe bătrînd Iţic şi nimeni nu ivea nici urmă de semn că i ar fi aflat năpasta. Cunoştea însă Iţic lăuntrul semenilor săi şi nu privea nici în stînga, nici în dreapta. Mormăia un răspuns greu de înţeles la fiecare salut şi şi întindea ca înecatul braţele, sufletul său către Dumnezeu. Stăteau faţă n faţă. Iţic şi Rabbi Copel. În lumina de ploaie a încăperii. Doar cînd şi cînd înseninată de razele soarelui îndîrjit să pătrundă prin urzeala rară a perdelelor negre şi părea că un Duh îi încremenise pe cei doi bătrîni lîngă sfeşnicul cu şapte lumînări. Rabbi Copel tuşi grav: – Iţic, uită te n ochii mei. Iţic nu cuteză. – Hai, măi Iţic măi, şi ceva gîlgîi în vocea sa, ceva care l făcu pe Iţic să l privească drept în ochi. Şi Rabbi Copel zîmbi undeva între taină şi stîn­jeneală. – Iţic dragă, Dumnezeu ştie – am un fiu. Iţic tresări, dar continuă să şi privească rabinul drept în ochi. – Acum ştii şi tu. O să uiţi însă. Cînd pleci din odaia asta, o să uiţi pentru oricine, în afară de Dumnezeu. Altfel te blestem. Iţic dădu repede din cap, zîmbind supus şi tîmp. – Iţic, măi evreule măi, fiul meu s a creştinat… Nu, n am să ţi povestesc cînd şi cum, adăugă repede şi pentru sine cu glas hotărît şi împăciuitor poate înspre Cel de Sus. Iţic începu să se legene pe scaun. Un vaier subţire se desluşi venind din el, prin gura de peşte nimerit deodată la mal. – Taci! şuieră scurt Rabbi. Taci şi ascultă, îl rugă domol rabinul. Taci, ascultă şi supune te. Vaierul fu curmat, legănatul se opri, Iţic trase adînc aer în piept, apoi bău dintr o suflare paharul plin cu rachiu din caise. – Aşa, îl încurajă Rabbi. Uite ce e, m am rugat zi şi noapte Lui. Am postit 40 de zile. Nimic. Nu mi s a arătat. Am strîns din dinţi şi am binecuvîntat pedeapsa pe care El mi a dat o. Am căutat scăpare în Scripturi, am vindecat bolnavi, am ajutat sărmani, am pribegit pînă la Templul cel Mare, am postit din nou 40 de zile… Şi mi doream să mor de ruşine, deşi nimeni nu mi ştia taina… Doar El… Tăcu. Sorbi tot lichiorul de coacăze din păhărelul de argint. Iţic se holba la Rabbi. Intrase la apă şi arăta mic, nevolnic, îngrozit, aşa cum stătea cu mîinile în poală, lîngă masa plină de tomuri prăfuite. Rabbi se apropie, îi puse mîinile pe umeri şi l scutură cu putere: – Măi Iţic măi, hai, hai că Domnul e Sus şi vede… El mi s a arătat însă a doua zi după ce mi am binecuvîntat nepotul… Iţic suspină. Rabbi se încruntă, dar continuă răbdător: – L am văzut şi L am auzit. Dar nu ţi pot spune cum… Şi mi a zis: măi, Copel măi, tu eşti nebun de legat! Ţi am arătat Eu c aş fi supărat pe tine?! Mi am întors Eu faţa de la tine?! Ştii tu că Mi ai fi greşit cu ceva?! Măi, Copel, termină o dată cu aiurelile astea că doar ştii şi tu, nu oare şi Fiul meu s a creştinat? Iţic scînci şi Rabbi Copel înţelese că puţin mai lipsea ca bătrînul să leşine. Aşa că îl pălmui temei­nic. Apoi îi dădu paharul cu apă. Iţic bău cu sete. – Ei hai, acum du te Iţic şi pregăteşte Sabatul în bună pace. Zi i lui David să şi caute rostul în altă cetate. Hai, du te. Cînd o fi, cheamă mă să ţi bine­cuvîntez nepoţii. Ţeapăn ca o coadă de mătură Iţic închise în urma sa poarta curţii lui Rabbi. Privi înspre semenii săi de parcă acum i ar fi văzut pentru prima oară. Îşi scoase pălăria şi cu dosul mînecii îşi şterse sudoarea frunţii. Se gîndi la afacerea lui cu plăcinte, covrigi şi bragă. Într un tîrziu, scutură din cap şi păşi înspre casă, înspre un nou Sabat.

A TALE ABOUT OUR LORD

The night had enveloped the ghetto.

The sickly twinkle of still burning candlesticks crept through the shutters of the small, crammed, skewed houses.

It was before midnight and the bluish horn of the moon alone smiled coldly to spite the pitch silence.

Itzak stood for a while in the doorway looking at his wife and son sleeping peacefully, then blew out the night-lamp on the shelf, and stepped out into the darkness. He trudged through the foul mud of the by-street grunting and mumbling occasional supplications to God.

Sometimes he stopped and looked around in fear. But there was nobody around. No ruffians, no thieves, no gypsies or other pagans, nor the Golem. He eventually reached the end of the street and thanked God warmly that Rabbi Copel only lived a few steps from his own house.

He cast a searching look around. Nobody. And a deep silence. He quickly stole into the narrow yard. A hen crowed faintly in its sleep.

Itzak knocked timidly, as if suddenly drained of all strength.

After a while he could hear:

Who’s there?’ It was the severe, concerned, yet hospitable voice of the rabbi.

It’s me, Itzak’, the man barely replied.

The door half-opened. Itzak crept in and froze next to the door-frame. Rabbi Copel lifted his candle to his amber eyes and peered at his guest.

Itzak’s forehead was covered with sweat beads and his lower lip was trembling. The rabbi gently took him by the arm and pulled him towards the chair by his table, which was full of books. Itzak sat slowly and let out a deep sigh.

Rabbi Copel clapped his hands. Then he sat in the other chair, at the opposite side of the table.

Without a word, inaudible, Salome appeared next to them and placed two steaming tea glasses on the table. Then she vanished like a puff of smoke.

The seven branches of the candlestick played its secret lights on the dusty volumes.

Come, tell’, the rabbi gently commanded.

Oy, oy’, Itzak wailed, ‘my David, oy-oy, my David became a Christian… Oy, oy, he listened to that cursed woman…’

The rabbi suppressed his sigh:

Yes, yes’, he simply said and stroked his thick beard.

What shall I do, oy, oy, what shall I do?!…’ Itzak whined desperately.

Rabbi Copel reached for the Torah, but changed his mind and stood up abruptly and threateningly. Itzak crouched in his chair. But the rabbi’s shoulders drooped under the burden of his impotence. He started pacing up and down the low room with small steps.

Leave, leave, leave’, he rapped morosely.

Drained, Itzak trudged towards the door.

As he touched the handle he heard the voice again:

Come before the Sabbath. I will tell you then’, the rabbi let him gulp for air one more time.

For two whole days Rabbi Copel thought and studied. He smoked his pipe under Salome’s chiding eyes. He studied and thought and even drank three glasses of black currant liqueur. All under Salome’s by now angry glare.

For two days Itzak prayed and prayed and forgot all about his pastry and braga business. Sometimes he left God aside and thoroughly cursed his wife and his David. But mostly he agonized over David loosing Rose’s dowry, the daughter of Judas the usurer. He even slapped, kicked, and clubbed with the wattle broomstick his prodigal son. But David still looked lovingly upon his father and gladly suffered the sparrow-like hits from his unhappy father. For, come what may, David knew only too well that Itzak would

have given his life for him.

For, ultimately our Lord above watches and judges us.

***

Friday around noon, dressed up and stiff as a broomstick, Itzak headed for Rabbi Copel’s house.

It was sunny, the mud had dried up on the side street. The grass had sprouted. The song of birds freshly returned from their winter migration interwove with the din of the ghetto preparing for the Sabbath.

Everyone greeted Itzak and no one gave any sign that they had learned about his mishap. But Itzak was quite familiar with the inside of his kin and would look only ahead. He grunted an unintelligible answer to each greeting and the arms of his soul reached out like those of a drowning man to God.

They were facing each other, Itzak and Rabbi Copel, in the light showers of the small room. Occasionally it became brighter with the rays determined to pierce

the loose texture of the black curtains and it looked like a Ghost had petrified the two old men by the seven-branch candlestick.

Rabbi Copel coughed solemnly:

Itzak, look at me.’

Itzak could not.

O come now, Itzak,’ something gurgled in his voice and made Itzak look straight into his eyes.

And Rabbi Copel smiled half-secretly, half-awkwardly.

Itzak, my man, God knows I have a son too.’

Itzak started, but went on looking his rabbi straight in the eye.

There, now you know too. But you’ll forget it. As you leave this room you’ll forget it for everyone else, but God. Or I’ll curse you.’

Itzak quickly nodded with a dutiful, stupid smile.

Itzak, my Jew, my son also became a Christian… O I won’t give you the details’, he quickly added, as if talking to himself, with a determined yet mitigating voice.

Itzak started rocking in his chair. A faint high wailing sound was coming from the mouth of a fish that suddenly found itself on the shore.

Shut up!’ the rabbi hissed swiftly. ‘Shut up and listen’, the rabbi gently entreated. ‘Shut up, listen, and be obedient.’

The wailing ended, the rocking stopped, Itzak took a deep breath then finished in one gulp the glass full of apricot brandy.

That’s it’, the rabbi encouraged him. ‘Now look here, I prayed to Him day and night.

I fasted for forty days. Nothing. He never appeared to me. I bit my lip and blessed the punishment He gave me. I looked for deliverance in the sacred rolls, I cured the sick, I helped the poor, I went on pilgrimage to the Great Temple, then I fasted again for forty days… And I wished I could die of shame, though no one knew my secret… Just Him…’ He fell silent. He sipped his black currant liqueur from the small silver glass.

Itzak was staring at the rabbi. He had shrunken and looked helpless as he sat in horror with his hands in his lap by the table full of dusty volumes.

The Rabbi drew near him, put his hands on his shoulders and shook him up strongly:

Come, Itzak, come, for the Lord watches from up there… He did appear to me the day after I blessed my son. I saw and heard Him. Though I can’t really tell how… And he said to me: “Now Copel are you gone nuts?! Did I ever give you any sign I’m mad at you? Did I turn My face from you? Do you know yourself to be at fault with Me? Really, Copel, enough of this non-sense, you do know My Son also became a Christian!”’

Itzak yelped and Rabbi Copel felt the old man was about to faint. So he slapped him thoroughly. Then he gave him a glass of water. Itzak drank it up thirstily.

Now run along, Itzak, and prepare the Sabbath in good peace. And tell David to go make a living in a different town. Go now. And be sure to call me to bless your grandchildren when the time comes.’

***

Stiff as a broomstick, Itzak closed behind him the gate to the rabbi’s house.

He looked at his kin as if he was seeing them for the first time. He took off his hat and wiped his forehead with the back of his sleeve.

He thought of his pastry and braga business.

Then finally he shook his head and walked back home to a new Sabbath.

***

Trilogia lui Theophil Magus (ediție integrală, ilustrată si adăugită, 690 pagini) Editura Eikon, București, România, 2015. Prefața: Vladimir Tismăneanu, Postfața: Liviu Antonesei. <ref> http://www.gaudeamus.ro/ro/international/program/program_gaudeamus2015.pdf#page=19

Trilogy of Theophil Magus – The Truth, Ed. Xlibris Corporation/ a Random House Ventures/ ; (roman compus din povestiri filosofic-religioase); (prefața – Vladimir Tismaneanu; postfața – Liviu Antonesei): (Library of Congress Control Number: 2008901520/ ediții ilustrate: ISBN13: 978-1-4363-2365-9 /Trade Paperback; ISBN13: 978-1-4363-2366-6 /Hardback); SUA, 2008.

Postat de: leonard oprea | 30 Ianuarie 2016

Leonard Oprea – The Daily Agony of Theophil Magus pe 5 Continente


Leonard Oprea NOU portret

leonard oprea

UN HAIKU-ROMAN PE 5 CONTINENTE / A HAIKU-NOVEL ON 5 CONTINETS

 from google.com

http://www.infibeam.com/Books/daily-agony-theophil-magus-jazz-blues-haiku-novel-leonard-oprea/9781477114315.html

Buy The Daily Agony of Theophil Magus by Leonard Oprea, The http://www.infibeam.com/&#8230;agonytheophilmagus…/9781477114315…India

CachedYou +1’d this publicly. UndoDeliverable Countries:  

This product ships to United Arab Emirates, Australia, Belgium, Bahrain, Switzerland, China, Germany, Spain, Finland, France, Hong … Kong, Indonesia, India, Japan, Kenya, Kuwait, Sri Lanka, Malaysia, Netherlands, New Zealand, Russia, Saudi Arabia, Singapore, Thailand, South Africa.

The Daily Agony of Theophil Magus – Jazz & Blues Haiku Novel for Anna-Maria

by Leonard Oprea

(“Xlibris”/Random House Ventures, 2012, USA /Library of Congress Control Number: 2012908901/ ISBN: Hardcover 978-1-4771-1431-5 /Softcover 978-1-4771-1430-8/ebook 978-1-4771-1432-2)

(From the back-cover: “A genuine jazz & blues haiku-novel worldwide: almost 170 haiku illustrated by almost 170 masterpieces of jazz and blues… this is my confession about the America’s promised-land of loneliness where, like in Kafka’s “Penal Colony”: ”Guilt is always beyond any doubt”./Theophil Magus – European Novelist, Haijin);

“A text in haiku, jazz, blues; the real news of the world; each haiku enters the body, enters the heart, rests there and then explodes, explodes in hot emotions, explodes in intelligence, heat and light; our hearts beat faster: we are more awake, more alive; pulled forward into the story, into the stories of our times, our lives, the story of our hearts, beating. Listen, the story will change your heart, and that will change the world. Hello, Hello! Are you breathing?” /Gary Lawless – American Poet, Essayist, Editor)

Postat de: leonard oprea | 15 Ianuarie 2016

CAIN’s DEED & FAUST’s COVENANT


Leonard Oprea NOU portret

LIVING IN AMERICA

or

CAIN’s DEED & FAUST’s COVENANT

Motto:

“ . . . there are not good people or bad people – there are Abel and

Cain and the world

in-between, into God or, without God . . .”

(Theophil Magus)

CAIN’ s DEED

The good deed practiced constantly upon a lot of our fellow men

drives to the Cain’s deed.

No, not because – through his crime – Cain does not take the profit

coming from the good deed did to him . . . Yes, just because –

through his crime – Cain does not take the risk to practice the good

deed, this way becoming a moral human kind and, implicitly, a free

man having a man dignity.

“ . . . the lake ‘ soft tremor

under the sun of July . . .

the shade of the beech . . .”

FAUST’ S COVENANT

Goethe lived for 60 years, creating with his heart, soul, mind and all

the power of his being the philosophic poem “Faustus”, as a fantastic

and invaluable proof about throwing away your faith into God means.

To be more precisely what does the blood Covenant with

Mephistopheles, alias Satan, means.

Even if it is a masterpiece of the humanity culture of all times and

above time, it may that “Faust” (fist in German) too rapidly makes

knock-out the common man’s understanding. Especially today, at the

beginning of the third millennium when reading a book of good and

true belletristic, from the beginning to the end,

(oh, not in the least the genial philosophical drama sculpted by

Goethe)

well, this is the truth, a lecture of this kind had become a weird

performance.

I give you Jesus Christ’s simple worn:

“No servant can serve two masters. Either he will hate the one and

love the other, or he will be devoted to the one and despise the other.

You cannot serve both God and Money.” (Luke 16/13, and Matthew

6/24)

Because the much too used “advice”:

“Become brother with the Satan until you pass the bridge!”

(advice which never means and never will: “Therefore be as shrewd

as snakes and as innocent as doves.” / Matthew 10; 16/ Jesus’ advice

for his disciples sent to into apostolic missions),

was, is and will be eternally and with no chances to escape:

Yes, you pass the bridge but paying the price of an endless

brotherhood!

And it is sufficient.

Because the troubles can come out of blue and it is so convenient to

pass the bridge immediately, easily . . .

And what is the big deal?

A little prick in your finger and with that tiny drop of blood you scribble

your name on a peace of paper . . .

That is all! And you have already passed the bridge. As many times as

you want. The world is yours.

WAS yours.

Satan’s gift of joy lasts less than a moment. But is eternally renewed.

God’s gift of joy is eternal.

But it is obtained only through Faith . . .

And the Faith . . .?

Do you remember how Jesus died on the cross?

“ . . . gray the vault of sky

and all the yellow leaves . . .

. . . in the graveyard – the blues . . .”

***

Hello God

( Trilogy of Theophil Magus- The Life / Volume III )

(Xlibris Corporation/Random House Ventures/ USA 2013 / Library of Congress Control Number: 2013917769/ ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3/ Softcover 978-1-4931-0718-6/ Ebook 978-1-4931-0720-9 – Kindle amamzon.com ; Nook barnesandnoble.com ) ( essay-novel, 400 pages, illustrated, foreword by Jeff Howe; back-cover quotes by Vladimir Tismăneanu, Nicolae Steinhardt)

Postat de: leonard oprea | 13 Ianuarie 2016

LIPSIT DE DEZNĂDEJDE


Leonard Oprea NOU portret

LIPSIT DE  DEZNĂDEJDE

Izgonit din Rai şi devenind conştient de păcatul (său) originar, Adam a fost primul om suferind de deznădejde.

Datorită lui Adam deznădejdea a devenit parte a zestrei gene­tice a fiinţei umane, oricine ar fi ea. Şi nu există nici o inginerie genetică să poată elimina gena deznădejdii.

Da, de la Adam încoace fiecare om se naşte şi deznădăjduit.

***

Deznădejdea ajunsă la maturitate este întotdeauna sedusă de viaţă.

***

Împreunîndu-se cu viaţa, deznădejdea-sterilă se metamorfo­zează în lipsa-de-speranţă. Care, finalmente şi fatalmente, urăşte viaţa şi o acuză de seducţie şi abandonare. O acuză de eterna lipsă-de-speranţă.

Astfel, lipsa-de-speranţă devine îngrozitorul demon creator de nihilism, de fanatism şi, implicit, de crimă: omucidere, sinucidere, genocid etc.

***

Deznădejdea-fertilă prin iubire cu viaţa naşte speranţa.

Lipsită de Credinţă,  speranţa rostuieşte doar împliniri de vise ordinare.

Avînd taumaturg Credinţa, speranţa rodeşte Salvarea individuală.

Căci Adam a fost şi fiinţă divină lipsită de deznădejde.

„…muiat în aur 

stacojiu acest arţar… 

lumina sfîntă…“

***

Trilogia lui Theophil Magus (ediție integrală, ilustrată si adăugită, 690 pagini) Editura Eikon, București, România, 2015. Prefața: Vladimir Tismăneanu, Postfața: Liviu Antonesei. <ref> http://www.gaudeamus.ro/ro/international/program/program_gaudeamus2015.pdf#page=19

Postat de: leonard oprea | 12 Ianuarie 2016

SLUJITORUL PUTERII


Leonard Oprea NOU portret

SLUJITORUL  PUTERII

Slujitorul Puterii – oricine ar fi el, umilul funcţionar, ori preşedintele sau regele unei ţări – mai devreme sau mai tîrziu sfîrşeşte precum într-o străveche poveste orientală re-scrisă astfel: într-atît perie, spală şi pupă fundul elefantului idolatrizat, pînă cînd într-o bună zi, drept răsplată, elefantul se aşază temeinic pe slujitorul său. Iar acestuia îi intră cu mare uşurinţă capul în fundul elefantului.

Şi dacă nu moare sufocat, atunci, inevitabil, toată viaţa lui va mirosi a rahat într-atît, încît oricînd este gata să repete această plecăciune supremă, asumîndu-şi bucuros riscul sufocării…

„…tace pădurea;

 fulg alb alunecă lin

 pe lac – o barcă…“

***

Trilogia lui Theophil Magus (ediție integrală, ilustrată si adăugită, 690 pagini) Editura Eikon, București, România, 2015. Prefața: Vladimir Tismăneanu, Postfața: Liviu Antonesei. <ref> http://www.gaudeamus.ro/ro/international/program/program_gaudeamus2….

Postat de: leonard oprea | 11 Ianuarie 2016

GHETOU PUZZLE LET IT BE


special for Anna Maria her father as a young man

GHETOU PUZZLE LET IT BE

*

GHETOU

 

Ferestre deschise spre Ceruri

au fost sunt vor fi icoane oamenii vreodată?…

căci sfinții rămân mereu oameni iubitori de durere

doar infinit doar

fericirea săgeată inima cum uite

sfâșiat de Eu pe banca scorojită a ghetoului acelasi

oriunde între blocurile Bucureștiului proletar

înflorind pe asfaltul crăpat nuferii

rahați de câine mucuri coji de semințe flegme

coca-cola și vome multicolore

mercedesuri și bmw-uri

sub salcâmii auriți în ianuar de septembrie…

… îmi las trupul devorat de Eu acolo aici

oriunde între blocurile Bucureștiului proletar

cu ghearele și colții sufletului meu de

om nu sfânt de om

mă încleștez de

peticul – cer în mov liturgic

în apus sepulcral

unde

zbor

alături de șoimul meu

doar inifinit doar

al meu.

Fără Eu.

*

PUZZLE

… inima nu e

un cuib de turturele gângurind manele

inima este

un mușchi cavernos pompând nebunsânge

arterial venos

vâscos spumos

desigur un însângerat

ah delicios mușchi la grătar

ah din piept despicat

mâna smulge jertfă dumnezeilor

fiind este totuși

ah inima lui Dumnezeu:

cânt în astă sâmbătă-shalom descânt

mai ales când stele reci clipesc neuman

inuman în oarbă noapte de cleștar

a crucilor îmbârligate noapte de cristal

chiar astă noapte de ianuar pelin îmi suge vlaga

mă descânt algă unduită afro-cuban cânt

ay candela candela candela me quemo aé

ard întru speranță nemistuită de viață

ay candela candela candela me quemo aé

ay candela Dumnezeule…

*

LET IT  BE

… chiar dacă nu trăiesc clipa

fiind clipa tot ce se poate închipui despre efemeritatea fiecăruia dintre noi

atunci iată o zi când ploaia vine în a doua zi de Bobotează

vine măruntă înghețată rostogolită răsucită biciuită

însângerată de vânt nebun

vine întunecând

vine scrâșnind

vine

vine

iar cu fruntea lipită de fereastră

ești mut

indisolulbil mut

foetus avortat

mai trăind o clipă

aceea a morții fără sa te fi născut…

… oare chiar nu trăiesc clipa?

În zbor necurmat.

Cu inima neînvinsă.

***

(din ASASINUL UNUI PREȚEDINTE / roman

(c) Copyright 2016, Leonard Oprea

All rights reserved.No part of this text may be reproduced, stored in a retrieval system, or transmitted by any means, electronic, mechanical, photocopying, recording, or otherwise, without written permission from the author. )


Leonard scriitor portretLeonard Oprea scriitor portret1JPG

Leonard Oprea

Sarbatoarea BOTEZULUI lui CHRISTOS –  Primul Om botezat cu Duh Sfint

The Feast of the BAPTISM of CHRIST – the First Man baptized with Holy Spirit

***

Marturie si Posibil Comentariu

Testimony and Possible Commentary

….

Marturie:

Evanghelia dupa Marcu 1/ 4-11/:

“Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor.

Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică.

Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt.

Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi s-a botezat în Iordan, de către Ioan.

Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. Şi glas s-a făcut din ceruri:

Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.”

***

Testimony:

Gospel according to Mark 1/ 4-11/:

“John the baptizer appeared in the wilderness, proclaiming a baptism of repentance for the forgiveness of sins. And people from the whole Judean countryside and all the people of Jerusalem were going out to him, and were baptized by him in the river Jordan, confessing their sins. Now John was clothed with camel’s hair, with a leather belt around his waist, and he ate locusts and wild honey. He proclaimed, ‘The one who is more powerful than I is coming after me; I am not worthy to stoop down and untie the thong of his sandals. I have baptized you with water; but he will baptize you with the Holy Spirit.’

The Baptism of Jesus

In those days Jesus came from Nazareth of Galilee and was baptized by John in the Jordan. And just as he was coming up out of the water, he saw the heavens torn apart and the Spirit descending like a dove on him.

And a voice came from heaven,

‘You are my Son, the Beloved;* with you I am well pleased.”

***

Posibil Comentariu:

CALEA CELOR NOUA FERICIRI  sau  PREDICA DE PE MUNTE

FERICIRILE asa cum se infatiseaza ele cuvintate de Domnul Iisus Christos in” Predica de pe Munte “, din Evanghelia dupa Matei (5/ 3 -11),

Cele 9 (Noua) Fericiri sint (ceea ce eu as numi) :

“Scara/Cartea/ lui Iov pentru toata lumea, dar pentru fiecare dintre noi.”

Pentru cel care cauta constant si neabatut devenirea sa intru Dumnezeu,

Cele 9 (Noua) Fericiri arata astfel:

  1. SIMPLITATE (nu simplism!) IN TOATE

Ferice de cei saraci in duh, caci a lor va fi Imparatia Cerurilor.

  1. POCAINTA

Ferice de cei care pling, caci ei vor fi mingiiati.

  1. BLINDETE

Ferice de cei blinzi, caci ei vor mosteni Pamintul.

  1. ONESTITATE

Ferice de cei care flaminzesc si inseteaza dupa dreptate, caci ei vor fi saturati.

  1. COMPASIUNE (nu simpla mila!)

Ferice de cei milostivi, caci ei vor gasi mila.

  1. PURIFICARE

Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu.

  1. NON-VIOLENTA

Ferice de cei impaciuitori, caci ei vor fi chemati fii ai Lui Dumnezeu.

  1. PRACTICAREA ADEVARULUI

Ferice de cei prigoniti din cauza dreptatii, caci a lor este Imparatia Cerurilor.

  1. SALVAREA

Ferice va fi de voi cind, din cauza Mea, oamenii va vor insulta, va vor prigoni

si vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra.

***

Astfel, te poti “aseza” pe fiecare dintre aceste treapte (fericiri) si pe oricare

dintre ele. Si poti sa-L contempli pe Dumnezeu (stind asa, in contemplatie, pe oricare dintre ele) toata viata ta.

Poate ca, intr-un tirziu, uneori vei zari/avea si unele “luminari ” revelatorii de Dumnezeu.

Insa, nu vei avea Revelatia Lui Dumnezeu pe calea Celor 9 (Noua Fericiri) decit urcind treapta dupa treapta – toate cele noua trepte.

Caci “fericirea dumnezeiasca” este posibila abia dupa implinirea acestor noua fericiri

(omenesti, de fapt) astfel : una cite una si toate.

Calea Celor 9 (Noua) Fericiri este o dubla initiere, profana si sacra in Misterul Domnului Dumnezeu – Tatal Dumnezeu, Fiul Iisus Christos si Sfintul Duh.

In “Predica de pe Munte“, vorbind despre Fericire (despre cele 9 Fericiri) in fata multimilor, deci in fata oricui vrea sa-L asculte si sa-L urmeze, prin Cuvintul Sau Domnul Iisus Christos s-a aratat a fi cine este vesnic : Fiul Lui Dumnezeu si Fiul Omului.

Unicul Fiu.

“…aburul noptii…/

duh dinspre stele…luna…/

tace fiinta…”

***

Possible Commentary:

THE WAY OF THE NINE BEATITUDES or THE SERMON ON THE MOUNT

As they are presented, preached by God in the “Sermon of the Mount” from the Gospel according to Matthew (5/3-11), the nine BEATITUDES are (what I would name):

“The Job’s ladder/ book/  for everybody, and for the each of us, too.”

For the man who constantly and firmly searches his becoming into God, The Nine Beatitudes can be revealed like this:

1) SIMPLICITY (not simplistic) IN EVERYTHING.

Blessed are the poor in spirit, for theirs is the kingdom of heaven.

2) PENANCE

Blessed are those who mourn, for they will be comforted.

3) MEEKNESS

Blessed are the meek, for they will inherit the earth.

4) HONESTY

Blessed are those who hunger and thirst for righteousness, for they will be filled.

5) COMPASSION

Blessed are the merciful, for they will be shown mercy.

6) PURIFICATION

Blessed are the pure in heart, for they will see God.

7) NON-VIOLENCE

Blessed are the peacemakers, for they will be called sons of God.

8) TRUTH PRACTICE

Blessed are those who are persecuted because of righteousness, for theirs is the kingdom of heaven.

9) SALVATION

Blessed are you when people insult you, persecute you and falsely say all kinds of evil against you because of me.

***

So, you can “sit” on each of these stages (beatitudes) and on every of them.

And you can contemplate God (sitting in contemplation on each of them) all your life.

Maybe, in the end, at a certain time, you will perceive/have some revelatory “candles” of God.

But you will have the Revelation of God on the path of the Nine Beatitudes only climbing stage by stage—all the nine.

Because the “divine beatitude” is possible only after the fulfillment of the nine beatitudes (human, in fact) like this: one by one and all of them.

The Way of the Nine Beatitudes is a double initiation, profane and sacred in God’s Mystery—The Father, The Son Jesus Christ and The Holy Ghost.

In the “Sermon of the Mount”, speaking about happiness in front of the crowd, in fact in front of everybody who wanted to listen to Him and follow Him, Lord Jesus Christ, through His Word showed Himself as He came:

The Son of God and the Son of Man.

The Only Son.

“. . . the steam of the night. . . /

. . . the ghosts from stars. . . and the moon. . . /

. . . quiet heart—quiet cosmos. . . ”

( from:Theophil Magus living in Boston – Anna-Maria 101 breathings (“Xlibris”/Random House Ventures, 2011, USA /Library of Congress Control Number: 2011910709/ ISBN: Hardcover 1-4628-9476-3 & 978-1-4628-9476-5/Softcover 1-4628-9475-5 & 978-1-4628-9475-8/ebook 1-4628-9477-1 & 978-1-4628-9476-5)

(In Theophil Magus living in Boston – Anna-Maria 101 breathings, „Leonard Oprea’s dominant perspective is one of a cold objectivity, too little disposed to easy emotions, other than those hidden, profound feelings and questions. Themes are the life purpose, the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to serve an exhortation which is nothing else than the health response in the presence of the morbid, the simplicity in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil./Nicolae Steinhardt – European philosopher, essayist and author); “A novelist and essayist of Leonard Oprea’s literary value does not need any introduction. From no one.” /Valeriu Gherghel – European philosopher, essayist, literary critic and author)

Postat de: leonard oprea | 31 Decembrie 2015

A Happy New Year = The CORNER-STONE of the FAITH


Leonard Oprea scriitor portret1JPG

The CORNER-STONE of the FAITH

I confess now my own meditation about the Prayer “Our Father”:

“Our Father”, as it was presented to us by Lord Jesus Christ Himself in the Gospel according to Matthew 6/9-13 (the manuscripts representative of the Byzantine text), I consider it to be the quintessence of Lord’s teachings about Faith.

Thus “Our Father” is composed from 7 (seven) enounces:

  • THE RECOGNITION OF GOD’S EXISTENCE

(Our Father, Who art in heaven, )

  • CALLING FOR GOD

(hallowed be Thy Name, Thy kingdom come,)

  • THE RECOGNITION OF GOD’S WILL

(Thy will be done, on earth as it is in heaven.)

  • GOD’S GIFT OF LIFE

(Give us this day our daily bread,)

  • GOD’S GIFT OF LOVE

(and forgive us our trespasses, as we forgive those who trespass against us;)

  • GOD’S GIFT OF HOLY GHOST

(and lead us not into temptation, but deliver us from evil.)

  • THE COGNITION OF GOT INTO GOD 

(For Thine is the Kingdom, and the Power, and the Glory, now and for ever and ever. Amen.)
Therefore we have the cross formed by one arm:

v       The Recognition of God’s Existence and The Recognition of God’s Will ,

the other arm:

v       Calling for God and The Cognition of God into God (which is the top of the Cross).

The Cross revolving is always oriented towards and aims The Cognition of God into God; always being counter clockwise, from Earth to Heaven.

The Cross revolving is possible but through the existence and the movement of the axis formed by The gift of life and The gift of love and The gift of Holy Spirit, all of them from God and all together being the Saint Trinity: The Father, The Son and the Holy Ghost, in unity and in living union – One God Forever.

The Cross revolving is infinite, because God is infinite.

But – in this ever ascending spiral every man has his time, the time of his salvation, because this is the role of the prayer “Our Father”.

So here it is – “The Genesis”.

So here it is – “The Jacob’s ladder”.

“Our Father” is – I believe – the simplest, concrete and efficient, but mostly revealing too, prayer ever given to the mankind.

That is the reason I dare say that in a laic level Jesus Christ is the genius gift presented to the world by the Jew people.

The world, as we know today, it would not be possible without The Crucifixion on Golgotha.

And for all these from the above, I believe that Jesus is The Christ.

Therefore, “Our Father” is the CORNER-STONE PRAYER of FAITH.

“ … a desert – this beach…/

the endless purple ocean – that…/

… man cries… quietly…”

***

  • Hello God (Trilogy of Theophil Magus- The Life / Volume III ), Ed. Xlibris Corporation/ a Random House Ventures/ ; (roman-eseu, 400 pag.; ilustrat alb-negru; introducere de Jeff Howe; texte de coperta IV: Vladimir Tismăneanu, Nicolae Steinhardt, Jeff Howe); (Library of Congress Control Number: 2013917769/ ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3/ Softcover 978-1-4931-0718-6/ Ebook 978-1-4931-0720-9 – Kindle amamzon.com ; Nook barnesandnoble.com) SUA, 2013.
Postat de: leonard oprea | 24 Decembrie 2015

Holy-Merry Christmas – An Old Tale


Leonard scriitor portret

Old Tale of Holy-Merry Christmas

The news of their return had spread across the city. From the King and his knights to the last servant, men and women were all animated by the announcement. The priests alone frowned and called for God’s Word to validate their distrust. But nobody paid any attention to them. The same question and the same hope, the same fear and relief, the same laughter and the same tears tormented the souls of swineherd and king alike.

The years had gone by with endless wars, with famine and plagues, with frosts and dry seasons, years that looked like the end of the world – such read the chronicles. The hermits sighed and the whole city prayed for the redemption that the two chosen men could bring.

For the Magus and the Errant Knight had been sent, as foretold by the wise men of yore,  to seek and fetch the Effigy and the Epitaph, which alone could provide the key to any living soul’s redemption. For in the face of Death, as everyone knew, we all stand equal.

In vain had the priests tried to prophecy, ‘…it is as it should be, your sins made God turn His face from you…’, for they too had dishonored the Scriptures. The people, from swineherd to king, knew only too well that the priests had lied, cursed, ended the lives of their own brethren. They knew only too well that the Lord has His own ways and that the chosen ones are but few. Nevertheless they had all been praying, though it seemed it was too late. So that, finally, driven mad by the terror, they had decided. They sent the Magus and the Errant Knight to seek out their redemption – the Effigy and the Epitaph.

It was snowing tiny flakes that swirled with the frail breath of the wind and it was sunny and the next day was Christmas. A good omen, they said and laughed at their luck. They had all gathered outside the city gates: the king and knights were all dressed in marten and ermine fur, purple velvet, diamonds and sapphires, the people had washed their hands, face and necks, had combed their hair that still swarmed with lice, and were wearing their awkward best for the occasion, and there was fretting and restlessness outside the city gates. By order of his majesty the king, the innkeepers offered wine and sausages, the jesters tumbled in the snow, and all, all yearned for redemption.

Pigs and chickens sneaked through the legs of the crowd. Legs that kicked. The sudden squeals and various cries merged with the peals of laughter in a strange humming mirth that floated all around with the snowflakes in the sunlight. Suddenly there was silence, except for the scarce cockcrow, dog snarl, or the soft neighing. Then the field of undisturbed white and the dark deep forest nearby froze.

The two reached the magnificent gray stone arch of the gates. They dismounted in front of the king. A short simple bow. The Magus: tall and thin, worn tunic and ragged cloak. The magic stick alone looked the same. The Errant Knight: strong, rough looks and aging face, yet quiet and proud in his scratched armor. The sword alone seemed to throb in his closed fist.

The king returned their greeting and ordered them to speak. They took turns to tell their quiet tale, each showing in strikingly simple words, so masterly chosen, how they had traveled the whole wide world and how they had managed, together, to return safely from their quest, for the Effigy and the Epitaph had unimaginably powerful protectors and keepers.

Clear and resounding, their words stirred the souls, like bowstrings ready to snap.

Finally, the king demanded the unequivocal result. And everything went deaf, for such was the depth of the silence.

The glowing eyes of the Magus and the clear eyes of the Errant Knight met. No one saw their faint smile like a snowflake melting on feverish lips.

‘Speak!’ the royal summons was heard once again, and the crowd took an eager step towards the two men.

‘Wait!’ came their tired advice.

Instantly, the Magus raised his magic stick and the Errant Knight drew a circle with his sword.

What were they going to do – kill each other now, in the hour of their redemption?! Now that the found Effigy and Epitaph had bestowed angelic powers on them? They all gasped, from king to swineherd. But the Magus turned on his heels unexpectedly and pointed his stick at his side of the crowd. And the sword whisked to the side of the Errant Knight.

‘Wait!’ the two men’s voices lashed the air.

A few women yielded subdued cries, a few knights pulled at the reigns and their steeds rose on their hind legs and neighed.

‘Wait!’ and the two took a quick charging step, then another.

The crowd shrunk back, hundreds of throbbing hearts, eyes rolling like those of terrified cattle, all the same, all at once.

The Magus straightened up and brought down his magic stick. The Errant Knight subdued his sword and quietly turned his back on them.

‘We have spoken’, their rocky whisper reached the crowd.

The two men mounted.

The sound of the flying hoofs. For a while, there was nothing but the flying hoofs, dying away.

Eventually, came a late curse. Then another, – then the others. And the whizzing of the flying stones. And the soldiers spurring their horses. The Knights balancing their lances. The priests rushing in front of the crowd, raising the Cross. And may God and may the sins…

The Magus and the Errant Knight melted in the distance like two ghosts, estranged by the fury of blind terror. Yet protected by the play of the snowflakes, by the undisturbed silence of the field and the forest, by the Effigy and the Epitaph.

Amen.

By the Christmas Eve.

***

Poveste Veche de Sfînt si Fericit Crăciun

Vestea despre întoarcerea lor se răspîndise în cetate de cîteva zile. De la rege, cavalerii săi şi pînă la ultimul argat, toţi, bărbaţi, femei şi copii fuseseră cuprinşi de însufleţire. Doar preoţii se încruntaseră şi chemaseră Cuvîntul lui Dumnezeu în sprijinul neîncrederii lor. Însă nu‑i băga nimeni în seamă. Aceeaşi întrebare şi speranţă, aceeaşi teamă şi uşurare, acelaşi rîs şi aceleaşi lacrimi zbuciumau sufletul atît al porcarului, cît şi al regelui.

Trecuseră peste ei ani de războaie neîntrerupte, ani de foamete şi ciumă, ani de îngheţuri şi secetă, ani parcă de sfîrşit de lume, scriau cronicarii, oftau schimnicii şi întreaga cetate se ruga acum pentru izbăvirea pe care cei doi aleşi puteau să i‑o aducă.

Magul şi Cavalerul Rătăcitor fuseseră trimişi să caute, să afle şi să aducă Efigia şi Epitaful, după cum spuneau înţelepţii din vechime, singurele în stare să făurească mult dorita cheie a izbăvirii oricui în viaţă. Căci în faţa Morţii, se ştia, cu toţii sîntem egali.

Degeaba încercaseră preoţii să propovăduiască, „…aşa trebuie să fie, pentru păcatele voastre Dumnezeu şi‑a întors faţa de la voi…”, fiindcă ei înşişi necinsteau Scriptura. Oamenii, de la rege la porcar, ştiau că şi popii minţiseră, huliseră, curma­seră viaţa semenului. Ştiau prea bine că Domnul are căile Lui şi puţini sînt cei aleşi. Se rugaseră totuşi, dar parcă era prea tîrziu. Aşa că, înnebuniţi de spaime, hotărîseră. Aşa că trimiseseră Magul şi Cavalerul Rătăcitor să le afle izbăvirea, Efigia şi Epitaful.

Ningea cu fulgi mărunţi răsuciţi de firave fuioare de vînt şi era soare şi mîine avea să fie Crăciunul. Semn bun, îşi spuneau. Şi rîdeau pentru norocul lor. Cu mic, cu mare ieşiseră în faţa porţilor cetăţii: regele şi cavalerii săi, numai blănuri de jder şi hermină, catifea vişinie, diamante şi safire, armuri străluci­toare, panaşe înfoiate, armăsari cu greu stăpîniţi. Iar episcopii şi cardinalii cu aur şi purpură, iar poporul cu mîinile, faţa şi gîtul spălate, cu pletele colcăind de păduchi, dar desţelenite, în haine de sărbătoare stînjenindu‑l, şi freamăt şi mare aşteptare simţeai acolo, în faţa porţilor cetăţii. Din poruncă regală, cîrciumarii dăruiseră vin şi cîrnaţi, saltim­bancii se rostogoleau prin zăpadă şi, toţi, toţi îşi doreau izbăvirea.

Porci şi găini se strecurau printre picioarele mulţimii. Picioare care loveau. Grohăitul scurt sau guiţatul, cotcodăcitul în fel şi chip şi hohotele într‑un curios zumzet de veselie plutind o dată cu fulgii în lumina soarelui. Deodată se făcu tăcere. Doar cîrîitul unui cocoş, mîrîitul vreunui cîine, un nechezat înfundat. Apoi, cîmpia netulburată în albul ei; atît de întunecată şi întinsă pădurea din apropierea cetăţii.

Cei doi ajunseră în dreptul uriaşului arc de piatră cenuşie al porţii cetăţii. În faţa regelui, descălecară. O simplă şi scurtă plecăciune. Magul: înalt, drept, uscat, cu tunica ponosită şi mantia zdrenţuită la poale. Doar toiagul fermecat părea să‑i fi rămas acelaşi. Cavalerul Rătăcitor: puternic, avînd pri­virea aspră şi chipul îmbătrînit, dar liniştit şi semeţ fiind în armura lui scrijelită. Doar spada părea că zvîcneşte în pumnul strîns pe mînerul ei.

Regele răspunse la salut şi le porunci să vor­bească. Şi povestiră molcom, cînd unul, cînd celă­lalt, fiecare arătînd prin cuvinte uimitor de simple, atît de meşte­şugit alese, cum colindaseră lumea în lung şi‑n lat şi cum doar împreună reuşiseră să se întoarcă teferi din căutarea lor, căci Efigia şi Epitaful au avut protectori şi tăinuitori neînchipuit de puternici.

Clare şi răsunătoare, cuvintele lor înfiorau sufle­tele, le încordau precum corzi de arc gata să plez­nească.

În sfîrşit, regele îi întrebă răspicat. Şi dintr‑o dată totul asurzi, atît de adîncă fu tăcerea.

Ochii luminaţi ai Magului şi cei senini ai Cavalerului Rătăcitor se întîlniră. Nimeni nu văzu zîmbetul lor ca un fulg topit de buze înfierbîntate.

– Spuneţi! răsună încă o dată aspră şi nerăb­dătoare porunca regală, iar mulţimea făcu un pas înspre cei doi.

– Aşteptaţi! îi sfătuiră obosiţi.

Fulgerător Magul înălţă toiagul fermecat, iar Cavalerul Rătăcitor roti spada.

Doar nu aveau de gînd să se omoare tocmai acum, în ceasul izbăvirii?! Tocmai acum cînd Efigia şi Epitaful aflate, ştiute, le dăduseră putere de îngeri? Se îngroziră toţi, atît regele, cît şi porcarul. Însă Magul se răsuci pe neaşteptate îndreptîndu‑şi toiagul înspre oamenii de pe partea lui. Spada şuieră înspre cei de pe partea Cavalerului Rătăcitor.

– Aşteptaţi! biciuiră aerul vocile celor doi.

Cîteva femei ţipară înăbuşit, cîţiva cavaleri traseră frîiele şi armăsarii ridicaţi pe două picioare nechezară.

– Aşteptaţi! şi cei doi păşiră repede fandînd o dată, de două ori.

Mulţimea se trase înapoi strîngîndu‑şi rîndurile, sute de inimi zvîcniră şi ochii se rotiră ca la vitele înnebunite de spaimă, la fel la toţi, cu toţii odată.

Magul îşi îndreptă trupul coborîndu‑şi toiagul fermecat. Cavalerul Rătăcitor îşi linişti spada şi le întoarse încet spatele.

– Am spus, auziră oamenii şoapta de piatră.

Cei doi încălecară.

Zgomotul copitelor. Clipe în şir, doar zgomotul copitelor, din ce în ce mai stins.

Într‑un tîrziu, prima sudalmă. Apoi cealaltă şi celelalte. Şi urletul acelaşi, unul. Şi pietrele şuie­rînd. Şi oştenii dînd pinteni cailor. Cavalerii cumpă­nindu‑şi lăncile. Preoţii ţîşnind în faţa mulţimii şi ridicînd Crucea. Şi Dumnezeu şi păcatele…

Iar Magul şi Cavalerul Rătăcitor ca două duhuri topindu‑se în depărtare, înstrăinate de furia spaimei oarbe. Dar ocrotite de jocul fulgilor, de liniştea neclintită a cîmpiei şi a pădurii, şi de Efigie şi de Epitaf.

Amin.

În ajun de Crăciun.

***

Trilogy of Theophil Magus – the Truth

(“Xlibris”/Random House Ventures, 2008, USA /Library of Congress Control Number: 2008901520/ ISBN: Hardcover 978-1-4363-2366-6/Softcover 978-1-4363-2365-9)

(In Trilogy of Theophil Magus’ 40 Tales about Man, a great variety of sacred and profane themes, archaic, mythical, contemporary /Moses, Gandhi, Christmas, children, journalism, pilgrimage etc./serves as vivid stimulation for this literary adventure, written with humor, knowledge and wit…in an inviting dialogue with the reader. /Norman Manea – American novelist, essayist);(The Truth, the second book of Trilogy of Theophil Magus is situated in the strange no man’s land where everyday life becomes truly magical. I consider these writings as splendid expressions of a unique vision of our fragmented but marvelously exciting world. Leonard Oprea’s style combines a discovery of hidden meanings of words with a fabulous sense of secret humor. His works received the highest praises from the most influential critics, who rightly compared his vision to works by Thomas Mann, Borges or Paulo Coelho./ Vladimir Tismăneanu – American philosopher, author, essayist); (Leonard Oprea’s 40 Tales of Trilogy of Theophil Magus – The Truth, range from the depiction of the everyday to the mythological and Borgesian to the religious. Honored with numbers of prizes in his native Romania, this writer is a true iconoclast and a true talent./ Adam J.Sorkin – American author, essayist, editor)

Postat de: leonard oprea | 16 Decembrie 2015

Theophil Magus: WHY JESUS CHRIST?


LeonardOprea_TrilogiaLuiTheophilMagus_COPERTA_1

WHY JESUS CHRIST?

I was asked why I have chosen precisely Jesus Christ to be my master in this world, the same world of a present-future where the spiritual and moral values retired in a sine die hibernation?

Why Him, in this “new brave world” dominated by the, so called, economical and political values, that seem, as time passes, a never-ending dynasty?

Why have I choose exactly HIM, Jesus the pure, incredible simple and so impossible to imagine?

Him, this sacrificed lamb?

There may be so many and so ample answers.

There may be the infinite controversial answer:

… because He is The Christ!

There may be the silence which shouts.

But, I believe that the only true answer is this:

Because He is God.

 

    • Hello God (Trilogy of Theophil Magus- The Life / Volume III ), Ed. Xlibris Corporation/ a Random House Ventures/ ; (roman-eseu, 400 pag.; ilustrat alb-negru; introducere de Jeff Howe; texte de coperta IV: Vladimir Tismăneanu, Nicolae Steinhardt, Jeff Howe); (Library of Congress Control Number: 2013917769/ ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3/ Softcover 978-1-4931-0718-6/ Ebook 978-1-4931-0720-9 – Kindle amamzon.com ; Nook barnesandnoble.com) SUA, 2013.
Postat de: leonard oprea | 16 Decembrie 2015

blues forever – to the lady of my heart


Leonard Oprea scriitor portret1JPG

EPISTOLĂ BACOVIANĂ

  • Draga mea Nicole,

Domnul fie cu tine!

Ce mai faci? Sănatoasă?

Diminețile sunt deja brumării.

Argintul e-n boabe pe vârful ierbii.

Soarele nu-și răzbate somnul decât înspre nămiază.

Culorile pamântului se răsucesc pătimaș în aur.

Și arama frământată cu sânge înflorește pe frunze.

Plutește în aer ceva a inimă albastră și visare letargică.

Serile sunt aburite, iar rotundă luna e tot mai străvezie.

Nopțile se adâncesc în mătăsuri foșnind taine stelare.

Tu vezi vreun corn al abundenței, auzi cor de îngeri?

Eu, doar respir.

E duh de toamnă.

Și peste tot – Bacovia.

Domnul răspândește în noi cumințenia plinătății lui.

Nesfârsită. Tăcută.

Ce aromă de smirnă…

„… roua sclipind pe

crizanteme-n răsarit…

parfum alb și mov…”


Leonard Noi Domenii Interzise 1

Alex. Ștefănescu – Leonard Oprea și domeniile interzise

„Cea mai recentă carte a lui Leonard Oprea – Noi domenii interzise & Domenii interzise −, apărută în primăvara acestui an la Editura Tracus Arte, nu poate fi supusă unei evaluări critice. Este mai curând o carte de inițiere decât una de proză. Iar dacă textele din cuprinsul ei le considerăm totuși proză, trebuie să adăugăm imediat: o proză parabolică și esoterică. Autorul știe mai mult decât noi despre orice (chiar și despre noi!), sfidează cenzura transcendentă”, astfel încât citindu-l simțim că săvârșim un hybris. Și totuși, el nu are nimic mefistofelic, ci se caracterizează dimpotrivă printr-un fel de sfințenie.

Mentorul său spiritual a fost − și nu fără consecințe N. Steinhardt.  Leonard Oprea are în comun cu N. Steinhardt o ardoare a trăirii. Spre deosebire de alți autori care cred că devitalizarea reprezintă singura cale de acces spre sacralitate, Leonard Oprea mizează – ca și mentorul său pe bucurie.”

(Literatura Română după o revoluție – Revista Contemporanul/Ideea Europeană, Nr.11(764) Noiembrie 2015)


LeonardOprea_TrilogiaLuiTheophilMagus_COPERTA_1

EVENIMENT EDITORIAL

GAUDEAMUS International Book & Education Fair 2015

Dragi cititori și prieteni, sâmbată 21 noiembrie, ora 17.00, la standul Editurii Eikon – nivelul 0.00:18 – va avea loc lansarea cărții mele

TRILOGIA LUI THEOPHIL MAGUS (ediție integrală, ilustrată etc.).

Cartea va fi prezentată de Ana Barton, Marius Vasileanu și Cătălin Badea-Gheracostea. Moderator, Valentin Ajder.

Sunteți invitați să participați la acest eveniment.

Vă aștept și vă mulțumesc anticipat.

„Da, Leonard Oprea ştie să spună povestea sa şi toate poveştile lumii pentru că a ştiut cum, prin acea la modification, să le facă ale sale, să le pună ştampila proprie. În această privinţă, fără îndoială, Leonard Oprea este un „hoţ” de geniu, care sporeşte în loc să micşo­reze proprietatea, „obştească” în cele din urmă, din care s‑a înfruptat. Pe parcursul lentei lecturi a acestui volum de poveşti, dar şi în vreme ce scriam prefaţa, m‑am întrebat mereu dacă poţi afirma despre un autor în viaţă şi pe care, pe deasupra, ai avut privilegiul să‑l cunoşti, că este un scriitor foarte bun, chiar un mare scriitor. Am ezitat mereu pînă acum cînd, luîndu‑mi inima în dinţi şi necesara doză de curaj, ajung la concluzia că poţi.”

(Liviu Antonesei)

„Scrierile de ficţiune ale lui Leonard Oprea impresionează în special prin puterea lor narativă. El este un povestitor desăvârşit, întotdeauna capabil de înţelesuri şi implicaţii adânci, care construieşte perspective neaşteptate şi imaginează curajoase întorsături de evenimente. Povestirile din Cartea lui Theophil Magus sau 40 de Poveşti despre Om sunt situate într-o stranie ţară a nimănui, unde viaţa devine cu adevărat magică. Aş defini scrierile lui Leonard Oprea ca pe nişte splendide expresii ale unei viziuni originale asupra lumii noastre fragmentată şi împrăştiată, dar totuşi minunată. Avem aici o voce unică, o perspectivă singulară care îşi are rădăcinile în lumea neobişnuită, exotică şi totuşi familiară a lucrurilor care sunt şi nu sunt, în acelaşi timp, ceea ce par a fi. De un fatalism paşnic, senin, aceste scrieri sunt o continuă invitaţie la autocunoaştere şi autoscrutare, la admiterea faptului că înţelesurile ascunse ale acestei lumi se află în omniprezenţa transcendentalului (ceea ce Arthur Koestler numea, scrierea invizibilă sau, limba destinului )”.

***

„Aceste meditații ale lui Leonard Oprea se află în sfera gândirii filosofice de tip religios reprezentată de S.Kierkegaard , V.Soloviov sau, Teilhard de Chardin, fără a fi însă inspirate de lucrările acestora. Importanța deosebită și frumusețea simplă a acestor meditații constă în originalitatea  cristalizarii limpede, luminoasă a ideii de salvare a omului prin Credință. Carte cu valoare de unicat, Meditatiile lui Theophil Magus sau Simple Cugetări Creștine la Început de Mileniu III tulbură, incită cititorul,  invitându-l la reflexie sinceră și responsabilă asupra condiției umane acum, în zorii  mileniului III.”

                                          (Vladimir Tismăneanu)

 


image-2015-11-3-20554250-0-protest-piata-victoriei[1]

„Să vă fie frică – Poporul se ridică!” (Piața Universității Nov. 4, 2015)

DREPTUL DE A FI STUPID

 

  • Dreptul de a fi stupid – este dreptul de a fi moral doar prin literă scrisă și în acest mod se naște și există dreptul de a proclama ca adevăr orice ideologie populistă.

Astfel, spre a fi “Putere” stă în puterea Dreptului de a fi stupid.

Dreptul de a fi stupid – de îndată ce este conștientizat de către un individ cu inteligență peste media populației oricărei națiuni – devine dreptul de a fi genial fără morală, fără etică și, în consecință, fără scrupule.

Istoria abundă în exemple de sinistră amintire.

Au fost și sunt prin excelență dictatorii secolului 20, precum și ai secolului 21, dar și lideri ai democrațiilor occidentale și asiatice, în prezent, paradigmatici în acest sens fiind liderii democrației americane globalizata.

Dreptul de a fi stupid – odată temeinic însușit, nu cunoaște limite în spațiu, în timp și în Ego. Astfel, în această infinitate a stupidității, înainte de orice, dreptul de a fi stupid anulează în mod categoric și irevocabil dreptul la liberă Credință în Dumnezeu.

Credința este secularizată fără drept de veto.

Credința individuală devine un ritual golit de orice conținut – o negare de sine.

Credința devine doar – dreptul de a fi stupid.

***

Dreptul de a fi stupid – în esența sa este chiar adevărul basmului superb creat de Hans

Christian Andersen: „Hainele cele Noi ale împăratului”.

Dreptul de a fi stupid – în realitatea existenței zilnice a lumii secolului 21 este chiar basmul lui Andersen devenit realitate – zilnică.

***

Dreptul de a fi stupid – iată adevărata Apocalipsă.

Nota Bene:

APEL:

TINERI ROMÂNI NU VĂ AUTO-CONFISCAȚI REVOLUȚIA!

ROMÂNI NU VĂ AUTO-CONFISCAȚI REVOLUȚIA!

OAMENI BUNI NU VĂ AUTO-CONFISCAȚI REVOLUȚIA!


LANSARE de CARTE – ASTĂZI
Vă așteptăm vineri, 30 octombrie, ora 17.00 la Cenaclul ProspectArt din cadrul Centrului Cultural Calderon (str. J.L. Calderon nr.32, sector 2) unde își va lansa Leonard Oprea ”Noile domenii interzise” .
Printre invitați se vor număra Alexandru Mironov, Alex. Ștefănescu, Marian Truță, Dănuț Ungureanu, Eugen Cadaru și Eugen Lenghel.

Afis Leonard Oprea

Noi domenii interzise nou

Postat de: leonard oprea | 29 Octombrie 2015

UN FLUTURE… CEL MAI FRAGIL…


special for Anna Maria her father as a young man

UN FLUTURE… CEL MAI FRAGIL…

Pacea sufletească, apoi liniştea lăuntrică – nu sunt nici sentiment, nici o stare psihică anume. Şi apar doar în acele momente cînd reuşim să ne dăruim visării de Dumnezeu. Şi se manifestă ca fiind o inefabilă, neasemuită binefacere asupra fiinţei noastre întru deamăruntul, dar şi întru întregul ei.

Din nefericire, cel mai des, durata astei binefaceri este doar timpul vieţii unui fluture… cel mai fragil…

Totuşi, această efemeritate dispare cînd dăruirea ta visării de Dumnezeu devine totală.

Atunci, pacea sufletească, apoi liniştea lăuntrică se metamor­fozează în eternitate.

„…delir cromatic…

 în frunze… tace lacul…

 linişte; taina…“

***

(din „Trilogia lui Theophil Magus”, Editura Eikon, 2015)

Older Posts »

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: