Postat de: leonard oprea | 26 aprilie 2016

Theophil Magus – ZÂMBETUL LUI IISUS și MILENIUL 3


Leonard Oprea scriitor portret1JPG

Theophil Magus – ZÂMBETUL LUI IISUS și MILENIUL 3

 Și Apostolii au zis Domnului: „Mărește-ne Credința.” (Luca 17 / 5)

„Dragul meu Pustnic, mai sunt exact 21 de zile și strângem

– încă nu știu cum – mâna domniei sale, Mileniul 3. Ei

bine, Mileniul 3 sau III sau trei… Ei bine, să vedem cum stăm.

Pesemne, americanul vine și zice: „So what?!” sătul de scandaluri

prezidențiale cu perdea sau fără cortină; de Saddam Hussein, de

Kosovo, de Y2K, de Hollywood, de MacDonald, de Internet, de

SIDA și de UFO, de Seinfeld și de imigranți asiatici și est-europeni;

și… de bine, la urma urmei.

Pesemne, românul vine și zice: „Mai dă-l în mă-sa!” că e și el

sătul de foame, frig, scumpirea benzinei și contrabanda cu țigări,

de convenții democratice și manuale de istorie, dar și de americani

și de FMI și de toate câte-or mai fi.

Pesemne, chinezul vine și zâmbește mut, amabil și fără

expresie, gândind însă o înjurătură sub formă de ideogramă la

adresa Mileniului 3, că în America tot prea puține boabe de orez

au ajuns, că în România CDR-ul i-a dat peste cap invazia și că, în

general vorbind, galbenul nu prea strălucește autoritar în lumea

asta. Pesemne mulți, foarte mulți alții, într-o formă sau alta, la

fel simt, gândesc, reacționează, și, de ce nu?!, au și ei dreptatea

lor. Doar Eclesiastul (1 / 8-9) nu-i contrazice, dimpotrivă cugetă:

„Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, așa cum nu

se poate spune; ochiul nu se mai satură privind și urechea nu

obosește auzind. Ce a fost va mai fi, și ce s-a făcut, se va mai face;

nu este nimic nou sub soare.”

Alții sunt însă turtiți de groază că vine sfârșitul lumii, taman

acum după două mii de ani de fabuloasă istorie și năprasnice

cuceriri omenești asupra Naturii rebele, asupra Cosmosului, asupra

și pe deasupra… Mai să fie! Pierim sau nu? Apocalipsa sau o simplă

eclipsă?

S-a întâmplat cândva, demult…cu vreo 2000 de ani în urmă,

ca un dulgher evreu să se nască miraculos, având ca mamă o

fecioară. Apoi, la vârsta la care alții abia se dezmeticesc și încep să

trăiască, dulgherului nostru i se întâmplă să moară, apoi să învie

și să se înalțe la Dumnezeu Tatăl, binecunoscut încă de pe atunci.

Dar, cum în lumea asta, așa cum e ea, nimic nu e întâmplător,

Cuvântul dulgherului Iisus devine Christos și prin El, din și

întru El se nasc primii creștini. Plini de Credință și râvnă, aceștia

creștinează omenirea.

Toate bune și frumoase. Dar numai la începuturi.

În nici câteva sute de ani creștinarea se transformă în cucerirea

lumii.

Cuvântul dulgherului devine armă. Și dacă ceva poate însemna

ceva-anume mai nou sub soare, în istoria omenirii, în cei 2000 de

ani care imediat ne vor spune adio și n-am cuvinte, atunci este

această evidență deloc mutuală și nicidecum contradictorie:

Neta dominație creștină asupra lumii în care trăim.

O, nu; NU întru Cuvântul Christosului Iisus. Dar nici fără

El, că deh…, creștinul nostru domină copios astăzi prin arsenal

nuclear, Internet etc. și, firește, totuși și prin Biserică.

N-o să aflăm poate niciodată dacă Iisus știa de Platon sau nu,

ori dacă filosoful îl intuise pe Iisus. Cert e că, gânditorul grec oftase:

„Oamenii politici se cuvine a fi religioși în mod conștient.”

Inconștiența sau într-un fel (ne)creștin conștiența, asta a fost

politica neclintită a creștinătății vreme de 2000 de ani.

Și a ajuns repede ultraperformantă prin arsenal nuclear,

Internet etc. și Biserică.

Dar dacă astăzi Politica este „evanghelia” creștinătății, ce se

întâmplă cu acel creștin de pretutindeni, cel care când și când își

mai aduce aminte de Iisus Christos, sau chiar cu acela care încearcă

în mod constant să reînvie în inima lui chipul și învățătura Fiului

Omului?

Pai, nu prea mai are de ales. Copleșit de imensa creștinătate

și pacea ei cu gheare și colți, de darurile ei tehnologice, de îngerii

și demonii ei, așteaptă și el ca toți ceilalți Mileniul 3 și, desigur,

Apocalipsa groaznică, dar izbăvitoare…

Și cum Îl vede el pe Iisus Christos?

Pai, ca și ceilalți: Cel în numele căruia se produce Apocalipsa.

Cel care în urma Apocalipsei va judeca, Judecătorul suprem. Cel

încruntat și încrâncenat și mai ales fără strop de milă.

Creștinătatea la sfârșit de mileniu doi se teme cumplit de tare

de Domnul Iisus Christos.

Dacă așteaptă cumva întoarcerea Domnului, creștinul

atoatestăpânitor de astăzi o face cu spaima-n oase și sudoare rece

pe spinare. Iisus Christos nu prea mai poate însemna pentru el,

Domnul este Mântuitor. Îi este peste putință să mai înțeleagă așa

ceva. Dar, Iisus Judecător, DA!

Se conturează tot mai clar imaginea unui chip celest incapabil

să fi zâmbit și să zâmbească vreodată. Capabil doar să privească

rece și tăios, neîndurător. E chiar chipul înfricoșatei Judecăți de

Apoi. Uiți să mai ceri iertare, așa de mare e groaza! Un zâmbet,

abia schițat, un zâmbet cald și bun al Domnului, doar un zâmbet

și totul s-ar schimbă, nu-i așa?

Dar eu personal, cu excepția nobilului învățător creștin,

regretatul Sfânt Nicolae Steinhardt, n-am întâlnit pe nimeni, credemă,

căruia să i se pară posibil așa ceva. Replica obișnuită a fost

mereu aceeași: „Arată-mi și mie în Evanghelii unde și când

zâmbește Iisus șiți

fac rost de o audiență la Papa, sau la Teoctist… Când zâmbește

Iisus Christos?

Dar mai întâi când plânge, tună și fulgeră, sau râde dulgherul

Iisus în scurta Lui peregrinare lumească?

Plânge din înțelegere și durere omenească, spre exemplu când

îl învie pe Lazăr, sau în Ghetsimani, sau când, pe cruce, mai om

ca oricând șoptește: Eloi, Eloi, lama sabachthani?

Se mânie ca orice om simplu și curat și revoltat când înfruntă

fățiș ticăloșia cărturarilor și a fariseilor.

Tună și fulgeră ca orice om, ca orice evreu cu adevărat iubitor

de Dumnezeu când alungă vânzătorii din Templu.

Râde sincer ca un rabbi hâtru când Petru ține morțiș să-l imite

și vrea să umble pe apă; și până la urmă se alege cu o baie bună.

Îl înveselesc teribil cele două femei istețe foc, canaaneanca și

samariteanca, dar și stupoarea cărturarilor și fariseilor când, la

ospățul dat de Levi-vameșul în cinstea Lui, Îl văd stând la masă

alături de colectorii de taxe și vameși.

„Bine, bine, mi se va replica cu satisfacție dată în rânjet, ăla a

fost dulgherul, obișnuitul rabbi, în fine, omul! Dar Christos? Să

nu-mi spui mie că Lui Iisus îi ardea de zâmbete încurajatoare!”

De necrezut, însă Iisus, Christosul, zâmbește permanent.

Și zâmbește așa de la Naștere și până la Înălțare.

La modul propriu.

Fără acest zâmbet cum ar putea fi El Unicul neprihănit și

desăvârșit?

Cum altfel ar fi El Învățătorul și Mântuitorul?

Cum altfel L-ar fi dat Dumnezeu lumii jertfă pe Unicul Său

Fiu, ca dovadă a nesfârșitei Lui iubiri față de om?

Cum altfel ar fi fost posibilă însămânțarea Evangheliei în

cei doisprezece bieți oameni, truditori de rând, temători și de

umbra lor, metamorfozarea lor prin Cuvântul Lui în apostoli ai

creștinătății? Cum altfel ar exista în toată simplitatea lor divină și

monumentală cele nouă fericiri, dar mai ales a 10-a: „Iubește-ți

aproapele ca pe tine însuți”?

Cum altfel s-ar fi născut atunci ideea revenirii salvatoare /

mântuitoare a Christosului, Parousia?

Dar poate că mult mai simplu ar fi fost să te întreb doar atât:

poți tu, oricine ai fi, să împarți o pâine și doi pești la cinci mii

de oameni fără să zâmbești…?

În chip lumesc, este acest zâmbet al Domnului Iisus Christos

acel zâmbet inefabil și inconfundabil al omului cu adevărat bun;

și senin în inimă suflet, cuget, în toată ființa lui.

Și… „în ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, voi

sunteți în Mine și Eu sunt în voi.” (Ioan l4 / 20)

Pustnicul meu drag, un zâmbet bun și cald, un zâmbet abia

schițat al Domnului și totul s-ar schimba, nu?

*

Dar iată ca zâmbetul Domnului a existat.

Și încă există. E nepieritor.

E semnul iubirii Lui eterne pentru om.

Și se află după cum bine știi, o spune Însuși Domnul, nu?,

în fiecare creștin.

Și atunci cum rămâne cu Apocalipsa, cu Judecătorul

neînduplecat, lipsit de orice zâmbet…?

În ziua aceea va fi Zâmbetul sau sinistra Judecată de Apoi?

Va fi ziua aceea în Mileniul 3 sau nu?

Nu știu… Știu însă ca nu de Revelația lui Ioan se teme

creștinătatea arsenalelor nucleare, a Internetului etc. și a Bisericii:

ci pur și simplu îi este groază de una și mereu aceeași apocalipsă –

cea a puterii copleșită de propria-i prostie și îngâmfare…

Nu te temi de o revelație. O înțelegi sau nu, și cu asta basta.

Chiar nu știu și nici nu-ți pot răspunde ca toți ceilalți, fie ei

americani, români, chinezi sau alții atâția, doar pentru că eu chiar

cred în Domnul Iisus Christos.

Iar zâmbetul Lui ne va ocroti și-n acest mileniu.

Hai, zâmbește! Vezi ce simplu e?

Ziua aceea e acum, este în fiecare zi.

Nu va fi altfel în Mileniul 3.

Haide, pregătește de pe acum o pâine și doi pești pentru întâi

ianuarie 2000!

Nu zâmbi prostește!

Sfânt Crăciun fericit și La Mulți Ani!

Sihastrul


Leonard O Meditation 0 

Leonard Oprea:

A Tale of How to Drive the Winter Away /Poveste despre Cum să Alungi Iarna

Au fost odată ca niciodată că de n‑au fi fost aşa nu s‑ar fi povestit şi nici nu s‑ar mai povesti.

Trăiau odată în lumea asta atît de mare şi de ciudată, că în curînd n‑o să‑i mai ajungă Pămîntul s‑o încapă şi nici Dumnezeu n‑o s‑o mai priceapă, doi fraţi tare diferiţi unul de altul. Nu semănau la chip şi trup deloc, căci nu aveau nici aceeaşi mamă, nici acelaşi tată. Nu vieţuiau în aceeaşi cetate şi nu mîncau aceleaşi bucate. Aveau vîrste diferite, soţii diferite, copii diferiţi. Dar ei în inima, sufletul şi cugetul lor se ştiau fraţi buni, aşa că şi Domnul îi ţinea drept fraţi.

Unul scornea mereu poveşti, iar celălalt plăsmuia întruna poveşti despre poveşti. Pe primul lumea îl bîrfea şi rîzînd îi spunea Sihastrul. Pe celălalt lumea îl vorbea şi zîmbind mînzeşte îl botezase Pustnicul.

Sihastrul şi Pustnicul se vedeau foarte rar. Mai pe înţelesul oricui, se vedeau o dată pe an şi îşi vorbeau şi mai puţin de o dată pe an. Dar îşi ştiau  pe de rost, Sihastrul poveştile despre poveşti ale Pustnicului, iar acesta poveştile Sihastrului. Şi mai făceau ceva cam neobişnuit pentru semenii lor, adică, aşa cum puteau ei doi se ajutau unul pe celălalt, însă de fiecare dată pe căi ocolite şi tainice ferindu‑se astfel de necredinţa lumii care avea în puterea ei dorinţa de a sminti omul de la orice faptă bună şi folositoare lumii.

Totuşi, cei doi fraţi purtau în tainiţa inimii ascuns dorul să se întîlnească odată şi măcar o dată pe săturate şi să‑şi depene unul altuia păsurile, tot pe săturate.

Nu le‑a fost dat – drepte sînt şi neştiute vor fi căile Domnului – să se întîmple astfel în vremea vieţii lor.

Dar, Sihastrul şi Pustnicul s‑au întîlnit precum şi‑au dorit în cealaltă lume, după moarte.

Ei bine, neschimbaţi, mai degrabă scunzi decît înalţi, cu pîntecul frumos rotunjit, bărboşi, măslinii, cu ochii ca nişte castane migdalate, buze pofticioase şi neastîmpăr în privire, aşa cum fuseseră în viaţă, cei doi fraţi, aşezaţi la o masă plină cu bunătăţile lumii aceleia, gustînd din vinul dumnezeiesc, atît de răcoros şi înmiresmat, pălăvrăgeau de o bună bucată de vreme. Nici ei nu mai ştiau de cînd. Însă tare bine se mai simţeau şi nu o dată se rugaseră şi‑n gînd şi‑n cuvînt rostit, să fie asta veşnicia lor.

Căci, vezi bine, Sihastrul şi Pustnicul ajunseseră după moarte să plămădească tot poveşti. Însă acum dintr‑unul într‑altul. Şi povestea lor era una nesfîr­şită şi tot mai vie pe măsură ce nu se mai sfîrşea. Uneori chiar şi Dumnezeu mai ciulea urechea la spusele lor.

Iată însă că, într‑o bună zi, Sihastrul spuse:

– Azi‑noapte am avut un vis. Se făcea că mă întorsesem în lumea pămîntească. Totul era ca înainte de moarte, dar eu nu mai recunoşteam nimic şi pe nimeni. Soţia mea ştia că sînt eu, copiii mei ştiau că sînt eu, tu ştiai că sînt eu, lumea ştia că sînt eu. La fel ca înainte mă purtam, tot aşa scorneam poveşti şi îmi spuneau ca şi înainte, Sihastrul. Dar eu nu recu­noşteam nimic. Era ca într‑o iarnă fără început şi fără sfîrşit. Fiecare ninsoare schimbă la nesfîrşit aceeaşi iarnă. Şi mă întrebam mereu dacă poveştile mele sînt ale unui sihastru sau dacă eu sînt sihastrul poveştilor?

Pustnicul cugetă… şir lung, lung de clipe şi îi răspunse uşor sîsîit, aşa cum îi răspundea el, de obicei doar fratelui său:

– În cealaltă viaţă am călătorit odată, departe de cetatea mea. Am fost în Asia. Şi tu ştii prea bine că nu prea mi‑au plăcut mogîldeţele alea gălbui, cu ochi piezişi şi ascunşi în ei înşişi ca ţestoasa în carapace. Poate că nu mi‑au plăcut din cauza asemă­nării cu mine. Adică, ştii tu, ţestoasa… Dar, de ce să nu recunosc? Mi‑am dorit să rămîn în amintirea cetăţii măcar, ca un zid chinezesc. Oricum, atît cît am trăit printre ei, am aflat această poveste a unuia, Takuan. Ascultă:

„A fost un strop de timp. Iată cel mai preţuit diamant. Ziua care a fost. Cînd voi şti să sorb din nou acelaşi strop? Acea clipă va fi nepreţuitul diamant”.

Sihastrul tăcu precum unul dintre fulgii unei ninsori, alta în aceeaşi iarnă.

Pustnicul îi şopti sîsîit:

– Frate, hai să alungăm iarna.

Iar Dumnezeu îi trimise înapoi pe Pămînt luîndu‑i unuia sihăstria şi celuilalt pustnicia. Le înlocui sufletul şi cugetul, umplîndu‑i doar cu inimă şi duh. Şi le lăsă poveştile.

Să umble cu ele prin lume.

Să alunge iarna.

***

A Tale of How to Drive the Winter Away

It all came to pass once upon a wondrous time, or they would not be telling this tale, and tell it they shall in times to come. Once in this strange wide world, so wide and strange that the Earth can hardly hold it and the Lord Himself can hardly fathom it, there lived two brothers who were uncannily unlike each other. There was no resemblance between them in either frame or countenance, for they were neither of the same mother, nor of the same father. They lived not in the same city and ate not the same dish. They were of different ages, and had different wives and children. Yet in their heart, soul, and mind they knew themselves to be good brothers, so the Lord Himself counted them as brothers. One of them made up countless tales, the other endlessly conceived tales about tales. People would gossip about the former and laughingly call him the Hermit. The latter, people would talk about and grin and call him the Monk. The Hermit and the Monk rarely saw one another. In plain words, they met once a year and half spoke once a year. Still, the Hermit knew by heart the Monk’s tales about tales, as the Monk knew the Hermit’s tales. And they did yet one other thing for their kin that was peculiar, to wit, they helped one other to the best of their abilities, but always in wayward and secret ways, staying clear of the world’s faithless desire to try and estrange a man from any good and useful deed. But the two brothers were hiding deep in the recess of their heart a yearning to meet and at least once in their life to talk to their heart’s full, tell one another about their worries. They were never to live to see that happen – just and unfathomed be forever the ways of our Lord. But the Hermit and the Monk did finally meet as they had always wished – in the next world, when they died. There they were, every bit the same, rather short, bellies nicely rounded, bearded, tanned, eyes like long almonds, greedy lips and restless looks, just as they had been when they were alive, and sitting at a table full of that world’s bounteousness, sipping of God’s refreshing, incense-bearing wine, carried away with their long-spun chat. Even they could not say for how long. But it felt so good, and many a time had they prayed in speech or in though for this to be their eternity. For, you see, the Hermit and the Monk ended up still tale spinning, even after their death. Only now it was from one to the other. And their story was endless and livelier as it failed to reach an end. At times, the Lord Himself would eavesdrop on their tale. But one fair day, the Hermit said: ‘I had a dream last night. I was back on Earth. Everything was as it had always been before I died, yet recognize people or places I could not. My wife knew me, my children knew me, you knew me, people knew me. I conducted myself as before, kept on making up tales and was called the Hermit, as before. But I could not recognize anything. It was much like a winter of no beginning and no end. Each snow keeps changing the same winter endlessly. And I kept wondering whether mine are the tales of a hermit or whether I am the hermit of tales.’ The Monk fell a-thinking for a long, long while, then replied with a slight lisp, as he was known to do, mostly to his brother: ‘In my other life I once went on a journey, far away from my city. I went to Asia. And you know very well I was never too fond of the yellowish little people, with their slanted eyes and hiding inside themselves like a tortoise in its shell. Perhaps I did not like them because they were too much like myself. You know, the tortoise… Let me plainly confess I had always wanted to live in the memory of my city as a Chinese Wall. No matter. During my stay with them, I learned the tale of one Takuan. Hear this: “A drop of time passed. Here lies the most precious diamond. The day that passed. When will I know how to sip again the same drop? That instant shall be the priceless diamond.”’ The Hermit remained as silent as a flake of a snow – another in the same winter. The Monk lisped quietly: ‘Brother, let us drive away the winter.’ And the Lord sent them back on Earth and unhermited the one and unmonked the other. He replaced their soul and mind, and filled them with heart and spirit. And He left them their tales. To carry them around into the world.

To drive away the winter.

***

From: Trilogy of Theophil Magus – the Truth (“Xlibris”/Random House Ventures, 2008, USA /Library of Congress Control Number: 2008901520/ ISBN: Hardcover 978-1-4363-2366-6/Softcover 978-1-4363-2365-9)   (In Trilogy of Theophil Magus’ 40 Tales about Man, a great variety of sacred and profane themes, archaic, mythical, contemporary /Moses, Gandhi, Christmas, children, journalism, pilgrimage etc./serves as vivid stimulation for this literary adventure, written with humor, knowledge and wit…in an inviting dialogue with the reader. /Norman Manea – American novelist, essayist);(The Truth, the second book of Trilogy of Theophil Magus is situated in the strange no man’s land where everyday life becomes truly magical. I consider these writings as splendid expressions of a unique vision of our fragmented but marvelously exciting world. Leonard Oprea’s style combines a discovery of hidden meanings of words with a fabulous sense of secret humor. His works received the highest praises from the most influential critics, who rightly compared his vision to works by Thomas Mann, Borges or Paulo Coelho./ Vladimir Tismăneanu – American philosopher, author, essayist); (Leonard Oprea’s 40 Tales of Trilogy of Theophil Magus – The Truth, range from the depiction of the everyday to the mythological and Borgesian to the religious. Honored with numbers of prizes in his native Romania, this writer is a true iconoclast and a true talent./ Adam J.Sorkin – American author, essayist, editor)

Postat de: leonard oprea | 10 aprilie 2016

FLOAREA ROȘIE („SIEG HEIL !” – COMUNISMULUI PEREN)


3 ilustr Rad Clip Noapte de iarnă

Floarea roşie

/Leonard Oprea – Radiografia Clipei – proză – volum interzis oficial în 1988, ediţia I-a Ed.Dacia, 1990; ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, cu referinţe critice la Ed.Curtea Veche Publishing, 2003; curând, a III-a ediție completă și ilustrată, Ed.Tracus Arte, 2016/

„SIEG HEIL !” – COMUNISMULUI PEREN

Îşi dezbrăcase scurta, o aruncase neglijent pe umăr, privi în sus, către soarele acestui aprilie torid – i se părea că împrejurul lui umbra dispăruse – îşi trecu limba peste dinţi şi gingii, cu vîrful ei simţi caninul din care-i rămăsese doar un mic ţurţure negru, nu, săptămîna viitoare o să caut neapărat un dentist bun, pun deoparte două sute, din avans? şi dacă vine gazul? nu-i nimic, ne descurcăm noi, trecînd pe lîngă chioşcul cu îngheţată nu putu decît să ofteze şi să transpire dintr-o dată abundent, făcu efortul disperat de a-şi uita trupul ca lepădîndu-se de o dragoste pătimaş ă şi plină de pofte şi reuşi să revină printre tranzitoare, circuite integrate, bobine şi condensatoare, se întoarse cu paşi febrili, uriaşi, între obiectele gîndurilor pe care le putea orîndui după legi fixe, aflînd astfel mai întotdeauna soluţii la problemele de serviciu, uneori i se întîmpla să tatoneze săptămîni sau luni pentru a găsi aceste rezolvări, dacă nu ideale, cel puţin mici victorii aducătoare de uitare de sine, aşa nu pot fi ucis: afiş al disperării, lăsat în urma tăvălugului prezent-istorie, uite, uite cum apar cuvintele idioate şi mari, pentru că sînt învăţate, memorate din cărţi în cărţi în explicaţii aberaţii întru rostogolirea bolnavului traiului zilnic, mişcat nu numai în sus şi-n jos, ci pe toate coordonatele posibile, care sînt alea? sînt şi gata! mi-e dor de bunăvoinţă şi înţelegere dreaptă, altfel o să-mi continui somnul greţos, pe căldura asta e atît de firească voma, iar mi-am părăsit feuda electronică şi nu e bine, nu e bine! În loc doar să-i lîncezească gîndurile, constată că arşiţa îi putrezea luciditatea, scoţînd la vedere colcăiala viermilor minţii. Înciudat, se opri pentru o clipă, îşi prinse capătul scurtei cu bărbia, după care îşi săltă pe talie blue-jeans-ii jerpeliţi. Sînt prea slab, m-am jignit de tot, îşi spuse Teodor; cu degetele lungi şi nervoase, îngălbenite de tutun apucă din nou scurta şi clătină din cap: cocor slăbit reîntors în primăvară; o nouă primăvară; şi totuşi aceeaşi.
Pas după pas, pe asfalt. Pe gri. Un gri lung, nesfîrşit. Călca repede. Şi, privit dintr-o parte, părea nesigur în păstrarea perpendicularei pe trotuarul cotropit de praf şi căldură. Mai nesigur decît un om beat, mai puţin nesigur decît un om bolnav; normal însă pentru un om cu sufletul apăsat. De tot ce-l înconjura. Nu, nu un necăjit. Pe trotuar, un cocor printre toate călătoarele şi vieţuitoarele obosite de iarnă şi sleite de puteri în prag de înmugurire, plictisite de truda înfrumuseţării – reînviere care, după anumit timp – nimeni nu ştie cînd – devine o povară. Sila, doar un fel de aureolă? a golanului, a intelectualului, a ignorantului sau a mea? se înfioră Teodor. Îşi îndreptă spatele, iar pe chip îşi tatuă rînjetul de primăvară, să revenim la regulatorul electronic, trebuie predat în maximum două săptămîni, altfel ăia vor sări în sus, ar fi necesar un proces-verbal de amînare… dacă semnalul de pe osciloscop… îl bag în aia mă-sii, de semnal… ce-o fi făcînd Alisia? s-au terminat cursurile, e trecut de patru, şi ce-o să facem amîndoi în după-amiaza asta? sublimul trup cu două capete şi aşa mai departe?… nu se poate, e prea cald şi prea primăvară, dar ne me quitte pas, no me quitte pas! unhappy little girl, please, believe me… let me go! şi din contradicţia asta ce va ieşi? ce vom întreprinde? trebuie să acţionăm, monstrul raţiunii naşte somni, dintr-o dată pe rîuri şi pîrîuri de munte-n sus, din cascadă în cascadă spre izbînda finală: depunerea icrelor! după Alisia, trebuie, eu, ea, noi să jubilăm. Scoase un oftat care-l făcu pe trecătorul de lîngă el să întoarcă mirat capul. Teodor îl observă şi-i zîmbi amabil. Mieros. Oarecum batjocoritor. Înţelegător, totuşi. Crud, prin încordarea buzelor. Pierdut, prin lucirea ochilor. Neobişnuit de mari, cu albul ochilor injectat. Ca la fiare. Sau ca la oameni turbaţi. Clarvăzător – prin ascuţimea feţei. Ascetic, din cauza asprimii chipului. Şi cu toate astea, un normal, suferind. Neajutorat? să existe vreo salvare? se întrebă tiuuu, tiuu-iuu, n-aud nici o sirenă, aha, m-au legat de catarg mi-au astupat urechile m-au orbit cu o cîrpă neagră aşa mori liniştit îmi spun ei neluîndu-mi în seamă încordarea tremurul răsunător al corzii în care m-au transformat aşteptînd săgeata ce pusă pe mine aruncată apoi de mine îi poate străpunge unul cîte unul atît de repede încît ar sfîrşi toţi deodată ba nu n-au să moară pisicile negre ele au nouă vieţi mereu mă vor prinde şi lega de catarg…
Întoarse capul şi aţinti cu privirea plăpîndul mesteacăn din faţa clădirii în care locuia.
Realiză gînd, observaţie, gînd, observaţie:…………………………………………………….relaxat, încordat, relaxat, încordat:
…care ar fi rostul meu, cînd mesteacănul leagă lacrimă de lacrimă spre pămînt, în crengi subţiri şi molatec răsfrînte în curbe domoale ca şuviţele părului auriu de copil răsfăţat şi visător…………………….. nu Cătălin, purul Iosif, în raze blînd arcuite, fire cu muguri şi, ici-colo, strălucitoare frunze mici de-un verde ceruit?
Am înnebunit oare?
Apăsă pe clanţă, împinse uşa şi intră. Gangul întunecat, tunel umed. Tac-tac, paşii săi. Glaciali. Sau nu, bucăţi de gheaţă lipite de tălpi. Brr! dintr-o dată în plină iarnă. Alergînd prin două spaţii dreptunghiulare, patru metri pe doi şi un metru jumătate pe cinci, printre: canapea, sobă, noptieră, altă canapea, raft cu bibelouri – Teodor nu reuşise s-o convingă de inutilitatea lor, în spatele cîinilor, păsărelelor,balerinilor de porţelan şi a balerinelor de sticlă – înghesuite cărţi, multe, şi albume de artă; Alisia se opri pentru o clipă, se răsuci pe călcîie şi, înapoi, în prima cameră hol bucătărie, pe lîngă masă, vitrină cu televizor şi aparat de radio, unul peste celălalt, în faţa ferestrei maşina de cusut – obsedante urme de zestre, spunea întotdeauna Teodor – chiuvetă, aragaz, ea se opri din nou şi îşi aranjă părul, apoi refăcu traseul punînd din fugă lucrurile în ordine, aşteptă mişcarea clanţei şi începu să respire din ce în ce mai repede: paşii lui Teodor se auzeau tot mai aproape şi dorea să-l întîmpine ca o adevărată iubită-soţie, nereuşind să înţeleagă că, în fond, de fiecare dată îl primea la fel, monoton şi stupid. Teodor accepta totuşi febrilitatea Alisiei, nu ca pe o anume mişcare exterioară, ci doar ca repetare inutilă a: sînt soţia lui, deci… şi convinse cu el însuşi să zîmbească de fiecare dată: acum, în primul an al căsniciei lor, acum cînd, de fapt, nu mai exista acum.
Teodor intră. Alisia se repezi şi-l îmbrăţişă. Apoi îl sărută. Primăvară, gîndi Teodor. O sărută şi el. Ghici ce ţi-am pregătit? întrebă cristalin Alisia, Ghici, rîse Teodor. Tocăniţă de cartofi şi salată de ceapă cu bulion! se lăudă ea. Bravo! zise el şi o mai sărută o dată. Şi? îl împinse Alisia lovindu-l cu spatele de uşă. Şi? repetă şăgalnic Teodor. Păi… îl aţîţă ea, de ce te-ai oprit? Aha, făcu el. N-ai înghiţi cu greu, aşa, fără nimic…? insistă ea. Nu ştiu, se prefăcu el, deşi îşi închipuia deja. Am găsit vin roşu! răsună victorios glasul ei. Ura! mimă Teodor bucuria în timp ce se gîndea la dentist şi la plata gazului. Privi în dreapta lui şi văzu că masa era pusă. Şi se miră: mai pot să mă bucur. Se spălă pe mîini. Se şterse cu prosopul de pînză aspră. Alisia stătea lîngă el şi-i urmărea atentă toate mişcările. Ce să-i spun frumos? se întrebă el. Nimic, nimic, absolut nimic nu pot să-i spun, o privi pe sub sprîncene, ştii, rîse Alisia, ai cam întîrziat, dar nu, nu m-am supărat, am început să mă obişnuiesc, munca ta – plăcerea ta, combinaţia asta înseamnă un adevărat noroc, mai ales dacă mă gîndesc că eu fac o facultate numai ca să nu ajung la sapă sau strung, sapă şi strung, mişcarea mecanică repugnă, în jurul nostru numai scîrba de automatisme, îi răspunse el şi se apropie de masă; se aşeză pe scaun, adăugînd, parcă mi s-ar lua un interviu pentru vreo emisiune…: bucuria de a munci e raţiunea actului…, e o idioţenie ca eu sau tu, dacă nu sîntem pasionaţi de ceva anume…, lasă-lasă, zise ea, iar vrei să-mi explici: monotonia vieţii animalului în jug, dar, Alisia! se aprinse el, de decîte ori să-ţi spun că nu eu, ci psihologii…, lasă asta! se răsti Alisia, ce vrei? să recunosc că sînt inaptă pentru facultatea pe care-o fac? din nou te gîndeşti la tehnicianul „mărit” cu o ingineră? Alisia, te rog, vrei să ne certăm? „vrei să ne certăm”, eu te aştept aşa… şi-i arătă, cu o mişcare largă a braţului stîng, masa pregătită pentru prînz şi sticla de vin, bine, bine, mormăi împăciutor, pune tocăniţa aia cu gust de fazan; să ştii că am pus mirodenii care-i dau, într-adevăr, un gust anume… îşi apără ea mîncarea; de fazan, rînji Teodor; strici atmosfera, e inutil, se supără ea; vino lîngă mine, o chemă el şi ea păşi legănîndu-şi şoldurile late, dar frumos arcuite, cel puţin asta-i o realitate de necontestat, gîndi bărbatul şi îşi petrecu braţul după mijlocul ei, lipindu-i pîntecul de umărul lui, gata, hai să încheiem discuţia asta stupidă, pune să mîncăm.
Teodor: mestec ce? divina ambrozie, ba nu, ambrozia se bea, ba nu, de fapt, ştie cineva cum e? lichidă, semilichidă sau solidă?
Alisia: mestecă de parcă are gumă între dinţi, ba nu, asta e teama mea, dacă nu dintotdeauna, cel puţin de cîteva luni încoace, aceeaşi, dar ce-aş putea să-i gătesc…? să-i torn vin, după ce termină prînzul, poate ieşim undeva… dar dacă are de reparat vreun televizor, trebuie să-l las, avem nevoie de bani… pe care el nu-i prea obţine, dar de noi nu avem nevoie? e încruntat, cum să fac…?
Teodor: e primăvară, e femeie, iar eu simt, simt, simt şi…?!
Alisia: e primăvară, iar eu vreau să simt ceva, ce?
Teodor: şi ce să facem într-o după amiază de aprilie cu soare şi flori multe, multe…?
Alisia: e obosit, a lucrat peste program, dar eu…?
Teodor: am venit destul de tîrziu, unde naiba să ieşim? abia peste o săptămînă iau banii, unde să ieşim?!
Alisia: …?
Teodor: …?
mulţumesc pentru masă, Alisia. Excelentă. Vinul e bun. L-ai nimerit.
Alisia dădu din cap satisfăcută şi, după ce-şi goli paharul cu vin, se sculă în grabă. Începu să strîngă farfuriile.
Teodor îşi aprinse o ţigară. Trase fumul adînc în piept, dar nu simţi nimic, o ţigară ieftină după o masă obişnuită, ieftină, nimic, nimic, şi acum ce să fac? ce? ce? O cafea? Îl întrebă Alisia; da, da, îi răspunse; dacă vorbirea, continuă în gînd, s-ar limita la monosilabe… dar nu numai ea, gîndurile să fie un fel de acţiuni simple… tot n-am fi adevăraţi roboţi, mai degrabă nişte animale mutilate, trăim pentru a………… trudi-muri, ne împărţim între viaţă şi moarte, înjumătăţim astfel fiecare secundă a noastră: fă cafeaua, îi zise Alisiei, eu merg pînă afară; e gata imediat, spuse ea veselă şi adăugă, ia cu tine nişte hîrtie igienică, senilul de lîngă noi iar a furat sulul; n-am nevoie, răsună mohorît glasul bărbatului.
Teodor intră în chilia cufundată în semiîntuneric, întinse mîna şi bîjbîi pînă găsi comutatorul. Răsuci butonul. Parcă filtrată prin plămînii unui ftizic, lumina gălbuie cuprinse cămăruţa. Privirea rotită, în silă. Şi brusc descoperi, lîngă ţeava rezervorului de apă, aproape de closet – tencuiala căzuse din cauza umezelii – o mică stea roşie; se vede cărămida, gîndi, destinul nostru înscris în stelele de pe pereţi coşcoviţi.
Stinse lumina şi ieşi. Făcu trei paşi, trase încă o dată din ţigară, apoi o aruncă pe ciment şi o strivi cu vîrful pantofului. Ce distracţie îi poţi oferi unei femei simple cînd îţi fluieră vîntul prin buzunare? aa, plimbarea clasică pe sub pomii înfloriţi, mînă-n mînă după umeri sau în jurul mijlocului, ori pur şi simplu unul lîngă altul, legănaţi de boarea înmiresmată, visînd la o căsnicie de aur, rahat! îşi spuse, rahat! repetă tare, scrîşnit.
Inspiră cu putere. În nări îi pătrunse miros de mucegai, de sarmale. Şi de rufe fierte.
Se uită la porţiunea de zid neacoperită de boltă. Prea multă lumină în gaura asta de şobolani, îşi zise. Făcu un pas şi izbi cu piciorul suprafaţa de culoarea ierbii ofilite. Se dădu încet înapoi cu vreo doi metri, pînă-şi lipi spatele de geamul ferestrei de la camera lor.
Zidul îi apăru ca un obstacol în calea cerului.
Grotesc, dar real. Îşi înălţă privirea aţintind-o asupra fîşiei albastre, tivită cu mov străpuns de stacojiu, înghesuită între zidurile cenuşii ale clădirilor de dincolo de zid.
Îşi pipăi buzunarele căutînd o altă ţigară. N-o găsi. Enervat, întoarse puţin capul spre dreapta, vrînd s-o strige pe Alisia.
Atunci observă că în dreptul uşii lor, din spatele zidului se înălţa uşor peste marginea lui o stafie de primăvară:….ce nefiresc e verdele frunzelor ascuţite… se apropie şi, acolo:…………………………………………………….. stacojie, sînge proaspăt, peretele latrinei cu tencuiala căzută, gingaşă, mult prea gingaşă şi sălbatică faţă de iarba împietrită în zid: întinse braţul şi rupse cu grijă floarea…………………………………….o duse la buze. Mirosul ei pătrunzător îi aminti de……… ceva-uitat-de-mult, se concentră, dar nu reuşi să afle ce era acel ceva, o stare sau poate o altă viaţă, un vis? vru s-o cheme pe Alisia, chiar scoase un „A…” dar renunţă şi prinse floarea cu buzele, apoi cu limba; începu s-o mestece tacticos.
Nici un gust. De ce? Scuipă cu putere. Pe zid, pe galbenul bătînd acum într-un alb murdar, o pată întunecată. Atît, întunecată. În casă, Alisia se ruja în faţa oglinzii. Nu-ţi bei cafeaua? îl întreabă. Teodor îşi răni vîrful limbii în caninul spart. Ciot înnegrit. Pînă te aranjezi, mă întind puţin, răspunse. Beau cafeaua cînd mă scol. Deschise ochii. Speriat. Alisia îl zgîlţîia. Hai! auzi? hai în oraş! Nu simţi miresmele care plutesc în aer?! teatral, glasul ei. În cameră mirosea puternic a deodorant ieftin. Mormăi ceva nedesluşit. O apucă de braţ şi o trase spre el. Alisia îşi apropie faţa de a lui. Zîmbea provocator. Cu buzele strident rujate. Teodor o sărută uşor şi îşi aminti de floare, floarea-amurgului, un crepuscul al meu, gîndi. O mai sărută o dată. Apăsat şi muşcîndu-i uşor buza de jos. Gust amar. De medicament. Sulfamidă. Ah, suspină Alisia, rujul, mmm, Teodor, ce-i dragă? M-am mestecat în propriul meu crepuscul şi m-am scuipat, tremurară în el, nerostite, cuvintele. O împinse cu blîndeţe pe Alisia şi-i vorbi răguşit, stins: mai bine ne culcăm puţin, măcar un ceas, sînt prea obosit, lasă, ieşim noi… noi… Închise ochii şi adormi din nou.
Pe buze, îi rămăsese o urmă subţire de sînge.

http://atelier.liternet.ro/articol/2106/Leonard-Oprea/Radiografia-c…

/Leonard Oprea – Radiografia Clipei – proză – volum interzis oficial în 1988, ediţia I-a Ed.Dacia, 1990; ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, cu referinţe critice la Ed.Curtea Veche Publishing, 2003; curând, a III-a ediție completă și ilustrată, Ed.Tracus Arte, 2016/

Postat de: leonard oprea | 9 aprilie 2016

ÎNTR-O DUPÃ-AMIAZÃ, ACASÃ – sau, RADIOGRAFIA CLIPEI


Leonard scriitor portret

leonard oprea

ÎNTR-O DUPÃ-AMIAZÃ, ACASÃ

Motto:

“… pina la urma nu exista alt timp in afara ‘clipei’… care, oricare ar fi ea, contine trecutul, prezentul si viitorul tau… si, astfel, ‘clipa’ este un prezent continuu si infinit, este nemurire si eternitatea ta intru Dumnezeu – infinitatea clipelor fiecaruia dintre noi in timp si spatiu, iertarea si iubirea…fara de care nimic nu este…”

(Theophil Magus)

Ceata se ridicase putin de pe creasta muntelui, însã tot mai înghitea piscul si antena televiziunii, se întindea — limbi uriase de abur negru-albãstrui, urme ale unei explozii aeriene nestinsã încã de umezeala aerului: imaginea unei amenintãri surde, apãsãtoare, spectru de atîtea ori închipuit pînã cînd s-a transformat în realitate înfrigosãtoare, explozia aerianã ce va sã vinã, gîndi Visarion stînd în fata ferestrei cu rame crãpate, acoperite de vopsea albã, scorojitã — si nici mãcar o razã palidã, atît de firavã pe cît de firav poate fi ce? un suflet? pe naiba, sufletul e cu mult mai puternic, ba nu, trainic, desi s-ar putea ca durata sã nu fie totusi calitatea lui fundamentalã de vreme ce va trebui sã piarã o datã si încã o datã si încã o datã, ziua, ora, secunda în care se stinge repetabil nedefinitul ãsta e o datã si nici o razã nu vine de unde ar trebui sã fie un soare?! desigur, cel  dãtãtor de viatã, oricum ceva nãscãtor de viatã, repet de parcã n-as fi convins cã asa e, dar nu pot fi convins din moment ce negura mã înconjoarã si unde voi ajunge gîndind astfel?…

Afarã începu sã plouã. Cu pupilele usor dilatate Visarion privi înlãntuirea stropilor în vine subtiri si transparente. Se asezã încet în fotoliu. Din pieptul lui se înãltã un „ahh!“ înãbusit, sovãielnic, nefiresc chiar, fiindcã aproape pe aceeasi tonalitate se auzi scîrtîitul usor al usii grele, capitonate, cînd fu deschisã si lãsã… sã aparã fata micã, ovalã, pãrînd cu mult mai micã de- cît era din cauza ochilor mari si rotunzi, a pletelor castanii, ciufulite, astfel cã tocul din lemn de culoarea chihlimbarului — anii, fumul, murdãria — decupa în lumina difuzã din încãpere portretul printesei care se uita în jur neîntelegînd: cum de pãrea vie lumina-aceea-asternutã-în-falduri-grele peste mogîldeata ce se ghemuise în plusul verde, ros si scobit pentru a însela îmbiind cu senzatia de molesealã?! cum reusise sã încremeneascã totul si sã amestece toate punctele de reper, stergînd poteca stiutã ce ducea spre bucuria: hai la mine Maria, spune-mi…? însã doar ecoul „ahh“-ului mai fîlfîia rãtãcind printre rafturile pline de cãrþi înghesuite unele peste altele într-un fel de bãtãlie fãrã morti si rãniti, si Maria pãsi pãrãsind pînza imaterialã a tabloului din cadrul usii. Simtind-o, Visarion întoarse încet capul. Urmãri atent lunecarea ei pe covorul ros, acoperit cu flori — arabescurile împreunate, torsionate, migãlite în proaspeþi, incredibil neofiliti de timp bujori abia atinsi de papucii albastri vîrstati cu galben ai mãruntei fetite care zîmbea stingheritã de privirea tristã a omului-matur, mare pentru ea prin staturã si timbrul vocii, acum surpinzãtor demitizat de lipsa surîsului blînd, înþelegãtor si drãgãstos, care întredeschise buzele: ce faci Maria? ai venit la tata? nu prea mã simt bine, dar hai, uite, acolo pe birou sînt creioane colorate, hîrtie cîtã doresti, nu vrei sã desenezi ceva? iar copila dãdu din cap, ezitînd puþin la început, apoi aprobînd atît de tare încît, cu bãrbia ascuþitã se lovi în pieptul ei firav, cu toate cã privirea sa continua sã caute încã poteca spre jocul de care nu reusea sã se mai sature — existenta de om mare — atît de dorit, uneori aproape cã-si ura starea de copil, lucru firesc dealtfel, cãci Visarion regãsea întotdeauna în jocul cu Maria paradisul pierdut al anilor dinaintea rãtãcirii, vesnica rãtãcire pe drumurile prãfuite sau înnoroiate, niciodatã curate si încîntãtoare, ale lumii de si din oameni-mari, astfel cã ochii lor se cãutau totusi: raze paralele încrucisate, asta fiind posibil în nemãrginirea spatiului sufletelor, si Visarion se întoarse din nou spre fereastrã; Maria luã creioanele, hîrtia si se asezã lîngã fotoliu.

O vreme tãcerea nu purtã decît un nume, hîrsîitul-grafitului-pe-hîrtie. Linie. Încã o linie. Altã linie. Curbe. Drepte. Frînte. Înnodate. Care puteau fi cuvintele nerostite?! Omul si omuletul îsi întoarserã capul. Lent. Dar odatã. Zîmbetele lor se retraserã undeva înspre colþurile buzelor, între cutele mici ale pielii. Uscatã la unul. Fragedã la ea. Apoi ochii lor privirã în altã parte, oftînd parcã. Afarã continua sã plouã. Ca si cum as fi chemat-o, îsi auzi Visarion gîndul, mai bine spus, descifrã un fragment din noianul de cuvinte nerostite — pîlpîiri ale unor luminãri aprinse de tristetea celebratã înlãuntrul meu, dar si în afara mea, continuã el dezlegarea gîndurilor încîlcite, si o vãzu pe Maria privind în gol acolo unde se uitase si el mai înainte, deci nu se priveau, se întîlnirã totusi din nou, tatãl meu plînge? se întrebã Maria si, dintr-odatã, dincolo de fereastrã zãri zidurile, ochii îi lucirã de încîntare: rosul cãrãmizilor, ce rosii sînt, curate ca si carnea de vitã tãiatã de mama ieri, pe masa udã — ude sînt cãrãmizile casei, ce mare e, dacã s-ar prãbusi ar strivi cãsuta noastrã, însã ploaia n-o poate înmuia într-atît, iar mîine o sã-l rog pe nenea Virgil sã-mi dea voie sã-i vopsesc si eu gardul cu galben, sã las galbenul sã curgã pe scîndurile cenusii, subtiri, parcã prea mici — barele grilajului de peste drum, cît de mult seamãnã cu niste gratii puse în fata mea si a copilei, zid de puscãrie înãltat toamna, în ceatã si ploaie, pe creste negurã… Maria, ce desenezi? casa lui nenea Virgil, dar nu-mi iese, tatã, e prea udã, mai ales gardul ãla de pe terasã, grilajul de la intrare sã nu-l desenezi, te rog eu, de ce?! asa, e mai frumos zidul fãrã intrare, bine tatã, dar nu vrei sã fac altceva? altã datã îmi spuneai, însã acum nu gãsesc nimic deosebit, Maria, oboseala, se scuzã Visarion, casa asta udã… murmurã distratã fetita si mototoli foaia. Visarion se ridicã din fotoliu. Privi în jur. Patru pereti. Tablouri. Cãrti. Luminã moale. Si cenusie. Deseneazã si tu ceva… orice, sopti el, eu mã duc sã fac un ceai. Vrei sã mãnînci o clãtitã? Maria clãtinã din cap. Visarion o atinti cu privirea, dar fetita se concentrã asupra foii albe de hîrtie pe care si-o trãsese în fatã, si nu-l bãgã în seamã. Visarion iesi din camerã. Scîrtîitul usii acoperi hîrsîitul creionului.

Cînd se înapoie, Visarion se trezi mirat cã încearcã sã zîmbeascã. Nu reusi însã sã-si desclesteze fãlcile. Parcã ar fi muscat din clar-obscurul încãtusat între peretii afumati, ca dintr-un clei ce se întãreste brusc în contact cu saliva. Cu pasi repezi se îndreptã spre fereastrã. Vru sã tragã cu violentã perdeaua. Se opri uimit. De pornirea mînioasã. Fãrã rost. De neexplicat.

Si ploaia continua sã cadã. Monoton si absent. Pe creste ceata era aproape pîclã. Ceaiul l-am lãsat sã se rãceascã, spuse rãgusit si vru sã se apropie de ce obisnuia sã numeascã, nu fãrã emfazã, constient totusi de asta —, „minunatul meu copil si refugiu“ pe care dori sã-l atingã acum, dar Maria i-o luã înainte si-l mîngîie ea pe el, îl sãrutã cu sufletul ei fãrã sã facã altceva decît sã stea acolo, jos, lîngã fotoliu, cu poalele rochiþei rãsfirate — petale albe, strãlucitoare chiar, desfãcute încet si cu grijã ca nu cumva sã nu parã lipite perfect între ele, dintre ele ridicîndu-se trupul ei, lujer nemiscat spre rãdãcina aerianã — capul rotund cu podoaba sa castanie lucind din cînd în cînd, puvilele de pãr zburlite, încãlecate, întinse sã mîngîie foaia de hîrtie imobilizatã de degetele mici, atît de gingase cã abia rãsãreau dintre petalele bujorilor de pe covor, crispate însã, cãci Maria era deosebit de concentratã si Visarion vãzu asta, de fapt îsi dãduse seama încã de cînd intentionase sã smuceascã perdeaua, Maria nu-l auzise vorbind de ceai, asa cã se lãsã sãrutat de sufletul ei si înaintã cu pasi de pisicã, iar cînd ajunse lîngã fetitã îsi tinu rãsuflarea, gest pe care nu si l-ar fi putut explica dacã nu s-ar fi întrebat intrigat, ce-o fi desenînd?! simultan cu porunca asprã ce si-o rostea în gînd copila: pot, trebuie sã pot! însotitã de îndepãrtarea colii cu un gest grãbit, disperat, si abia atunci observã Visarion toate foile din jurul Mariei. Lumina slabã îl împiedicã sã distingã clar desenele; se aplecã sprijinindu-se cu palmele de genunchii îndoiti: cum de reuseste sã deseneze la lumina asta?!… nici mãcar nu le-a colorat… a-ha! un portret, de la o foaie la alta tot mai clar…

Se asezã lîngã Maria.

Afarã, zgomotul ploii. În curînd ziua se va termina, se va sfîrsi în negurã, gîndi Visarion, în cenusiul întunecat strãpuns de stropi mãrunti; apoi lumina unei noi zile: grãdinita, serviciul, cumpãrãturile, grãdinita, trezirea din somnul de dupã-masã, jocul, lectura sau televizorul, si somnul; cu sau fãrã vise? Cufundat în amorþeala zgomotelor, înecat într-o neasteptatã moarte a linistii sale interioare, simþea intens asta si nu-si putea explica motivul, Visarion se încordã si urmãri încotro se îndrepta privirea Mariei care avea ochii mãriti, mult prea mãriti ca sã fie asa doar din cauza mãtãsurilor întunericului ce începuse sã se strecoare în încãpere, si descoperi pe peretele opus bibliotecii, între cele trei tablouri, cel arãtînd un corb rãtãcit printre scoici si ape-cer, cer-ape-si-tãrînã, cel cu bãtrînul vrãjitor în descompunere, el si sfera ca de cristal colorat, planetã roasã de carii si tinutã cu greu în palma sa uscatã, apoi cel mai mijloc, atingînd cu coltul ramei diagonala invizibilã dintre celelalte douã si înfãtisînd sfesnice aprinse la o cinã, nu, nu de tainã, undeva între cele trei tablouri cu rame înguste si albe, între ele si deasupra lor, în sectiunea de aur i se pãru, da, s-ar putea sã fie chiar acolo, altfel nu mi-ar fi sãrit în ochi, conturul…, o umbrã… albã?! nu e alungitã…, se aplecã din nou asupra foii, iar fetita scoase un scîncet, de satisfactie?! se întrebã intrigat si nervos Visarion, apoi luã în mînã una dintre colile date la o parte de Maria si cu un calm fortat: ce-i asta, Maria?! cu glas aproape strangulat, Maria… si-si înãltã privirea spre forma de pe perete în care se recunoscuse atîrnînd într-un cui, gol si mort si inutil: Maria, du-te la culcare. Te rog, du-te, si se ridicã încet de lîngã fetita care tinînd strîns între degete creionul, adormise brusc pe covor; se apropie cu teamã de peretele pecare atîrna, apucã din mers scaunul de lîngã birou, îl asezã lîngã zid si punînd cu grijã piciorul pe tapiseria visinie, odatã cu scîrtîitul arcurilor se împinse în sus, spre el cel golmortinutil.

Prinse cuiul cu degetele si încercã sã-l smulgã.

La început, metodic. Calm. Apoi, cu furie. Pe urmã, cu disperare. Nu reusi decît sã-si sfîsie arãtãtorul mîinii drepte. Mai tîrziu, cam peste un sfert de orã, constatã cã pentru a scoate cuiul nici clestele, nici ciocanul sau dalta nu erau uneltele potrivite. Dupã ce se odihni putin, o luã pe Maria în brate si o duse în dormitor unde o culcã în pãtutul ei cu tãblii albe pe care erau pictate flori si pitici. Maria dormea linistitã. O înveli cu grijã. Apoi o sãrutã pe frunte. Dupã aceea se întoarse în camerã, se asezã jos, în locul fetitei, si începu sã priveascã atent, studiindu-se.

Afarã continua sã plouã. Monoton.

Noiembrie, gîndi.

***

(Leonard Oprea – Radiografia clipei / The X-ray of an instant / short stories and novellas forbidden by the Romanian Communist dictatorship in 1987; Dacia Publishing House – 1990, Romania; the second edition with critical references at Curtea Veche Publishing – 2003, Romania; electronic book by “LiterNet” http://www.liternet.ro/, 2005, Romania)

Digresiune  e textul unui prozator de mare forta, capabil sa “joace” pe toata gama starilor si sentimentelor ( de la tandrete si lirism pina la rinjetul sarcastic ), sigur pe el si pe constiinta lui. Carte de sertar, Radiografia Clipei  e inceptul unui destin literar pe care il cred de exceptie. “ ( Ioan Holban – Cronica , 50/ 1990 )

… 

Radiografia clipei –  carte interzisa înainte de 1989 si aparuta în zilele tulburi ale intiiului an de libertate, 1990 – se reîntoarce la cititori în aceste vremuri mult mai faste , pentru a-i putea fi apreciate cum se cuvinevaloarea, importanta, din pacate si actualitatea, intacta, la peste cincisprezece ani de la facere si treisprezece de la prima editie. Între timp, desi locuieste in Boston, SUA, Leonard Oprea si-a consolidat pozitia de foarte important scriitor român contemporan, mai ales prin Trilogia lui Theophil Magus, publicata ( 2000 – 2002 ) la editura “Polirom”. În adevar, un excelent moment pentru re-editare – cititorul de astazi, vietuitor într-o lume mai asezata , un cititor mai deschis prin urmare, magiei literaturii de inalta valoare, va descoperi farmecul continuitatilor stilistice si tematice ale autorului, dar si  mistica noilor sale sensuri ( trilogia amintita ) create de odiseea lui geografica, mundana si, in primul rind, spirituala. “( Liviu Antonesei /  ianuarie 2003, Iasi )

 “ Recitita dupa treisprezece ani de „tranzitie”, Radiografia Clipei , aceasta fosta carte de sertar isi pastreaza tragismul si urgenta, ba poate si le amplifica: acum stim ca iesirea din marasmul comunismului romanesc nu a reusit inca. Recitita dupa ultimele volume publicate de Leonard Oprea, construite in jurul figurii lui Theophil Magus, cartea de fata devine prefata inca saturata de istorie a unor meditatii mistice care, dincolo de esenta lor atemporala, ne vorbesc despre fiintarea noastra in timp.” ( Sorin Antohi / ianuarie 2003, Budapesta )

 


Zentralbild/Sturm 1. Mai 1953 - Kampftag der Werktätigen für Frieden, Einheit, Demokratie und Sozialismus Demonstration auf dem Marx-Engels-Platz in Berlin. UBz: An der Spitze des Demonstrationszuges: Die Bilder von Marx, Engels, Lenin und Stalin.

1 Mai 1953 – Kampftag der Werktätigen für Frieden, Einheit, Demokratie und Sozialismus
Demonstration auf dem Marx-Engels-Platz in Berlin.

De parcă Arhipelagul Gulag ar fi fost…Disneyland…

sau, PAROUSIA 

 

În istoria creștinismului s-au întâmplat multe catastrofe – poate

mai multe și mai cumplite decât în istoria oricărei alte religii – dar,

cu adevărat cataclisme au fost doar trei și toate trei cu caracter clar

de genocid: primul și al doilea război mondial și comunismul.

Iar ultimul, comunismul – cel mai îngrozitor dintre toate, de

neegalat prin performanțe antichristice.

Comunismul se detașează net și victorios față de celelalte două

cataclisme printr-un unic, inegalabil record, anume, trădarea

desăvârșită a Domnului Iisus Christos printr-un acord tripartit

care a alcătuit (și încă funcționează) trinitatea antichristică

distrugătoare de om întru Credință.

Iată acest acord perfect articulat: trădarea Bisericii în numele

păcii creștine care conserva credința; de fapt, pactul de neagresiune

în numele conservării liniștii și privilegiilor personale ale clerului;

trădarea creștinului, devenit partizan comunist în numele

promisiunii marxistleniniste care, evident, abunda în mesaje de

tip eschatologic și milenarist (și care împlătoșată / mascată astfel,

convinge și cucerește (iar comunismul, zâmbind frumos, preia

rolul social-cultural al Bisericii, dar ocupă triumfător și poziția

Statului de sorginte creștină, înlăturându-l fără negocieri și fără

compromisuri politice, însă cu preluare de mijloace economice

totală și necondiționabilă); trădarea creștinului, ne-devenit

partizan comunist și care, în numele luptei sale creștine împotriva

comunismului, a abordat și practicat cu detașare patriotică

sloganul: „Fiecare creștin pre limba lui piere!”

Din mai multe puncte de vedere conținute în cele mai sus

notate, se poate afirma fără ezitări că, Apocalipsa a fost consumată

„aproape în întregime” în spatele Cortinei de Fier.

„Aproape în întregime”, deoarece, revoluțiile sau mai precis,

mișcările de tip revoluționar din Europa lui decembrie 1989, nu au

marcat nicidecum sfârșitul definitiv al comunismului.

Sub o formă sau alta, fie numită, „tranziție postrevoluționară”,

fie, „tranziție postcomunistă” sau în alt fel, în funcție de necesitățile

discursului politologic, tentativa de resurecție a comunismului este

însă constantă în țările europene ex-comuniste.

Cât despre comunismul asiatic, ori cel al Americii latine, sau

cel african, de la formele sale cele mai autentice și până la derivatele

lui (deci în punctele sale esențiale, adică dogma și consecințele ei

maligne) a rămas neschimbat. Încă există așadar, peste tot în lume

focare de infecție active.

Astfel, în mod evident, tratamentul anti-comunist este

incomplet și puțini sunt aceia care realizează necesitatea imperioasă

a existenței unui vaccin anti-comunist eficient.

Omenirea pare să fi preferat însă, vaccinul uitării rapide…

Ieftin și extrem de la îndemână…

Procesul-de-Pocăință al Bisericii și al creștinului, partizani

marxist-leniniști declarați până nu de mult în țările europene excomuniste,

întârzie să apară.

Peste cei aproape 50 de ani de crime odioase se așează încet,

încet o „diafană” liniște „creștină”…

Satan a biruit în această bătălie lăsând, cum spune psalmistul:

„… omul să biruie!”

Din fericire mai sunt destui cei care se roagă astfel: „Doamne,

nu lăsa omul să biruie!”

Sunt convins că trezirea va exista. Omul întru Dumnezeu va

birui asupra sa-însuși, biruind răul din el.

Parousia va fi posibila doar atunci.

Însă până la trezire va fi cale lungă. Și spinoasă.

Vidul de Credință nu se umple cu Credință doar bătând din

palme.

Fiindcă actul Credinței începe cu responsabilitatea și etica ta,

complet asumate de tine față de aproapele tău, cel aflat în nevoie

de Dumnezeu.

Iar morala iubirii de semen ca pe tine însuți, așa cum superb

și imparabil o prezintă Sfântul Apostol Pavel în „Epistola I-a către

Corinteni, cap. 13: Întâietatea dragostei”, înseamnă dobândirea

puterii de jertfă comparabilă cu aceea a Domnului Iisus Christos

pe cruce.

O, da, trezirea nu se știe cât va dura și cât de dureroasa va fi. Iar

în această privință, Mircea Eliade are perfectă dreptate:

„Creștinismul se adeverește a fi netăgăduit religia „omului

căzut”: și aceasta în măsura în care omul modern este iremediabil

integrat în istorie și în progres, și unde istoria și progresul sunt un

progres, implicând amândouă abandonarea definitivă a paradisului

arhetipurilor și repetiției.” (Le Mythe de L’Eternel Retour, cap. IV,

La terreur de l’histoire)

Nimeni nu știe ziua Parousiei.

Iisus ne spune:

Cât despre ziua sau ceasul acela, nu știe nimeni: nici îngerii

care sunt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.” (Marcu 13 / 32)

Ori poate fiindcă am convingerea fermă că nu sunt singurul

și nu suntem doar o mână de oameni cei care credem astfel

Parousia a și început.

Căci așa cum Credința este eminamente individuală, nu poate

fi altfel Parousia.

Domnul Iisus Christos adaugă:

Luați seamă: vegheați și rugați-vă căci nu știți când va veni

timpul acela!”

(Marcu 13 / 33; Matei 24 / 42 și 25 / 13; Luca 12 / 40 și 21 / 34;

Romani 13 / 11 și 1 Tesaloniceni 5 / 6)

Grea treabă!

S-ar putea ca în Statele Unite ale Americii sau în România să

aibă loc alegeri anticipate; s-ar putea ca în Balcani să reizbucnească

războiul naționalist; s-ar putea ca brusc China să se alieze temeinic

cu noua Rusie; s-ar putea ca din Anglia să mai apară vreun nou

virus mai ciudat și mai distrugător decât „boala vacii nebune”

sau „foot-mouth disease”; s-ar putea ca în Africa foametea și

AIDS și războaiele civile să ducă la constituirea primei carantine

continentale din istoria omenirii; s-ar putea să crească din nou

prețul benzinei; s-ar putea să fluctueze rata șomajului; s-ar putea

ca economia mondială să se blocheze din cauza unui imbatabil

virus de computer; s-ar putea ca sexul și educația de orice fel

să devină simple chestiuni de adaptare individuală la realitățile

virtuale ale cyberspațiului; s-ar putea ca premiile Oscar să devină

mai importante decât cele Nobel; s-ar putea ca Olimpiada să

devină o nouă Bursă mondială; s-ar putea ca lectura unei cărți

tipărite să devină o problemă insurmontabilă etc. etc. etc. și așa mai

departe, ca să nu mai vorbim de toți acei „s-ar putea” cotidieni și

individuali, nenumărați și veșnic schimbători, dar niciodată parcă

în bine…, nu-i așa?

Vor fi mereu motive de somn plumbuit… Ca al ucenicilor

Domnului Iisus Christos în Grădina Ghetsimani (Matei 26 / 40-

41; Marcu 14 / 37-38; Luca 22 / 45-46).

Și așa cum spuneam:

Încă nu există nici măcar încercarea vagă de a se iniția vreun

Proces-de-Pocăință al Bisericii și al creștinului, foști partizani

marxist-leniniști în țările europene ex-comuniste, unde milioane și

milioane de oameni au murit în închisorile comuniste, în lagărele

de muncă forțată sau pe marile șantiere ale ex-societății comuniste

multilateral dezvoltate…

De parcă Arhipelagul Gulag ar fi fost… Disneyland…

Peste cei aproape 50 de ani de crime odioase se așează încet,

încet o „diafană” liniște „creștină”…

Impenetrabilă parcă la Cuvântul Domnului:

Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii

Mei; veți cunoaște Adevărul și Adevărul vă face liberi.” (Ioan 8 /32)

(volumul III, Meditații / Trilogia lui Theophil Magus / ediție integrală, ilustrată si adăugită, 690 pagini/ Editura Eikon, București,

România, 2015. Prefața: Vladimir Tismăneanu, Postfața: Liviu Antonesei. /

http://www.gaudeamus.ro/ro/international/program/program_gaudeamus2015.pdf#page=19. )


Leonard O Meditation 7

leonard oprea

Prezentul continuu: Lăutărism / Partidul Bacșiș-Pupat-Scrisorica & Co

În România de azi practic nu există diferențe între partidele politice privind „ideologiile” lor, decât, oarecum, la nivelul platformelor electorale. În momentul guvernării toate dovedesc că nu cunosc/practică decât o singură ideologie, interesul individual în dauna interesului național. Iar la o cercetare atentă se dovedește clar că în România de ieri și de azi, până la urmă – clasa politică s-a autoidentificat și se identifică mereu cu intelectualitatea română. (Iunie 2004, Boston, SUA /… cine își mai aduce aminte de Corneliu Coposu?)

Dragul meu cititor, ieri, 17 iunie 2004, am primit un scurt e-mail de la filosoful american în științe politice, profesorul și eseistul Vladimir Tismăneanu. Iată ce îmi scria:

Azi, 17 iunie, s-a stins din viață Jacek Kuron, la 70 de ani, unul dintre oamenii cei mai curați și curajoși pe care i-am cunoscut în viața mea. A fost mentorul lui Michnik, prietenul lui Havel, inspiratorul Solidarității, respectat de toate personalitățile poloneze, de la Papa Ioan Paul II, la Lech Walesa. Până și Jaruzelski a recunoscut că regretă că a ordonat arestarea sa în 1981, când s-a proclamat sinistra Lege Marțială. Pentru Europa de Est, pierderea lui echivaleaza cu a lui Saharov, sau, mai recent, Reagan. Figura gigantică – l-am cunoscut personal, am poze cu el, la Varșovia – era ministrul muncii, când, în 1994, am fost la el acasă. Locuia în continuare într-un apartament de bloc muncitoresc. A ramas pâna la moarte exponentul liberalismului civic, aparând, în egală măsură, ideile și valorile justiției sociale. Cartea lui de memorii, „Credința și Eroarea”, este un document indispensabil și indepășabil pentru înțelegerea fenomenologiei rezistenței anti-totalitare în veacul al douazecilea.”

Citind e-mail-ul semnat de Vladimir Tismăneanu, mi-am adus aminte de Corneliu Coposu (1914-1995). Cel care a luptat constant și eroic împotriva comunismului, cum puțini au luptat în lumea asta; cel care a petrecut 17 ani în sinsistrul Gulag românesc al dictaturilor comuniste. Cel numit imediat dupa moartea sa “Pater Patriae”; cel care înainte de moarte a fost onorat cu “Legiunea de onoare” din partea statului francez; cel primit la Vatican de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea… În temința comunistă Corneliu Coposu scria:

“Statornice inimi curate, ce bateți la fel cu a mea,

Vă cheamă iubirea de frate, din temnița aspră și grea!”

Da, mi-am adus aminte de titanul Corneliu Coposu… Mort cu doar 9 ani în urmă.

Astfel m-am întrebat: cine își mai aduce aminte de Corneliu Coposu? 

Și, uite așa, din aproape în aproape, am continuat să mă întreb despre multe altele privind politica și cultura româneasca în acest prezent.

Ce să fac?… vrând-nevrând am ajuns să am în fața ochilor tabloul unei lumi, dacă nu în dezastru, atunci cu siguranță în pragul dezastrului.

Da cititorule, sunt sigur că îmi vei replica astfel: uite ce s-a întâmplat la alegerile locale din acest an – am învins!

Nu, te rog nu te îmbăta cu apă rece! Analizează atent cu ce procent ai învins și nu uita că România se vrea în Uniunea Europeană… Adică vor asta și pesediștii…; căci, ce e politica înainte de toate, decât business? Apoi, mai adu-ți aminte că la fel ai reacționat și când l-ai ales președinte pe Emil Constantinescu… Și ai vazut ce s-a întâmplat, cum ai trait… Sau ai uitat deja? Bine, bine, îmi vei spune – confuzat pe buna dreaptate, chiar furios – dar de ce mereu ni se întâmplă așa, de ce?

Eu voi încerca să-ți răspund cât se poate de simplu, nu ca un politolog, doar așa, hai să zicem, ca un scriitor:

În România de azi practic nu există diferențe între partidele politice privind „ideologiile” lor, decât, oarecum, la nivelul platformelor electorale. În momentul guvernării toate dovedesc că nu cunosc/practică decât o singură ideologie, interesul individual în dauna interesului național.

Iar la o cercetare atentă se dovedeste clar că în România de ieri și de azi, până la urmă – clasa politică s-a autoidentificat și se identifică mereu cu intelectualitatea română.

Iar despre intelectualitatea română, uite ce scria Mircea Eliade în 1935:

“Văzută de departe, politica noastră culturală și propaganda noastră în străinatate se dovedește o creație de inconștienți sau de demenți. Încercați să vă imaginați ce ar fi țara românească dupa ce Liviu Rebreanu și Papadat-Bengescu ar fi traduși și lansați în toată lumea: dupa ce universitățile noastre ar fi încăput pe mâini tinere; după ce atașații de presă din străinătate ar fi înlocuiți cu oameni harnici și pricepuți – imaginați-vă toate acestea și veți înțelege ce vor crede generațiile următoare despre noi. Ar fi atât de simplu ca roumain, rumenian, rumane și rumeno să nu se mai lege în memoria europenilor de “bacșis-bacșis”, de inacapacitate politică și de conștiința ieftin de cumpărat – ci de opera unui Rebreanu, Blaga, Brâncusi sau Enescu. Ar fi atât de simplu… Un ministru inteligent ar înțelege că, în starea de lucruri de astăzi, singura ofensivă ieftină și eficace împotriva insultelor legate automat de numele neamului nostru, ar fi ofensiva valorilor maxime și specifice. Dar nimeni nu înțelege. “ (Mircea Eliade – Roumain, Rumenian, Rumane, Rumeno / 1935)

Da, într-adevăr, recunoaște și tu cititorule : “…dar nimeni nu înțelege.”

Vreo explicație? Da, uite una teribil de bună. Cea a lui Constanin Noica:

“La treapta imediat mai jos de cea a omului de format mare, polihistorismul creator al românului, deschiderea sa către mai multe lucruri deodată, înțelegerea sa atât de cuprinzatoare, dar acum fără suficientă acoperire, nici creativitate, devine lautărism.” (C. Noica – Memoriu către Cel de Sus sau Modelul Cantemir / 1973).

M-da… Greu de găsit replica potrivită la “ghilotinarea” executată de Constantin Noica.

Fiindcă argumentul direct și imediat este chiar realitatea existenței prezente a intelectualității române.

Dincolo de tot ceea ce, tu cititorule și eu, noi știm despre intelectualitatea româna, trecută și prezentă, dincolo de aceste Alegeri 2004 și culisele lor labirintice și rău mirositoare, de dată recentă eu îți reamintesc doar scandalurile produse la Târgul Internațional de Carte “Bookarest 2004”, scandalul de primă mână fiind acordarea premiilor Asociaței Editorilor Romani (AER – adică, da, aer…). Sau, linșajul mediatic lansat asupra creatorului Școlii politologice românești moderne, Vladimir Tismaneanu, provocat de apariția cărții sale “Marele Șoc”, un dialog cu Ion Iliescu (carte atât de necesară pentru o reală istorie politică a României).

În sfârșit, pe scurt, în lumea intelectuală românească funcționează splendid aceste “principii călăuzitoare”:

bacșișul, pupatul în fund și scrisorica (lui Agamiță Dandanache)

Da, deziderate aplicate în varii forme, de la ad litteram și pînă la ce numești tu, cititorule, victoria ta în aceste Alegeri locale 2004. Da, funcționează splen-did.

Așadar, fiind clasa politică română identică – până la urmă – cu intelectualitatea română, partidul care conduce țara nu este altul decât:

Bacșiș-Pupat-Scrisorica & Co“.

Adică o afacere stabilă și mereu rentabilă de ani și ani și ani… De zeci de ani și zeci de ani…

Prin urmare, cine să-și aducă aminte de Corneliu Coposu ?!

În consecință, eu te rog cititorule adu-ți aminte aceste cuvinte: “Voi sunteți sarea pamântului. Dar dacă sarea își pierde gustul, cu ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni.”

(Evanghelia după Matei 5/13-16)

Postat de: leonard oprea | 18 martie 2016

MELODRAMA – EMIL CIORAN


tumblr_mgow1y93xx1rbxbmeo1_500[1]

MELODRAMA – EMIL CIORAN

Fără Iisus Christos… Friedrich Nietzsche ar fi fost lipsit de subiect și predicat filosofic.

Șansa de a trăi întru a fi tu însuți – ești tu însuți întru Dumnezeu…” (Theophil Magus)

***

Truism: Emil Cioran este și va ramâne autorul unei opere literar-filosofice unică și inegalabilă în cultura universală.

Însă pentru mine, Emil Cioran încarnează triumful absolut al celei mai malefice manifestari  a naturii românului, anume: negativismul.

Dovada irecuzabilă este însuși Emil Cioran care, cu sisifiană înverșunare, prin cuvânt trăit-scris a rostogolit mereu ura și negarea de sine-însuși ca român.

Într-o „Românie literară” din septembrie 2000 (Emil Cioran – Caiete) am aflat cele de mai jos:    … prin aprilie 1969, Emil Cioran scria:

„E sigur că sîntem marcaţi de spaţiul „cultural” din care venim. Transilvania păstrează o puternică amprentă ungurească, „asiatică”. Sînt transilvănean, prin urmare… cu cît îmbătrînesc, cu atît îmi dau seama că aparţin, nu numai prin originile mele, dar şi prin temperament, Europei Centrale. Treizeci de ani trăiţi la Paris nu vor şterge faptul că m-am născut la periferia imperiului austro-ungar.”

Şi tot pe atunci:

„Ce-ar spune taică-meu, care în timpul primului război mondial a fost deportat la Sopron, dacă m-ar vedea ascultînd la Paris, ceasuri întregi, muzică ţigănească maghiară? Însă, la drept vorbind, această muzică aparţine atît de organic lumii Europei Centrale din care vin, încît orice formă de reacţie şovină faţă de ea ar fi deplasată. În sufletul meu mă simt român şi ungur, poate mai mult ungur decît român”.

În decembrie 1971:

„În vreme ce muzica populară românească, cu excepţia doinei, mă lasă rece, mă oripilează chiar, cel mai banal refren maghiar mă răscoleşte cum nimic nu mă poate răscoli.  În mod normal dacă „România” n-ar fi existat, mi-aş fi făcut studiile la Budapesta şi la Viena; sînt un om al Europei Centrale şi am în sînge tot fatalismul acestui popor fără noroc, dar în acelaşi timp sînt austro-ungar, aparţin vechii monarhii.”

În 28 februarie 1971:

„Mi se reproşează anumite pagini din „Schimbarea la faţă”, carte scrisă în urmă cu treizeci şi cinci de ani! Aveam douăzeci şi trei de ani şi eram mai nebun ca oricine. Am răsfoit ieri această carte; mi s-a părut că am scris-o într-o viaţă anterioară. Oricum eul meu actual nu se mai recunoaşte drept autor. Ce încurcată e problema responsabilităţii! Cîte lucruri am putut să cred în tinereţea mea!”.

Şi dupa citeva zile:

„Am vorbit îndelung la telefon cu Eugen Ionescu despre Garda de Fier; spunîndu-i că simt un fel de ruşine intelectuală că m-am lăsat sedus de ea; el îmi răspunde nimerit că am „marşat” pentru că mişcarea era „complet nebună”.

Iar în aprilie, acelaşi an:

„Ce-i datorez Gărzii de Fier. Consecinţele pe care a trebuit să le îndur pentru o simplă înfierbîntare de tinereţe au fost şi sînt atît de disproporţionate, că după ea mi-a fost cu neputinţă să mai îmbrăţişez vreo cauză, chiar şi inofensivă, nobilă sau Dumnezeu mai ştie cum. E bine să plăteşti scump o rătăcire de tinereţe; vei fi cruţat, mai tîrziu, de o mulţime de decepţii”.

În septembrie acelaşi an: 

„Garda de Fier? Demonii de dreapta, adepţi ai ortodoxiei aflaţi ideologic la antipodul celor pe care i-a denunţat Dostoievski, dar psihologic foarte asemănători. Fenomen neromânesc. Aşa se face că şeful G. de F. era slav. Un fel de Hatman.”

Astfel – chiar dacă e realmente sincer, de fapt, cum spuneam, cu sisifică disperare,   Emil Cioran a încercat să rămână cât mai mult posibil „tânăr și rătăcit” îmbrățișând cu voluptate, extatic – îl citez: „E bine să plăteşti scump o rătăcire de tinereţe; vei fi cruţat, mai tîrziu, de o mulţime de decepţii”.

Când, mai târziu?

Cine este Emil Cioran?

Un mare român?

Un genial cugetător?

Nu știu…

Mai degrabă doar atât:

… în cultura universală un erudit de exceptie, uneori atins de geniu, dar complet nefericit, trist și mai ales, mai ales… cenușiu și meschin – nu o dată.

Nu s-a iubit decât pe sine-însuși.

Aduce – oarecum – cu Nietzsche.

Tragedia lui Nietzsche însă – a fost cumplită, fiindcă și-a otrăvit letal inima, încă din clipa când  a declarat „Gott ist tot !”, fără să-și asume clar, direct, responsabil consecințele  acestei sentințe, nici o îndoială, personală/ emoțională.

Nu îl poti declara pe Dumnezeu mort, dacă nu L-ai cunoscut. Iar dacă L-ai cunoscut, nu Îl poți declara mort.

(2 ‘RESPIRAȚII’ despre MIZERIA UMANĂ – IISUS CHRISTOS și NIETZSCHE/ https://magultheophil.wordpress.com/2010/12/27/leonard-oprea-2-resp…)

Și apoi, Friedrich Nietzsche, genialul poet romantic, a continuat totuși să trăiască doar pentru a înnebuni încet și fără speranță, ca un autentic supraom.

Pot spune liniștit, într-o percepție ordinară – amintește de celebrul personaj al lui Jack London: Lup Larsen.

Jalnic.

În acest absolut real context, mai sus schițat, cazul Emil Cioran e pentru mine mai degrabă o: MELODRAMĂ.

În consecință (și spre dezamăgirea lui Emil Cioran însuși) un caz atât de … uman.

Atât de omenesc.

Dar, cu atât  mai valoros pentru exorcizarera omului și, în special a omul-român posedat de demonul negativismului.

Neîndoielnic, cu mult mai mult decât Emil Cioran însuși – da, chiar el – și-a dorit vreodată această creștină tămăduire.

… se limpezește

râul după ploia grea…

splendoarea toamnei…”

***

(from „Theophil Magus – Living in America” / volume II / Copyright © 2011 by Leonard Oprea. All rights reserved. Leonard Oprea created the Breathing, an original type of essay in Romanian and world literature.The Breathing is a short, simple yet profound meditation on human condition, a meditation ended by a haiku. But – this haiku does not finish the meditation. In fact, it re-opens this reflection to new questions and responses on human destiny. There are 100 Breathings in Leonard Oprea’s work „Theophil Magus – Confessions 2004 – 2006”, ed. „Universal Dalsi”, 2007, Romania)


Leonard Oprea scriitor portret1JPG

 

POVESTE DESPRE SFÂNTUL ANTON DE PADOVA

Odată, demult, în vremuri despre care puţine se ştiu, a trăit un călugăr franciscan numit Anton. Şi era acest om atît de bun, drept, milostiv cu iubire şi credinţă, încît Domnul Iisus Christos i s‑a cuibărit în braţe în chip de prunc. Şi, chiar în acea clipită i‑a dăruit lui Anton crucea neprihănirii. Iar Anton astfel şi‑a purtat crucea în viaţă, încît oamenii l‑au iubit şi binecuvîntat pentru totdeauna.

Multe s‑au povestit despre minunile, binefacerile şi viaţa curată a Sfîntului Anton de Padova, căci Padova a fost ţinutul cel mai drag lui.

Dar, este şi o poveste mai puţin cunoscută.

Astfel, după cum prea bine se ştie, Sfîntul Anton – sătul de lume, de minuni şi vindecări, sătul de pre­dici şi de necredincioşi aduşi pe calea Domnului, sătul de lume şi sătul parcă p^nă şi de el însuşi – s‑a ascuns în micul schit Campo San Pietro, din ţinutul Padovei. Pe de altă parte, era şi bolnav, trupeşte, de prea multele lipsuri îndurate în lungile sale pere­grinări, neavînd altceva decît sutana aspră de pe el, şi îşi dorea loc de hodină pentru curmarea îndoie­lilor, împăcare şi linişte şi, poate, însănătoşire.

Însă la doar cîteva zile după ce găzduise în acel lăcaş, la poarta schitului bătu un drumeţ ostenit. După înfăţişare, port şi vorbă părea a fi un om al munţilor, un păstor. Sfîntul Anton îl primi cu dra­goste şi‑l omeni creştineşte, cu tot ce avea mai bun în casă.

A doua zi, dimineaţă, după ce aşteptă ca Sfîntul Anton să‑şi termine rugăciunea, omul spuse:

– Dumnezeu să‑ţi dea răsplată pentru cum m‑ai primit, cum m‑ai omenit şi cum nu m‑ai întrebat nimic. Dăruieşte şi vei dobîndi. Iată acum darul meu! Ca şi tine, am fost bogat şi am devenit sărac întru Dumnezeu. Am trăit fiind drept, bun şi milos­tiv şi cu iubire de Iisus. Cuvîntul Lui m‑a îmbogăţit clipă de clipă, ceas de ceas, zi de zi. Am credinţa că sînt unul dintre săracii bogaţi ai lumii. Şi nu aştept răsplata acestei lumi. S‑a răspîndit vestea că eşti omul Domnului. Am bătut cale lungă pînă aici şi te rog, cu umilinţă, să‑mi alini chinul: mărturiseşte‑mi deci, oare dacă am făptuit în adevăr o viaţă întreagă, de ce sînt atît de sătul de astă lume; de ce lehamitea mi‑a cotropit sufletul? Ce n‑am înţeles din Cuvîntul Domnului, ce‑mi lipseşte?

– Curajul, a şoptit pe negîndite Anton. Şi nici n‑a ştiut cînd a plecat drumeţul.

***

Trecuseră luni de cînd acel păstor fusese oaspe­tele Sfîntului Anton.

Iar Anton părăsise micul schit şi îşi făcuse colibă, nu departe de schit totuşi, într‑o scorbură a unui stejar uriaş, undeva pe malul pîrîului cristalin al pădurii. Acolo stătea aproape ceas de ceas în post, rugăciune şi întrebare. Căci rostise acel cuvînt, îl mărturisise şi nu aflase de ce şi care‑i este înţelesul. Şi la început mintea, apoi sufletul, dar şi inima îi fuseseră năprasnic ispitite în fel şi chip nu doar de un diavol, ci de legiuni întregi, cîte una pentru fiecare dintre cele zece porunci, toate odată pentru crucea dăruită de Domnul izbindu‑l. Şi Satan răsărea de peste tot, zi şi noapte, din cer, din apă, din pămînt.

A venit însă şi ziua, ceasul cînd sub cerul azuriu, acolo în codrul verde, nu departe de micul schit, aşezat în scorbura sa, oglindit în apa cristalină aşa cum stătea aşezat, cu bărbia sprijinită de mînerul toiagului, cu privirea aţintită înlăuntrul său şi fără putinţă a fi ispitită de năluciri şi alte înfăţişări necurate, Sfîntul Anton a rostit încet şi rar:

– Dă‑mi, Doamne, curajul să am viaţă veşnică pentru a îndura şi vindeca durerea acestei lumi. Dă‑mi, Doamne, curajul să zîmbesc cînd înţeleg. Dă‑mi, Doamne, curajul să mă bucur cînd vindec. Dă‑mi, Doamne, curajul să am harul Tău. Amin.

În jurul său s‑a rînduit atunci loc de odihnă şi împăcare şi linişte – acolo, în codrul bătrîn şi verde, pe malul pîrîului cristalin, sub cerul azuriu. Iar Sfîntul Anton a suspinat. După care şi‑a dat Duhul.

Iar Domnul i‑a împlinit ruga. 

A TALE OF SAINT ANTHONY OF PADUA

Once upon a time, in an age about which we know very little, there lived a Franciscan monk called Anthony. And this man was so good, just, merciful, loving, and faithful, that Lord Jesus Christ nestled in his arms as a child and bestowed the cross of chastity on Anthony. And Anthony bore his cross through life, so that men loved and blessed him ever after.

Many are the tales of the wonders, the well doings, and the chaste life of Saint Anthony of Padua, for Padua was the land he cherished the most.

But there is also another tale, less known.

According to it, Saint Anthony hid in the small hermitage of Campo San Pietro, in Padua, as he became tired of the world, the wonders and the healing, the sermons and the heathen he brought to God’s ways. He was also bodily sick with the discomforts of his long pilgrimages during which he had no more than his cloak. He craved for a place to find rest from his doubts, comfort for his soul and peace, and maybe to heal himself.

Few days after he came to that shrine, a weary traveler knocked on the gate. Judging by his appearance, his clothes and his speech, he seemed to be a man of the mountains, a shepherd. Saint Anthony welcomed him lovingly and shared with him everything he owned.

The next morning, having waited for Saint Anthony to finish his prayer, the man spoke:

‘May God repay you for the way you welcomed and treated me without asking me anything. Give and you shall receive.

Now here is my gift. Like you, I was rich once and have become poor for the love of God. I have lived in justice, kindness, and charity, and I have loved Jesus. His word made me rich every moment, every hour, and every day. I believe I am one of the wealthiest paupers in this world. Nor do I expect any worldly reward. Word has it you are a man of God. I’ve come a long way and I humbly ask you to end my torment: tell me if I have really done right all my life, why am I so sick of this world, whence the disgust that overwhelms my soul? What have I misunderstood in God’s word, what do I lack?’

‘Courage’, Anthony whispered unawares. And he hardly noticed when the traveler was off.

***

Months had gone by since the traveler was Saint Anthony’s guest.

And Anthony had left the little hermitage and built himself a hut not far from it, in the hollow of a giant oak, by the clear brook, deep in the woods. There he spent almost every hour of the day fasting, praying, and searching. For he had spoken that word in truth but had no idea why, what its true meaning was. And first his mind, then his soul and heart had been terribly and variously tempted not by one, but by legions of devils, one for each of the ten commandments, and all punishing him for the cross God had offered him. And Satan rose everywhere, day and night, from the sky, from the water, from the earth.

The day came, though, when, under the blue heavens, there in the green woods, not far from the little hermitage, mirrored by the clear water as he sat in his tree hollow, leaning on his old stick, staring hard within his soul, and free from temptations and impurity – the day came when Saint Anthony slowly and softly spoke:

‘Give me, O Lord, the courage to live forever and suffer and heal the pain of this world. Give me, O Lord, the courage to smile when I understand. Give me, O Lord, the courage to enjoy healing.

Give me, O Lord, the courage to carry your gift. Amen.’

Then everything around him became a place for resting, for comfort, and for peace, there in the green old woods, by the clear brook, under the blue heavens. And Saint Anthony sighed with relief. Then he breathed his last.

And God granted him his wish.

  • Trilogy of Theophil Magus – The Truth, Ed. Xlibris Corporation/ a Random House Ventures/ ; (roman compus din povestiri filosofic-religioase); (prefața – Vladimir Tismaneanu; postfața – Liviu Antonesei): (Library of Congress Control Number: 2008901520/ ediții ilustrate: ISBN13: 978-1-4363-2365-9 /Trade Paperback; ISBN13: 978-1-4363-2366-6 /Hardback); SUA, 2008.

 


images6CGRX975

poveste: TĂIETORUL DE LEMNE, TIGRUL, FRAGA … / a tale: THE LUMBERJACK, THE TIGER, THE BERRY…

… si cum nimeni nu se naste mort – all you need is love…”

… because no one is born dead – all you need is love…”

(Theophil Magus)

TĂIETORUL DE LEMNE, TIGRUL, FRAGA …

Aşezat sub un smochin, Buddha medita. Soarele asfinţise. Se întindeau încet umbrele înserării. Se înviora jungla simţind răcoarea, suflul nopţii. Sălbă­ti­ciunile se pregăteau să şi apere viaţa sau să ucidă. Se învîrtea roata destinului.

Tigrul se opri în faţa lui Buddha şi, nervos, îşi plesni coapsele cu vîrful cozii. Mîrîi înfundat. Buddha nu se clinti. Pleoapele nu i se ridicară, nici buzele nu le întredeschiseră.

După o vreme, tigrul se lungi în iarba uscată de sub smochin, sforăi uşor, apoi se rugă:

– O, Siddhartha, Tu, Cunoscătorul Adevărului, o, Iluminatule, te rog, ascultă mă şi dă mi un răspuns.

Nu se auziră decît glasurile junglei, dar tigrul înţelese că poate vorbi:

– Un tăietor de lemne fugărit de o panteră a căzut într o rîpă. În cădere, omul s a prins cu mîinile de nişte corzi de viţă sălbatică. Eu am auzit răcnetul panterei şi ţipătul omului. Eram în hăţişurile din fundul rîpei. Am alergat repede şi am ajuns în dreptul omului, tocmai cînd se agăţa de corzile viţei. Pe buza rîpei am văzut pantera. Era turbată de furie că îi scăpase prada. Ştia şi omul, ştiam şi eu de ce e în stare o panteră cînd îi scapă prada. Aşadar, omul nu se mai putea căţăra înapoi, pe buza rîpei. Chiar atunci, doi şoareci au început să roadă corzile viţei înmugurite, deasupra nenorocosului tăietor de lemne. M am aşezat liniştit şi am început să aştept ca prada să mi cadă în gheare. Însă, deodată, omul a tresărit. Am devenit atent. Rîpa nu e foarte adîncă. Am putut să văd cum omul îşi pironise privirea pe o fragă roşie ca stropii de sînge cald, crescută în crăpătura stîncii de lîngă el. A privit o îndelung, pe urmă a început să şi legene trupul. Cînd a ajuns destul de aproape de crăpătura stîncii, a întins o mînă şi a cules fraga. A băgat o în gură, a prins din nou coarda liberă, după care a rămas nemişcat. Mă întrebam dacă va rezista agăţat de viţă pînă cînd şoarecii vor roade îndeajuns corzile ca ele să se rupă. Dar omul a întors capul şi m a aţintit cu privirea. E drept, mai întîi cu groază, apoi însă din ce în ce mai liniştit, senin chiar. Mi s au părut acele clipe o veşnicie. Şi, pe neaşteptate a venit acel strigăt înalt, pătrunzător, de parcă o mie de păuni ar fi ţipat deodată. O, Siddhartha, crede mă, abia am avut timp să fac saltul salvator… Acel om se aruncase asupra mea… Da, am fugit cu coada între picioare, în hăţişuri… Într un tîrziu m am oprit. Şi m am înfuriat cumplit: nevol­nicul tăietor de lemne trebuia să fie prada mea. Am alergat înapoi din răsputeri. Prea tîrziu, omul dispăruse. Am cercetat urmele, am mirosit şi lins dîra de sînge: omul se rănise destul de rău în cădere, deci nu putea fi departe. Însă o, Înţeleptule, n am putut să mă clintesc din loc… Mă pironea o frică pe care eu, tigrul, n am mai încercat o vreodată… O, Buddha, nu mai sînt eu oare tigrul?

Fără să şi ridice pleoapele, fără să întredeschidă buzele răspunse Buddha:

– Eşti ce eşti şi jungla tremură în faţa ta. Acum însă vei fi omul care trebuia să fie prada ta.

Astfel, tigrul se trezi atîrnînd în gol, strîngînd în pumni cu disperare corzile viţei sălbatice. Sus pan­tera, jos tigrul. Iar şoarecii…

***

Lumina lunii ţesea lumină sub smochin. La fel de neclintit şi de nepătruns Buddha întrebă tigrul:

– Cum a fost?

– O, Siddhartha, am întîlnit tigrul, dar ce gust minunat avea fraga…

THE LUMBERJACK, THE TIGER, THE BERRY…

Buddha was meditating under a fig tree. The sun had set. The dusk was stretching slowly its shadows. The jungle was coming alive as it felt the cold breath of the night. The wild creatures were preparing to kill or fight for their lives. The wheel of destiny was turning.

The tiger stopped in front of Buddha and nervously whipped his tail against his hips. It gave out a muffled growl. Buddha never flinched. His lids stayed down and his lips remained sealed.

After a while, the tiger lied down in the dry grass under the fig tree, growled lightly, and vented his supplication:

O Siddhartha, Thou Knower of the Truth, O Enlightened one, please listen to me and give me an answer.’

None but the voices of the jungle were heard, but the tiger understood he could go on:

A lumberjack was chased by a panther and fell over the edge of a precipice. In his fall, the man grabbed at some wild vine creepers. I heard the roar of the panther and the cries of the man. I was in the bushes below. I saw the panther looking over the edge. It was rabid for losing its prey. The man knew, as did I, what a panther can do when it loses its prey. So the man could not climb up to the edge. At that very moment, two mice started nibbling at the creepers just above the unfortunate lumberjack. I sat quietly below waiting for the prey to fall. Suddenly, though, the man started. I looked closer. It wasn’t that high above me. I saw the man staring at a purple berry, the color of hot blood drops, which grew in a crack beside him. He gave it a long stare, then started swinging. When he got close enough he picked the berry, put it in his mouth, then grabbed his creeper again and stood still. I wondered if he would be able to hang there long enough for the mice to cut the creeper loose. But the man turned his head and looked right into my eyes. At first he was terrified, but then he became quiet, serene even. It seemed like an eternity. And suddenly there was that high pitched, piercing cry, as if a thousand peacocks cried at the same time. Oh, Siddhartha, believe me, I barely had time to duck for my life… The man had jumped on me… Yes, I fled like a scared kitten into the bushes… Eventually, I stopped. And I felt rage: the wretched lumberjack was supposed to be my prey. I dashed back, but it was too late. The man had vanished. I observed his marks, smelled the blood trail, the man had hurt himself badly as he fell, so he could not be far.

But, O Wise One, I could not move… I felt a terror I, the tiger, had never felt before… O Buddha, am I still the tiger?’

His lids still down, his lips still sealed, Buddha replied:

You are what you are and the jungle still trembles in front of you. But now you will be the man who was supposed to be your prey.’

Thus, the tiger found itself hanging above the abyss, desperately clutching the creepers. The panther above, the tiger below. And the mice…

***

The moon was weaving its light under the fig tree. Just as still and impenetrable, Buddha asked the tiger:

How did that feel?’

O Siddhartha, I have met the tiger, but the wonderful taste of the berry…’

***


Leonard Oprea NOU portret

THEOPHIL MAGUS – INTERVIU INEDIT
Mileniul III va fi magic sau nu va fi deloc
*
Magia divină şi magia neagră. Ce fel de magie este magia transilvăneană? Despre puterile de rang superior. Religie şi magie. Se spoate salva omenirea prin trăire magică? Care este scopul acestei cărţi? Fragmente dintr un interviu cu Theophil Magus, necesar realizării unor reportaje pentru cîteva reviste americane, National Geographic şi altele, dar şi a unor emisiuni televizate la CBS, pentru SUA şi Europa
*
Autor: Leonard Oprea / minim info Internet English & Romanian Wiki / Editura: Eikon / Anul aparitiei: 2015 / Nr. pagini: 678 pagini / ISBN: 9786067113631
Ediție integrală, adăugită și revizuită, ilustrată.
Prefața: Vladimir Tismăneanu. Postfața: Liviu Antonesei.
*
Leonard O.: Ce vînt vă aduce în Statele Unite ale Americii, maestre Theophil Magus? Sînteţi primul mag transilvănean care vine în America?
Theophil Magus: Nu vin pentru prima oară în State. Şi în nici un caz nu sînt primul mag transilvan care păşeşte pe pămînt american. În acest iulie 1999 nu mă aflu aici pentru a sprijini campania electorală a Primei doamne a SUA, Mrs. Clinton, şi nici Legea Respectului în Louisiana, unde elevii vor saluta cu „sir” sau „ma’ma”. Nici să mă împotrivesc. Let it be… În virtutea unei tradiţii de peste 200 de ani a magilor transilvani, am venit să întreprind anuala călătorie iniţiatică împreună cu discipolii mei americani în Transilvania americană, magnifica Brevard¬ Transylvania County din sălbaticii munţi ai Carolinei de Nord. Mai doresc să l caut pe vechiul meu prieten Andrei Codrescu şi să i propun ca împreună să aflăm soluţii pentru înfiinţarea la Chicago sau în altă metropola americană, ori în Europa, a Institutului „Mircea Eliade”, institut sau fundaţie, vom vedea, pentru cercetarea credinţelor şi ideilor religioase ale lumii. Pe Mircea Eliade l am cunoscut în Himalaya, într un ashram… Acest mare pireten şi inegalabil spirit magic al culturii acestui secol merită cu prisosinţă un astfel de omagiu… Iar al treilea motiv, cartea de faţă, cea la care acum trudeşti. Doar e prima înfăţişare a magiei transilvane în lume, nu?
Leonard O.: Maestre, Magus, de cînd… vă ocupaţi cu magia?
Theophil Magus: Idioată întrebare. Dar te cunosc şi sînt sigur că anume ai pus o. Păi… Ca orice om, vorba românului, că nu e om să nu fi scris o poezie, făceam vrăji încă de mic copil… Nu rîde. Nu ţi aduci aminte cum, un ţînc fiind, o implorai pe mama ta să ţi cumpere vara o îngheţată pe băţ? Nu spuneai nimic, ci doar o aţinteai cu privirea aceea ca o rugă fierbinte şi disperată… Iar mama ta, după ce îţi dădea toate explicaţii posibile: amigdalele inflamate, dinţii stricaţi, avem acasă mai bună, mai proaspătă…, azi dimineaţă n ai fost cuminte…, tata nu ne dă voie etc., în final ceda. Îţi cumpăra îngheţata mult dorită şi se întreba apoi de ce totuşi a făcut o? Cum a putut ea, adultă, raţională şi mamă bună, să cedeze privirii tale de copil care habar n are…? Nu? Dacă urlai, dădeai din picioare, implorai în gura mare, poate că nu obţineai nimic, doar o bătaie în văzul lumii, nu? Dar aşa, ai făcut o vrajă. Iată… Înţelegi? Însă nu despre asta m ai întrebat. Să ţi răspund răspicat: nimeni în lumea asta nu se ocupă cu magia. Ştiinţa şi arta magiei se învaţă. Greu şi cu multă trudă. Abia apoi, prin Credinţă şi cu ajutorul lui Dumnezeu, vine harul. Chiar şi în cazul vrăjitoriei, aşa zisa magie neagră, totul se învaţă. Şi după aceea, precum Faust, abia după aceea vei fi ispitit să semnezi pactul cu Diavolul. Să nu ţi imaginezi că Satan va vinde puteri oculte oricui. Hotărît lucru, nu. Dar morţii cu morţii şi viii cu viii. Uite, pentru mai multă încredere, îl voi cita pe Eliphas Lévi: „Există o ştiinţă adevărată şi una falsă, o magie divină şi o magie infernală, adică tenebroasă. O vom revela pe cea dintîi şi o vom dezvălui pe cealaltă. Îl vom diferenţia pe magician de vrăjitor; şi pe adept de şarlatan. Magicianul este suveranul pontif al naturii, iar vrăjitorul nu e decît profanatorul ei”. Cred că e foarte clar acum. Şi adaug: magul nu se ocupă cu magia, cum nici un artist adevărat nu se ocupă cu muzica, poezia, proza, pictura, sculptura sau arhitectura. Sau matematicianul nu se ocupă cu matematica. A fi este verbul, nu a avea.
Leonard O.: Maestre, cuvîntul „magic” este folosit zilnic de sute şi mii de oameni; cel puţin în ultimul deceniu al acestui secol, micul şi marele ecran, dar şi cyberspace ul computerului nu mai pot „găti” nici o reţetă, de la divertisment la politică, de la reclama publicitară la teoria ştiinţifică sau filozofică, fără folosirea ingredientului „magic”. Ce este pînă la urmă magia? Cea „divină”, cum spunea Lévi.
Theophil Magus: Aşa cum tu singur ai scris în această carte, dar te corectez puţin: magia este actul de integrare al fiinţei umane în condiţia sa iniţială şi iniţiatică, aceea a primului om, omul edenic. Dacă vrei, simplist formulată, dar, măcar aşa, pe înţelesul fiecăruia, … condiţia omului lipsit de păcat. Acesta e şi motivul pentru care genialul poet transilvan, Lucian Blaga – cel căruia, cum desigur ai aflat, comuniştii români i au făcut cu rîvnă şi talent viaţa mai mult amară, printre altele lipsindu l de Nobelul care ar fi înnobilat magica înalta poezie română – nota despre magie că „… dacă n ar fi existat în conştiinţa umanităţii, încă din timpuri geologice, ideea magicului ar fi trebuit să fie inventată”. Căci „păcatul” este tot ceea ce nu putem cunoaşte decît prin simţurile ştiute, senzaţiile percepute conştient şi explicaţiile concepute astfel încît să nu devii cumva iraţional. Am încercat astfel, extrem de lapidar, da, să ţi amintesc că „lipsa de păcat” înseamnă, în ultimă instanţă, puterea de a transcende realitatea existenţei tale. Şi, în primul rînd, realitatea existenţei zilnice. Poftim, ai acum, la fel de bună ca şi cea dinainte, altă definiţie a magiei. Divine, da. Iar magia transilvăneană nu face excepţie de la această definire. Eu iubesc însă tare mult gîndul lui Pico della Mirandola: magia este filozofia cea mai înaltă şi sfîntă.
Leonard O.: Maestre Theophil Magus, se ştie prea bine că un mag veritabil posedă puteri miraculoase, dincolo de ceea ce astăzi numim ESP, adică, telepatie, clarviziune, premoniţie, sau în afara puterilor cunoscute ca paranormale, cum sînt hipnoza, sugestia, telekinezia – însuşiri şi puteri de rang inferior, înnăscute sau dobîndibile în timp, prin exerciţiu. Există puterile acestea miracu¬loase? Orice mag le posedă? Dar magul transilvănean?
Theophil Magus: Parcă am fi la şcoală sau eroii unui serial american pentru iniţierea adolescenţilor în ştiinţele naturii. OK Dacă aşa ţi e mai uşor… Da, există. Orice mag autentic le poate avea. Dar nu fără a fi mai întîi capabil să strunească şi să folo¬sească puterile de rang inferior, cele amintite de tine. Oricare organism superior conţine într o interdependenţă organică şi uni¬tară subansambluri, un bun exemplu sînt organele interne. Acestea pot funcţiona independent în anumite condiţii, dar fără o finalitate, hai s o numesc, utilă într o realitate complexă. Cu o inimă pulsînd în afara corpului viu, şi se poate asta acum în orice laborator, ce vei face? Da, sînt răspunsuri cîte vrei şi tomuri nenumărate despre utilitatea acestor experienţe, dar în interiorul corpului viu inima va rămîne mereu un mare mister. Puterile superioare sau, cum le spui, miraculoase… Spre exemplu, dedublarea în timp şi spaţiu conţine şi depinde de o serie de factori evident determinanţi, iar printre ei sînt şi sugestia, clarviziunea, telepatia, telekinezia… Trebuie însă făcută o precizare extrem de importantă. Puterile superioare nu sînt decît acele puteri care apar spontan, de la sine, după îndelungaţi ani de practică şi meditaţie. Şi, poate paradoxal pentru profani, aceste puteri sînt depline doar cînd se nasc una pe cealaltă. Cu alte cuvinte şi pe scurt: ori le ai pe toate, ori pe nici una în mod deplin. Sînt magi care cad în capcana plăcerii oferite de patinajul pe suprafaţa diamantină a doar uneia dintre aceste puteri (care, reţine te rog, nu sînt deloc prea multe). Oh, desigur, va deveni un maestru al acelui tip de patinaj şi va ului lumea cu performanţa lui. Însă acest mag nu va fi niciodată un mag autentic. Va fi doar un performer. Un profesionist ultraspecializat şi de înaltă performanţă. Magul autentic… Uite o imagine: în calea sa, magul autentic (oricărei căi i ar aparţine) este un fluviu care adună rîuri ce culeg pîrîuri, iar acestea împletesc izvoare. Întot¬deauna fluviile înţelepte şi puternice se vor îndrepta către ocean. Nu sînt multe fluvii care se varsă în ocean. Sînt destule albii secate în pustiurile lumii. Şi sînt foarte multe rîuri, pîrîuri şi izvoare care îşi pierd urma în mlaştini ori lacuri mai mari, mai mici, precum şi unele care dispar în străfundurile Pămîntului. Sînt, poate, prea puţini magii autentici. Iar pentru aceştia, puterile miraculoase nu sînt decît trepte ale desăvîrşirii pe calea unirii cu Dumnezeu. Magii transilvăneni pot fi număraţi pe degetele mîinii; şi codul lor de exercitare a puterilor superioare este într adevăr draconic. Nu s a mers niciodată pînă acolo, nu a fost nevoie niciodată, dar nerespectarea acestui cod cu punct şi virgulă înseamnă practic condamnarea la moarte. Aşadar, imaginează ţi codul Bushido aplicat cu maximă stricteţe, Bushido fiind un cod tolerant faţă de codul nostru. Şi dacă tot sîntem în aria spiritua¬lităţii japoneze, mult îndrăgită şi de a dreptul vulgarizată astăzi în lume, două vorbe despre puterile miraculoase. Bankei, un vechi maestru Zen, întrebat dacă poate scrie cu pensula o foaie de hîrtie aflată pe malul celălalt al rîului din faţa sa, n a ezitat să răspundă: „Scamatorii de felul ăsta nu fac parte din Zen. Miracolul pe care eu îl înfăptuiesc zilnic este că dacă mi e foame mănînc; dacă mi e sete beau”. Astfel şi eu te întreb, la ce bun puterea de a fi invizibil dacă, de fapt, nu ţi doreşti şi nu reuşeşti decît atît: să fii în mod evident mai vizibil decît ceilalţi?
Leonard O.: Cred că în acest moment mulţi se vor gîndi la dumneavoastră mai degrabă ca la un călugăr franciscan sau, în orice caz, un misionar creştin bun predicator… Dar, fiindcă tot s a creionat această posibilă asemănare – care este interferenţa religiei cu magia?
Theophil Magus: Nu, n ai greşit deloc. Noi, magii transil¬văneni, continuăm de veacuri tradiţia ktistai lor, străvechii călu¬gări geto daci. Or, aceştia, asemănaţi deja în textele antice cu esenienii de la Qumran, nu au fost niciodată şi nu sînt nici astăzi, în viaţa lor lumească şi spirituală, prea departe de condiţia călugă¬rului franciscan. Întotdeauna magii autentici au fost de acord că Sfîntul Anton din Padova, călugăr franciscan, va rămîne un model exemplar. Din timpul vieţii lui şi pînă astăzi, acest mare ascet creştin şi mag prin harul divin vreme de aproape 700 de ani a înfăptuit şi înfăptuieşte vindecări, dar şi împliniri miraculoase. Stau dovadă sute de mărturii scrise, nu mai vorbesc de cele orale transmise din generaţie în generaţie. Acesta este încă un răspuns referitor la existenţa puterilor de rang superior şi utilizarea lor. Sfîntul Anton de Padova era capabil, şi este, să călătorească în timpul şi spaţiul psihic al oricărei persoane care avea şi are nevoie de el, oriunde s ar fi aflat şi este acea persoană realmente neferi¬cită. El săvîrşeşte ceea ce s ar putea numi, doar pentru o mai bună înţelegere, empatia divina. Întotdeauna magii transilvăneni au avut această putere.
Dar să revin la întrebarea ta deşi, într un anume fel, am răspuns la ea. Se poate însă şi mai bine. Pentru anticii geto daci, Zalmoxis a fost profetul, sacerdotul şi magul. Pentru evrei, Moise este profetul, sacerdotul şi magul. Pentru budişti, Buddha este profetul, sacerdotul şi magul. Nu mai continuu. Trei religii ale Iubirii universale avînd Dumnezeu, Unul. Fireşte, s au împlinit, închis şi deschis perfect în Iisus Christos şi Evanghelia Sa. Iar primii care s au închinat lui Iisus au fost cei trei Magi de la Răsărit, Gaspar, Baltazar şi Melhior. Trei regi, trei continente, Africa, Asia şi Europa, şi trei daruri: aurul – înţelepciunea regească/magică tămîia – jertfa/magică şi smirna – stăpînirea de sine/magică. Iată de trei ori trei întru sacru şi act magic. Iar cifra nouă, printre altele, este şi cifra iniţiatului, nu? Omisesem, iartă mă, cele trei continente semnificate de fapt, simultan şi implicit, şi cele trei vîrste ale omului. Apoi, viaţa pămînteană a Lui Iisus. Vindecător, Călăuzitor şi Ocrotitor este Mîntuitorul. Afirm astfel, cu mîna pe inimă, că paradigma supremă şi, evident, unică a magului tran¬silvan este Iisus Christos. Şi nu numai a lui. Dar magul transilvan nu este ortodox, catolic, protestant sau vreun sectant de dogmă nouă. Este doar creştin. Apostolii şi primii ucenici au fost la începuturi astfel. Însă magul transilvan nu neagă existenţa Bisericii. O acceptă ca pe o consecinţă şi un act firesc, deseori chiar necesar al naturii şi fiinţei umane, nedesăvîrşită încă.
Aşadar, într un limbaj puţin mai academic, sacrul fiinţează sentimentul religios şi structurează, modelează, conceptualizează gîndirea religioasă. Or, sacrul nu poate fi decît magic.
Meditează singur şi adînc asupra tainei euharistiei şi, după o vreme, vei înţelege că a fi tu însuţi Iisus Christos – aceasta este chiar revelaţia esenţei sacrului, adică a fi tu însuţi mort şi înviat este transcenderea ta însuţi prin act magic şi absolut. Cunoşti transcendentalitatea? Devii chiar sacrul magic. Îl poţi întîlni pe Dumnezeu.
Leonard O.: Deci, o religie lipsită de sacru… Ce este?
Theophil Magus: Nu aşa trebuie să întrebi. Din însuşi felul pronunţiei, sacrul apare ca un substantiv comun… De dorit ar fi fost o religie lipsită de sacrul magic… Ei bine, mai ales Zeitgeist ul ultimelor două secole a votat, în mod devastator, pentru o religie lipsită de sacrul magic. Pe scurt, religia este astăzi politică. Iar politica atotputernică simte nevoia acută de religie. În timp se unesc mai multe capete ale Hydrei şi produc cel mai puternic şi vorace, cel mai avid de putere cap al ei, religia desacralizată. Şi din veninul lui apar repede monştrii cunoscuţi sub numele de fascism, comunism, naţionalism religios, fraţi buni şi aproape gemeni. Ce au fost Hitler şi Holocaustul, Stalin şi Gulagul, ce sînt Saddam Hussein şi nebunia din Golf…? Acestea sînt cîteva exemple, cele mai cunoscute, să zicem… Mda… Există aici un ritual „sacru” şi, de ce nu?, „magic” pentru ei, doar pentru ei: crima mereu justificată. Dar să revenim la oile noastre, ce zici?
Leonard O.: Maestre, cu tot respectul pe care vi l port, dar atît eu, cît şi cititorii, telespectatorii, oameni sîntem şi avem nevoie de explicaţii. Şi, dacă se poate, omeneşti, nu magice. Maestre, veniţi din Transilvania românească, deci din România. Amîndoi sîntem români şi nu mă pot abţine să nu vă întreb direct: de ce dumneavoastră şi ceilalţi magi transilvăneni, în virtutea puterilor magice pe care le aveţi şi a destinului dumneavoastră de creştini, nu aţi împiedicat producerea tragediei comuniste, a catastrofei ceauşiste în România? Implicit, întrebarea vizează acţiunile magiei divine în întreaga lume…
Theophil Magus: Aş putea să ţi răspuns doar cu atît: „Cît despre ziua aceea sau ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii care sînt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl”. A spus o Iisus însuşi, Marcu, 13 cu 32.
Dar, şi acest „dar” trebuie foarte bine, foarte clar înţeles, magia divină este actul de reintegrare a fiinţei umane în condiţia sa iniţială şi iniţiatică, aceea a primului om, omul edenic. Rezultă că înainte de orice tăiere, desfacere a firului de păr în patru, magia divină este încercarea de percepere, apropiere, înţelegere şi practicare a Misterelor Cosmice. Cum genial intuia Lucian Blaga, în minunata sa carte, Despre gîndirea magică, îl citez: „Ideea magicului este neîndoios cea mai polivalentă idee a spiritului uman”. Pe de o parte. Pe de altă parte, trebuie acceptat faptul că magia, în special cea divină, există şi funcţionează din timpuri imemoriale. Practic, o dată cu actul Genezei – act eminamente magic şi… sacru. Deci s ar putea spune altfel – în intersecţia celor două planuri generate de aceste afirmaţii anterioare – că magia este ontologică şi pragmatică, cognitivă şi psihanalitică, sacră şi creativă, divină şi umană, arhetipală şi transcendentală. Se impune, dacă am vorbi despre o cateheză a magiei divine, despre o primă lecţie referitoare la principiile de bază ale magiei divine ca întotdeauna actul dinspre mag spre subiect, dar şi actul magic asupra magului însuşi să vizeze în mod obligatoriu indi¬vidul, aproape niciodată masa de indivizi. Aproape niciodată, fiindcă nu pot fi omise acţiunile magice ale marilor profeţi. Dar aceştia n au fost decît 12 în istoria omenirii, cu Iisus Christos cu tot. Iar exemplele lor nu sînt decît clasicele cazuri care confirmă regula de mai sus. Cu adevărat acte magice de masă, de fapt, raportîndu ne la numărul indivizilor, deci la mii de oameni, nu a săvîrşit decît Iisus. Dar şi atunci, acestea au fost, pînă la urmă, lecţii individuale dăruite ucenicilor, viitori apostoli.
Nu vreau deloc să apar în faţa ta sau a oricui altcuiva care citeşte sau ascultă ca fiind un fel de savant plicticos, pretenţios în exprimare. Dar n am ce face, uneori trebuie înghiţite şi hapurile amare, care mai întotdeauna fac bine, chiar vindecă rapid.
Pe scurt, nu e treaba magului să facă istoria. Nici măcar să o explice, fiindcă încercarea de a explica la acest nivel mereu se converteşte în încercarea de a modifica.
Ce s a întîmplat în acest ultim secol cu popoarele lumii? De ce România a fost comunistă vreme de aproape 50 de ani şi magii transilvăneni nu au intervenit să curme Răul? S a pus nu o dată această întrebare, cea care urmează: de ce poporul german l a aclamat şi susţinut pe Hitler? Sau altele: de ce milioane de ruşi au plîns la moartea lui Stalin? şi milioane de chinezi la moartea lui Mao?
Să ţi spune o poveste. La un talk show de televiziune, într una dintre ţările ex comuniste, au fost invitaţi capii cultelor religioase din acea ţară, să încerce o explicaţie religioasă a acceptării dicta¬turii comuniste de către poporul respectiv, vreme de zeci de ani. Înalţii prelaţi au fost la începutul discuţiei destul de precauţi. Dar cînd moderatorul a pus degetul pe rană, şi anume implicarea Bisericii în afacerea „comunismul şi ororile sale”, spiritele s au încins. Astfel, de la acuzarea condiţiilor istorice, politice şi econo¬mice favorizante, s a ajuns foarte repede la implicarea Diavolului şi a magiei sale atotputernice. Apoi, fireşte, s a trecut la Apocalipsă şi aşa mai departe. Mai lipsea puţin ca discuţia să se transforme într o adevărată ceartă pe tema miracolului, desigur, divin, singurul care ar fi salvat omenirea de păcatul comunismului. Doar Rabbi nu spunea nimic. Privea de la unii la alţii şi făcea eforturi vizibile să zîmbească politicos. Dar n a scăpat vigilenţei moderatorului talk show ului, care l a interpelat scurt şi la obiect:
– Rabbi, nu v am invitat să tăceţi şi să zîmbiţi frumos. Ce părere aveţi?
Rabbi a tuşit încurcat doar pînă s a aşternut liniştea. Apoi a spus:
– În Geneza scrie că şarpele i a explicat Evei despre fructul interzis: „Hotărît că nu veţi muri. Dar Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul”. Iar Iisus l a avertizat clar pe Diavol: „Nu l ispiti pe Domnul Dumnezeul tău”. Şi Diavolul însuşi, nu un demon oarecare, l a ascultat. Au fost destui evrei comunişti. Au fost şi mai destui creştini comunişti. Singurul miracol posibil ar fi fost ca ei înşişi să şi fi dorit să rămînă evrei şi creştini. Şi cu un dumnezeu proletar marxist leninist şi cu sufletul în rai, nu se poate. Şi să arunce piatra cel care nu s a închinat acestui dumnezeu revoluţionar de profesie.
Iar noi, magii transilvăneni, ca oricare alţi magi autentici – dar pînă şi vrăjitorii se înclină în faţa acestei evidenţe –, ştim prea bine că nici o magie sau vrajă nu este posibilă fără credinţă în Dumnezeu sau în Diavol. Trebuie mai întîi să crezi, apoi să îţi doreşti cu toată puterea fiinţei tale ca acel lucru, bun ori rău, să se întîmple.
Magul transilvan nu uită niciodată că Dumnezeu e bun, dar nu e prost.
Leonard O.: Maestre Theophil Magus, întrebarea standard: care este deosebirea esenţială dintre magia transilvăneană şi cele¬lalte magii?
Theophil Magus: În primul rînd este o magie transilvăneană. Şi asta nu e puţin nicidecum, fiindcă moştenirea transilvană, spirituală şi religioasă nu este doar uriaşă, dar dincolo de orice comentariu, acest tezaur este unic în lume. Cercetaţi şi veţi vedea. Întrebaţi şi veţi auzi. Căutaţi şi veţi găsi. Apoi, magia transilvană slujeşte o doctrină. Doctrina zalmoxiană a nemuririi şi a omului integral, după cum chiar tu ai formulat o, în cartea ta. Ar trebui puţin explicată, dezvoltată această doctrină, dar nu e nici locul şi nici momentul potrivit pentru aşa ceva. Oricum, nu e vorba de filozofie, cel puţin pentru că nici o filozofie nu a creat – plecînd de la ea însăşi – o practică filozofică. Aşadar, mai degrabă această doctrină este o practică magică avînd valenţe filozofice absolut certe. Am să fac doar acest enunţ: omul integral nu poate fi decît nemuritor. Şi în al treilea rînd, magia transilvană, la înălţimea ei cea mai de jos, este o magie terapeutică atît la nivel corporal, cît şi la nivel spiritual, fiind, de exemplu, mult mai uşor de practicat individual decît multe asane din Hatha Yoga, decît Zen ul introdus în Europa şi America sau decît faimosul Tai Chi Chuan al înde¬părtatei Chine. Le am amintit pe acestea, deoarece, după cum bine se ştie, sînt „best seller” uri ale întregului Occident. Bine¬înţeles, referindu ne la terapeutici ne tradiţionale care de cîteva decenii bune au cucerit civilizaţia creştină. Aşadar, ca magie definitiv creştină, magia transilvăneană, după cum am subliniat, la nivelul ei cel mai de jos, are un înalt grad de accesibilitate pentru Europa, America şi, evident, pentru civilizaţia acestui secol. Ajunge? Apropo de întrebarea ta… Întrebat dacă Teoria relativităţii, creată de el, îl face să se simtă deosebit faţă de toţi ceilalţi oameni, Einstein a răspuns: „Nu. Nicidecum. Eu am creat o simplă teorie despre ceva care oricum exista în întregul Univers. Dar faptul că nu reuşesc să cînt la vioară decît mediocru, asta da, mă face să mă simt deosebit faţă de toţi ceilalţi”.
Leonard O.: Maestre, o vacă, oricare, în India, e sfîntă. Dar o vacă avînd cinci picioare va fi întotdeauna şi mai sfîntă. Aşadar, toate bune şi frumoase. Sînteţi totuşi autorul de facto al acestei cărţi, pe care o scriu… Chiar şi eu sînt curios, darămite cititorii, sîntem deci legitim curioşi să ştim ce vreţi de la noi cu această carte?
Theophil Magus: Hotărît lucru, dacă n ai fi fost discipolul meu, doctoratul cu Mefistofeles l ai fi luat cu summa cum laude.
Ei bine, vreau ceva… Ştii, André Malraux ridicase degetul ameninţător: „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc!”. Cred că l am citat bine… Sau nu? În sfîrşit, parafrazîndu l vin şi zic: „Mileniul III va fi magic sau nu va fi deloc”. Există cel puţin un argument… esenţial: fără sacru religia devine politică, şi aşa mai departe… Am vorbit despre asta mai înainte, nu? Şi am afirmat răspicat că sacrul nu poate fi decît magic, nu? Ce vreau de la voi cu această carte? Nu doresc nimic care să nu stea în putinţa oricărui om normal. Să fie oare atît de greu a încerca să trăieşti magic pentru a te simţi un strop măcar mai sănătos, mai puternic, mai înţelept, mai bun şi mai sfînt în această lume?
Aşadar, această carte este realemente un îndrumar practic pentru a trăi magic, folosind învăţăturile, tehnicile, reţetele şi practicile magiei transilvănene. OK? Mai simplu de atît nu se poate răspunde, crede mă. Iar dacă primele trei capitole ale cărţii vor trezi întrebări, suspiciuni, nedumeriri ori iritări nedorite cititorului, părîndu i se aceste pagini prea savante ori chiar inutile, fie că el nu citeşte această carte decît în căutarea senzaţionalului, şi atunci îl sfătuiesc sec: renunţă, îţi pierzi timpul degeaba. Fie suportă cu stoicism povestea discipolului şi uvertura, pentru ca apoi să guste miezul învăţăturii ca pe o binecuvîntare ce i va lumina spiritul şi viaţa. Îl chem din nou pe marele Lucian Blaga. Iar acest mag al poeziei vă mărturiseşte: „Magicul e sarea ori-cărei culturi”. Cum poţi releva misterul fără a l imagina? E posibilă revelaţia misterului fără magic? Dacă vom continua să credem altfel, în curînd nu va mai fi nimic de salvat… pentru om. Nu am fost mîntuiţi pentru a l ignora pe Dumnezeu. Salvarea nu e decît individuală. Şi magică.

Postat de: leonard oprea | 27 februarie 2016

Există THEOPHIL MAGUS ?


Leonard scriitor portret

LeonardOprea_TrilogiaLuiTheophilMagus_COPERTA_1

THEOPHIL MAGUS – există; sau, nu? / o introducere /

  • Trilogia lui Theophil Magus (ediție integrală, ilustrată si adăugită, 690 pagini) Editura Eikon, București, România, 2015. Prefața: Vladimir Tismăneanu, Postfața: Liviu Antonesei.
  • Straniile întîlniri ale autorului cu un mag transilvănean care seamănă foarte bine cu preoţii sacri ai dacilor, sacerdoţii lui Zalmoxis
  • În ceafă îi simţeam răsuflarea fierbinte – ardea şi otrăvea. Alergam parcă în faţa unui val de lavă incandescentă, necruţătoare. Groaza mea nu avea nume. Am avut brusc senzaţia că mă aprind. Şi m am oprit. Răsucindu mă scurt şi lovind cu toată disperarea animalului încolţit… Sîngele i a ţîşnit din arcadă. M a privit uluit, clătinîndu se. Doar o fracţiune de secundă… Am văzut cum în ochi îl inundă ura însîngerată. Acea ură ucigaşă, inconfundabilă a celui hrănit, crescut, învăţat şi antrenat să apere glorioasa dictatură a proletariatului. Acum şi aici, român. Acum şi aici, dictatura lui Ceauşescu. Eram deci, fără doar şi poate, condamnat la moarte. Şi atunci am mai lovit o dată. Cu piciorul în boaşele umflate de furie ale ofiţerului de Securitate. Ca un taur înjunghiat a gemut, prăvălindu se pe asfalt. N am mai aşteptat să văd ce se întîmplă. Am ţîşnit ca un veritabil sprinter înspre parcul din capătul străzii. Auzeam deja, în spatele meu, înjurăturile suculente ale celorlalţi agenţi de Securitate şi miliţieni care mă hăituiau. Ajuns în parc am continuat să alerg orbeşte în bezna nopţii, doar cînd şi cînd sfîşiată de secera lunii. Mă loveam de copaci, mă împiedicam, iar în cădere tufişurile îmi biciuiau faţa. Dar mă ridicam şi porneam mai departe în cursa mea de iepure înnebunit de spaimă. Deodată, în faţa mea, în stînga mea, în dreapta – luminile năucitoare. Farurile maşinilor Securităţii şi Miliţiei. Apoi, spoturile iscoditoare ale lanternelor… Înaintînd spre mine, tot mai aproape… M am lipit cu spatele de trunchiul gros al unui copac. Îmi doream să fiu înghiţit de copac şi scoarţa aspră îmi pătrundea în carne. Aproape că nu mai răsuflam şi efortul de a mă face neauzit îmi pulsa în inimă, în tîmple ca un gong uriaş lovit ritmic. Pe neaşteptate, o rază bolnăvicioasă a lunii a lins ţeava unui pistol. La cîţiva metri de mine. Imediat apoi, lumina lan¬ternei. Şi mîrîitul care mi a îngheţat sîngele în vine. Înalt, costeliv, cu blana neagră zburlită pe spate, aţintindu mă cu ochi fosfo¬rescenţi, în timp ce şi dezvelea colţii, ciobănescul german mi a apărut precum un were wolf… Am închis ochii şi am început să mă rog. Să rostesc de fapt, în şoaptă, cioburi de cuvinte, sunete din care uneori, rareori, poate doar o dată, nu mai ştiu, m am auzit închegînd febril: „Oh, Iisuse, Dumnezeul meu…”. Atunci a început cineva sau ceva să mi apese umerii… Am zvîcnit încer¬cînd să mă eliberez, chiar înainte de a deschide ochii. „Nu te teme. Nu te teme şi mai ales nu te împotrivi. Îţi sînt prieten, fii în pace”, mi a vorbit, mai degrabă mi a poruncit cu voce clară, cristalină, şi totuşi atît de blîndă, bărbatul care mi apăsa umerii cu mîinile lui puternice. În noaptea întunecoasă l am văzut precum în lumina unei zile senine. Poate s a întîmplat asta din cauza ochilor strălucitori ca nişte cărbuni aprinşi, a frunţii înalte, a pletelor şi bărbiii din omăt… Poate datorită faptului că era îmbrăcat într o cămaşă din lînă albă, lungă pînă la glezne… Un lucru e sigur: m am liniştit ca prin farmec şi mi s a părut extrem de firesc să văd cum were wolf ul şi fraţii lui de cruce, securistul şi miliţianul trec pe lîngă noi ca şi cum am fi fost realmente invizibili. Mai mult, chiar inodori, căci were wolf nu dădea semne să fi adulmecat vreo urmă de a mea, deşi pe mine mă văzuse, la mine mîrîise, mirosul meu îl călăuzise… „Du te acum. Mergi în pace. Şi mai ales, nu te teme. Vor mai fi încercări. Însă fii tu arcul şi credinţa, săgeata. Du te acasă liniştit.” Apoi acel bărbat necunoscut mi a zîmbit îndemnîndu mă să plec. Şi am păşit în noapte, printre copaci, tufişuri ca pe o cărare binecunoscută de ani şi ani… Fără să întorc capul, eliberat de spaime, golit de temeri, mergeam uşor spre casă de parcă mă întorceam dintr o lungă şi inspirată plimbare, noaptea, prin parc. De parcă tot ce mi se întîmplase fusese doar un fuior de gînduri, eboşa imaginată a unei noi poveşti pe care urma s o scriu. Abia a doua zi, dis de dimineaţă, cînd agenţii Securităţii m au invitat politicos, telefonic, să le fac o vizită la sediul lor, sinistra clădire albă, masivă ca un spital kafkian, de lîngă Baia Publică a Braşovului, am înţeles cît de real fusese tot, absolut tot ce mi se întîmplase în acea noapte de 21 noiembrie 1988. Abia a doua zi, în timpul interogatorului, cînd am aflat că pe ziaristul francez al cunoscutului cotidian parizian Libération îl arestaseră imediat după ce îl ajutasem să sară gardul grădinii casei mele pentru a l scăpa de urmăritori – omul avusese inspiraţia să mestece şi să înghită hîrtia pe care notase interviul cu mine despre ororile ceauşiste, aşa că îl eliberaseră repede din lipsă de dovezi concludente şi pentru a nu şifona imaginea externă a dictaturii –, abia cînd nu s au putut abţine să nu mă întrebe cum naiba le am scăpat printre degete, iar eu negam cu vehemenţă orice implicaţie a mea în această „periculoasă aventură”, abia atunci am realizat îngrozit că dacă ei, securiştii, reuşeau să mă aresteze chiar atunci, cum s ar spune în flagrant delict, eram acum deja în drum spre una dintre înfiorătoarele temniţe politice sau, în cel mai bun caz, îmbarcat şi trimis cu acte în regulă la muncă în una dintre minele ucigaşe ale Văii Jiului. Nu mai adaug la toate acestea bătăile şi torturile legitimizate, nu i aşa?, de prinderea în flagrant delict… Astfel, acolo, în inima Transilvaniei, în vestitul Braşov (mai ales după Revoluţia din 15 noiembrie 1987, îndreptată direct împotriva dictatorului Ceauşescu, şi familiei sale, revoltă la care participasem), mi s a întîmplat ca printr un act magic să fiu salvat de la moarte. Cum altfel decît act magic, aş putea numi apariţia acelui bărbat, cuvintele lui şi ca urmare a acestora orbirea şi eşecul temutei Securităţi române în acea noapte cînd, practic, nimic şi nimeni nu ar mai fi reuşit să i oprească să mă aresteze? Cum altfel aş putea interpreta şi reacţia ulterioară a aceleaşi Securităţi care a admis ca reală declaraţia mea despre neamestecul meu în această poveste, despre cum stătusem eu acasă cuminte, împreună cu familia în faţa televizorului şi aşa mai departe…? Drept care m au şi lăsat în pace… „Mergi în pace” au fost cuvintele care m au urmărit apoi zile n şir, chiar din clipa părăsirii castelului groazei, unde fusesem interogat… cu incredibilă politeţe… Da, uitasem incre¬dibila lor politeţe. Începînd din acea zi, portretul viu al acelui necunoscut cu ochii doi – cărbuni aprinşi, pletele şi barba ca omătul, acel binefăcător miraculos pe care nici măcar nu l întrebasem cum îl cheamă, a cărui prezenţă şi cuvinte le acceptasem atunci precum respiram, acea apariţie luminoasă a fost mereu nestinsă în inima, sufletul şi mintea mea. Şi, într adevăr, precum el îmi prorocise, au mai fost încercări. Unele mai mult decît dureroase – fiind adevărate vivisecţii, ampu¬tări nevindecabile vreodată ale fiinţei; şi nu amintesc decît faptul că mi au fost interzise cărţile şi o dată cu această mutilare şi accesul în paginile oricărei reviste literare din România comunistă. Au trecut acei ani, dar am supravieţuit urgiei lor şi datorită voinţei de a simţi, înţelege şi trăi precum mă povăţuise necu¬noscutul meu binefăcător: Însă fii tu arcul şi credinţa, săgeata. * * * De la căderea Bastiliei şi pînă la căderea Zidului Berlinului şi o dată cu maleficul simbol, prăbuşirea Cortinei de Fier, cel puţin în Europa, toate revoluţiile, oricare au au fost durerile şi scînteia care le a declanşat, oricine au fost regizorii şi actorii, la fel figuranţii, un lucru e sigur: se ajunsese într o răscruce a istoriei, într un colaps al Timpului cînd cineva şi ceva trebuiau să moară pentru a se naşte o halcă de Prezent, acelaşi, dar cu miros de proaspăt, cu chip de virgină şi mult mai gustos, mai comestibil, mai uşor de cumpărat, mai uşor de vîndut. Moartea regilor, bucuria nebunilor… Furia sîngelui şi răzbunările personale – iată izvoarele demo¬nice ale celebrului homo hominis lupus care l posedează rînjind satisfăcut pe cetăţeanul revoluţionar. Tată sau mamă să i fii, nu contează. Chiar şi o scamă adusă de vînt pe obrazul tău se poate transforma în stigmatul inconfundabil al unei vinovăţii, desigur, aceea de a fi duşmanul revoluţiei. Şi poţi să mori înainte de a exclama: „Auu!”. La fel s a întîmplat şi în Decembrie 1989, în România execuţiei tiranului Ceauşescu şi prăbuşirii regimului său comunist. Iar dacă revoluţiile din celelalte state comuniste europene, inclusiv URSS ul, au fost mai mult sau mai puţin de catifea, în România revoluţia anticomunistă a fost cea mai revoluţionară, pe scurt, a fost o veritabilă baie de sînge. Iar dacă în capitala ţării, în Bucureşti, faptele s au petrecut cu fastul şi pompa tipice oricărei capitale, în Transilvania, Dracula şi cetele lui de vampiri şi au făcut provizii de sînge pînă la Apocalipsă. În Sibiu, Cluj şi Braşov, luptele de stradă dintre cetăţenii revoluţionari şi cetăţenii contra¬revoluţionari, adică securişti, agenţi provocatori şi terorişti (şi fiecare era bănuit de a fi fost cel puţin colaboraţionist), cu alte cuvinte, răfuielile personale, individuale sau în grup, au fost crîncene. Există totuşi, altfel ar fi dezastru, şi moderaţii, adică oamenii cu capul pe umeri, cu destul sînge rece şi mult bun simţ, care se străduiesc şi deseori reuşesc să împiedice iacobinii în a transforma revoluţia într un măcel desăvîrşit. Avînd, zic eu, suficient bun simţ, am trăit acel de neuitat decembrie 1989, pe străzile Braşovului, strecurîndu mă printre baricade, printre tancurile şi blindatele despre care mult timp nu s a ştiut de partea cui erau de fapt pe sub ploaia necontenită de gloanţe, împreună cu un grup de prieteni moderaţi şi revoluţionari. Oriunde era nevoie de un ajutor medical sau de organizarea împărţirii alimentelor, distribuirea proviziilor de apă potabilă (se zvonea că teroriştii otrăviseră apa în anumite zone ale oraşului), sau pur şi simplu de liniştirea spiritelor prea înfierbîntate şi trimiterea omenilor pe la casele lor, ori de explicaţii referitoare la ce se întîmplă în restul ţării, ori cum va fi în lumea democratică şi capitalistă, noi eram prezenţi ca nişte „porumbei” ai păcii. Deşi nu o dată cetăţeni – pe care îi ştiam drăguţi, oneşti, cum¬secade – chiar amici ne au înfipt ţeava pistolului mitralieră AKM în piept, ne au lipit cu spatele la zid şi ne au percheziţionat la piele, ne au întrebat de sănătate de ne treceau fiori reci pe şira spinării. Într o noapte ne aflam în squarul din faţa clădirii fostei Judeţene de Partid, în acele zile transformată în Statul Major al Armatei şi Frontului Salvării Naţionale. Peste tot grupuri de cetăţeni revolu¬ţionari unii înarmaţi alţii nu, soldaţi, blindate, tancuri, baricade. Se discuta aprins, se fuma, se bea, iar de la balconul larg al clădirii din cînd în cînd, la microfoanele instalate acolo, cîte un conducător revoluţionar urla cîte un comunicat, fireşte, foarte important, urmat obligatoriu şi invariabil de uralele mulţimii. Uneori, nu prea rar, AKM urile răpăiau sec, mitralierele lătrau cu foc şi toată lumea se arunca pe burtă. Apoi se ridicau, îşi scuturau hainele şi apoi îşi continuau imperturbabili programul revolu¬ţionar. Acum, privind de departe, pot fi uşor ironic la adresa acelor zile. Dar, în acea noapte, n am mai avut deloc simţul umorului. Dinspre cele două intrări laterale în piaţă, se apropiau luminaţi de torţe zeci de oameni. De la distanţă se auzeau urletele lor însoţite de rafalele pistoalelor mitralieră. Imediat s a aflat că un grup era format din români, iar celălalt din unguri, secui şi ţigani. Mai erau înarmaţi cu bîte, cuţite, ciocane, sticle incendiare. În drumul lor prin oraş şi unii şi alţii devastaseră magazine, bătuseră bestial oameni nevinovaţi, incendiaseră maşini, jefuiseră, violaseră. Nu se ştia cine începuse, însă cei care ne povesteau susţineau că fuseseră răniţi de nişte ţigani unguri în timp ce încercau să jefuiască un magazin alimentar din marginea Braşovului. Ţiganii au reuşit totuşi să fugă, dar s au întors cu mic cu mare să se răzbune. Românii au ripostat. Focarul s a extins. Şi în acel moment totul risca să se transforme într un conflict etnic de toată frumuseţea. Iar tensiunea transilvăneană dintre naţionaliştii unguri, cu sprijinul secuilor şi ţiganilor unguri, şi naţionaliştii români a fost, este şi din păcate va mai fi, un fapt istoric real, de netăgăduit. „De toată frumuseţea”…? Vreau să spun – absolut tragic. Iar noi, toţi cei din piaţă, inclusiv armata şi statul major din clădiri, urmam să fim prinşi ca într un cleşte ucigaş între cele două tabere. Căci, nu e greu de imaginat cum explodează bomba interetnică, oriunde în această lume. Secundele se scurgeau rapid pe ceasul acestui amestec infernal şi exploziv, panica îşi încălecase armăsarii cabrîndu i înainte de galopul nebunesc, şi nimeni nu ştia care este firul ce trebuie retezat pentru a curma furia şi demenţa naţionalistă. Ţin minte chipurile celor din jurul meu aidoma celor pictate de Hieronymous Bosch pe pînza tabloului numit Corabia nebunilor, feţe distor¬sionate hîd şi tragic de spaime şi neputinţe. S au auzit nişte comenzi scurte, răcnite. Tunurile tancurilor şi ţevile mitralierelor de pe blindate s au rotit în direcţia celor două grupuri. Pe ramele ferestrelor clădirii au apărut alte ţevi, de pistoale mitralieră, carabine şi puşti cu lunetă. În piaţă s a lăsat o tăcere de sînge închegat. Ca două brute imense, monstruoase, oprite brusc în saltul sinucigaş şi devastator, cele două grupuri s au poticnit la capătul celor două străzi, la marginea squarului. Moartea dansa în aerul îngheţat. Şi atunci s a întîmplat din nou. Mai întîi am auzit înlăuntrul meu: „Nu te teme”. M am uitat repede în jurul meu. Nimeni. Doar, doar cîteva clipite mai apoi, a urmat vocea. La fel de clară, senină, poruncitoare şi totuşi blîndă. Am înălţat capul. Şi o dată cu mine, toţi cei piaţă şi dinafara ei. Se aşternuse o altă tăcere, de parcă ne am fi aflat sute de oameni într o catedrală urieşească, cu bolta pînă la stele şi nava cît o arcă cu pereţii străvezii. Acolo, la balconul clădirii, ne vorbea acel bărbat necunoscut, cu ochii din cărbune aprins şi părul nins. De data asta era îmbrăcat ca un oarecare unul dintre noi, cei din piaţă. De sub căciula neagră ca de dac sau de schior, cobora înspre noi fruntea i înaltă înscînteiată de o lumină albă, pîlpîitoare parcă. Stătea nemişcat şi lăsa să i curgă cuvintele pătrunzîndu ne cu ele. Nu cred să fi vorbit mai mult de un minut, două. După care, aşa cum a fost să fie şi la prima noastră întîlnire, nu ştiu, a plecat firesc… sau a dispărut… ca o vedenie, nu ştiu…? Singurele lui cuvinte pe care le am auzit acum, şi nu le am uitat vreodată, sînt: „Să nu te îndoieşi nicicum, oricine ai fi tu, să mori ca un prost, e ca şi cum te ai născut degeaba”. Înclin să accept că doar mie mi au fost spuse acestea, fiindcă altfel nu mi amintesc decît exclamaţiile aprobatoare, zîmbetele şi rîsetele românilor, ungu¬rilor, ţiganilor, saşilor, tuturor braşovenilor aflaţi acolo, revoluţio¬nari iacobini şi moderaţi. Ca prin farmec, totul s a terminat cu bine, fiecare a fost de acord cu asta, şi fiecare şi a reluat conştiincios programul lui de revoluţie, deşi, cu cîteva minute mai înainte, fiecare simţise dorinţa tiranică să ucidă. Am întrebat totuşi, în stînga, în dreapta, ce s a întîmplat, cine a fost omul acela, vorbitorul de la balconul revoluţiei? Nimeni, dar absolut nimeni dintre cei întrebaţi de mine – şi au fost destui – nu şi a amintit ce spusese moşneagul acela, cu aere de magician, au precizat însă unii. Da, au recu¬noscut că intervenţia acestui necunoscut a fost la timpul şi momentul potrivite; da, într adevăr glumele lui au fost inspirate, au destins atmosfera şi cam atît. Că pînă la urmă intervenea armata şi rezolva totul, mai spuneau ei. Dar, repet, nimeni nu reuşea să şi amintească exact ce se petrecuse, care fuseseră cuvintele bărbatului cu chip de mag. Cu atît mai puţin despre cine era acel om, de unde venea, cînd dispăruse… Ca prin farmec… Mult mai tîrziu am legat ruga mea fierbine din acele clipe de iad, să se întîmple o minune care să oprească măcelul, de apariţia bătrînului „cu aere de magician”. Şi mereu m am întrebat după aceea dacă nu cumva cuvintele lui, cele pe care le auzisem, reţinusem, acea afirmaţie simplă şi elementară nu fusese cauza directă a retragerii mele – poate ruşinoasă, dar sănătoasă chiar în acea noapte de pe străzile Braşovului înceţoşate cu abur de crimă în decembrie 1989. Laşitate? Trădare?! Aiurea. Am fost născut să lupt împotriva prădătorilor de libertate, oricare ar fi ei. Cu atît mai mult să lupt necondiţionat împotriva paranoicelor dictaturi comuniste. Care, marxiste, leniniste, maoiste sau ceauşiste, nu sînt decît aceeaşi istorie, ori acelaşi delir fascist al crimei justificate ideologic. Nu. Pur şi simplu am plecat liniştit, firesc spre casă, trezit magic la realitate de cuvintele bătrînului necunoscut. Cred că e foarte clar: revoluţia română se consumase rapid o dată cu exe-cuţia soţilor Ceauşescu. Ce se întîmpla acum, a doua zi de Crăciun, nu era decît un sinistru carnaval la care nu vroiam să particip. În primul rînd ca bun creştin. Căci era această nebunie parfumată cu praf de puşsă şi mascată în dreptate revoluţionară doar eternul blestem al lui Cain. Aşa că am mulţumit în gînd înţeleptului bătrîn şi magiei lui, apoi m am retras fără grabă şi cu amărăciune din faţa Morţii care dansa în aerul îngheţat. * * * Au fost şapte la număr aceste prime întîlniri cu omul care, după cel dintîi Învăţător al meu, Iisus Christos, îmi va rămîne maestru toată viaţa. Şi toate cele şapte magii au avut importanţa şi aura unor deşteptări precum nişte trepte, repet, primele spre trezirea şi cunoaşterea de sine. Desfacerea acestor noduri gordiene ale existenţei mele, bătrînul mag transilvănean o numea „arta de a da bună ziua celor aleşi să înveţe rostul acestei lumi”. Următoarele patru întîlniri, mult mai puţin spectaculoase – vorba aceea, o dată e ca niciodată, de două ori treacă meargă, a treia oară împuşti actorul şi salvezi recuzita – şi mult mai her¬metic, au fost identice în formă, dar nu şi prin conţinut. Au fost – într o încercare de a le defini – patru imersiuni magice în abisurile fiinţei mele. De fiecare dată mi s a aşezat pe marginea patului trezindu mă la miez de noapte. Şi de fiecare dată tresăream, ţipam înăbuşit: o hoo!!!, holbam ochii cît cepele, mă ghemuiam şi adunam plapuma sub bărbie de parcă vedeam fantoma tatălui – aşa cum stătea lîngă mine înţolit cu lunga lui cămaşă din lînă albă, sfre¬delindu mă cu privirea, luminat de un halou care i dădea contur de mumie abia ieşită din sarcofag. Şi rîdea. Chestia asta, ce mereu i am reproşat o mult mai tîrziu, deşi rîdea cu blîndeţe, în acele clipe mă făcea să transpir rece. Dar punea mîinile pe umerii mei şi sufla uşor asupră mi, iar eu mă linişteam ca prin farmec. Apoi, mă aşezam cuminte lîngă el ca un copil încrezător în bunicul lui cel bun care l smulsese din ghearele coşmarului. Iar el: „Nu te teme”, mi a spus. „În a 40 a zi de acum înainte, în ziua celor cincizeci de stele albe, vei întîlni o femeie. O vrei recu¬noaşte negreşit, căci poartă pe chip pecetea olmeca şi va citi Cartea Ţării Zăpezilor, a unui înţelept japonez. Poartă numele unei zeiţe celte, ocrotitoare a poeziei, dar şi numele unei sfinte creştine. Aşa e scris – să îţi fie soţie. Prin ea vei cunoaşte taina androginului. Vei medita asupra hierogamiei. Nu te împotrivit destinului tău, armo-nizează te cu el”. Aşa a fost. Am cunoscut o pe Brigitte cea cu chip şi fire de olmeca, în Ziua Independenţei Statelor Unite ale Americii. Într un vagon de clasa a II a, unde în acel vacarm, în acea înghesuială şi căldură sufocantă, ea citea liniştită şi zîmbitoare Yasunari Kawabata, Ţara Zăpezilor. Exact în a 40 a zi de la întîlnirea cu bătrînul mag. Şi Brigitte mi a devenit soţie. Pînă la sfîrşitul zilelor mele este ca jumătatea mea sacră, pîine din Pîinea Vieţii. „Nu te teme”, mi a spus, a doua oară. „În a 40 a zi de acum înainte, la răsărit de soare, în ziua cînd vei părăsi Grecia, acolo, pe ţărmul mării îţi va fi arătat Muntele Athos. În acea clipă uită de tine. Lasă te pătruns de ce vei vedea. Dumnezeu este ce este. Şi nimic nu e întîmplător.” Aşa a fost. Părăseam Grecia, acel pămînt pictat în alb şi albastru, binecuvîntat să fie Omphalos între Occident şi Orient; şi chiar în dimineaţa plecării – fără să ştiu prea bine de ce – am ajuns pe malul mării, cînd, abia aprins, bulgăre imens de foc stelar, soarele ieşea din valuri. Ceaţa s a despicat ca o cortină trasă brusc şi Muntele Athos mi s a ivit ca o fantasmă din basme. N am să pot povesti niciodată ce am simţit, ce am înţeles atunci. Cine sau ce a rămas în mine pentru totdeauna este viu, intangibil şi indestructibil. Este ce este Dumnezeu. „Nu te teme”, mi a spus din nou. „În a 40 a zi de acum înainte, vei întîlni tigrul. Ţi se va întîmpla asta în India, în jungla munţilor. Îl vei auzi, îl vei vedea, dar cînd îţi va da tîrcoale, nu l vei auzi şi nu l vei vedea. Vei simţi doar spaimă fără nume. Vei înţelege că nu există ratare în viaţă. Fiecare clipă a vieţii ţi a fost dăruită ca să nu uiţi gustul neasemuit al vieţii. Învaţă să trăieşti.” Aşa a fost. În rezervaţia naturală Shishkra, de lîngă Jaipur, celebrul oraş roz al Indiei, într o dimineaţă de noiembrie a anului 1996, am întîlnit tigrul. Stăteam liniştiţi pe malul micului lac cu ape limpezi şi puţin adînci, eu, ghidul şi soţia mea. Cuprinşi de o muţenie izvorîtă din acel sentiment pe care ţi l dă pădurea virgină, cu liniştea ei necuprinsă, cîntată fără ostentaţie şi continuu de corul şoaptelor şi ţipetelor păsărilor, animalelor, foşnetul plan¬telor, abia îndrăzneam să respirăm. Pe neaşteptate, aerul a devenit greu şi o anume tăcere ne a ţiuit în suflet. Instinctiv ne am apropiat unii de alţii. Venit de nicăieri, dar de pretutindeni, vibrînd adînc toba pămîntului uscat, a tunat înalt de trîmbiţă, ca un herald care anunţă intrarea regelui. Ghidul a întins braţul, arătîndu mi ceva printre copacii de pe coasta muntelui. Tigrul. Tunetul s a mai repetat de trei ori, parcă tot mai aproape. Şi regele nu se mai vedea acolo, în depărtare. Iar noi păream hipnotizaţi. Livizi. Pînă şi tuciuriul ghid indian avea faţa ca de alabastru. Ştiu că în mintea mea nu era decît un vid îngheţat şi mi aduc aminte cum, cu mişcări lente de somnambuli abia am reuşit să ne urcăm în jeep. Indianul nu reuşea să pornească motorul, iar ochii Brigittei nu reuşeau să mi vorbească. Nu mai simţeam nimic. Cînd jeep ul a demarat în trombă ne am trezit cu toţii vorbind, ţipînd, cîntînd de a valma, rîzînd ascuţit fără să ne mai ferim de crengile care ne biciuiau pînă la sînge obrajii, gîtul, spatele. Iar dacă nu aveam să ştim vreodată numele acelei spaime de nemăsurat, opriţi şi între¬baţi ce se întîmplă, cu siguranţă am fi răspuns zîmbind ca drogaţii, Doamne, viaţa e atît de frumoasă. Aceasta a fost lecţia tigrului. Iar el: „Nu te teme”, mi a spus a patra oară. „În a 40 a zi de acum înainte, iată se va ivi în viaţa ta un Trismegistus. Atenţie, e om în semnat. Poartă nume de Apostol, iar în Transilvania e ocrotitorul fiarelor codrului. De aceea al doilea nume e al Codrului. Îl vei cunoaşte ca poet în oraşul sacru al Transilvaniei, Sibiu. Acolo s a născut. Îl vei cunoaşte ca alchi¬mist, în Praga. Acolo se luptă cu Golemul. Îl vei cunoaşte ca ascet, în New Orleans. Acolo se luptă cu Diavolul. Încredin¬ţează te lui pentru a înţelege rostul ascuns al singurătăţii şi pentru a trăi patimile sihastrului. Acest Trismegistus îţi va propune să scrii o carte despre magia transilvăneană. El nu mă cunoaşte, dar eu te voi ajuta să scrii această carte. Însă pînă atunci el te va învăţa să aduci mesajul; să porţi lumina pro¬tejînd o; să trăieşti scriind secretul. Vei întrezări astfel calea Credinţei.” Aşa a fost. Peste 40 de zile, de la Washington, din partea vechiului meu prieten, sociologul şi doctorul în ştiinţe politice, Vladimir Tismăneanu, o somitate în materie de societate şi politică est europeană, am primit o carte şi cîteva cuvinte scrise: citeşte o neapărat şi apoi, nu se poate să nu ţi placă, tradu o, public o, OK? Era The Hole in the Flag, best seller ul american al poetului Andrei Codrescu. Cu acordul lui prin fax, am tradus şi editat acest roman reportaj unic despre revoluţia din decembrie 1989, în România. Se ivise astfel în viaţa mea Andrei Codrescu. Face parte organic acest mare poet american al sfîrşitului de mileniu din familia nu prea numeroasă, dar strălucitoare a acelor români renegaţi şi exilaţi de regimul comunist pentru simplul motiv că sînt fiinţe cu adevărat planetare incapabile să slugărească orice dictatură şi cu atît mai mult pe cea a proletariatului român comunist. De ieri, de azi…, asta pentru a spulbera iluziile… Este Andrei Codrescu, precum Mircea Eliade, Emil Cioran, Ioan Petru Culianu sau Vladimir Tismăneanu şi alţii, destui nu prea, unul dintre acei români lăsaţi de Dumnezeu pe Pămînt să fie iubiţi, admiraţi şi lăudaţi de ţara lor, abia după ce Occidentul i a înfiat, i a judecat şi în final le a dăruit coroana de lauri. Cum spunea Kurt Vonnegut jr.: aşa merg lucrurile… În carne şi oase însă, l am cunoscut pe Andrei cu ocazia lansării genialului său volum de poezii Alien Candor, într o frumoasă ediţie româno engleză publicată de Fundaţia Culturală Română, la Bucureşti. În somptuoasa şi aristocratic proletara sală de festivităţi a fundaţiei se înghesuise aptoape tot VIP ul bucureştean. Foşti nomenclaturişi, neo nomenclaturişti ai prezentului democratic. Fiind plecaţi din ţară, aşa se zvonea, n au lipsit decît preşedintele României şi primul său ministru. Ghinionul lor, observau cei din opoziţie. Cei aproape 200 de români verzi, cu ziarişti, reporteri, plus televiziunile, se constituiseră într o mică armată de elită a salvării culturii naţionale şi cu guri întredeschise, cu ochi lăcrimoşi sor¬beau fiecare cuvînt, fiecare respiraţie a poetului recuperat, reani¬mat atît de nobil, sufocîndu l pe bietul Andrei. Stătea acesta – un Charlot puţin dezorientat, mai mult blue, întrebîndu se parcă de unde vine, cine este şi încotro se va duce, căci parcă nu prea înţelegea care e tîlcul aterizării direct pe corabia nebunilor, în zborul lui peste ocean, de pe ţărmul unei lumi normale, spre Sibiul natal şi magic. De fapt, sacru pentru el. Nimic nu e întîmplător, mă învăţase bătrînul meu mag, şi vîrtejul care s a produs la anunţarea continuării festivităţii cu un cocktail în holul nu prea încăpător al sediului fundaţiei, hol aflat chiar la ieşirea din sală, noua şi vijelioasa opţiune a VIP ului pentru cultura cu Coca Cola, gustări, fursecuri, whisky, vodcă, vin şi şampanie, m a proiectat în masa pe care poetul dădea autografe. Andrei, care tocmai scria cuminte şi disciplinat, o dedica¬ţie unei dame planturoase şi ude de admiraţie, a înălţat puţin capul, m a privit indescifrabil prin ochelarii lui de Cehov Caragiale şi a mormăit: hei, you know… Deşi cu mult n a lipsit ca dama intelectuală să mă plesnească pentru mitocănia mea, am spus rar şi a apăsat: eu sînt Nardi… Andrei a zîmbit. Relaxat. În dimineaţa următoare, am plecat împreună cu el şi muza lui, Laura, pentru trei zile. Bineînţeles, să ne reînviem inima şi sufletul în Sibiul sacru, al Transilvaniei. Acolo, doar în Sibiu se putea, am descoperit că marii poeţi nu sînt nemuritori decît în sanctuarul limbii în care pentru prima oară au spus Tatăl nostru. Acolo am înţeles de ce poeziile lui Andrei, poemele lui sînt psalmi transil¬văneni în limba engleză. Acolo, poetul m a învăţat că poezia e o cale – cea a unei incomensurabile singurătăţi. La Praga, vreme de o săptămînă, Andrei, alchimist apostol şi patron al fiarelor codrului, m a iniţiat în taina tragică a Golemului. Într o după amiază, la asfinţit, m a dus în taverna alchimiştilor. În acea hrubă neluminată vreodată de soare, avînd cranii şi alam¬bicuri pe poliţe săpate în piatra verde cenuşie, avînd pereţii pictaţi cu semne zodiacale şi alte scrieri, semne hermetice, iar deasupra rafturilor cu tot felul de instrumente necunoscute, eprubete şi sticle prăfuite, avînd fotografiile gălbejite ale maeştrilor alchimişti praghezi sau de aiurea, Andrei m a întrebat: ce ştii despre sihaştri? Şi l am ascultat cu luare aminte, sorbind din halba cu bere aromată. În New Orleans, ca ntr un blues inefabil al evreului rătăcitor pe Burbon Street ul durerilor, tristeţilor şi îndoielilor mele, am poposit o noapte în capela poetului. În acel spaţiu bîntuit de rostirile lui Andrei, ca nişte mantre împotriva demonilor şi pentru ajutorul îngerilor, la masa lui de scris l am văzut pe Prinţul Întunericului şi Stăpînul acestei lumi cum mă îmbie cu trădarea lui Faust. Nu eram acolo decît eu cu soţia mea, Brigitte, şi fox terriera noastră, Ara. Cînd Ara a mîrîit surd, iar Brigitte a aprins o lumînare, deşi amîndouă nu aveau nici un motiv vizibil să reacţioneze astfel, atunci l am văzut stînd la masa de scris şi îmbiindu mă cu auritul lui contract. Neauzit de ceilalţi, l am întrebat: a semnat şi Andrei? Niciodată nu e prea tîrziu, mi a răspuns el, la fel de binevoitor fluturîndu şi contractul. Şi în clipa următoare a dispărut. Şi atunci am înţeles cu inima şi sufletul că răbdarea sfinţilor este şi ordalia poeţilor cu har de la Dumnezeu. Iar poezia este însăşi esenţa fiinţei creatorului adevărat. Am scris după aceea o carte cu 40 de povestiri revelate mie de Evanghelii. Un Pustnic întru Borges i a dat acest titlu: Obiectele din oglindă sînt mai apropiate decît par. Cred că asta a vrut să mi spună bătrînul meu mag atenţionîndu mă că voi întrezări calea Credinţei. În sfîrşit, într o bună zi, în Baton Rouge, lîngă un druidic live oak, în liniştea lacului tulburată cînd şi cînd doar de ţipătul gros al bîtlanilor, Andrei mi a sugerat, aşa, parcă jucîndu se cu mine: ce ar fi să scrii o carte despre magia transilvăneană, dacă tot crezi în fantoma bătrînului mag care ţi a schimbat viaţa… Am zîmbit cam strîmb, cred, fiindcă Antrei a abătut conversaţia pe alt făgaş. Oricum, nu l mai puteam asculta. Mă concentram rugîn¬du mă să apară fie mergînd pe ape, fie din trunchiul stejarului, fie pur şi simplu să se întrupeze lîngă noi bătrînul mag, întocmai cum mă obişnuisem cu el, ochii de cărbuni aprinşi, pletele şi barba de omăt, cămaşa pînă la glezne lungă şi din lînă albă, aidoma unui venerabil druid sau sacerdot al lui Zalmoxis. Dar de data asta n a binevoit să apară. Eu însă n am uitat ce mi profeţise, că trebuie să scriu cartea despre magia transilvăneană şi că, el, magul, mă va ajuta. Începînd din acel moment propunerea lui Andrei a devenit o obsesie pentru mine. În sfîrşit, nu vreau să dau nimănui în cap cu toiagul lui Merlin pînă l las lat, la podea, ca să accepte realitatea poveştilor mele despre un bătrîn care a devenit deus ex machina în viaţa mea. Nu. Dar pentru mine aceasta este calea firească, cea mai firească, de a convinge pe oricine are bunăvoinţa să mă asculte, că acest om există. În carne şi oase, viu, înţelept şi magic. Poate că ar fi fost mult mai uşor de acceptat demonstraţiile bazate, de exemplu, pe lecturile – cărţi ce mi au ieşit în cale începînd o dată cu apariţiile magului transilvănean – şi informaţiile „cu caracter ştiinţific şi documentar” despre Pitagora, Sfîntul Apostol Ioan, Pico della Mirandola sau Agrippa von Nettesheim, Jakob Böhme, Eliphas Lévi, ca necontestaţi maeştri ai magiei albe. Sau despre marii iniţiaţi ai Kabbalei, Rabbi Simeon ben Yohai ori Rabbi Alexandru Şafran. Sau despre inegalabilii înţelepţi şi mistici ai Indiei, cum sînt Swami Shivananda, Swami Atamananda, Swami Prabhavananda, ori Sundar Singh, Sadhu Garhwali, ori Sri Ramana Maharishi, Sri Aurobindo… Lista ar putea continua cu maestrul Zen Taisen Deshimaru, cu DaEl Walker, maestrul cristalelor. Şi la fel de bine aş putea cita pro domo scrierile şi meditaţiile unor romani de înaltă cunoaştere în hermeneutică sacră, magie, alchimie, religie, adevăraţi iniţiaţi cum au fost Mircea Eliade, Lucian Blaga, Ioan Petru Culianu, Victor Kernbach. Trebuie să adaug, şi o fac cu dragoste şi veşnică recunoştinţă: cunoaşterile mistice dăruite de Sfîntul Anton de Padova, călugărul ortodox Nicolae Steinhardt, Rabbi Vladimir Colin, prinţesa clarvăzătoare Luiza Nicodem, iluminări date prin fapte şi slove fermecate. În sfîrşit, pînă la urmă credeţi ce vreţi. În fond, nu Toma Necredinciosul, prea credinciosul Apostol ales de Iisus Însuşi să spulbere îndoielile celorlalţi ucenici, Apostoli, nu înţeleptul Toma domină în această lume. Dubito, ergo cogito – Cogito, ergo sum împart lumea în alb şi negru, astfel încît aproape mereu restul culorilor nu sînt decît un jalnic cenuşiu sau „un admirabil bej”, vorba lui Andrei Codrescu. În sfîrşit, poate că pînă la urmă vor fi unii, aceia care fi vor stîrniţi sau măcar intrigaţi de spusele mele. Şi atunci, cine ştie…? Şi, într o bună dimineaţă, a fost a şaptea întîlnire. Stăteam eu aşa, visînd la cai verzi pe pereţi, sorbindu mi liniştit cafeaua, încolăcit de fumul albăstrui al pipei aprinse. Mi s a părut decupat din sonorul unui film horror ţîrîitul soneriei. Dar, ce să fac, nu… Înjurînd ca un artist veritabil, fiind însă un cetăţean burghez şi binecrescut, am deschis uşa de la intrare. În prag, el, bătrînul… – Bună ziua, m a salutat cu blîndeţe şi mi a întins mîna. L am privit. Arăta ca întotdeauna – cu excepţia nopţii din decembrie ’89 – aceeaşi cărbuni aprinşi, acelaşi omăt, aceeaşi albă cămaşă din lînă. I am strîns mîna şi l am poftit înăuntru. S a aşezat într un fotoliu şi mi a cerut un pahar cu apă rece. L am servit. Apoi, m am aşezat şi eu în fotoliul din faţa lui. Mi a surîs ca un călugăr sihastru, parcă puţin obosit de viaţă, de asceze, de încercări, dar pînă la urmă senin totuşi. Am tuşit puţin încurcat, însă am îndrăznit: – Nu mă tem… A rîs uşor. Şi, clipă după clipă, am simţit cum din lăuntrul meu cel mai adînc urca lin şi mă cuprinde întru totul o linişte precum a lacului de munte oglindind talgerul din argint al lunii. – Nu te teme, a rîs el din nou fără dojană în glas. Ţi aduci aminte, în urmă cu cincisprezece ani ţi ai chemat personajul din poveştile numite de tine, Spaima de mine însumi, Theophil. Cu trei ani în urmă te ai gîndit din nou la acest Theophil, citind în Faptele Apostolilor mărturisirea Evanghelistului Luca: „Theophile, în cea dintîi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Iisus să facă şi să înveţe pe oameni…”. E chiar primul paragraf, nu i aşa? Am confirmat zîmbind şi eu. – A venit vremea să ne cunoaştem şi altfel. Bunăoară, să afli că mă cheamă exact aşa cum ai bănuit, Theophil Magus. Nu sînt un preot persan, cum lasă de înţeles al doilea nume. Dar ai dreptate, sînt totuşi un mag. A făcut o scurtă paută. Îmi auzeam respiraţia şi pulsul. Dar… – Nu te temi. Foarte bine. Sînt un mag transilvănean iubitor de Dumnezeu. Iar tu eşti unul dintre cei nouă aleşi să ştie sau să îmi urmeze, asta vom vedea peste trei ani. Aşa e scris. S a ridicat din fotoliu şi s a îndreptat spre uşă. Înainte de a păşi peste prag, a adăugat: – Te voi ajuta să îmi scrii cartea. Pe curînd, aşa e scris. M a bătut uşor pe umăr şi a plecat zîmbind. Oarecum amuzat. Acesta a fost începutul uceniciei mele alături de Theophil Magus. Iisus i a întrebat pe orbi: „Credeţi că pot face lucrul acesta?”. „Da, Doamne”. I au răspuns ei. Atunci S a atins de ochii lor, zicînd: „Facă vi se după credinţa voastră”. Şi li s au deschis ochii. Acesta este începutul cărţii noastre pentru oricine crede că vrea şi îndrăzneşte să trăiască magic.

 

Postat de: leonard oprea | 19 februarie 2016

who are you Jesus Christ?/cine ești Iisus Christos?


D612-066

leonard oprea

…cine ești Iisus Christos?

…who are you Jesus Christ?

“… nu știu cât suntem de blestemați să știm cine suntem – știu că Iisus Christos este ceea ce numim meatfizic: SPERANȚA.” / “… I do not know how much we are cursed to know who we are – I know that Jesus Christ is what we call metaphysically : HOPE.” (Theophil Magus)

CRUCEA DISPERĂRII…

… cum te uiți la Cruce, de la stânga la dreapta, contrar acelor ceasornicului, poți vedea:

în oglindă tu nu exiști/

în lăuntricul tău tu nu exiști/

în lumea întreagă tu nu exiști/

în Dumnezeu Însuși tu exiști ?

“… cer plumbuit, ah

…păsări—suflet iarna…

speranța moartă…

ASTFEL – DE CE TREBUIE SĂ FIM ÎMPOTRIVA NOASTRĂ ÎNȘINE ?!

Iisus Însuși, totuși:

“Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi dela Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11/28-30)

THE CROSS OF DESPERATION…

… as you look to the Cross, starting from your left to your right hand, counter clockwise, you can see:

in the mirror you do not exist/

in yourself image you do not exist/

in the world-wide you do not exist/

in God, God Himself, are you exist?

“ … this gray sky of young

birds-souls lost in the winter…

the grave-yard of hope…”

THEREFORE – WHY DO WE NEED TO BE AGAINST OURSELVES ?!

Yet, Jesus Himself:

“Come to me, all who labor and are heavy laden, and I will give you rest. 29 Take my yoke upon you, and learn from me, for I am gentle and lowly in heart, and you will find rest for your souls.For my yoke is easy and my burden is light.” ( Matthew 11/28-30)

***

(from „Theophil Magus – Living in America” // Copyright © 2010 by Leonard Oprea. All rights reserved. Leonard Oprea created the Breathing, an original type of essay in Romanian and world literature.The Breathing is a short, simple yet profound meditation on human condition, a meditation ended by a haiku. But – this haiku does not finish the meditation. In fact, it re-opens this reflection to new questions and responses on human destiny. There are 100 Breathings in Leonard Oprea’s work „Theophil Magus – Confessions 2004 – 2006”, ed. „Universal Dalsi”, 2007, Romania)

Postat de: leonard oprea | 15 februarie 2016

Poveste dintr-un ghetou evreiesc / Tale from a Jewish ghetto


Leonard scriitor portret

leonard oprea

Poveste despre Domnul nostru


Noaptea îmbrăţişase ghetoul cetăţii. Prin obloanele caselor mici, strîmbe, înghesuite unele într altele, răzbătea licărul bolnăvicios al opaiţelor încă aprinse. Nu era miezul nopţii şi doar cornul alb albăstrui al lunii zîmbea rece împotrivindu se tăcerii smolite. Iţic mai zăbovi o clipă în pragul uşii, îşi privi soţia şi feciorul care dormeau liniştiţi, suflă asupra opaiţului de pe policioară şi păşi în beznă. Călca greu în noroiul urît mirositor al uliţei, ofta şi din cînd în cînd bolborosea rugăciuni către Dumnezeu. Uneori se oprea scurt şi privea speriat în jur. Pustiu. Nici urmă de golani, hoţi, ţigani sau alţi necredincioşi sau Golem. În sfîrşit, ajunse la capătul uliţei şi mulţumi fier­binte Lui Dumnezeu că Rabbi Copel locuia la doar cîţiva paşi de casa lui. Cercetă împrejur. Pustiu. Şi tăcere adîncă. Se strecură iute în curtea strîmtă. O găină cotcodăci stins în somn. Iţic ciocăni sfios, parcă brusc sleit de puteri. Într un tîrziu auzi: – Cine i acolo?! aspru, îngrijorat şi primitor totuşi glasul rabinului. – Eu, Iţic…, abia îngăimă omul. Uşa se întredeschise. Iţic intră repede şi împietri lîngă tocul uşii. Rabbi Copel ridică opaiţul la înăl­ţimea ochilor săi de chihlimbar şi l cercetă pe musafir. Fruntea lui Iţic era acoperită de broboane, buza de jos îi tremura. Rabinul îl luă uşor de braţ şi l trase spre scaunul de lîngă masa plină de cărţi. Iţic se aşeză încet şi oftă din rărunchi. Rabbi Copel bătu din palme. Apoi se aşeză pe celălalt scaun, la capătul mesei. Mută, neauzită, Salomeea apăru lîngă ei şi puse pe masă două pahare aburite, cu ceai fierbinte. După care dispăru ca un fum. Sfeşnicul cu şapte braţe juca tainic lumini pe şi printre tomurile prăfuite. – Hai, spune, porunci blînd Rabbi. – Oi, oi, se jelui ascuţit Iţic. David, oi, oi, David al meu… s a creştinat… Oi, oi, s a dat după bleste­mata aia de muiere… Rabinul îşi înăbuşi un suspin: – Da, daa, doar atît zise şi şi mîngîie barba stufoasă. – Ce mă fac, oi, oi, ce mă fac…?! miorlăi disperat Iţic. Rabbi Copel întinse mîna spre Tora, dar se răz­gîndi şi dintr o dată se ridică ameninţător. Iţic se ghemui. Însă umerii rabinului se lăsară apăsaţi de neputinţă. Începu să măsoare odaia joasă cu paşi mărunţi. – Pleacă, pleacă, pleacă, răpăi morocănos. Lipsit de vlagă, Iţic se tîrî spre uşă. Cînd puse mîna pe clanţă auzi: – Vino înainte de Sabat. Am să ţi spun atunci, îi mai dădu o gură de aer Rabbi. *** Vreme de două zile Rabbi Copel gîndi şi citi. Şi fumă pipă sub privirile mustrătoare ale Salomeei. Citi şi gîndi şi chiar bău trei păhărele cu lichior de coacăze. Tot sub privirile acum aprinse ale Salomeei. Vreme de două zile Iţic se rugă şi iar se rugă şi uită de afacerea lui cu plăcinte, covrigi şi bragă. Din cînd în cînd Îl punea pe Dumnezeu de o parte şi i suduia temeinic cînd pe nevastă, cînd pe David. Dar cel mai tare îl durea, şi atunci înjura cu patimă, că David pierdea zestrea Rozei, fata zarafului Iuda. Ba chiar îl bătu cu palmele, cu picioarele, cu mătura din nuiele pe fiul rătăcitor. David însă îl privea cu dragoste şi îndura bucuros loviturile de vrabie ale nefericitului său tată. Căci, orice ar fi fost, iar David ştia bine asta, Iţic şi ar fi dat viaţa pentru el. Pînă la urmă Dumnezeu e Sus şi judecă. *** Vineri, pe la prînz, Iţic, îmbrăcat de sărbătoare, ţeapăn ca o coadă de mătură, se îndrepta către casa lui Rabbi Copel. Era soare, noroiul se uscase pe ulicioară. Dăduse colţul ierbii. Glas de păsări întoarse din iernat ţesea zarva ghetoului pregătindu şi Sabatul. Toţi îl salutau pe bătrînd Iţic şi nimeni nu ivea nici urmă de semn că i ar fi aflat năpasta. Cunoştea însă Iţic lăuntrul semenilor săi şi nu privea nici în stînga, nici în dreapta. Mormăia un răspuns greu de înţeles la fiecare salut şi şi întindea ca înecatul braţele, sufletul său către Dumnezeu. Stăteau faţă n faţă. Iţic şi Rabbi Copel. În lumina de ploaie a încăperii. Doar cînd şi cînd înseninată de razele soarelui îndîrjit să pătrundă prin urzeala rară a perdelelor negre şi părea că un Duh îi încremenise pe cei doi bătrîni lîngă sfeşnicul cu şapte lumînări. Rabbi Copel tuşi grav: – Iţic, uită te n ochii mei. Iţic nu cuteză. – Hai, măi Iţic măi, şi ceva gîlgîi în vocea sa, ceva care l făcu pe Iţic să l privească drept în ochi. Şi Rabbi Copel zîmbi undeva între taină şi stîn­jeneală. – Iţic dragă, Dumnezeu ştie – am un fiu. Iţic tresări, dar continuă să şi privească rabinul drept în ochi. – Acum ştii şi tu. O să uiţi însă. Cînd pleci din odaia asta, o să uiţi pentru oricine, în afară de Dumnezeu. Altfel te blestem. Iţic dădu repede din cap, zîmbind supus şi tîmp. – Iţic, măi evreule măi, fiul meu s a creştinat… Nu, n am să ţi povestesc cînd şi cum, adăugă repede şi pentru sine cu glas hotărît şi împăciuitor poate înspre Cel de Sus. Iţic începu să se legene pe scaun. Un vaier subţire se desluşi venind din el, prin gura de peşte nimerit deodată la mal. – Taci! şuieră scurt Rabbi. Taci şi ascultă, îl rugă domol rabinul. Taci, ascultă şi supune te. Vaierul fu curmat, legănatul se opri, Iţic trase adînc aer în piept, apoi bău dintr o suflare paharul plin cu rachiu din caise. – Aşa, îl încurajă Rabbi. Uite ce e, m am rugat zi şi noapte Lui. Am postit 40 de zile. Nimic. Nu mi s a arătat. Am strîns din dinţi şi am binecuvîntat pedeapsa pe care El mi a dat o. Am căutat scăpare în Scripturi, am vindecat bolnavi, am ajutat sărmani, am pribegit pînă la Templul cel Mare, am postit din nou 40 de zile… Şi mi doream să mor de ruşine, deşi nimeni nu mi ştia taina… Doar El… Tăcu. Sorbi tot lichiorul de coacăze din păhărelul de argint. Iţic se holba la Rabbi. Intrase la apă şi arăta mic, nevolnic, îngrozit, aşa cum stătea cu mîinile în poală, lîngă masa plină de tomuri prăfuite. Rabbi se apropie, îi puse mîinile pe umeri şi l scutură cu putere: – Măi Iţic măi, hai, hai că Domnul e Sus şi vede… El mi s a arătat însă a doua zi după ce mi am binecuvîntat nepotul… Iţic suspină. Rabbi se încruntă, dar continuă răbdător: – L am văzut şi L am auzit. Dar nu ţi pot spune cum… Şi mi a zis: măi, Copel măi, tu eşti nebun de legat! Ţi am arătat Eu c aş fi supărat pe tine?! Mi am întors Eu faţa de la tine?! Ştii tu că Mi ai fi greşit cu ceva?! Măi, Copel, termină o dată cu aiurelile astea că doar ştii şi tu, nu oare şi Fiul meu s a creştinat? Iţic scînci şi Rabbi Copel înţelese că puţin mai lipsea ca bătrînul să leşine. Aşa că îl pălmui temei­nic. Apoi îi dădu paharul cu apă. Iţic bău cu sete. – Ei hai, acum du te Iţic şi pregăteşte Sabatul în bună pace. Zi i lui David să şi caute rostul în altă cetate. Hai, du te. Cînd o fi, cheamă mă să ţi bine­cuvîntez nepoţii. Ţeapăn ca o coadă de mătură Iţic închise în urma sa poarta curţii lui Rabbi. Privi înspre semenii săi de parcă acum i ar fi văzut pentru prima oară. Îşi scoase pălăria şi cu dosul mînecii îşi şterse sudoarea frunţii. Se gîndi la afacerea lui cu plăcinte, covrigi şi bragă. Într un tîrziu, scutură din cap şi păşi înspre casă, înspre un nou Sabat.

A TALE ABOUT OUR LORD

The night had enveloped the ghetto.

The sickly twinkle of still burning candlesticks crept through the shutters of the small, crammed, skewed houses.

It was before midnight and the bluish horn of the moon alone smiled coldly to spite the pitch silence.

Itzak stood for a while in the doorway looking at his wife and son sleeping peacefully, then blew out the night-lamp on the shelf, and stepped out into the darkness. He trudged through the foul mud of the by-street grunting and mumbling occasional supplications to God.

Sometimes he stopped and looked around in fear. But there was nobody around. No ruffians, no thieves, no gypsies or other pagans, nor the Golem. He eventually reached the end of the street and thanked God warmly that Rabbi Copel only lived a few steps from his own house.

He cast a searching look around. Nobody. And a deep silence. He quickly stole into the narrow yard. A hen crowed faintly in its sleep.

Itzak knocked timidly, as if suddenly drained of all strength.

After a while he could hear:

Who’s there?’ It was the severe, concerned, yet hospitable voice of the rabbi.

It’s me, Itzak’, the man barely replied.

The door half-opened. Itzak crept in and froze next to the door-frame. Rabbi Copel lifted his candle to his amber eyes and peered at his guest.

Itzak’s forehead was covered with sweat beads and his lower lip was trembling. The rabbi gently took him by the arm and pulled him towards the chair by his table, which was full of books. Itzak sat slowly and let out a deep sigh.

Rabbi Copel clapped his hands. Then he sat in the other chair, at the opposite side of the table.

Without a word, inaudible, Salome appeared next to them and placed two steaming tea glasses on the table. Then she vanished like a puff of smoke.

The seven branches of the candlestick played its secret lights on the dusty volumes.

Come, tell’, the rabbi gently commanded.

Oy, oy’, Itzak wailed, ‘my David, oy-oy, my David became a Christian… Oy, oy, he listened to that cursed woman…’

The rabbi suppressed his sigh:

Yes, yes’, he simply said and stroked his thick beard.

What shall I do, oy, oy, what shall I do?!…’ Itzak whined desperately.

Rabbi Copel reached for the Torah, but changed his mind and stood up abruptly and threateningly. Itzak crouched in his chair. But the rabbi’s shoulders drooped under the burden of his impotence. He started pacing up and down the low room with small steps.

Leave, leave, leave’, he rapped morosely.

Drained, Itzak trudged towards the door.

As he touched the handle he heard the voice again:

Come before the Sabbath. I will tell you then’, the rabbi let him gulp for air one more time.

For two whole days Rabbi Copel thought and studied. He smoked his pipe under Salome’s chiding eyes. He studied and thought and even drank three glasses of black currant liqueur. All under Salome’s by now angry glare.

For two days Itzak prayed and prayed and forgot all about his pastry and braga business. Sometimes he left God aside and thoroughly cursed his wife and his David. But mostly he agonized over David loosing Rose’s dowry, the daughter of Judas the usurer. He even slapped, kicked, and clubbed with the wattle broomstick his prodigal son. But David still looked lovingly upon his father and gladly suffered the sparrow-like hits from his unhappy father. For, come what may, David knew only too well that Itzak would

have given his life for him.

For, ultimately our Lord above watches and judges us.

***

Friday around noon, dressed up and stiff as a broomstick, Itzak headed for Rabbi Copel’s house.

It was sunny, the mud had dried up on the side street. The grass had sprouted. The song of birds freshly returned from their winter migration interwove with the din of the ghetto preparing for the Sabbath.

Everyone greeted Itzak and no one gave any sign that they had learned about his mishap. But Itzak was quite familiar with the inside of his kin and would look only ahead. He grunted an unintelligible answer to each greeting and the arms of his soul reached out like those of a drowning man to God.

They were facing each other, Itzak and Rabbi Copel, in the light showers of the small room. Occasionally it became brighter with the rays determined to pierce

the loose texture of the black curtains and it looked like a Ghost had petrified the two old men by the seven-branch candlestick.

Rabbi Copel coughed solemnly:

Itzak, look at me.’

Itzak could not.

O come now, Itzak,’ something gurgled in his voice and made Itzak look straight into his eyes.

And Rabbi Copel smiled half-secretly, half-awkwardly.

Itzak, my man, God knows I have a son too.’

Itzak started, but went on looking his rabbi straight in the eye.

There, now you know too. But you’ll forget it. As you leave this room you’ll forget it for everyone else, but God. Or I’ll curse you.’

Itzak quickly nodded with a dutiful, stupid smile.

Itzak, my Jew, my son also became a Christian… O I won’t give you the details’, he quickly added, as if talking to himself, with a determined yet mitigating voice.

Itzak started rocking in his chair. A faint high wailing sound was coming from the mouth of a fish that suddenly found itself on the shore.

Shut up!’ the rabbi hissed swiftly. ‘Shut up and listen’, the rabbi gently entreated. ‘Shut up, listen, and be obedient.’

The wailing ended, the rocking stopped, Itzak took a deep breath then finished in one gulp the glass full of apricot brandy.

That’s it’, the rabbi encouraged him. ‘Now look here, I prayed to Him day and night.

I fasted for forty days. Nothing. He never appeared to me. I bit my lip and blessed the punishment He gave me. I looked for deliverance in the sacred rolls, I cured the sick, I helped the poor, I went on pilgrimage to the Great Temple, then I fasted again for forty days… And I wished I could die of shame, though no one knew my secret… Just Him…’ He fell silent. He sipped his black currant liqueur from the small silver glass.

Itzak was staring at the rabbi. He had shrunken and looked helpless as he sat in horror with his hands in his lap by the table full of dusty volumes.

The Rabbi drew near him, put his hands on his shoulders and shook him up strongly:

Come, Itzak, come, for the Lord watches from up there… He did appear to me the day after I blessed my son. I saw and heard Him. Though I can’t really tell how… And he said to me: “Now Copel are you gone nuts?! Did I ever give you any sign I’m mad at you? Did I turn My face from you? Do you know yourself to be at fault with Me? Really, Copel, enough of this non-sense, you do know My Son also became a Christian!”’

Itzak yelped and Rabbi Copel felt the old man was about to faint. So he slapped him thoroughly. Then he gave him a glass of water. Itzak drank it up thirstily.

Now run along, Itzak, and prepare the Sabbath in good peace. And tell David to go make a living in a different town. Go now. And be sure to call me to bless your grandchildren when the time comes.’

***

Stiff as a broomstick, Itzak closed behind him the gate to the rabbi’s house.

He looked at his kin as if he was seeing them for the first time. He took off his hat and wiped his forehead with the back of his sleeve.

He thought of his pastry and braga business.

Then finally he shook his head and walked back home to a new Sabbath.

***

Trilogia lui Theophil Magus (ediție integrală, ilustrată si adăugită, 690 pagini) Editura Eikon, București, România, 2015. Prefața: Vladimir Tismăneanu, Postfața: Liviu Antonesei. <ref> http://www.gaudeamus.ro/ro/international/program/program_gaudeamus2015.pdf#page=19

Trilogy of Theophil Magus – The Truth, Ed. Xlibris Corporation/ a Random House Ventures/ ; (roman compus din povestiri filosofic-religioase); (prefața – Vladimir Tismaneanu; postfața – Liviu Antonesei): (Library of Congress Control Number: 2008901520/ ediții ilustrate: ISBN13: 978-1-4363-2365-9 /Trade Paperback; ISBN13: 978-1-4363-2366-6 /Hardback); SUA, 2008.

Postat de: leonard oprea | 30 ianuarie 2016

Leonard Oprea – The Daily Agony of Theophil Magus pe 5 Continente


Leonard Oprea NOU portret

leonard oprea

UN HAIKU-ROMAN PE 5 CONTINENTE / A HAIKU-NOVEL ON 5 CONTINETS

 from google.com

http://www.infibeam.com/Books/daily-agony-theophil-magus-jazz-blues-haiku-novel-leonard-oprea/9781477114315.html

Buy The Daily Agony of Theophil Magus by Leonard Oprea, The http://www.infibeam.com/&#8230;agonytheophilmagus…/9781477114315…India

CachedYou +1’d this publicly. UndoDeliverable Countries:  

This product ships to United Arab Emirates, Australia, Belgium, Bahrain, Switzerland, China, Germany, Spain, Finland, France, Hong … Kong, Indonesia, India, Japan, Kenya, Kuwait, Sri Lanka, Malaysia, Netherlands, New Zealand, Russia, Saudi Arabia, Singapore, Thailand, South Africa.

The Daily Agony of Theophil Magus – Jazz & Blues Haiku Novel for Anna-Maria

by Leonard Oprea

(“Xlibris”/Random House Ventures, 2012, USA /Library of Congress Control Number: 2012908901/ ISBN: Hardcover 978-1-4771-1431-5 /Softcover 978-1-4771-1430-8/ebook 978-1-4771-1432-2)

(From the back-cover: “A genuine jazz & blues haiku-novel worldwide: almost 170 haiku illustrated by almost 170 masterpieces of jazz and blues… this is my confession about the America’s promised-land of loneliness where, like in Kafka’s “Penal Colony”: ”Guilt is always beyond any doubt”./Theophil Magus – European Novelist, Haijin);

“A text in haiku, jazz, blues; the real news of the world; each haiku enters the body, enters the heart, rests there and then explodes, explodes in hot emotions, explodes in intelligence, heat and light; our hearts beat faster: we are more awake, more alive; pulled forward into the story, into the stories of our times, our lives, the story of our hearts, beating. Listen, the story will change your heart, and that will change the world. Hello, Hello! Are you breathing?” /Gary Lawless – American Poet, Essayist, Editor)

Postat de: leonard oprea | 15 ianuarie 2016

CAIN’s DEED & FAUST’s COVENANT


Leonard Oprea NOU portret

LIVING IN AMERICA

or

CAIN’s DEED & FAUST’s COVENANT

Motto:

“ . . . there are not good people or bad people – there are Abel and

Cain and the world

in-between, into God or, without God . . .”

(Theophil Magus)

CAIN’ s DEED

The good deed practiced constantly upon a lot of our fellow men

drives to the Cain’s deed.

No, not because – through his crime – Cain does not take the profit

coming from the good deed did to him . . . Yes, just because –

through his crime – Cain does not take the risk to practice the good

deed, this way becoming a moral human kind and, implicitly, a free

man having a man dignity.

“ . . . the lake ‘ soft tremor

under the sun of July . . .

the shade of the beech . . .”

FAUST’ S COVENANT

Goethe lived for 60 years, creating with his heart, soul, mind and all

the power of his being the philosophic poem “Faustus”, as a fantastic

and invaluable proof about throwing away your faith into God means.

To be more precisely what does the blood Covenant with

Mephistopheles, alias Satan, means.

Even if it is a masterpiece of the humanity culture of all times and

above time, it may that “Faust” (fist in German) too rapidly makes

knock-out the common man’s understanding. Especially today, at the

beginning of the third millennium when reading a book of good and

true belletristic, from the beginning to the end,

(oh, not in the least the genial philosophical drama sculpted by

Goethe)

well, this is the truth, a lecture of this kind had become a weird

performance.

I give you Jesus Christ’s simple worn:

“No servant can serve two masters. Either he will hate the one and

love the other, or he will be devoted to the one and despise the other.

You cannot serve both God and Money.” (Luke 16/13, and Matthew

6/24)

Because the much too used “advice”:

“Become brother with the Satan until you pass the bridge!”

(advice which never means and never will: “Therefore be as shrewd

as snakes and as innocent as doves.” / Matthew 10; 16/ Jesus’ advice

for his disciples sent to into apostolic missions),

was, is and will be eternally and with no chances to escape:

Yes, you pass the bridge but paying the price of an endless

brotherhood!

And it is sufficient.

Because the troubles can come out of blue and it is so convenient to

pass the bridge immediately, easily . . .

And what is the big deal?

A little prick in your finger and with that tiny drop of blood you scribble

your name on a peace of paper . . .

That is all! And you have already passed the bridge. As many times as

you want. The world is yours.

WAS yours.

Satan’s gift of joy lasts less than a moment. But is eternally renewed.

God’s gift of joy is eternal.

But it is obtained only through Faith . . .

And the Faith . . .?

Do you remember how Jesus died on the cross?

“ . . . gray the vault of sky

and all the yellow leaves . . .

. . . in the graveyard – the blues . . .”

***

Hello God

( Trilogy of Theophil Magus- The Life / Volume III )

(Xlibris Corporation/Random House Ventures/ USA 2013 / Library of Congress Control Number: 2013917769/ ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3/ Softcover 978-1-4931-0718-6/ Ebook 978-1-4931-0720-9 – Kindle amamzon.com ; Nook barnesandnoble.com ) ( essay-novel, 400 pages, illustrated, foreword by Jeff Howe; back-cover quotes by Vladimir Tismăneanu, Nicolae Steinhardt)

Postat de: leonard oprea | 13 ianuarie 2016

LIPSIT DE DEZNĂDEJDE


Leonard Oprea NOU portret

LIPSIT DE  DEZNĂDEJDE

Izgonit din Rai şi devenind conştient de păcatul (său) originar, Adam a fost primul om suferind de deznădejde.

Datorită lui Adam deznădejdea a devenit parte a zestrei gene­tice a fiinţei umane, oricine ar fi ea. Şi nu există nici o inginerie genetică să poată elimina gena deznădejdii.

Da, de la Adam încoace fiecare om se naşte şi deznădăjduit.

***

Deznădejdea ajunsă la maturitate este întotdeauna sedusă de viaţă.

***

Împreunîndu-se cu viaţa, deznădejdea-sterilă se metamorfo­zează în lipsa-de-speranţă. Care, finalmente şi fatalmente, urăşte viaţa şi o acuză de seducţie şi abandonare. O acuză de eterna lipsă-de-speranţă.

Astfel, lipsa-de-speranţă devine îngrozitorul demon creator de nihilism, de fanatism şi, implicit, de crimă: omucidere, sinucidere, genocid etc.

***

Deznădejdea-fertilă prin iubire cu viaţa naşte speranţa.

Lipsită de Credinţă,  speranţa rostuieşte doar împliniri de vise ordinare.

Avînd taumaturg Credinţa, speranţa rodeşte Salvarea individuală.

Căci Adam a fost şi fiinţă divină lipsită de deznădejde.

„…muiat în aur 

stacojiu acest arţar… 

lumina sfîntă…“

***

Trilogia lui Theophil Magus (ediție integrală, ilustrată si adăugită, 690 pagini) Editura Eikon, București, România, 2015. Prefața: Vladimir Tismăneanu, Postfața: Liviu Antonesei. <ref> http://www.gaudeamus.ro/ro/international/program/program_gaudeamus2015.pdf#page=19

Postat de: leonard oprea | 12 ianuarie 2016

SLUJITORUL PUTERII


Leonard Oprea NOU portret

SLUJITORUL  PUTERII

Slujitorul Puterii – oricine ar fi el, umilul funcţionar, ori preşedintele sau regele unei ţări – mai devreme sau mai tîrziu sfîrşeşte precum într-o străveche poveste orientală re-scrisă astfel: într-atît perie, spală şi pupă fundul elefantului idolatrizat, pînă cînd într-o bună zi, drept răsplată, elefantul se aşază temeinic pe slujitorul său. Iar acestuia îi intră cu mare uşurinţă capul în fundul elefantului.

Şi dacă nu moare sufocat, atunci, inevitabil, toată viaţa lui va mirosi a rahat într-atît, încît oricînd este gata să repete această plecăciune supremă, asumîndu-şi bucuros riscul sufocării…

„…tace pădurea;

 fulg alb alunecă lin

 pe lac – o barcă…“

***

Trilogia lui Theophil Magus (ediție integrală, ilustrată si adăugită, 690 pagini) Editura Eikon, București, România, 2015. Prefața: Vladimir Tismăneanu, Postfața: Liviu Antonesei. <ref> http://www.gaudeamus.ro/ro/international/program/program_gaudeamus2….

Postat de: leonard oprea | 11 ianuarie 2016

GHETOU PUZZLE LET IT BE


special for Anna Maria her father as a young man

GHETOU PUZZLE LET IT BE

*

GHETOU

 

Ferestre deschise spre Ceruri

au fost sunt vor fi icoane oamenii vreodată?…

căci sfinții rămân mereu oameni iubitori de durere

doar infinit doar

fericirea săgeată inima cum uite

sfâșiat de Eu pe banca scorojită a ghetoului acelasi

oriunde între blocurile Bucureștiului proletar

înflorind pe asfaltul crăpat nuferii

rahați de câine mucuri coji de semințe flegme

coca-cola și vome multicolore

mercedesuri și bmw-uri

sub salcâmii auriți în ianuar de septembrie…

… îmi las trupul devorat de Eu acolo aici

oriunde între blocurile Bucureștiului proletar

cu ghearele și colții sufletului meu de

om nu sfânt de om

mă încleștez de

peticul – cer în mov liturgic

în apus sepulcral

unde

zbor

alături de șoimul meu

doar inifinit doar

al meu.

Fără Eu.

*

PUZZLE

… inima nu e

un cuib de turturele gângurind manele

inima este

un mușchi cavernos pompând nebunsânge

arterial venos

vâscos spumos

desigur un însângerat

ah delicios mușchi la grătar

ah din piept despicat

mâna smulge jertfă dumnezeilor

fiind este totuși

ah inima lui Dumnezeu:

cânt în astă sâmbătă-shalom descânt

mai ales când stele reci clipesc neuman

inuman în oarbă noapte de cleștar

a crucilor îmbârligate noapte de cristal

chiar astă noapte de ianuar pelin îmi suge vlaga

mă descânt algă unduită afro-cuban cânt

ay candela candela candela me quemo aé

ard întru speranță nemistuită de viață

ay candela candela candela me quemo aé

ay candela Dumnezeule…

*

LET IT  BE

… chiar dacă nu trăiesc clipa

fiind clipa tot ce se poate închipui despre efemeritatea fiecăruia dintre noi

atunci iată o zi când ploaia vine în a doua zi de Bobotează

vine măruntă înghețată rostogolită răsucită biciuită

însângerată de vânt nebun

vine întunecând

vine scrâșnind

vine

vine

iar cu fruntea lipită de fereastră

ești mut

indisolulbil mut

foetus avortat

mai trăind o clipă

aceea a morții fără sa te fi născut…

… oare chiar nu trăiesc clipa?

În zbor necurmat.

Cu inima neînvinsă.

***

(din ASASINUL UNUI PREȚEDINTE / roman

(c) Copyright 2016, Leonard Oprea

All rights reserved.No part of this text may be reproduced, stored in a retrieval system, or transmitted by any means, electronic, mechanical, photocopying, recording, or otherwise, without written permission from the author. )


Leonard scriitor portretLeonard Oprea scriitor portret1JPG

Leonard Oprea

Sarbatoarea BOTEZULUI lui CHRISTOS –  Primul Om botezat cu Duh Sfint

The Feast of the BAPTISM of CHRIST – the First Man baptized with Holy Spirit

***

Marturie si Posibil Comentariu

Testimony and Possible Commentary

….

Marturie:

Evanghelia dupa Marcu 1/ 4-11/:

“Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor.

Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică.

Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt.

Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi s-a botezat în Iordan, de către Ioan.

Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. Şi glas s-a făcut din ceruri:

Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.”

***

Testimony:

Gospel according to Mark 1/ 4-11/:

“John the baptizer appeared in the wilderness, proclaiming a baptism of repentance for the forgiveness of sins. And people from the whole Judean countryside and all the people of Jerusalem were going out to him, and were baptized by him in the river Jordan, confessing their sins. Now John was clothed with camel’s hair, with a leather belt around his waist, and he ate locusts and wild honey. He proclaimed, ‘The one who is more powerful than I is coming after me; I am not worthy to stoop down and untie the thong of his sandals. I have baptized you with water; but he will baptize you with the Holy Spirit.’

The Baptism of Jesus

In those days Jesus came from Nazareth of Galilee and was baptized by John in the Jordan. And just as he was coming up out of the water, he saw the heavens torn apart and the Spirit descending like a dove on him.

And a voice came from heaven,

‘You are my Son, the Beloved;* with you I am well pleased.”

***

Posibil Comentariu:

CALEA CELOR NOUA FERICIRI  sau  PREDICA DE PE MUNTE

FERICIRILE asa cum se infatiseaza ele cuvintate de Domnul Iisus Christos in” Predica de pe Munte “, din Evanghelia dupa Matei (5/ 3 -11),

Cele 9 (Noua) Fericiri sint (ceea ce eu as numi) :

“Scara/Cartea/ lui Iov pentru toata lumea, dar pentru fiecare dintre noi.”

Pentru cel care cauta constant si neabatut devenirea sa intru Dumnezeu,

Cele 9 (Noua) Fericiri arata astfel:

  1. SIMPLITATE (nu simplism!) IN TOATE

Ferice de cei saraci in duh, caci a lor va fi Imparatia Cerurilor.

  1. POCAINTA

Ferice de cei care pling, caci ei vor fi mingiiati.

  1. BLINDETE

Ferice de cei blinzi, caci ei vor mosteni Pamintul.

  1. ONESTITATE

Ferice de cei care flaminzesc si inseteaza dupa dreptate, caci ei vor fi saturati.

  1. COMPASIUNE (nu simpla mila!)

Ferice de cei milostivi, caci ei vor gasi mila.

  1. PURIFICARE

Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu.

  1. NON-VIOLENTA

Ferice de cei impaciuitori, caci ei vor fi chemati fii ai Lui Dumnezeu.

  1. PRACTICAREA ADEVARULUI

Ferice de cei prigoniti din cauza dreptatii, caci a lor este Imparatia Cerurilor.

  1. SALVAREA

Ferice va fi de voi cind, din cauza Mea, oamenii va vor insulta, va vor prigoni

si vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra.

***

Astfel, te poti “aseza” pe fiecare dintre aceste treapte (fericiri) si pe oricare

dintre ele. Si poti sa-L contempli pe Dumnezeu (stind asa, in contemplatie, pe oricare dintre ele) toata viata ta.

Poate ca, intr-un tirziu, uneori vei zari/avea si unele “luminari ” revelatorii de Dumnezeu.

Insa, nu vei avea Revelatia Lui Dumnezeu pe calea Celor 9 (Noua Fericiri) decit urcind treapta dupa treapta – toate cele noua trepte.

Caci “fericirea dumnezeiasca” este posibila abia dupa implinirea acestor noua fericiri

(omenesti, de fapt) astfel : una cite una si toate.

Calea Celor 9 (Noua) Fericiri este o dubla initiere, profana si sacra in Misterul Domnului Dumnezeu – Tatal Dumnezeu, Fiul Iisus Christos si Sfintul Duh.

In “Predica de pe Munte“, vorbind despre Fericire (despre cele 9 Fericiri) in fata multimilor, deci in fata oricui vrea sa-L asculte si sa-L urmeze, prin Cuvintul Sau Domnul Iisus Christos s-a aratat a fi cine este vesnic : Fiul Lui Dumnezeu si Fiul Omului.

Unicul Fiu.

“…aburul noptii…/

duh dinspre stele…luna…/

tace fiinta…”

***

Possible Commentary:

THE WAY OF THE NINE BEATITUDES or THE SERMON ON THE MOUNT

As they are presented, preached by God in the “Sermon of the Mount” from the Gospel according to Matthew (5/3-11), the nine BEATITUDES are (what I would name):

“The Job’s ladder/ book/  for everybody, and for the each of us, too.”

For the man who constantly and firmly searches his becoming into God, The Nine Beatitudes can be revealed like this:

1) SIMPLICITY (not simplistic) IN EVERYTHING.

Blessed are the poor in spirit, for theirs is the kingdom of heaven.

2) PENANCE

Blessed are those who mourn, for they will be comforted.

3) MEEKNESS

Blessed are the meek, for they will inherit the earth.

4) HONESTY

Blessed are those who hunger and thirst for righteousness, for they will be filled.

5) COMPASSION

Blessed are the merciful, for they will be shown mercy.

6) PURIFICATION

Blessed are the pure in heart, for they will see God.

7) NON-VIOLENCE

Blessed are the peacemakers, for they will be called sons of God.

8) TRUTH PRACTICE

Blessed are those who are persecuted because of righteousness, for theirs is the kingdom of heaven.

9) SALVATION

Blessed are you when people insult you, persecute you and falsely say all kinds of evil against you because of me.

***

So, you can “sit” on each of these stages (beatitudes) and on every of them.

And you can contemplate God (sitting in contemplation on each of them) all your life.

Maybe, in the end, at a certain time, you will perceive/have some revelatory “candles” of God.

But you will have the Revelation of God on the path of the Nine Beatitudes only climbing stage by stage—all the nine.

Because the “divine beatitude” is possible only after the fulfillment of the nine beatitudes (human, in fact) like this: one by one and all of them.

The Way of the Nine Beatitudes is a double initiation, profane and sacred in God’s Mystery—The Father, The Son Jesus Christ and The Holy Ghost.

In the “Sermon of the Mount”, speaking about happiness in front of the crowd, in fact in front of everybody who wanted to listen to Him and follow Him, Lord Jesus Christ, through His Word showed Himself as He came:

The Son of God and the Son of Man.

The Only Son.

“. . . the steam of the night. . . /

. . . the ghosts from stars. . . and the moon. . . /

. . . quiet heart—quiet cosmos. . . ”

( from:Theophil Magus living in Boston – Anna-Maria 101 breathings (“Xlibris”/Random House Ventures, 2011, USA /Library of Congress Control Number: 2011910709/ ISBN: Hardcover 1-4628-9476-3 & 978-1-4628-9476-5/Softcover 1-4628-9475-5 & 978-1-4628-9475-8/ebook 1-4628-9477-1 & 978-1-4628-9476-5)

(In Theophil Magus living in Boston – Anna-Maria 101 breathings, „Leonard Oprea’s dominant perspective is one of a cold objectivity, too little disposed to easy emotions, other than those hidden, profound feelings and questions. Themes are the life purpose, the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to serve an exhortation which is nothing else than the health response in the presence of the morbid, the simplicity in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil./Nicolae Steinhardt – European philosopher, essayist and author); “A novelist and essayist of Leonard Oprea’s literary value does not need any introduction. From no one.” /Valeriu Gherghel – European philosopher, essayist, literary critic and author)

Postat de: leonard oprea | 31 decembrie 2015

A Happy New Year = The CORNER-STONE of the FAITH


Leonard Oprea scriitor portret1JPG

The CORNER-STONE of the FAITH

I confess now my own meditation about the Prayer “Our Father”:

“Our Father”, as it was presented to us by Lord Jesus Christ Himself in the Gospel according to Matthew 6/9-13 (the manuscripts representative of the Byzantine text), I consider it to be the quintessence of Lord’s teachings about Faith.

Thus “Our Father” is composed from 7 (seven) enounces:

  • THE RECOGNITION OF GOD’S EXISTENCE

(Our Father, Who art in heaven, )

  • CALLING FOR GOD

(hallowed be Thy Name, Thy kingdom come,)

  • THE RECOGNITION OF GOD’S WILL

(Thy will be done, on earth as it is in heaven.)

  • GOD’S GIFT OF LIFE

(Give us this day our daily bread,)

  • GOD’S GIFT OF LOVE

(and forgive us our trespasses, as we forgive those who trespass against us;)

  • GOD’S GIFT OF HOLY GHOST

(and lead us not into temptation, but deliver us from evil.)

  • THE COGNITION OF GOT INTO GOD 

(For Thine is the Kingdom, and the Power, and the Glory, now and for ever and ever. Amen.)
Therefore we have the cross formed by one arm:

v       The Recognition of God’s Existence and The Recognition of God’s Will ,

the other arm:

v       Calling for God and The Cognition of God into God (which is the top of the Cross).

The Cross revolving is always oriented towards and aims The Cognition of God into God; always being counter clockwise, from Earth to Heaven.

The Cross revolving is possible but through the existence and the movement of the axis formed by The gift of life and The gift of love and The gift of Holy Spirit, all of them from God and all together being the Saint Trinity: The Father, The Son and the Holy Ghost, in unity and in living union – One God Forever.

The Cross revolving is infinite, because God is infinite.

But – in this ever ascending spiral every man has his time, the time of his salvation, because this is the role of the prayer “Our Father”.

So here it is – “The Genesis”.

So here it is – “The Jacob’s ladder”.

“Our Father” is – I believe – the simplest, concrete and efficient, but mostly revealing too, prayer ever given to the mankind.

That is the reason I dare say that in a laic level Jesus Christ is the genius gift presented to the world by the Jew people.

The world, as we know today, it would not be possible without The Crucifixion on Golgotha.

And for all these from the above, I believe that Jesus is The Christ.

Therefore, “Our Father” is the CORNER-STONE PRAYER of FAITH.

“ … a desert – this beach…/

the endless purple ocean – that…/

… man cries… quietly…”

***

  • Hello God (Trilogy of Theophil Magus- The Life / Volume III ), Ed. Xlibris Corporation/ a Random House Ventures/ ; (roman-eseu, 400 pag.; ilustrat alb-negru; introducere de Jeff Howe; texte de coperta IV: Vladimir Tismăneanu, Nicolae Steinhardt, Jeff Howe); (Library of Congress Control Number: 2013917769/ ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3/ Softcover 978-1-4931-0718-6/ Ebook 978-1-4931-0720-9 – Kindle amamzon.com ; Nook barnesandnoble.com) SUA, 2013.
Postat de: leonard oprea | 24 decembrie 2015

Holy-Merry Christmas – An Old Tale


Leonard scriitor portret

Old Tale of Holy-Merry Christmas

The news of their return had spread across the city. From the King and his knights to the last servant, men and women were all animated by the announcement. The priests alone frowned and called for God’s Word to validate their distrust. But nobody paid any attention to them. The same question and the same hope, the same fear and relief, the same laughter and the same tears tormented the souls of swineherd and king alike.

The years had gone by with endless wars, with famine and plagues, with frosts and dry seasons, years that looked like the end of the world – such read the chronicles. The hermits sighed and the whole city prayed for the redemption that the two chosen men could bring.

For the Magus and the Errant Knight had been sent, as foretold by the wise men of yore,  to seek and fetch the Effigy and the Epitaph, which alone could provide the key to any living soul’s redemption. For in the face of Death, as everyone knew, we all stand equal.

In vain had the priests tried to prophecy, ‘…it is as it should be, your sins made God turn His face from you…’, for they too had dishonored the Scriptures. The people, from swineherd to king, knew only too well that the priests had lied, cursed, ended the lives of their own brethren. They knew only too well that the Lord has His own ways and that the chosen ones are but few. Nevertheless they had all been praying, though it seemed it was too late. So that, finally, driven mad by the terror, they had decided. They sent the Magus and the Errant Knight to seek out their redemption – the Effigy and the Epitaph.

It was snowing tiny flakes that swirled with the frail breath of the wind and it was sunny and the next day was Christmas. A good omen, they said and laughed at their luck. They had all gathered outside the city gates: the king and knights were all dressed in marten and ermine fur, purple velvet, diamonds and sapphires, the people had washed their hands, face and necks, had combed their hair that still swarmed with lice, and were wearing their awkward best for the occasion, and there was fretting and restlessness outside the city gates. By order of his majesty the king, the innkeepers offered wine and sausages, the jesters tumbled in the snow, and all, all yearned for redemption.

Pigs and chickens sneaked through the legs of the crowd. Legs that kicked. The sudden squeals and various cries merged with the peals of laughter in a strange humming mirth that floated all around with the snowflakes in the sunlight. Suddenly there was silence, except for the scarce cockcrow, dog snarl, or the soft neighing. Then the field of undisturbed white and the dark deep forest nearby froze.

The two reached the magnificent gray stone arch of the gates. They dismounted in front of the king. A short simple bow. The Magus: tall and thin, worn tunic and ragged cloak. The magic stick alone looked the same. The Errant Knight: strong, rough looks and aging face, yet quiet and proud in his scratched armor. The sword alone seemed to throb in his closed fist.

The king returned their greeting and ordered them to speak. They took turns to tell their quiet tale, each showing in strikingly simple words, so masterly chosen, how they had traveled the whole wide world and how they had managed, together, to return safely from their quest, for the Effigy and the Epitaph had unimaginably powerful protectors and keepers.

Clear and resounding, their words stirred the souls, like bowstrings ready to snap.

Finally, the king demanded the unequivocal result. And everything went deaf, for such was the depth of the silence.

The glowing eyes of the Magus and the clear eyes of the Errant Knight met. No one saw their faint smile like a snowflake melting on feverish lips.

‘Speak!’ the royal summons was heard once again, and the crowd took an eager step towards the two men.

‘Wait!’ came their tired advice.

Instantly, the Magus raised his magic stick and the Errant Knight drew a circle with his sword.

What were they going to do – kill each other now, in the hour of their redemption?! Now that the found Effigy and Epitaph had bestowed angelic powers on them? They all gasped, from king to swineherd. But the Magus turned on his heels unexpectedly and pointed his stick at his side of the crowd. And the sword whisked to the side of the Errant Knight.

‘Wait!’ the two men’s voices lashed the air.

A few women yielded subdued cries, a few knights pulled at the reigns and their steeds rose on their hind legs and neighed.

‘Wait!’ and the two took a quick charging step, then another.

The crowd shrunk back, hundreds of throbbing hearts, eyes rolling like those of terrified cattle, all the same, all at once.

The Magus straightened up and brought down his magic stick. The Errant Knight subdued his sword and quietly turned his back on them.

‘We have spoken’, their rocky whisper reached the crowd.

The two men mounted.

The sound of the flying hoofs. For a while, there was nothing but the flying hoofs, dying away.

Eventually, came a late curse. Then another, – then the others. And the whizzing of the flying stones. And the soldiers spurring their horses. The Knights balancing their lances. The priests rushing in front of the crowd, raising the Cross. And may God and may the sins…

The Magus and the Errant Knight melted in the distance like two ghosts, estranged by the fury of blind terror. Yet protected by the play of the snowflakes, by the undisturbed silence of the field and the forest, by the Effigy and the Epitaph.

Amen.

By the Christmas Eve.

***

Poveste Veche de Sfînt si Fericit Crăciun

Vestea despre întoarcerea lor se răspîndise în cetate de cîteva zile. De la rege, cavalerii săi şi pînă la ultimul argat, toţi, bărbaţi, femei şi copii fuseseră cuprinşi de însufleţire. Doar preoţii se încruntaseră şi chemaseră Cuvîntul lui Dumnezeu în sprijinul neîncrederii lor. Însă nu‑i băga nimeni în seamă. Aceeaşi întrebare şi speranţă, aceeaşi teamă şi uşurare, acelaşi rîs şi aceleaşi lacrimi zbuciumau sufletul atît al porcarului, cît şi al regelui.

Trecuseră peste ei ani de războaie neîntrerupte, ani de foamete şi ciumă, ani de îngheţuri şi secetă, ani parcă de sfîrşit de lume, scriau cronicarii, oftau schimnicii şi întreaga cetate se ruga acum pentru izbăvirea pe care cei doi aleşi puteau să i‑o aducă.

Magul şi Cavalerul Rătăcitor fuseseră trimişi să caute, să afle şi să aducă Efigia şi Epitaful, după cum spuneau înţelepţii din vechime, singurele în stare să făurească mult dorita cheie a izbăvirii oricui în viaţă. Căci în faţa Morţii, se ştia, cu toţii sîntem egali.

Degeaba încercaseră preoţii să propovăduiască, „…aşa trebuie să fie, pentru păcatele voastre Dumnezeu şi‑a întors faţa de la voi…”, fiindcă ei înşişi necinsteau Scriptura. Oamenii, de la rege la porcar, ştiau că şi popii minţiseră, huliseră, curma­seră viaţa semenului. Ştiau prea bine că Domnul are căile Lui şi puţini sînt cei aleşi. Se rugaseră totuşi, dar parcă era prea tîrziu. Aşa că, înnebuniţi de spaime, hotărîseră. Aşa că trimiseseră Magul şi Cavalerul Rătăcitor să le afle izbăvirea, Efigia şi Epitaful.

Ningea cu fulgi mărunţi răsuciţi de firave fuioare de vînt şi era soare şi mîine avea să fie Crăciunul. Semn bun, îşi spuneau. Şi rîdeau pentru norocul lor. Cu mic, cu mare ieşiseră în faţa porţilor cetăţii: regele şi cavalerii săi, numai blănuri de jder şi hermină, catifea vişinie, diamante şi safire, armuri străluci­toare, panaşe înfoiate, armăsari cu greu stăpîniţi. Iar episcopii şi cardinalii cu aur şi purpură, iar poporul cu mîinile, faţa şi gîtul spălate, cu pletele colcăind de păduchi, dar desţelenite, în haine de sărbătoare stînjenindu‑l, şi freamăt şi mare aşteptare simţeai acolo, în faţa porţilor cetăţii. Din poruncă regală, cîrciumarii dăruiseră vin şi cîrnaţi, saltim­bancii se rostogoleau prin zăpadă şi, toţi, toţi îşi doreau izbăvirea.

Porci şi găini se strecurau printre picioarele mulţimii. Picioare care loveau. Grohăitul scurt sau guiţatul, cotcodăcitul în fel şi chip şi hohotele într‑un curios zumzet de veselie plutind o dată cu fulgii în lumina soarelui. Deodată se făcu tăcere. Doar cîrîitul unui cocoş, mîrîitul vreunui cîine, un nechezat înfundat. Apoi, cîmpia netulburată în albul ei; atît de întunecată şi întinsă pădurea din apropierea cetăţii.

Cei doi ajunseră în dreptul uriaşului arc de piatră cenuşie al porţii cetăţii. În faţa regelui, descălecară. O simplă şi scurtă plecăciune. Magul: înalt, drept, uscat, cu tunica ponosită şi mantia zdrenţuită la poale. Doar toiagul fermecat părea să‑i fi rămas acelaşi. Cavalerul Rătăcitor: puternic, avînd pri­virea aspră şi chipul îmbătrînit, dar liniştit şi semeţ fiind în armura lui scrijelită. Doar spada părea că zvîcneşte în pumnul strîns pe mînerul ei.

Regele răspunse la salut şi le porunci să vor­bească. Şi povestiră molcom, cînd unul, cînd celă­lalt, fiecare arătînd prin cuvinte uimitor de simple, atît de meşte­şugit alese, cum colindaseră lumea în lung şi‑n lat şi cum doar împreună reuşiseră să se întoarcă teferi din căutarea lor, căci Efigia şi Epitaful au avut protectori şi tăinuitori neînchipuit de puternici.

Clare şi răsunătoare, cuvintele lor înfiorau sufle­tele, le încordau precum corzi de arc gata să plez­nească.

În sfîrşit, regele îi întrebă răspicat. Şi dintr‑o dată totul asurzi, atît de adîncă fu tăcerea.

Ochii luminaţi ai Magului şi cei senini ai Cavalerului Rătăcitor se întîlniră. Nimeni nu văzu zîmbetul lor ca un fulg topit de buze înfierbîntate.

– Spuneţi! răsună încă o dată aspră şi nerăb­dătoare porunca regală, iar mulţimea făcu un pas înspre cei doi.

– Aşteptaţi! îi sfătuiră obosiţi.

Fulgerător Magul înălţă toiagul fermecat, iar Cavalerul Rătăcitor roti spada.

Doar nu aveau de gînd să se omoare tocmai acum, în ceasul izbăvirii?! Tocmai acum cînd Efigia şi Epitaful aflate, ştiute, le dăduseră putere de îngeri? Se îngroziră toţi, atît regele, cît şi porcarul. Însă Magul se răsuci pe neaşteptate îndreptîndu‑şi toiagul înspre oamenii de pe partea lui. Spada şuieră înspre cei de pe partea Cavalerului Rătăcitor.

– Aşteptaţi! biciuiră aerul vocile celor doi.

Cîteva femei ţipară înăbuşit, cîţiva cavaleri traseră frîiele şi armăsarii ridicaţi pe două picioare nechezară.

– Aşteptaţi! şi cei doi păşiră repede fandînd o dată, de două ori.

Mulţimea se trase înapoi strîngîndu‑şi rîndurile, sute de inimi zvîcniră şi ochii se rotiră ca la vitele înnebunite de spaimă, la fel la toţi, cu toţii odată.

Magul îşi îndreptă trupul coborîndu‑şi toiagul fermecat. Cavalerul Rătăcitor îşi linişti spada şi le întoarse încet spatele.

– Am spus, auziră oamenii şoapta de piatră.

Cei doi încălecară.

Zgomotul copitelor. Clipe în şir, doar zgomotul copitelor, din ce în ce mai stins.

Într‑un tîrziu, prima sudalmă. Apoi cealaltă şi celelalte. Şi urletul acelaşi, unul. Şi pietrele şuie­rînd. Şi oştenii dînd pinteni cailor. Cavalerii cumpă­nindu‑şi lăncile. Preoţii ţîşnind în faţa mulţimii şi ridicînd Crucea. Şi Dumnezeu şi păcatele…

Iar Magul şi Cavalerul Rătăcitor ca două duhuri topindu‑se în depărtare, înstrăinate de furia spaimei oarbe. Dar ocrotite de jocul fulgilor, de liniştea neclintită a cîmpiei şi a pădurii, şi de Efigie şi de Epitaf.

Amin.

În ajun de Crăciun.

***

Trilogy of Theophil Magus – the Truth

(“Xlibris”/Random House Ventures, 2008, USA /Library of Congress Control Number: 2008901520/ ISBN: Hardcover 978-1-4363-2366-6/Softcover 978-1-4363-2365-9)

(In Trilogy of Theophil Magus’ 40 Tales about Man, a great variety of sacred and profane themes, archaic, mythical, contemporary /Moses, Gandhi, Christmas, children, journalism, pilgrimage etc./serves as vivid stimulation for this literary adventure, written with humor, knowledge and wit…in an inviting dialogue with the reader. /Norman Manea – American novelist, essayist);(The Truth, the second book of Trilogy of Theophil Magus is situated in the strange no man’s land where everyday life becomes truly magical. I consider these writings as splendid expressions of a unique vision of our fragmented but marvelously exciting world. Leonard Oprea’s style combines a discovery of hidden meanings of words with a fabulous sense of secret humor. His works received the highest praises from the most influential critics, who rightly compared his vision to works by Thomas Mann, Borges or Paulo Coelho./ Vladimir Tismăneanu – American philosopher, author, essayist); (Leonard Oprea’s 40 Tales of Trilogy of Theophil Magus – The Truth, range from the depiction of the everyday to the mythological and Borgesian to the religious. Honored with numbers of prizes in his native Romania, this writer is a true iconoclast and a true talent./ Adam J.Sorkin – American author, essayist, editor)

Postat de: leonard oprea | 16 decembrie 2015

Theophil Magus: WHY JESUS CHRIST?


LeonardOprea_TrilogiaLuiTheophilMagus_COPERTA_1

WHY JESUS CHRIST?

I was asked why I have chosen precisely Jesus Christ to be my master in this world, the same world of a present-future where the spiritual and moral values retired in a sine die hibernation?

Why Him, in this “new brave world” dominated by the, so called, economical and political values, that seem, as time passes, a never-ending dynasty?

Why have I choose exactly HIM, Jesus the pure, incredible simple and so impossible to imagine?

Him, this sacrificed lamb?

There may be so many and so ample answers.

There may be the infinite controversial answer:

… because He is The Christ!

There may be the silence which shouts.

But, I believe that the only true answer is this:

Because He is God.

 

    • Hello God (Trilogy of Theophil Magus- The Life / Volume III ), Ed. Xlibris Corporation/ a Random House Ventures/ ; (roman-eseu, 400 pag.; ilustrat alb-negru; introducere de Jeff Howe; texte de coperta IV: Vladimir Tismăneanu, Nicolae Steinhardt, Jeff Howe); (Library of Congress Control Number: 2013917769/ ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3/ Softcover 978-1-4931-0718-6/ Ebook 978-1-4931-0720-9 – Kindle amamzon.com ; Nook barnesandnoble.com) SUA, 2013.
Postat de: leonard oprea | 16 decembrie 2015

blues forever – to the lady of my heart


Leonard Oprea scriitor portret1JPG

EPISTOLĂ BACOVIANĂ

  • Draga mea Nicole,

Domnul fie cu tine!

Ce mai faci? Sănatoasă?

Diminețile sunt deja brumării.

Argintul e-n boabe pe vârful ierbii.

Soarele nu-și răzbate somnul decât înspre nămiază.

Culorile pamântului se răsucesc pătimaș în aur.

Și arama frământată cu sânge înflorește pe frunze.

Plutește în aer ceva a inimă albastră și visare letargică.

Serile sunt aburite, iar rotundă luna e tot mai străvezie.

Nopțile se adâncesc în mătăsuri foșnind taine stelare.

Tu vezi vreun corn al abundenței, auzi cor de îngeri?

Eu, doar respir.

E duh de toamnă.

Și peste tot – Bacovia.

Domnul răspândește în noi cumințenia plinătății lui.

Nesfârsită. Tăcută.

Ce aromă de smirnă…

„… roua sclipind pe

crizanteme-n răsarit…

parfum alb și mov…”


Leonard Noi Domenii Interzise 1

Alex. Ștefănescu – Leonard Oprea și domeniile interzise

„Cea mai recentă carte a lui Leonard Oprea – Noi domenii interzise & Domenii interzise −, apărută în primăvara acestui an la Editura Tracus Arte, nu poate fi supusă unei evaluări critice. Este mai curând o carte de inițiere decât una de proză. Iar dacă textele din cuprinsul ei le considerăm totuși proză, trebuie să adăugăm imediat: o proză parabolică și esoterică. Autorul știe mai mult decât noi despre orice (chiar și despre noi!), sfidează cenzura transcendentă”, astfel încât citindu-l simțim că săvârșim un hybris. Și totuși, el nu are nimic mefistofelic, ci se caracterizează dimpotrivă printr-un fel de sfințenie.

Mentorul său spiritual a fost − și nu fără consecințe N. Steinhardt.  Leonard Oprea are în comun cu N. Steinhardt o ardoare a trăirii. Spre deosebire de alți autori care cred că devitalizarea reprezintă singura cale de acces spre sacralitate, Leonard Oprea mizează – ca și mentorul său pe bucurie.”

(Literatura Română după o revoluție – Revista Contemporanul/Ideea Europeană, Nr.11(764) Noiembrie 2015)


LeonardOprea_TrilogiaLuiTheophilMagus_COPERTA_1

EVENIMENT EDITORIAL

GAUDEAMUS International Book & Education Fair 2015

Dragi cititori și prieteni, sâmbată 21 noiembrie, ora 17.00, la standul Editurii Eikon – nivelul 0.00:18 – va avea loc lansarea cărții mele

TRILOGIA LUI THEOPHIL MAGUS (ediție integrală, ilustrată etc.).

Cartea va fi prezentată de Ana Barton, Marius Vasileanu și Cătălin Badea-Gheracostea. Moderator, Valentin Ajder.

Sunteți invitați să participați la acest eveniment.

Vă aștept și vă mulțumesc anticipat.

„Da, Leonard Oprea ştie să spună povestea sa şi toate poveştile lumii pentru că a ştiut cum, prin acea la modification, să le facă ale sale, să le pună ştampila proprie. În această privinţă, fără îndoială, Leonard Oprea este un „hoţ” de geniu, care sporeşte în loc să micşo­reze proprietatea, „obştească” în cele din urmă, din care s‑a înfruptat. Pe parcursul lentei lecturi a acestui volum de poveşti, dar şi în vreme ce scriam prefaţa, m‑am întrebat mereu dacă poţi afirma despre un autor în viaţă şi pe care, pe deasupra, ai avut privilegiul să‑l cunoşti, că este un scriitor foarte bun, chiar un mare scriitor. Am ezitat mereu pînă acum cînd, luîndu‑mi inima în dinţi şi necesara doză de curaj, ajung la concluzia că poţi.”

(Liviu Antonesei)

„Scrierile de ficţiune ale lui Leonard Oprea impresionează în special prin puterea lor narativă. El este un povestitor desăvârşit, întotdeauna capabil de înţelesuri şi implicaţii adânci, care construieşte perspective neaşteptate şi imaginează curajoase întorsături de evenimente. Povestirile din Cartea lui Theophil Magus sau 40 de Poveşti despre Om sunt situate într-o stranie ţară a nimănui, unde viaţa devine cu adevărat magică. Aş defini scrierile lui Leonard Oprea ca pe nişte splendide expresii ale unei viziuni originale asupra lumii noastre fragmentată şi împrăştiată, dar totuşi minunată. Avem aici o voce unică, o perspectivă singulară care îşi are rădăcinile în lumea neobişnuită, exotică şi totuşi familiară a lucrurilor care sunt şi nu sunt, în acelaşi timp, ceea ce par a fi. De un fatalism paşnic, senin, aceste scrieri sunt o continuă invitaţie la autocunoaştere şi autoscrutare, la admiterea faptului că înţelesurile ascunse ale acestei lumi se află în omniprezenţa transcendentalului (ceea ce Arthur Koestler numea, scrierea invizibilă sau, limba destinului )”.

***

„Aceste meditații ale lui Leonard Oprea se află în sfera gândirii filosofice de tip religios reprezentată de S.Kierkegaard , V.Soloviov sau, Teilhard de Chardin, fără a fi însă inspirate de lucrările acestora. Importanța deosebită și frumusețea simplă a acestor meditații constă în originalitatea  cristalizarii limpede, luminoasă a ideii de salvare a omului prin Credință. Carte cu valoare de unicat, Meditatiile lui Theophil Magus sau Simple Cugetări Creștine la Început de Mileniu III tulbură, incită cititorul,  invitându-l la reflexie sinceră și responsabilă asupra condiției umane acum, în zorii  mileniului III.”

                                          (Vladimir Tismăneanu)

 


image-2015-11-3-20554250-0-protest-piata-victoriei[1]

„Să vă fie frică – Poporul se ridică!” (Piața Universității Nov. 4, 2015)

DREPTUL DE A FI STUPID

 

  • Dreptul de a fi stupid – este dreptul de a fi moral doar prin literă scrisă și în acest mod se naște și există dreptul de a proclama ca adevăr orice ideologie populistă.

Astfel, spre a fi “Putere” stă în puterea Dreptului de a fi stupid.

Dreptul de a fi stupid – de îndată ce este conștientizat de către un individ cu inteligență peste media populației oricărei națiuni – devine dreptul de a fi genial fără morală, fără etică și, în consecință, fără scrupule.

Istoria abundă în exemple de sinistră amintire.

Au fost și sunt prin excelență dictatorii secolului 20, precum și ai secolului 21, dar și lideri ai democrațiilor occidentale și asiatice, în prezent, paradigmatici în acest sens fiind liderii democrației americane globalizata.

Dreptul de a fi stupid – odată temeinic însușit, nu cunoaște limite în spațiu, în timp și în Ego. Astfel, în această infinitate a stupidității, înainte de orice, dreptul de a fi stupid anulează în mod categoric și irevocabil dreptul la liberă Credință în Dumnezeu.

Credința este secularizată fără drept de veto.

Credința individuală devine un ritual golit de orice conținut – o negare de sine.

Credința devine doar – dreptul de a fi stupid.

***

Dreptul de a fi stupid – în esența sa este chiar adevărul basmului superb creat de Hans

Christian Andersen: „Hainele cele Noi ale împăratului”.

Dreptul de a fi stupid – în realitatea existenței zilnice a lumii secolului 21 este chiar basmul lui Andersen devenit realitate – zilnică.

***

Dreptul de a fi stupid – iată adevărata Apocalipsă.

Nota Bene:

APEL:

TINERI ROMÂNI NU VĂ AUTO-CONFISCAȚI REVOLUȚIA!

ROMÂNI NU VĂ AUTO-CONFISCAȚI REVOLUȚIA!

OAMENI BUNI NU VĂ AUTO-CONFISCAȚI REVOLUȚIA!


LANSARE de CARTE – ASTĂZI
Vă așteptăm vineri, 30 octombrie, ora 17.00 la Cenaclul ProspectArt din cadrul Centrului Cultural Calderon (str. J.L. Calderon nr.32, sector 2) unde își va lansa Leonard Oprea ”Noile domenii interzise” .
Printre invitați se vor număra Alexandru Mironov, Alex. Ștefănescu, Marian Truță, Dănuț Ungureanu, Eugen Cadaru și Eugen Lenghel.

Afis Leonard Oprea

Noi domenii interzise nou

Postat de: leonard oprea | 29 octombrie 2015

UN FLUTURE… CEL MAI FRAGIL…


special for Anna Maria her father as a young man

UN FLUTURE… CEL MAI FRAGIL…

Pacea sufletească, apoi liniştea lăuntrică – nu sunt nici sentiment, nici o stare psihică anume. Şi apar doar în acele momente cînd reuşim să ne dăruim visării de Dumnezeu. Şi se manifestă ca fiind o inefabilă, neasemuită binefacere asupra fiinţei noastre întru deamăruntul, dar şi întru întregul ei.

Din nefericire, cel mai des, durata astei binefaceri este doar timpul vieţii unui fluture… cel mai fragil…

Totuşi, această efemeritate dispare cînd dăruirea ta visării de Dumnezeu devine totală.

Atunci, pacea sufletească, apoi liniştea lăuntrică se metamor­fozează în eternitate.

„…delir cromatic…

 în frunze… tace lacul…

 linişte; taina…“

***

(din „Trilogia lui Theophil Magus”, Editura Eikon, 2015)

Postat de: leonard oprea | 27 octombrie 2015

FIOR DE TOAMNĂ – Rostirea, Bucuria…


Leonard scriitor portret

ROSTIREA FIINȚEI

 … este abdicarea simțurilor întru metanoia și chenoză, precum Iisus Christos în Ghetsimani.

 Altfel spus, Rostirea Ființei nu poate fi decât Rostirea de Dumnezeu.

 Iar Rostirea de Dumnezeu este Revelația lui Dumnezeu.

 O poți avea în timpul vieții – sau, cine știe când, unde și cum? dincolo de viața lumească.

 Însă, cu certitudine – Rostirea Ființei este complet individuală și imposibil de împărtașit altcuiva în afară de tine-însuți și Iisus Christos, care în acea clipă este în toată inima ta.

 Cuvintele nu mai au conținut. Doar, vorbe, vorbe, vorbe…

 Infinită în spațiu și timp, doar muzica despre Cuvântul devenit Om și sălașuind printre noi.

 Rostirea Ființei este abdicarea simțurilor întru metanoia și chenoză, precum Iisus Christos în Ghetsimani.

 “… azur de toamnă…

acel fulg un nor… vânt în

mesteacăn… un șoim…”

***

BUCURIA DE A TRĂI

Motto:

 “ … zâmbetul – ce miracol… zâmbetul bun – ce miracol divin…”

(Theophil Magus)

Existența fiecăruia dintre noi cunoaște doar Timpul individual.

Existența fiecăruia dintre noi se repetă pe sine – zilnic.

Existența fiecaruia dintre noi este identică cu ea însăși – zilnic.

 Timpul este Dumnezeu identic cu Dumnezeu Însuși.

 Ce bucurie…

“… ploaia rostește…

ploaie – toamna peste fagi…

un pui de vrabie…”


Leonard Oprea NOU portret
Leonard Oprea în Ziarul de Duminică al Cotidianului Național Ziarul Financiar:
„Leonard Oprea, strălucit scriitor român, autor al unor opere de ficţiune şi non ficţiune, este unul dintre cei mai importanţi, cu adevărat originali scriitori est-europeni, contemporani.” (Vladimir Tismăneanu).  Leonard Oprea este autorul cărţilor de referinţă în literatura samizdatului est-european: „Radiografia Clipei” (proză scurtă) şi „Cămaşa de forţă”(roman). Este şi creatorul binecunoscutei lucrări „Trilogia lui Theophil Magus”. Cărţile editate în SUA sunt difuzate în Canada, Europa, Asia şi Australia. Între acestea romanele „Trilogy of Theophil Magus – the Truth”; romanele-haiku: „Theophil Magus in Baton Rouge – a haiku novel” şi „The Daily Agony of Theophil Magus – Jazz&Blues Haiku Novel…”, romanul-eseu, „Hello God”. În volumul de eseuri, „Theophil Magus – Confesiuni 2004-2006”, Leonard Oprea a creat un nou tip de eseu în cultura universală, „Respiraţia” („Breathing”). Cărţile lui Leonard Oprea se află în peste 50 de biblioteci din lumea întreagă, între care aceea a Vaticanului, a Congresului american, ale marilor Universităţi americane, canadiene etc.
 
– La recentul Târg internaţional de carte Bookfest aţi lansat „Noi domenii interzise”, apărută, împreună cu prima dvs.
carte „Domenii interzise”, la Editura Tracus Arte. Ce înseamnă acest nou volum în creaţia dvs.?
– Da, a 16-a carte publicată conţine într-un singur volum debutul meu editorial din 1984 (anul Orwell) „Domenii Interzise” (postfaţa de Nicolae Steinhardt şi prefaţă, Cornel Robu) alături de ultima-mi creaţie „Noi Domenii Interzise” (introducere Cătălin Badea-Gheracostea).
Ce înseamnă?
Ei bine, da… este învierea mea după o crucificare de 15 ani în America.
Astfel – cel puţin ascultându-l pe Alex. Ştefănescu prezentându-mi cartea la Târg – „Noi Domenii Interzise” încarnează o cale unică de a povesti, aici şi worldwide. Pe scurt, imaginaţi-vă că, de la primele fraze citite, vizionaţi cu sufletul la gură un film avându-i ca scenarişti pe Kafka, Bulgakov şi Dino Buzzati; imagine şi scenografie, Hieronymus Bosch; iar muzica /all about jazz/ aparţinându-i lui Miles Davis. Producător, un rabbuni care plasează TOTUL în no man’s land-ul dintre două sentinţe străvechi: Dumnezeu aparţine acestei lumi. Dumnezeu nu aparţine acestei lumi. Prin urmare, îl întâlniţi pe… „Leonard Oprea” – fabuloasă fisură în real.
 
Multă lume spune că aţi creat un nou tip de eseu în literatura universală. Cum l-aţi descrie dvs.?
– Anume, primele 2 romane-haiku (haiku-novel) scrise direct în engleză, publicate în SUA, apoi difuzate (împreună cu alte cărţi) pe 5 continente şi aflate în peste 50 de biblioteci ale lumii (http://www.worldcat.org/identities/lccn-n93025512/).
Da, fără îndoială, am creat şi un nou tip de eseu în literatura universală.
„Respiraţia” /Breathing/ este o relativ scurtă, simplă, dar profundă meditaţie sfârşită întru doar un haiku; ce închide şi /re-/deschide meditaţia spre noi universuri de întrebări şi răspunsuri asupra condiţiei umane.
Primele 100 „Respiraţii” au fost publicate în volumul „Theophil Magus – Confesiuni 2004-2006”. Apoi, în volume americane, dintre care trebuie să amintesc romanul-eseu „Hello God”. Un exemplu:
 
PIETRELE VOR STRIGA
Despre scriitorul moral, etic, demn şi responsabil întru Credinţa sa creştină, despre acest artist autentic în conflictul său cu lumea, dar mai ales cu artiştii şi criticii reprezentând fariseii, saducheii, dar şi cărturarii acestei lumi trecute-prezente-viitoare, despre acest om şi vremurile când a fost, este şi va fi cenzurat, respins, ignorat cu premeditare, izolat cu îndârjire, despre acest scriitor mai înainte laconic definit şi despre cărţile sale – nu amintesc decât ceea ce cuvânta Iisus Christos: „Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga.“ (Luca, 19/40)
 
…răsărit topind /
sânge-n aur – oceanul /
în val spart de ţărm…“
 
S-a spus că multe dintre cărţile dvs., cele scrise în timpul comunismului, sunt utopii negre, comparabile cu scrierile lui Orwell sau Zamiatin. Dvs. cum le vedeţi, mai ales după trecerea atâtor decenii?
– În timpurile (nu a fost doar un timp) comunismului ceauşist (repet, căci nimic nu e întâmplător, în 1984 – anul Orwell) am publicat o singură carte: „Domenii Interzise”. În 1986, în „Opinia Studenţească” Nicolae Steinhardt i-a făcut o cronică amplă, excelentă (după care am şi fost interzis ca scriitor, dar am fost dăruit cu un rabbuni şi prieten nepreţuit, Nicu Steinhardt). Am mai scris atunci – dar până în 1990 au fost literatură de samizdat /fireşte, prin ordinul Securităţii – „Radiografia Clipei”, proză scurtă; însă şi cunoscutul roman „Cămaşa de forţă”.
Nicolae Steinhardt, Liviu Antonesei, Mircea Mihăieş, Sorin Antohi, Ioan Holban, Gabriela Gavril, Angela Furtună, Gelu Vlaşin, Vladimir Tismăneanu, Andrei Codrescu, Mirela Roznoveanu şi alţii – prin articolele lor critice  au comparat aceste cărţi cu creaţiile lui Orwell, Zamiatin, Aldous Huxley, Ray Bradbury, John Osborne, Vladimir Bukovski sau Thomas Mann, Kafka, Borges, Paulo Coelho…
În fine, acum, la 62 de ani, dintre care aproape 40 i-am închinat artei, nu consider literatura mea decât fiind genuină şi universală şi nimic altceva.
În consecinţă, nu pot fi decât identic cu arta mea.
Pe care nu o pot defini alt fel decât: ARTĂ.
Dincolo şi mai presus de orice zicere critică.
Dar, niciodată mai presus de Dumnezeu. Căruia îi mulţumesc.
 
Ce v-a determinat să emigraţi în America la mulţi ani după căderea regimului comunist? Ce v-a determinat să reveniţi?
– Pentru ambele întrebări acesta este răspunsul meu:
AXIOMA POLITICĂ A SECOLULUI XXI
LIBERTĂŢILE ŞI RESTRICŢIILE DIN SOCIETATEA DEMOCRATICĂ
SUNT ÎN RELAŢIE DE ASISTENŢĂ MUTUALĂ CU LIBERTĂŢILE ŞI RESTRICŢIILE DIN DICTATURA POPULISTĂ.
Astfel, în lumea Secolului XXI, se pune întrebarea quintesenţială:
Există Libertatea?
Un răspuns: Iisus Christos.
Celălalt răspuns: Libertatea nu există.
 
… viermele mic, roz…/
unduie din mărul copt…/
… superba toamnă…”
 
În America v-aţi reinventat ca scriitor? S-a schimbat ceva în scrisul dvs.? A avut vreo influenţă mediul? Limba sigur n-a fost o problemă, aţi declarat că scrieţi cu uşurinţă în limba locului în care trăiţi la un moment dat… 
– Nu, nu m-am reiventat. Doar m-am continuat.
Întru o neîncetată metamorfoză.
Spirala şoimului pierzându-se în nori…
Eu nu am încetat să zbor. Da. Şi… odată cu mine, scrisul meu.
Nu, nu eu am declarat că, vă citez: „scrieţi cu uşurinţă în limba locului în care trăiţi la un moment dat… ”.
Astea sunt fabulaţiile criticilor dornici de senzaţional. De succes facil.
Nimeni – mai ales cel care a plecat la 46 de ani din ţara sa; şi mai ales un scriitor autentic – nimeni nu scrie cu uşurinţă în limba lumii unde a emigrat la o vârstă târzie, oricât de acomodat/virusat ar fi cu limba şi cultura respectivă. Nimeni.
 
Ce înseamnă să fii scriitor român în America?
– În cazul meu – înseamnă că rămâi scriitor român. Este, de altfel, condiţia sine qua non să fii un artist genuin şi universal. Cât timp vor exista naţii şi culturi naţionale – cu graniţe sau fără graniţe – pentru artistul autentic genuin şi universal focul sacru al creaţiei sale a fost, este şi va rămâne specificul naţional.
Tigrul bengalez nu este tigrul siberian. Dar fiecare este totuşi TIGRUL.
 
De ce atât de puţini scriitori români din America reuşesc să se impună?
– Fiindcă luptă din răsputeri să devină americani. Şi eşuează lamentabil, deseori chiar tragic pe ţărmul mlăştinos al lumii dreptului-de-a-fi-stupid.
Dante: Lasciate ogne speranza, voi ch’entrate.
 
Puteţi vorbi despre Fundaţia Culturală Vladimir Colin pe care aţi înfiinţat-o şi care a promovat literatura fantastică? Cum vedeţi literatura science-fiction românească de azi?
– În 1992 am creat Fundaţia Culturală „Vladimir Colin”, onorând cu premiile sale personalităţi de marcă ale culturii române şi americane. Astfel, îi numesc pe Nicolae Manolescu, Şerban Foarţă, Sorin Antohi, Bogdan Ficeac, Radu Pavel Gheo, Mircea Opriţă, Vladimir Tismăneanu, Andrei Codrescu. Fundaţia a sponsorizat apariţia de cărţi valoroase pentru cultura română, dar a organizat şi conferinţe sau alte evenimente importante pentru literatura fantastică. După plecarea mea în SUA, fundaţia a încetat să mai existe.
Fundaţia a fost un omagiu – cu inima curată – adus lui Vladimir Colin, inegalabilului băsmuitor al culturii române şi unul dintre creatorii romanului-basm. Vladimir Colin face parte dintr-un quintet de aur al literaturii universale, alături de JR Tolkien, TH White, Michael Ende şi Stanislaw Lem. Aşadar, Jean Colin care a fost tradus în 14 limbi. Care se află în enciclopediile literaturii mondiale. Care a fost onorat, practic, cu toate marile premii ale literaturii fantastice europene. Cel a cărui fascinantă mitologie dobrogeană „Legendele Ţării lui Vam” a devenit, în Franţa, chiar şi un splendid album de bandă desenată… Ale cărui „Basmele Omului” au fost traduse până şi în vietnameză… Şi care, astăzi, da… este un necunoscut în cultura română. Vae soli, vae victis. Nu ştiu, poate că fiind el, Jeani… un evreu?… Îmi amintesc cum, imediat după înfiinţarea fundaţiei, am primit un telefon… Am fost întrebat de ce nu am creat fundaţia Marin Preda… Şi am fost făcut jidan împuţit… ameninţat sever… În Cimitirul Bellu, la înmormântarea lui Vladimir Colin au fost prezente doar cinci persoane. Dintre scriitori români: Ştefan Augustin Doinaş, eu… şi fulgii mari, plutind ca-n basme…
Literatura science-fiction românească este încă o literatură de fandom. Asta pentru că mentalitatea fanilor, odată cu a prozatorilor şi a criticilor, la rândul lor în primul rând fani SF, este aceea de ghetto.
 
Într-un interviu de acum câţiva ani spuneaţi că artistul autentic este acela care se întreabă şi se va întreba veşnic: Quo vadis, Domine? Dvs. ce vă întrebaţi acum?
 
– QUO VADIS, DOMINE?
„…salcia curge în /
vânt valuri mărunte vin, /
sclipesc – eu, zâmbesc…“
 
Acum vreo două decenii aţi publicat, la o editură proprie, trei ediţii bibliofile şi bilingve engleză-română, cu poezii şi eseuri de Nichita Stănescu, Constantin Noica şi Mircea Eliade, ediţii pe care le-aţi distribuit, non-profit, unor universităţi şi biblioteci din străinătate, pentru răspândirea culturii române. Ce efect a avut acţiunea dvs.? Veţi mai continua?
– Ce efect a avut acţiunea mea?… Mda… În 1995, imediat după publicarea şi diseminarea superbelor ediţii, cu ajutorul profesorului şi traducătorului în engleză a acelor texte, îl numesc astfel pe minunatul Bogdan Ştefănescu
(actualul prodecan al Facultăţii de limbă şi literatură engleză, Universitatea Bucureşti) am organizat prima Conferinţă naţională despre diseminarea culturii româneşti, după Decembrie 1989… S-a întâmplat în Bucureşti, într-o sală a Catedrei de literatură engleză… Un altar gemând de istorie şi cultură… Am invitat directorii şi patronii marilor edituri naţionale; de asemenea, am invitat ambasade, fundaţii şi institute culturale… Ministerul culturii… Au venit peste 50 de VIP de prin Bucureşti şi aiurea… Le-am dăruit fiecăruia câte un exemplar din fiecare carte, însoţit de un pliant, de un poster… Desigur, nici că se putea altfel, şampanie, fursecuri, cafea, apă minerală… Atmosferă de mare emulaţie spirituală… Încercam, de bună credinţă, un regal românesc, post-decembrist. Well, ideea era ca urmând exemplul meu, adică al editurii Athena Publishing, să ne unim forţele şi să creăm o asociaţie natională care să producă şi să disemineze astfel de cărţi printr-un efort non-profit etc. etc. etc. Prima editură care s-a împotrivit a fost Humanitas, având ca raţiune sublimă: Noica nu poate fi tradus… Cei de la Ambasada germană au replicat: atunci cum a fost posibilă traducerea lui Faust în monumentala versiune a lui Augustin Doinaş? Reprezentantul britanic a întrebat sec: de ce românii încep inevitabil cu „Nu” ? ca răspuns la orice întreprindere pozitivă privind bunăstarea naţională… şi a părăsit sala, nu înainte de a-mi strânge mâna mărturisindu-şi regretul că iniţiativa mea moare aşa, pocnind din degete… Dar, majoritatea editorilor a urmat mioara Humanitas… Însă, nu – nu a mai rămas vreun strop de şampanie, fursecurile au fost strecurate discret în buzunare…
Dacă voi mai încerca o astfel de „aventură” ?…
Am răspunsul publicat în „Theophil Magus – Confesiuni 2004-2006”:
 
POATE EXISTA O CULTURĂ…?
…aceasta este întrebarea:
Poate exista o cultură naţională şi universală într-o patrie a celor care, în inimă păduchi fiind, sunt consideraţi mari oameni de spirit şi staruri naţionale?
 
„…vântul cu flori /
de tei sărută ţâncii /
din parc… îngerii…“ 
***
Postat de: leonard oprea | 10 septembrie 2015

O, yes: LET’S WALTZ UNDER THE BLACK STARS


Leonard Oprea NOU portret

LET’S WALTZ UNDER THE BLACK STARS

(dedicated to my beloved daughter)

 Motto:

“Bye bye, love, bye bye, happiness/ Hello loneliness, I think I m gonna cry

Bye bye, love, bye bye, sweet caress/ Hello emptiness, I feel like I

could die

Bye bye my love, good-bye” (Lyrics and Music by The Everly Brothers)

. . .

I’m listing this day &night blues of loneliness

stepping on the on the roof of my sickness

crashing my distress ‘cause nobody cares

oh you, listen to the shooting of sadness

. . .

Anna-Maria – let’s waltz under the black stars

. . . don’t let ever you be alone – amen.

. . .

I’m flying now balloon of emptiness

blowing out the laugh of all kindness

and never remember my childishness

oh you, listen to the cutting of heartless

. . .

Anna-Maria – let’s waltz under the black stars

. . . don’t let ever you be alone – amen.

. . .

I’m swimming over the cloudiness

struggling all of them nice merciless

my child, I’m choking my dreams about fairness

oh yes, listen to the hammer of craziness

. . .

Anna-Maria – let’s waltz under the black stars

. . . don’t let ever you be alone – amen.

. . .

I’m breathing after all wars and all bloodiness

killing my damn freedom for politic-less

so tell me angel, why should agree this madness

oh yes, I am the real beggar for loveliness

. . .

Anna-Maria – let’s waltz under the black stars

. . . don’t let ever you be alone – amen.

. . .

I’m watching TV days and days and days

loving to be a zombie fed by laziness

but only politics, no family, no love – that ‘s pointless

oh yes, I need like to be a tough sniper fearless

. . .

Anna-Maria – let’s waltz under the black stars

. . . don’t let ever you be alone – amen.

. . .

I’m now on the edge of my heartsickness

wishing so deep to give me your goodness

my diamond, because of you I’m not hopeless

oh yes, do you know the light endless

. . .

Anna-Maria – let’s waltz under the black stars

. . . don’t let ever you be alone – amen.

 

“ . . . cold, cold, cold evening

of November – in that town

my child steps alone . . .”

***

Hello God

( Trilogy of Theophil Magus- The Life / Volume III )

(Xlibris Corporation/Random House Ventures/ USA 2013 / Library of Congress Control Number: 2013917769/ ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3/ Softcover 978-1-4931-0718-6/ Ebook 978-1-4931-0720-9 – Kindle amamzon.com ; Nook barnesandnoble.com ) ( essay-novel, 400 pages, illustrated, foreword by Jeff Howe; back-cover quotes by Vladimir Tismăneanu, Nicolae Steinhardt)


Islam_Dominate_World[1]Leonard Oprea:

Islamic terrorism today  (see below the Romanian version)

Three questions and a few clarifications

(published in September 2004 – on Internet & into  the Romanian Book: ”Theophil Magus – Confesiuni 2004-2006”)

…About „the massacre of the children” from Beslan … in North Ossetia, murder comparable anytime to the atrocities committed in the Nazi camps, or in the Gulags of the ex-communist world, or on the fields of the Red Khmers or, on „9-11” at New York, or on „3-11” at Madrid, in short, about a new and almost incredible crime of nowadays terrorism – Islamic, no other, I suggest you read this very short article that I have published during the spring of 2004, in USA and in Romania, article who brought me quite a few detractors …

Here goes:

Personally, although I have read a bit about Arabic cultures and religion, including the Coran, I am not a specialist of Islamism. But one must admit from the beginning that I have never denied and I do not deny the valuable inheritance left to mankind by this culture, once a civilisation. On the contrary. And I do recommend it, to any possible interlocutor in a possible dialog on Islamic terrorism today, to always remember that these values are an integrated part in the treasure of human knowledge.

On the other hand, as a true Christian, I cannot overlook all the “achievements” of bad renown of the Church, which, starting with the Great Schism, continuing with the Crusades and up to our day’s scandal of the paedophile catholic priests in USA, has shown itself to be ‘more Jesuit than the Jesuits, practising “Ad majorem Dei gloriam ” through the “moral” sentence of G.Busenbaum ( famous Jesuit moralist) : “ If the purpose is permitted, the means towards it are also permitted.” Leastways let us not forget the real support generously given by the Orthodox Church to the communists in eastern Europe.

But, in achieving many evils and misfortunes of our world, like slavery and slave trade, prostitute, drugs and weapon trade some “Christians” and some “Muslims” have shaken hands friendly and have marvellously cooperated … And today, they are still partners in the same business.

But let us return to our subject. Talking about the Islamic terrorism manifested especially during the last half of the XXth century and the beginning of this IIIrd millennium, I can’t keep thinking that in the past there existed the Muslim Arabic world of Harun Al-Rashid, of Avicenna, of Omar Khayyam etc. , that there existed a Damascus and a Baghdad of the splendours in “One thousand and one nights”… It is as difficult as trying to remember that Bucharest was once “The Little Paris”, and that Romanian culture was then … royal.

I live TODAY and I see what happens TODAY because of Islamic terrorism. And, in the end, whether we want it or not, TODAY’S ISLAMIC TERORISM IS THE PRODUCT OF TODAY’S ISLAMIC SOCIETIES. But in this context all subtle considerations, all sophisticated nuances, all philosophical or historical judgements regarding the differences and the similarities between Islamic terrorism and the middle-age Arabic world appear to me as simplistic and palliative.

Thus, I have three questions :

  • In this modern world in which we live today, how many non-governmental and religious Islamic organizations, national and international, have as their purpose humanitarian help for the protection of: health , human rights, women’s rights, child protection, education, culture, the preservation of cultural treasures, national and universal, nature protection, World peace etc. ? ARE THERE ANY SUCH ISLAMIC ORGANISATIONS ? (for no-one can deny that, because of petrol, the Arabic countries are evidently in the top of the very rich countries of this world ! )
  • The courts of “Sharya” ( Islamic law) wich, in the Arabic and African worlds, HAVE STARTED TO DECISIVELY REPLACE the justice of democratic civil societies, are they or not ANTAGONIC TO HUMAN RIGHTS ? (a small example: in some cases the death sentence can be given at the simple accusation of trespassing a certain religious custom, but it can be commuted into total freedom if the family of the accused can pay to the offended parts the sum requested by the judge after negotiation between the parties)
  • Recently, in Palestine not only Muslim men can become “bomb soldiers”, but also Palestinian Muslim women have officially been granted the right to be holy soldiers, more precisely, “bomb-women”… Their sacrifice in this jihad will grant them the right to redeem from sins in front of Allah, along with their own soul, two more souls that she, the bomb-woman has the right to choose … An Islamic society defining in the name of the Coran the rights of the men, but also of women to suicide to earn thus a noble and generous redemption (while in the orthodox Islamic world, women’s rights are practically nil) is this society or not a religious terrorist society having as fundament its holy book the Coran ?

Although there would be many more questions to ask, I consider that these three will be sufficient to generate others unmentioned here.

Finally, in the identification nazism=communism=present Islamic terrorism, At least this much can be admitted: the existence of that right-believer man-cannon-flesh who dies happily in the line of duty indifferent to the crimes he’s doing (in a terrorist way or otherwise), killing one man or thousands with the same serenity, regardless of their age, sex, religion or nationality, as long as the ideology/belief with which he has been imbued (Nazi, Communist or Islamic) is giving him a perfect motivation.

From what I know, the anti-communist revolutions which lead to the collapse of the East-European communism owe a lot to the Christians and to the Christian priests (remember catholic Poland where, practically it all stated; and in Romania, at Timisoara on the 16th of December 1989 where the first spark of the anti-communist revolution was produced, was it not produced in a church, as we know well, with a handful of Christians … ? ).

What about the JUDAEO-CHRISTIAN EGOCENTRISM? Well, I for one, believe that at the centre of the Judaeo-Christian belief les the perfect human being, concentrically to God.

As for the Bible, here is a short story: Assaulted by the questions of the reporter of the well-known American TV channel “Travel ”, questions relating to the Bible and to the possible historical proof concerning the presence of Jesus Christ in Tibet or in Kashmir, during the period between his 12th and 30th years of age, so the period not described by the synoptic Evangels – a Tibetan, Christian priest (of a lonely chapel situated on the “Roof of the World”) smiles amiably to his insistent interlocutor and remarks : “The Bible may contain history, yet it is not a history book.

The Bible may contain food recipes, yet it is not a cooking book. The Bible is a book of Salvation.” I agree with this Tibetan Christian priest, but I precise : The Bible, in its totality, is exactly the Book of Salvation. The BIBLE is the book irreducible to the reality of human existence. It is only reducible to God, to “The One that Is”. And He is God the One who gave us the freedom to choose. What happened to the nation of Ishmael today – I don’t quite understand ? But I see, and I am living surrounded by the consequences of the Islamic terrorism. And I also know that in today’s world of the fanatic-orthodox Coran there is not much freedom to choose … The same world in which was born and where lives today Al Queda.

Al Queda being today the definition of global terrorism.

( September, 2004, Boston )

Leonard Oprea:

TERORISMUL ISLAMIC ASTĂZI/ 3 întrebări şi cîteva precizări

(Islamic terrorism today – vezi mai jos English version)

(publicat septembrie 2004 pe Internet –  și articol din volumul „Theophil Magus Confesiuni 2004-2006”)

 …Despre „uciderea pruncilor“ la Beslan… în Osetia de Nord, crimă comparabilă oricînd cu atrocităţile comise în lagărele naziste, sau în Gulagurile lumii ex-comuniste, ori pe cîmpiile Khmerilor roşii, sau crimele în masă săvîrşite cu sînge rece în „9-11“ la New York, ori „3-11“ la Madrid, pe scurt, despre o nouă şi aproape incredibilă crimă a terorismului actual – islamic, nu altul, aşa-zisul jihad anti-american şi anti-iudeo-creştin, în mod evident un război religios contemporan la scară planetară, vă propun să citiţi acest foarte scurt articol (conceput de mine practic imediat după 11 septembrie 2001, eseu publicat în primăvara acestui an 2004, atît în SUA cît şi România, dar şi pe Internet, text ce mi-a dus destui detractori…desigur, fie anti-americani, fie anti-semiţi).

Iată deci acest eseu:

Personal, deşi am mai citit cîte ceva despre şi din religia şi cultura arabă, inclusiv Coranul, nu sînt totuşi un specialist în islamism. Dar, trebuie admis faptul că, dintr-un bun început, nu am negat şi nu neg moştenirea valoroasă lăsată omenirii de această cultură, odată civilizaţie. Dimpotrivă. Şi recomand oricărui posibil interlocutor, privind un posibil dialog despre terorismul şi totalitarismul islamic astăzi, să nu uite că aceste valori sînt parte integrantă a tezaurului cunoaşterii umane. Pe de altă parte, ca adevărat creştin, nu pot să ascund sub covor toate „isprăvile“ de nefast renume ale Bisericii, care, începînd cu Marea Schismă, continuînd cu cruciadele şi mergînd pînă în zilele noastre cu scandalul preoţilor catolici pedofili din SUA, nu o dată a fost mai iezuită decît iezuiţii practicînd “Ad majorem Dei gloriam“ prin sentinţa „morală“ a lui G. Busenbaum (notoriu moralist iezuit): „Întrucît e permis scopul, sînt permise şi mijloacele.“ Apoi, să nu uităm sprijinul real acordat generos de către Biserica ortodoxă comuniştilor în Europa estică, nu-i aşa? Însă, în multe alte rele şi nenorociri ale lumii noastre, cum ar fi sclavia şi negoţul cu sclavi, traficul de prostituate, traficul de droguri, traficul de arme etc. unii „creştini“ şi unii „musulmani“ şi-au dat mîna tare prieteneşte şi au colaborat de minune… Şi sînt aceeaşi buni parteneri de afaceri şi astăzi.

Dar, să revenim la oile noastre.

Vorbind despre terorismul islamic manifestat cu precădere în ultima jumătate a sec. XX şi începutul acestui mileniu III, nu pot să mă gîndesc mereu că în trecut a existat o lume arabă musulmană a lui Harun Al-Rashid, Avicenna, a lui Omar Khayyam etc., că au existat un Damasc şi un Bagdad al splendo­rilor din O mie şi una de nopţi… E ca şi cum aş încerca să-mi reamintesc mereu că Bucureştiul a fost o dată „Micul Paris“, iar cultura româna era atunci… regală.

Trăiesc ASTĂZI şi văd ce se întîmplă ASTĂZI datorită terorismului şi totalitarismului islamic. Iar, pînă la urmă, că vrem sau nu vrem, TERORISMUL ISLAMIC ACTUAL ESTE PRODUSUL ACTUALELOR SOCIETĂŢI ISLAMICE. Ori, în acest context, toate consideraţiile subtile, toate nuanţările sofisticate, toate judecăţile de tip filosofic sau istoric privind deosebirile şi asemănările dintre terorismul islamic şi lumea arabă medievală îmi apar ca fiind simpliste paleative.

Astfel, am trei întrebări:

w În această lume modernă în care trăim astăzi, cîte sînt organizaţiile non-guvernamentale şi religioase islamice, naţionale şi internaţionale care au ca scop ajutorul umanitar privind sănătatea, drepturile omului, drepturile femeii, protecţia copilului, educaţia, cultura, prezervarea valorilor tezaurului cultural naţional şi mondial, prezervarea naturii vii, prezervarea păcii mondiale etc.? EXISTĂ ASEMENEA ORGANIZAŢII ISLAMICE? (căci nimeni nu poate nega că, datorită petrolului, ţările arabe evident sînt în topul ţărilor foarte bogate ale acestei lumi!)

w Tribunalele „Saria“ (legea islamică) care, în lumea arabă şi africană, AU ÎNCEPUT SĂ ÎNLOCUIASCĂ HOTARÎT justiţia societăţilor civile şi democratice, sînt sau nu ANTA­GONICE CU DREPTURILE OMULUI? (un exemplu… mărunt: în anumite cazuri pedeapsa cu moartea poate surveni prin simpla acuzaţie de încălcare a unei oarecare cutume religioase, dar poate fi comutată în libertate totală dacă familia celui condamnat poate plăti suma cerută de judecător ca urmare a negocierilor cu cei ofensaţi astfel…)

w Recent, în Palestina nu doar bărbaţii musulmani pot fi „soldaţi-bombă“, dar şi femeile musulmane palestiniene au primit oficial dreptul religios de a fi soldaţi sfinţi, mai precis, „femei-bombă“… Sacrificiul lor în acest jihad le va aduce dreptul de a izbăvi de păcat în faţa lui Allah, odată cu propriul lor suflet, încă două suflete pe care ea, femeia-bombă, are dreptul să le aleagă… O societate islamică tolerînd definirea, în numele Coranului, a dreptului bărbatului, dar şi al femeii să se sinucidă ca fiind aceasta o izbăvire nobilă şi generoasă (cînd în lumea islamică ortodoxă drepturile femeii sînt practic egale cu zero) este sau nu o societate religioasă propice terorismului ce pretinde ca fundament cartea sa sfîntă Coranul?

***

 (Astfel, islamismul conţine si războiul sfînt, Jihad-ul avînd scop misionar şi anume răspîndirea doctrinei mahomedane în lume, care se poate face şi prin violenţă, căci necredincioşii sînt urîţi de Allah, prin urmare uciderea unui necredincios NE-fiind definită ca o crimă. Citez astfel din Coran doar versetele (fiind destule altele): „ 002:178-179: [2.178] …retaliation is prescribed for you in the matter of the slain… [2.179] …there is life for you in (the law of) retaliation, O men of understanding, that you may guard yourselves. “ „ 002:190-191: [2.190] …fight in the way of Allah with those who fight with you…[2.191] And kill them wherever you find them, and drive them out from whence they drove you out, and persecution is severer than slaughter, and do not fight with them at the Sacred Mosque until they fight with you in it, but if they do fight you, then slay them; such is the recompense of the unbelievers. “ (Translation used:  M. H. Shakir, published by Tahrike Tarsile Qur’an, Inc., 1983, unless otherwise indicated.)*

***

Şi, deşi ar mai fi multe întrebări de pus, consider că acestea sînt suficiente să le genereze pe celelalte necuvîntate de mine aici.

Finalmente, în identitatea

 nazism=comunism=islamul terorist actual,

măcar atît se poate admite: existenţa acelui om-carne-de-tun drept-credincios care moare fericit la datorie indiferent de crima pe care o comite în mod terorist sau altfel, luînd viaţa unui om sau ucigînd cu aceeaşi senină convingere sute sau mii de oameni a căror vîrstă, sex, religie sau cetăţenie nu mai au nici o importanţă atîta timp cît ideologia/ credinţa cu care a fost inoculat, nazistă, comunistă sau islamică ,îl motivează sote­rio­logic perfect.

Din ceea ce ştim, Revoluţiile anti-comuniste care au dus la prăbuşirea comunismului est-european se datorează enorm creştinilor şi preoţilor creştini (amintiţi-vă de Polonia catolică în care, practic, a pornit totul…; iar în România, Timişoara lui 16 Decembrie 1989, unde s-a produs scînteia revoluţiei anti-comuniste, nu oare într-o biserică s-a produs, ştim bine asta, cînd o mînă de creştini…?).

Cît despre EGOCENTRISMUL IUDEO-CREŞTIN?

Ei bine, eu unul cred că în centrul Credinţei iudeo-creştine se află omul perfect concentric cu Dumnezeu.

Cît despre Biblie, iată o scurtă poveste:

Asaltat de întrebările reporterului binecunoscutului canal de televiziune american „Travel“, întrebări referitoare la Biblie şi la posibilele dovezi istorice privind prezenţa lui Iisus Christos în Tibet sau în Kaşmir, în perioada dintre vîrsta de 12 ani şi cea de 30 de ani, deci în perioada nedescrisă de Evangheliile sinoptice  – un tibetan, preot creştin (al unei singuratice capele aflate pe „acoperişul lumii“) îi zîmbeşte amabil insistentului interlocutor şi remarcă scurt: „Biblia conţine istorie, dar nu e o carte de istorie. Biblia conţine reţete culinare, dar nu e o carte de bucate. Biblia e o carte a Salvării.“

 Mă alătur imediat acestui tibetan preot creştin, dar precizez: Biblia, în totalitatea ei, este chiar Cartea Salvării. BIBLIA este cartea ireductibilă la realitatea existenţei umane. Fiind reductibilă doar la Dumnezeu, la „Cel care este“.

Iar El este Dumnezeu Unul care ne-a dat liberul-arbitru.

Ce s-a întîmplat cu neamul lui Ismail astăzi? – nu prea înţeleg.

Văd, trăiesc însă consecinţele existenţei terorismului isalmic astăzi, în mileniul III.

Şi mai ştiu că în unele ţări islamice, din nefericire, nu puţine, astăzi domină autoritar acel Coran  fanatic-ortodox în care nu există liber-arbitru…

Numesc astfel  lumea în care s-a născut (şi terorizează global astăzi) Al Queda.

Al Queda însumează, astăzi, nu doar definiţia terorismului global, ci chiar spiritul, mintea şi trupul terorismului global în plină acţiune, în plină expansiune.

Iar consecinţele sunt deja catastrofale – la nivel planetar…

 

 

Postat de: leonard oprea | 7 septembrie 2015

Birth of THE BLESSED VIRGIN MOTHER MARY/ September 8


article-0-02D2536400000578-750_468x617[1]

Birth of THE BLESSED VIRGIN MOTHER MARY/ September 8

Septembrie 8 – Nașterea BINECUVÂNTATEI FECIOARE MAMA MARIA

*** 

HAIL, MARY

Hail, Mary, full of grace,
the Lord is with thee;
blessed art thou among women,
and blessed is the fruit of thy womb, Jesus.
Holy Mary, Mother of God,
pray for us sinners,
now and at the hour of our death. Amen.

THE MEMORARE

Remember, O most gracious Virgin Mary, that never was it known that anyone who fled to your protection, implored your help or sought your intercession, was left unaided. Inspired by this confidence, I fly unto you, O Virgin of virgins, my Mother. To you I come, before you I stand, sinful and sorrowful. O Mother of the Word incarnate, despise not my petitions, but, in your mercy, hear and answer me. Amen.

OUR FATHER – 3 times / GLORY  TO THE FATHER – once

BUCURĂ-TE, MARIE

Bucură-te, Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul trupului tău Iisus.
Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre. Amin.

RUGĂCIUNE către Sfânta FECIOARĂ MARIA

Adu-ți aminte o preablânda Fecioară Marie, că nu s-a auzit niciodata să fi fost părăsit cel ce a alergat sub ocrotirea ta, cel ce a cerut ajutorul și mijlocirea ta. Însuflețit de această încredere, alerg la tine, o Maică, Fecioară a fecioarelor. La tine vin și stau gemând înaintea ta ca un păcătos. Maică a Cuvântului nu disprețui cuvintele mele, dar auzi-mă cu milă și ascultă-mă. Amin.

–    Scăparea păcătoșilor, roagă-te pentru noi ! Bucură-te, Marie…

–    Mângâietoarea mâhniților, roagă-te pentru noi! Bucură-te, Marie…

–    Ajutorul creștinilor, roagă-te pentru noi! Bucură-te, Marie…    

TATĂL NOSTRU – de  3 ori / SLAVĂ TATĂLUI – o dată

 

Postat de: leonard oprea | 3 septembrie 2015

leonard oprea – Ave Mozart


Leonard Oprea NOU portret

O CATEDRALĂ PENTRU FRATELE MOZART

„… nu putem exista singuri – Dumnezeu însuși nu vrea asta…Nici Îngerii nu trăiesc singuri. Iubirea nu este singurătate…” (Theophil Magus)

  • …în această noapte – adâncă

… în această noapte – albastră

… în această noapte – oceanică

… în această noapte – fără nori

… în această noapte – stele miriade

… în această noapte – arde luna palidă

… în această noapte – vată infinită tăcerea

… în această noapte – coapcii sângerii

… în această noapte – foșnesc frunze căzute

… în această noapte – duhurile rîd dansează

… în această noapte – parcul pustiu nu doarme

… în această noapte – bulevardul de plumb

… în această noapte – șoaptele fac dragoste

… în această noapte – îngerii se plimbă visează

… în această noapte – bancile cântă blues

… în această noapte – privighetoarea tace

… în această noapte – câinii nu latră

… în această noapte – benzinăria e strigoi

… în această noapte – mașinile au înghețat

… în această noapte – casele mute oarbe

… în această noapte – oamenii nu s-au nascut încă

… în această noapte – calc iarba sticloasă

… în această noapte – fuiorul alb al pipei

… în această noapte – lupul singurătații zilnice

… în această noapte – tigrul vieții veșnice

… în această noapte – șoimul Credinței

… în această noapte – dorul de moarte

… în această noapte – dorul de iubire

… în această noapte – dorul de viață

… în această noapte – copila iubita mea

… în această noapte – Tatăl e Fiul Sfânt Duh

… în această noapte – catedrala din argint topit

… în această noapte – fratele nardi se roagă

… în această noapte – nu există cuvinte…

„… un abur de duh

… învăluie arțarul

… aprins de toamnă…”

***

(din „Trilogia lui Theophil Magus” / Ediție integrală/ în curs de apariție la Editura „Eikon”, București, 2015/ Copyright © 2015,  Leonard Oprea)

Postat de: leonard oprea | 10 august 2015

leonard oprea – NOI DOMENII INTERZISE & Domenii Interzise


Leonard Oprea NOU portret

Eveniment editorial:

NOI DOMENII INTERZISE & Domenii Interzise,

(Editura Tracus Arte, București, 2015)

noua mea carte a fost lansată la Târgul Internațional de Carte, Bookfest, București 2015.

Prezentări critice de:.

Alex. Ștefănescu, Sorin Antohi și Cătălin Badea-Gheracostea.

De pe coperta IV a cărții:

„Leonard Oprea, strălucit scriitor român, autor al unor opere de ficțiune și non ficțiune, este unul dintre cei mai importanți, cu adevărat originali scriitori est-europeni, contemporani.” (Vladimir Tismăneanu). Leonard Oprea este autorul cărților de referință în literatura samizdatului est-european:“Radiografia Clipei”(proză scurtă) și “Cămașa de forță”(roman). Este și creatorul binecunoscutei lucrări “Trilogia lui Theophil Magus”. Cărțile editate in SUA sunt difuzate in Canada, Europa, Asia și Australia. Între acestea romanele “Trilogy of Theophil Magus – the Truth”; romanele haiku: “Theophil Magus in Baton Rouge – a haiku novel” & “The Daily Agony of Theophil Magus – Jazz&Blues Haiku Novel…” și romanul-eseu, “Hello God”. În volumul de eseuri, “Theophil Magus – Confesiuni 2004-2006”, Leonard Oprea a creat un nou tip de eseu in cultura universală, “Respirația” (“Breathing”).

 „Domenii Interzise”, deși debut editorial, este o carte ce va dăinui în literatura fantasy și SF. Aflate pe granița dintre fantasy și SF prozele lui Leonard Oprea incită, tulbură prin idei și terminologie, inventată, prin ritmul alert al actiunii și, mai ales, prin mesajul umanist. Abordarea stilistică este variată, nu o dată, surprinzătoare. „Domenii Interzise” ființează original, acolo, in universul creațiilor lui Ray Bradbury, Gerard Klein, Stanislaw Lem. Prozatorul Leonard Oprea, prin acest debut anunță destinul unui scriitor iconoclast, ce va fi deopotriva admirat și controversat.” (Vladimir Colin 

„Leonard Oprea aparține categoriei superioare de autori de SF atrași nu atît de imaginarea unor aparate ori procedee cu puteri senzaționale, cît de cercetarea posibilelor reacții omenești în prezența unor metode psihice de influențare (ori stricta determinare) a comportamentului. E din școala lui Asimov, a lui Lovecraft, a lui Clark, a lui Bradbury. Leonard Oprea, ca și Huxley ori Burgess, e creator de terminologie – pe exerciții, programări și mesaje care au drept obiect mentalul și reflexele condiționate ori necondiționate. În domeniul acesta e original, adînc și inventiv și spornic în dibăcie.(Aici este chiar esența, aici e locul geometric al primejdiilor viitoare: spălarea creierului, babbiti domesticiți și uzinați în serie…) Lumea reglementării totale, a controlului permanent, a subjugării psihice, Leonard Oprea o respinge cu un brio artistic și o fermitate etică specifică marilor maeștri ai genului: Huxley, Burgess, Bradbury.” (Nicolae Steinhardt)

 


slide0003_image005[1]

leonard oprea

Coborârea Duhului Sfint – Revelația lui DUMNEZEU UNUL

The Pentecost – the Revelation of GOD the ONE

***

Motto:

… the Pentecost is the sine qua non condition of our Christian Faith existence.”

“ … Coborirea Duhului Sfint este conditia sine qua non a existentei Credintei Crestine.”

(Theophil Magus)

***

Dincolo de tot ce se stie din Biblie, din comentariile teologice si culturale si din reprezentarile artistice (cele mai cunsocute: porumbelul alb si limbile de foc), dincolo de istorie (Marea Schisma din 1054, avind ca motiv central Dogma Filioque), fundamentale intru cunasterea si initierea intru Duhul Sfint, ramin defintiile si comentariile lui Iisus Christos din cele 4 Evanghelii, in special cea dupa Ioan.

Dintre acestea, pentru mine, decisive sunt aceste cuvinte ale Domnului:

„Orice pacat, orice hulire se va ierta oamenilor, dar hulirea impotriva Duhului Sfant nu se va ierta. Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului se va ierta lui; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta lui nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie” (Matei: 12: 31-32).

Şi,

Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-l cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.” (Ioan 14: 16-18).

Astfel, in mod categoric,

Duhul Sfint este Dumnezeu Tatal.

Duhul Sfint este Dumnezeu Iisus Christos.

Duhul Sfint este Dumnezeu Duhul Sfint.

Prin urmare,

Sacra INDIVIZIBILA Trinitate intru Dumnezeu Unul.

Coborirea Duhului Sfint a fost posibila prin Nasterea, Botezul, Viata si Cuvintul, Rastignirea, Moartea si Invierea si Ascensiunea Domnului Iisus Christos.

Deci, in mod firesc:

Revelatia lui Dumnezeu Unul este imposibila in absenta Duhului Sfint.

DUHUL SFÎNT…

… este starea de neclintită Credinţă în meditaţie şi în acţiune oriunde, oricînd şi în orice situaţie.

Este Duhul Adevărului pornind înspre noi dintru Dumnezeu (şi sfîrşind întru Dumnezeu), spre a fi înlauntru nostru si in noi, prin Cuvintul lui Iisus Christos.

Dumnezeu este Iisus Christos.

(Ioan 14 / 15-17; 26 şi 15 / 26, dar şi 16 / 7; 13-15) şi (Ioan, 10 / 30)

Iar Iisus Christos:

Dacă veţi rămîne în Cuvîntul Meu, sînteţi cu adevărat ucenici ai Mei. Şi veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi.“ (Ioan, 8 / 31-32)

***

RUGĂCIUNEA mea:

Eu mă rog zilnic astfel:

Domnul meu Iisus Christos întru Tatăl şi Sfîntul Duh, Dumnezeu Unul vesnic,

te rog ajută-mă ca fiecare clipă a vieţii mele să fie aşa:

să cunosc că Tu eşti în Tatăl Tău-Tatăl nostru, noi sîntem în Tine şi Tu eşti în noi.

(Ioan, 14 / 20).

Căci astfel voi fi liber.

Mulţumesc, Doamne. Amin.”

… atita tacere…/

stins tremura oceanul…/

… atins de munte…”

***

Beyond everything we know from the Bible, from the theological and cultural comments and from the arts (the most well-known being: the white dove and the tongues of fire), beyond the history (the Great Schism of the year 1054, having as the central reason the Filioque Dogma), fundamental for the knowledge and the initiation into the Holy Spirit, stay Jesus Christ’s definitions and comments from the 4 Gospels, especially the Gospel according to John.

Among those from the above, for me are decisively these words of the Lord:

And so I tell you, every kind of sin and slander can be forgiven, but blasphemy against the Spirit will not be forgiven. Anyone who speaks a word against the Son of Man will be forgiven, but anyone who speaks against the Holy Spirit will not be forgiven, either in this age or in the age to come. “ (Matthew 12: 31-32)

And,

And I will pray the Father, and he shall give you another Comforter, that he may abide with you for ever; even the Spirit of truth; whom the world cannot receive, because it seeth him not, neither knoweth him: but ye know him; for he dwelleth with you, and shall be in you. I will not leave you comfortless: I will come to you.” (John 14: 16-18)

Therefore, categorically:

The Holy Spirit is God the Father.

The Holy Spirit is God Jesus Christ.

The Holy Spirit is God the Holy Spirit.

Thus,

The Sacred INDIVISIBLY Trinity into God the One.

The Pentecost was possible through the Birth, the Baptism, the Life and the Word, the Crucifixion, the Death and the Resurrection and the Ascension of Lord Jesus Christ.

Therefor, naturally:

The Revelation of God the One is impossible in the absence of the Holy Spirit.

THE HOLY GHOST…

is the state of unflinching Faith in meditation and in action, no matter where, when or in any situation.

The Holy Spirit is the Truth’s Spirit starting towards us from God Himself (and ending into God Himself) only to be into us through the Jesus Christ’s Word.

God is Jesus Christ. (John 14 / 15-17; 26 and 15 / 26, but 16 / 7; 13-15 too) and

(John 10 / 30 )

And, Jesus Christ:

If you hold to my teaching, you are really my disciples. Then you will know the truth, and the truth will set you free.”

(John 18 / 31-32)

***

MY PRAYER

Every day I pray like this:

My Lord Jesus Christ into Father and the Holy Spirit, One God forever,

please help me that each moment of my life should be in this way:

to know that You are in Your Father-our Father, we are in You and You are in us.

(John 14 / 20).

Thus I will be free.

Thank you God. Amen.”

… the infinite silence…/

the ocean softly shivering/

…touched by the mountain…”

***

(from „Theophil Magus – Living in America” // Copyright © 2011 by Leonard Oprea. All rights reserved. Leonard Oprea created the Breathing, an original type of essay in Romanian and world literature.The Breathing is a short, simple yet profound meditation on human condition, a meditation ended by a haiku. But – this haiku does not finish the meditation. In fact, it re-opens this reflection to new questions and responses on human destiny. There are 100 Breathings in Leonard Oprea’s work „Theophil Magus – Confessions 2004 – 2006”, ed. „Universal Dalsi”, 2007, Romania)

Postat de: leonard oprea | 20 aprilie 2015

NICOLAE STEINHARDT – DRUMUL CĂTRE ISIHIE / Ispita lecturii


Nicolae Steinhardt NICOLAE STEINHARDT – DRUMUL CĂTRE ISIHIE / Ispita lecturii

(Domenii Interzise: http://books.google.ro/books?id=Sg9XBAAAQBAJ&pg=PT389&lpg=PT389&dq=leonard+oprea+domenii+interzise&source=bl&ots=zlgf9PJsgZ&sig=zjWI3ci4rwiWhTSuq2N9J22OoiM&hl=ro&sa=X&ei=dhlKVKmAOOeoygPz2IHIDw&ved=0CE0Q6AEwBw#v=onepage&q=leonard%20oprea%20domenii%20interzise&f=false)

Postat de: leonard oprea | 31 martie 2015

Nicolae Steinhardt despre Leonard Oprea…


7 Nardi Text original Nicolae Steinhardt Domenii Interzise

Drumul către isihie (Romanian edition)

By N. Steinhardt

Leonard Oprea – Domenii Interzise

https://books.google.ro/books?id=Sg9XBAAAQBAJ&pg=PT394&lpg=…


Theophil Magus:ilustr 12 Hieronymus_Bosch_inspired_by_ShipMaster[1] Totalitarismul exorcizat prin literatură

şi Respiraţiile ca exerciţiu de supravieţuire în mediu mineralogenetic* presa [ ]

Leonard Oprea împotriva dictaturii

de angela furtuna [angela furtuna ] 2009-02-13  | Theophil Magus: Totalitarismul exorcizat prin literatură şi Respiraţiile ca exerciţiu de supravieţuire în mediu mineralogenetic*

Tetralogia lui Theophil Magus, scrisă de scriitorul american de origine română Leonard Oprea, îşi atinge o apoteotică expresie şi rafinare prin volumul Theophil Magus Confesiuni 2004 – 2006, Ed. Universal Dalsi, Bucureşti, 2007. Cartea este structurată în mai multe capitole: Respirând gânduri şi cugetări (100 de Respiraţii), In Hoc Signo Vinces (Eseuri despre Dumnezeu, Om şi Lume), Ist Gott Tot (Eseuri despre Nietzsche), Terorismul islamic în secolul al XXI-lea (Eseuri despre terorismul islamic actual), Poveşti mioritice (Eseuri despre români şi România), Epilog şi o Postfaţă despre confesiunile lui Theofil Magus. Lectura cărţii este deschisă de o prefaţă semnată de Vladimir Tismăneanu, care desluşeşte toate detaliile esențiale despre Voinţa-bună sau Binele şi Răul în viziunea lui Leonard Oprea. Analistul diagnostichează ferm dominanta scriiturii lui Oprea, transformată în temă a vieţii sale din timpul şi de după experienţa tragică a confruntării cu dictatura din România şi din spaţiile damnate: „Despre relele (Răul radical şi variantele sale) secolului douăzeci, dar şi despre marile primejdii cu care ne confruntăm în acest nou veac”, Leonard Oprea execută veritabile „puneri în gardă cu valoare tămăduitoare”, spune Vladimir Tismăneanu, cu eleganţa hermeneutului înnăscut pentru a identifica circumstanţe, oameni şi ipostaze ale demonicului ce îngrădeşte frumuseţea morală a omului contemporan. Autorul exorcizează prin meditaţie un rău mintal şi toxine sufleteşti pe care dictatura le-a inoculat generaţii la rândul în matricea de fiinţă a milioanelor de victime ce au fiert la focul dogmatic totalitar, când shoah intens, când perfid domol, timp de un secol, înghesuite de-a valma în lagărele regimurilor totalitare de dreapta sau de stânga. Leonard Oprea îşi asumă prin scris, cu sensibilitate de Poet, rolul de ispăşitor al purificării tuturor oamenilor atinşi de maladiile derivate din acest Rău ideologic ce atac㠄valorile veşnice” ale condiţiei umane. Luând asupra sa o suferinţă enormă, despovărând conştiinţele şi sterilizând pânzele sufleteşti, autorul îşi însuşeşte şi incomoda misiune de a critica starea de laşitate a celor ce pactizează cu ticăloşia politică.

În fond, Răul cu care se înfruntă Leonard Oprea de pe poziţiile apologetului creştin – acest Rău ce împinge statele la excese şi la extremism, la încălcarea drepturilor omului şi la represiune – vine din ierarhiile Puterilor politice, fie ele naziste, stalinist-comuniste sau radical islamice. Structura celor 100 de Respiraţii conţinute de acest volum în capitolul Respirând gânduri şi cugetări este simplă şi originală, exprimând foarte fidel însăşi personalitatea autorului aflat în dialog permanent cu lumea, în necontenită raportare la real şi în asumată nevoie de dualitate. Vorbim aici de o dualitate bună, tipică intelectualului autentic, care se îndoieşte în mod socratic de tot ce există şi o face pentru multă vreme, iniţiind această saga a minţii cu mult înainte de a emite sentinţele, de care gândirea umană, de fapt, se teme întotdeauna. Pentru că, în adâncul său, omul luminat ştie că decidenţa e, prin ea însăşi, o stare improprie omului creştin, îndatorat ascultării, iubirii, mântuirii şi iertării. E, aşadar, o stare de îndoială, de necontenită dubitaţie şi sfâşiere a fiinţei auctoriale, supusă ea însăşi zbuciumului omenesc, eclesiastic. O ruminaţie a naşterii Binelui din temporizarea şi depresurizarea prin meditaţie a Răului. O oprire din evoluţie a metastazărilor unor tipuri de gândiri agresive, ce par logice dar sunt lipsite de raţiune, şi cu toate acestea au invadat ideologiile secolului trecut şi pe cele ale mileniului ce abia a început. Nu glorios, ci tragic, gândul astfel emis, spre a fi sublimat final în empatie pură, universală, este condus printr-un sistem de comunicaţie dual: pe de o parte silogismul (adesea incomplet dezvoltat, ca marcă a gustului pentru ermetism al autorului), iar de cealaltă parte, terapeutic şi anxiolitic, faţeta lirică a meditaţiei, ilustrată la fiecare din cele 100 de Respiraţii, de un haiku.

Leonard Oprea a inventat această specie literară a Respiraţiilor (adesea intersectându-se cu fluidul liric al respirărilor nichitastănesciene), conferindu-le arhitectura unui templu de detoxifiere a omului contemporan; acesta este prins, prin discursul intensiv ingineresc multicultural şi post-uman, în capcanele logicilor demolatoare ale terţului exclus. Nu ar fi o greşeală însăşi atribuirea şi descrierea unei funcţii gimnastice pentru suflet a acestor Respiraţii, aşa cum sunt ele construite de Leonard Oprea. Utilitarismul adaugă o calitate nouă acestei invenţii, care îşi depăşeşte astfel condiţia literară şi, situată în acord cu vremurile actuale, trece şi în registrul de know-how al tehnologiei de optimizare a psihicului, prin care omul post-uman se poate raporta, cu logistica hypertextualismului, la problemele complexe ale timpului său. Omul legat numai de ecran şi de desolidarizarea de realitate, omul închis în coaja minţii imaginale, omul denudat de fiinţă în profitul algoritmilor de comunizare prin Big Brother, aşadar omul contemporan, este invitat de cartea lui Leonard Oprea să deschidă fereastra, să privească adevărul în faţă, să-şi asume lumea sa şi nu excesele de virtualitate (înseşi totalitarismele fiind specia ultimă a virtualităţilor ridicate la rang de lege politică). Autorul îndeamnă acest om să facă baie de lumină, să se purifice prin cunoaştere, să-şi respire împăcat condiţia umană: la expir, tehnica cere abordarea silogismului (care cade, are greutate şi împovărează câmpul conştiinţei), urmând ca la inspir, cititorul să intre în transa haiku-ului, eliberatoare, aducătoare de catharsis, făcând parte din specia travaliului oriental întru înţelepţire (cuminţirea imaginarului semantic prin cuminţirea materiei cuvintelor) .

Regăsim aici, de fapt, un Leonard Oprea didactic, militant pentru o devenire graduală a omului ce se înalţă mereu prin purificări succesive. El însuşi locuieşte un astfel de spaţiu mineralogenetic, trăind în absenţa timpului („realitatea imediată nu este niciodată percepută imediat în prezentul ca timp continuu”, p.17)şi în vecinătatea abscisei unui Dumnezeu omnireferenţial („Liberul Arbitru este: Dumnezeu nu te obligă să crezi în Dumnezeu”, p.18). În această cheie a Respiraţiei prin unificarea în tempou unic a registrelor de cogitaţie-emoţie, autorul reflectează asupra temelor la modă din imediatitatea cotidianului: hazardul, liberul arbitru, prezentul continuu, mediocritatea, istoria clipei, turma, evoluţia, moştenirea, fapta lui Cain, sfinţii, slujitorii puterii, confesiunea, istoria, succesul, rasismul, spaimele ancestrale, pruncii, cinicii, liniştea, blues, înţelepciunea, fluturele, antisemitismul, Adam şi Eva, caracter, adoraţia răului, infinit, visele, vaccinul, realitatea, pornografia, cultura, lehamite, jazz, minciună, distanţă, zbor, prietenie, iertare, a fi , a avea, nefericire, apolinic, spaima, simplitatea, smerenia, raiul pierdut, natură, credinţă…într-un singur concept autorul oferind oglinda spartă a deconstruirii realului. În ce scop îşi asumă Leonard Oprea , prin meditaţie şi prin literatura respiraţiilor, această misiune de decodificator de cioburi? În primul rând, e o fascinaţie personală pentru detaliu. Al doilea, angajarea sa în denunţarea eclectismului post-modern ce îndepărtează eul de funcţia integratoare a divinităţii. În al treilea, e nevoia perpetuă a omului contemporan de clasificări, de taxinomii ce urmează revizionismelor mereu necesare, de up-datări, de reactualizări de mituri şi de conexiuni către linkuri surpinzătoare, flashuri mnezice, stroboscopie afectivă, scanarea senzorialităţii şi reevaluări: descriind obsesiv aceste stări prin care este luată în posesie cu lasoul o conştiinţă ce face din omul contemporan un luptător împotriva luării de ostatici mentali, Leonard Oprea se opune ruperii omului globalist de cotidian. De aceea, el nu se teme de truisme, pentru că singur s-a eliberat de snobismul şi cinismul omului-criogenic actual, cel apt numai pentru a chibiţa, instalat într-o pasivitate sinucigaşă spălată de un prezent anistoric, scurgerea şi irosirea timpului istoric.

În fond, iluminărilor nu le urmează decât încă un nivel de înţelepciune: „Ultima redută a rezistenţei Sinelui împotriva sinuciderii se prăbuşeşte când începi a-ţi şopti tot mai des şi tot mai puţin interogativ: Gott ist tot.” Eseurile şi articolele politice sau tabletele dedicate terorismului islamic reprezintă o invitaţie la realitatea urgentă, adresată fiecărui om conştient de faptul că după 11 septembrie 2001 trăim, de fapt, în altă lume. Înainte de a medita asupra terorismului şi totalitarismului islamic, Leonard Oprea dă asigurarea bunei sale credinţe şi a angajamentului de tip jurnalistic, atunci când investighează această realitate a fascismului islamic devenit agresiv şi declarat de asalt pe teritoriile americane, europene şi ale Orientului Mijlociu, dar şi în alte arii unde spiritul democratic deranjează liderii extremişti ai acestei mişcări ce cheamă la al treilea Jihad: „Vorbind despre terorismul islamic manifestat cu precădere în ultima jumătate a secolului al XX-lea şi începutul acestui mileniu al III-lea, nu pot să nu gândesc mereu că în trecut a existat o lume arabă musulmană a lui Harun Al-Rashid, Avicenna, a lui Omar Khayyam etc., că a existat un Damasc şi un Bagdad al splendorilor din O mie şi una de nopţi…E ca şi cum aş încerca să-mi reamintesc mereu că Bucureştiul a fost odat㠄Micul Paris”, iar cultura românească era pe atunci…regală”. Dovedind lecturi profunde în scopul asimilării informaţiei despre această lume islamică plină de capcane şi de necunoscute, autorul formulează trei întrebări ce nu pot rămâne la stadiul retoric şi care invită la meditaţie şi reflecţie: 1. Unde sunt instituţiile civice islamice non-guvernamentale care îşi apără cetăţenii ale căror drepturi ale omului sunt încălcate? (un posibil răspuns ar putea veni din direcţia observaţiei şi memoriei noastre recente legate de România comunistă, în care, din raţiuni dictatoriale similare, nu existau organizaţii pentru apărarea drepturilor omului şi sesizarea abuzurilor. Aşadar, o societate tribală, constituită total în afara statului de drept nu garantează drepturi cetăţenilor săi, doar pretinde obedienţă de scalvi.) 2. Tribunalele supuse legii islamice încalcă sau nu drepturile omului? 3. O societate în care sinuciderea şi crima în numele religiei sunt declarate virtuţi şi în care aceste virtuţi sunt explicit cerute şi de cartea sfântă musulmană nu proslăveşte de fapt terorismul ca acţiune politică legitimă?

După efectuarea acestei analize şi utilizând procedee publicistice, Leonard Oprea deduce identitatea logică nazism=comunism=islamismul terorist actual, condamnând cu fermitate existenţa acestui produs monstruos al ideologiei teroriste actuale „omul carne-de-tun-drept-credincios care moare fericit la datorie indiferent de crima pe care o comite”. Aceasta nu este, ca să fim mai precişi, decât o entitate antiumană, creată de lideri terorişti; această entitate este confecţionată din indivizi ce fac parte din masa de manevră compusă de cetăţenii pauperi din unele state islamice, scopul fiind unul militar de atac şi având funcţia de a înlocuire a armelor clasice. Pentru stăpânii unei atari civilizaţii, înseşi locaşurile religioase au devenit fabrici de armament pentru că produc bombe umane prin injectarea religiei scăpată de sub control. La ora actuală întreaga Europă şi Statele Unite ale Americii sunt împânzite de aceste ciudate obiective militare ce simulează prin fanatism o legătură cu o divinitate ce miroase nu a tămâie ci a explozivi, a ură şi a sânge de „inamic occidental”. Există un grad de înapoiere, barbarie şi demenţă al civilizaţiei ce a conceput o atare strategie de război sfânt, prin lipsirea de libertăţi umane a propriilor cetăţeni, care sunt menţinuţi cu bună ştiinţă în promiscuitate spre a fi îndoctrinaţi cu teorii fasciste, fiind apoi obligaţi să se autodinamiteze pentru a ajunge la o lume idilică, promisă la fiecare rugăciune publică cotidiană în numeroase moschei, de către unii din liderii lor militar-religioşi.

În Eseurile despre români şi România, Leonard Oprea reia, cu amărăciunea exilatului din raţiuni politice, economice şi culturale de sub dictatură, lehamitea în faţa bizantinismului, a ţiganiadei româneşti, exprimându-şi dezgustul faţă de lăutărismul dâmboviţean, faţă de corupţia şi spiritul caragialesc, spaima în faţa lipsei de criterii şi a lumii anomice care ucide valorile sau le alungă, dezamăgirea încercată faţă de politicieni şi partide, ce nu se disting unii de alţii prin nici un program, prin nicio însuşire de consecvenţă, de respectabilitate şi de onoare. Leonard Oprea este îngrijorat în articolele sale de lipsa de reacţie a societăţii civile, de destinul de marionetă al cetăţeanului rămas şi după căderea dictaturii un om invizibil, exprimându-şi dezacordul în faţa cultului indiferenţei. Trăind în America, autorul ar dori ca democraţia să triumfe şi în România natală, iară nu, dimpotrivă, să se îndepărteze de spiritul lumii din vecinătatea Rusiei , ce stă la pândă, din nou, gata să restalinizeze Europa de Est: „Cetăţeanul american, pe scurt şi simplu, este: un om care se bucură în mod real de drepturi, dar şi de obligaţii, aşa cum sunt ele într-o lume liberă, definită, legiferată ca fiind liberă printr-o Constituţie democratică.” Remarcând într-unul din articolele din această culegere privirea piezişă cu care în 2004 intelectualitatea liberă şi democrată (dar încă fanatizată de reziduurile totalitarismului şi de emanaţiile politice conducătoare) a primit în România cartea lui Vladimir Tismăneanu „Marele şoc din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu” (Prefaţă de prof. Dinu C. Giurescu, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2004, 500p.+ 12 p. cu fotografii), Leonard Oprea susţine câteva necesare puncte de vedere. În primul rând, el atrage atenţia asupra neadecvării discursului emoţional denigrator faţă de „un document istoric şi politologic absolut necesar istoriei şi ştiinţelor politice în România de astăzi, de mâine şi pentru totdeauna”. Polemicile valabile trebuie întotdeauna să fie duse pe aceleaşi plaje şi niveluri de discurs, altminteri sunt pierdere de vreme, irosire de energie şi atacuri la persoană. Autorul atrage atenţia asupra necesităţii ca adevărul să fie cules direct de la sursă, aidoma unui fruct proaspăt, chiar din locul de unde a crescut, şi nu importat din medii exotice. De ce Iliescu, aşadar, şi nu alţii? „Ion Iliescu şi formaţiunea sa politică PSD au dominat politic 14 ani România şi încă domină politic România (discursul autorului datează din 2003-2004, n.m.).

În mod firesc deci, dacă vreţi să aveţi o imagine completă şi reală a tranziţiei postcomuniste în România, trebuie să studiaţi sursa autentică”(p.259). În cazul de faţă, sursa autentică este Ion Iliescu însuşi, aşadar, Iliescu este mărul autentic cules chiar din grădina lui, chiar dacă acest măr este mărul otrăvit, în timp ce grădina este o ţară adusă la starea dezastruoasă ştiută. Păstrând proporţiile, există nenumărate precedente sau situaţii similare, care denotă civilitate, Leonard Oprea exemplificând cu interviul pe care Adam Michnick l-a luat generalului Jaruzelski, după care Michnik nu a fost acuzat de trădare, ci invitat peste tot în Europa şi aiurea, inclusiv în România. Metodologia de achiziţie a adevărului şi de contemplare a realităţii în scopul extragerii maximumului de profit ştiinţific şi istoric, Leonard Oprea a dezvoltat-o ca maieutică a dialogurilor cu Vladimir Tismăneanu, care , nota bene, se confesează în prefaţa cărţii sale de dialoguri cu Ion Iliescu, astfel: „Ideea unei cărţi de convorbiri cu preşedintele Ion Iliescu s-a născut în vara anului 2001. (…) M-a frapat, cu acel prilej, disponibilitatea sa de a atinge obiective considerate mult timp tabu. (…) Oricare ar fi opiniile noastre despre rolul lui Ion Iliescu în diverse episoade din istoria recentă, nu se poate contesta faptul că a fost nu o dată unul decisiv. (…) Opţiunile preşedintelui Iliescu vor marca dinamica vieţii politice româneşti la începutul noului secol. (…) Am fost întrebat: „Nu te temi că prin simpla angajare în acest dialog contribui la legitimarea lui Ion Iliescu?” Am răspuns cât se poate de simplu: legitimitatea unui lider în democraţie se naşte din alegeri libere, din acceptarea regulilor şi procedurilor jocului democratic, inclusiv a alternanţei la putere, nu dintr-un dialog cu un intelectual situat în atâtea privinţe pe poziţii critice.” Practicarea zilnică a adevărului şi a meditaţiei creştine nu este un exerciţiu uşor. O mărturiseşte şi Leonard Oprea în cartea sa. Nevoia de a împărtăşi prin scris exerciţiile de exorcizare a Răului totalitar care i-a influenţat şi bulversat destinul a condus la aceste pagini de publicistică alertă şi impetuoasă, pagini care resuscită interesul pentru aflarea căilor ce pot conduce la eliberarea de trecut.

Tot Vladimir Tismăneanu oferă autorului, pe masa de analiză microscopică a stalinismului şi sub lentila corectă a developării tuturor interpretărilor academice aplicate Estului, o privire hermeneutică serenă: „Ca analist al comunismului, consecvent ataşat valorilor liberalismului politic şi civic, am fost interesat să aflu cum vede Ion Iliescu moştenirile leninismului şi tragediile legate de experimentele utopice staliniste şi neo-staliniste. Rezultatul acestor convorbiri este o carte despre iluzii, deziluzii, responsabilitate, regrete şi speranţe.” Sau, după cum susţinea Zbigniew Brzezinski, o carte care include o profundă şi precisă deconstruire a idiosincraziilor din Era Stalinistă. Aceasta este încă o lecţie despre dreapta aşezare a omului de ştiinţă pe plaja de interpretare a realităţii cercetate. Volumul Theophil Magus, Confesiuni 2004 – 2006 conţine, în tradiţia curentelor post-literare deleuziene şi a mărcilor de discurs poststructuralist anunţate de Harold Bloom, monologurile şi dialogurile unui autor aflat în căutarea mai multor niveluri simultane de abordare (jurnalistic şi literar-filosofemic), a unor teme fundamentale, politice şi morale, care îl preocupă. Intervenţia prin literatură şi publicistică a lui Leonard Oprea în modificarea pragului de sensibilitate şi percepţie al românilor faţă de fiinţa auctorială a celui condamnat la exil ne aminteşte cuvintele lui Gilles Deleuze: „Curios cum marii gânditori au în acelaşi timp o viaţă personală, o sănătate foarte incertă şi deopotrivă (în acelaşi timp) izbutesc să ducă viaţa la o stare a ei de putere absolută, de mare sănătate… Farmec, stil, sunt cuvinte improprii – ar trebui să găsim altele mai bune… Rămâne că farmecul dă vieţii o putere non-personală, superioară indivizilor ca atare, după cum stilul dă scrisului o ţintă exterioară lui, ceva ce depăşeşte cu mult scrisul…” Ceva ce depăşeşte cu mult scrisul stăruie şi în fiinţa de cuvinte a lui Theophil Magus… Angela FURTUNĂ 13 februarie 2009 *OPREA, Leonard – Theophil Magus Confesiuni 2004-2006, Ed. Universal Dalsi, Bucureşti, 2007 http://www.poezie.ro/index.php/press/1823198/Theophil_Magus:__Totalitarismul_exorcizat_prin_literatur%C4%83_%C5%9Fi_Respira%C5%A3iile_ca_exerci%C5%A3iu_de_supravie%C5%A3uire_%C3%AEn_mediu_mineralogenetic*

Postat de: leonard oprea | 7 februarie 2015

NOI DOMENII INTERZISE – MOARTEA 2100 – UN FULG, CE ZBOR …


NOI DOMENII INTERZISE
***
MOARTEA 2100 – UN FULG, CE ZBOR …

===========================
(c) Copyright 2011, Leonard Oprea
All rights reserved.
No part of this text may be reproduced, stored in a retrieval system, or transmitted by any means, electronic, mechanical, photocopying, recording, or otherwise,
without written permission from the author.
==========================

… și astăzi, ca și ieri, ca și mîine – Yosef se simțea precum o piatră cenușie, funerară, una dintre sutele aflate în cimitirele eroilor necunoscuți…
Yosef era nici prea scund, nici prea înalt, nici tânăr, nici bătrân, nici urât, nici frumos,
nici un idiot, dar nici un geniu și doar ochii cenușii, cu sclipiri de tăciune aprins și chipul de aztec rătăcit într-o lume străină, în afara timpului său lăuntric, atrageau atenția…
Yosef nu își cunoastea părinții.
Yosef știa doar ca părinții săi fuseseră executați.
Pâna la vârsta de paisprezece ani crescuse într-o Foster-home federala din New York. Apoi, într-o buna zi fugise în lume. Și, se descurcase cum putuse mai bine. Supraviețuind zilnic. Maeștrii săi fuseseră strada, gang-urile și prostituatele.
In rest, educația prin Internet și o vointă implacabilă de a fi singur, independent și… un necunoscut…
Avea patruzeci de ani și nu figura în nici un dosar al lumii în care trăia.
O piatra funerara – doar atit.
Privindu-și penisul înca erectat, Yosef asculta în surdină Hasta Siempre, tangoul sfâșietor al saxofonistului Jan Garbarek.
Dupa ce se contemplă astfel o vreme – privi înspre prostituata filipineză întinsă pe patul din dormitor.
Femeia încă gemea usor…
Ca de abanos, trupul mic și delicat lucea stins în lumina pală din încăpere.
Yosef își turna în pahar, din sticla de Jack Daniels, o portie dubla de whiskey.
Apoi își aprinse un trabuc cubanez.
Sorbi încet whiskey-ul chihlimbariu.
Pe urma trase adinc, în piept, din trabuc.
Rostogoli fumul albăstrui.
Se ridică din fotoliu și se apropie de fereastra înaltă.
Privi New York-ul în noaptea necuprinsă.
Gigantica metropolă era luminată doar de crucile aprinse în piețele unde se împlineau execuțiile publice.
Și Yosef se simți săgetat de o durere ce-i spintecă inima.
Se răsuci încet și păși pe lîngă noptiera de la capătul patului.
Trase sertarul.
Luă pistolul automatic, un Berreta Storm, 9 milimetri, semiautomatic, cu surdină – negru ca smoala Iadului, își spuse Yosef.
Il cântări in palmă și schită un zimbet, prietenesc.
Trase piedica.
Înălță arma și ținti femeia între sprâncene.
Pufff! Exclamă Yosef, apoi zâmbi trist.
Pufff, pufff! exclamă din nou și râse fără nici o bucurie.
Filipineza deschise ochii săi migdalați.
Îi zâmbi călin lui Yosef.
Pufff! sopti femeia.
Apoi își mângie sexul.
Pufff! sopti din nou… chemindu-l pe Yosef asupra ei…
… și, Yosef o împuscă – între sprâncene.
Femeia zvâcni scurt și împetri – avind o gaură sângerindă între sprîncene și un zâmbet
“Pufff! pe buze.
Dulceată de cirese amare – sângele se întindea pe perina albă.
Yosef opri audio-recorder-ul.
Luă din dulap geanta de călatorie, cilindrică, încăpătoare.
Îi trase fermoarul și o goli pe mocheta încăperii.
Calm, rapid și precis, se îmbrăcă.
Apoi își puse vesta anti-glont și întreg echipamentul de asalt.
Stinse lumina din încăpere.
Se privi în oglindă prin vizorul cu imagine nocturnă.
M-da, își zise.
Arăta exact – un Global American Cop, ofițer al forțelor speciale ale Poliției Globale, the Global Police, sau, pe scurt, GP.
Își armă automatul de asalt și miscându-se felin, ieși din dormitor, traversă living-room-ul și se lipi de perete, lângă tocul ușii de la intrarea în apartament, în partea unde se deschidea ușa.
Scoase din buzunar celularul filipinezei, agentul secret al GP.
Formă codul digital de identificare al agentului și declanșă alarma GP.
În nu mai mult de trei minute, ușa se deschise fără zgomot, și în apartament, se strecurară în tăcere patru ofiteri din fortele speciale ale GP. Considerându-l pe Yosef unul dintre ei, aflat deja la loculul crimei, îl intrebara scurt, prin limbajul semnelor: unde e? Yosef indică cu degetul arătător: baia, ori bucătăria.
Doi polițiști pășiră înspre bucătărie. Ceilalti, spre baie.
Yosef îi urmă pe primii doi.
În bucătărie, cu Berreta, îi execută – două împușcături scurte, în ceafă, în spațiul îngust dintre casca de protecție și gulerul vestei anti-glont.
Apoi, ii asteptă pe ceilalți doi.
Nu întârziară să apară.
Yosef le indică dormitorul.
În momentul în care polițiștii se răsuciră înspre direcția arătată, îi execută – la fel ca pe primii doi.
Pe urmă, se dezechipă rapid.
Puse uniforma și întreg echipamentul înapoi în geanta încăpătoare.
La fel de rapid se îmbrăcă din nou: jeansi oarecare, cizme oarecare, o cămasă oarecare, o jacketă oarecare, o sapcă oarecare.
Păstră asupra sa Berreta-Storm, muniție, un cutit de vânătoare, obișnuit, prins de centură, la șoldul stâng, și un cuțit aruncător de lame, în buzunarul jacketei. Și actele de identificare ce îl prezentau ca fiind un cowboy texan în vizită în New York. Cărțile de credit, plus 1,000$ cash. Cheile mașinii. Și, celularul.
Luă geanta cu echipamentul GP, puse înăuntru o grenadă cu explozie programată, trase fermoarul genții.
Deschise fereastra bucătăriei și aruncă arunca geanta în lada cu gunoi, din curtea interioara a clădirii.
După acea își puse mănușile chirugicale și, sistematic, elimină toate urmele prezenței sale acolo.
Se opri.
Respiră de câteva ori adânc și se concentră.
Dupa aceea, din buzunarul interior al jacketei, luă tocul de ochelari.
Îl desfăcu și scoase dinăuntru un bisturiu.
Lama scurtă fulgera ușor în întunericul încăperii.
Yosef re-aprinse lumina în apartament.
Dupa care, îngenunche lângă unul dintre polițiști.
Îi scoase casca de protecție.
Privi chipul polițistului mort.
Murise total uimit de ce i se intimplase. Ochii de un albastru spălăcit – împietriți de surpriză. Gura întredeschisă într-un urlet mort, brusc.
Yosef – nu, nu simțea nimic.
Își spuse doar – Doamne, iartă-mă.
Și apoi, operă cu miscări precise.
Luă scalpul împreună cu toată pielea feței, până sub bărbie, exceptând urechile.
În câteva minute Yosef scalpă și decoji cadavrele, cu măiestrie de artist-chirurg.
Împachetă fiecare trofeu și îl puse într-o pungă de plastic, sterilizată.
Aseză cu grijă toata marfa într-o cutie plată, izotermică, având gheată înauntru.
Luă rucsacul obișnuit, ca al oricărui turist, și îi deschise fundul dublu.
Ascunse cutia acolo.
Pe urmă înghesui deasupra rufe murdare, sosete nespălate, iar desupra lor, o punga de hârtie cu mâncare usor alterată, sticla de whiskey și cutia cu trabuce.
Își puse rucsacul pe spate și se pregăti să părăsească apartamentul.
Gândi că măcar doi trei ani va putea trăi comfortabil.
Fiecare trofeu putea fi licitat pe piața neagra, începând de la 200,000 de dolari cash,
în sus.
Își privi ceasul de mână.
Trebuia să ajungă la întâlnirea cu agentul intermediar al licitațiilor pe piața neagră.
Se pregăti să părăsească apartamentul.
Deschise ușa de la intrare și pe prag văzu leaflet-ul.
Era de culoarea sângelui proaspăt și scris cu litere galbene, iradiante.
Cerceta atent coridorul.
Apoi, culese leaflet-ul și, împăturindu-l, îl puse în buzunarul jacketei.
Din nou cercetă coridorul. Pustiu. Un neon bâzâia anemic.
Închise ușa și, felin, păși spre ușa scării de serviciu.
***
Înainte de a răsuci cheia de contact a Ford Mustang-ului, un model 1989, părăginit, dar credinicios, scoase din buzunar leaflet-ul și citi:
*********************
TETRALOGUL APOCALIPTIC
***
Decalogul a devenit astazi, la final de Secol 21 al Mileniului III:
TETRALOGUL APOCALIPTIC.

Cele IV Porunci sunt:
OBEDIENȚA NECONDITIONATĂ
IUBIREA MOARTĂ
URA INSTITUȚIONALIZATĂ
CRIMA LEGALIZATĂ.

Pământul este IADUL GLOBALIZAT.
Și, ființa umană trăiește o fericire continuuă

Profeții Lumii Noi sunt:
Lenin, Hitler, Osama bin Laden & American-Cop.

Crucificarea&Arderea-pe-cruce este
Pedeapsa Capitală a oricărui disident.

Oricare cetățean al IADULUI GLOBALIZAT este subiectul
surpavegherii și investigației perpetue,
absolut obligatorie
pentru fericirea individuală și globală.

Hail! Cetățene al IADULUI GLOBALIZAT!

… valuri bat țărmul…/
scoici moarte și alge…/
…apus nesfârșit…
*********************
Yosef mai citi o dată cântând ușor răgușit:
“… valuri bat țărmul…/ scoici moarte și alge…/ …apus nesfârșit…”
Apoi startă motorul și demară spre întâlnirea cu agentul intermediar al licitațiilor pe piața neagră.
Yosef – vânător de trofee GP.
Un profesionist cu bun renume și nu dorea nicicum să știrbească respectul ce i se acordă, întârziind aiurea.
Piața neagră era totuși o lume planetară și era lumea lui.
Singura unde – când și când – se mai simțea și altfel decât o piatră cenușie, funerară, una dintre sutele aflate în cimitirele eroilor necunoscuți…
Altfel decât o piatră funerară – doar atit…
Acceleră.
Întunericul tăiat de lumina farurilor.
Străzi pustii.
Strazi populate de gunoaie.
Întunericul tăiat de lumina farurilor.
Străzi cu ziduri acoperite de afișe înfățișând tetracefalia sfârșitului de veac 21:
Hail! Lenin, Hitler, Osama bin Laden & American-Cop!
Străzi cu ziduri împodobite de graffiti: porno, porno, porno și ura, ura, ura.
Întunericul tăiat de lumina farurilor.
Undeva în depărtare, înălțate spre stele mărunte și reci, Yosef zări limbile flăcărilor înalte ale crucilor aprinse în piețele execuțiilor publice.
Întunericul tăiat de lumina farurilor.
Și, cu voce răgușita, în ritm de tango spart, Yosef:
“… valuri bat țărmul…/ scoici moarte și alge…/ …apus nesfârșit…”
***
…mă trezesc lungit pe cimentul verde-cenușiu, mlaștină înghețată, aburită de înserare…;mi-e sete; ce sete mi-e; îmi ling buzele și simt gustul sărăt al sângelui ce-mi picură din nas…; mă sprijin într-un cot și îmi pipăi nasul, nu, nu-mi este rupt, dar mă doare îngrozitor…; unde sunt? Pentru Dumnezeu ce s-a întimplat cu mine? tot trupul îmi arde și un țiuit surd e tot ce aud…; mă răsucesc pe o parte și privesc în jur: văd tulbure, mă ustură ochii…
O femeie se apleacă asupra mea.
Poarta uniforma de politist GP.
Mă privește disprețuitor și mă înjura scurt, fffuck you son’ f a bitch!
Se îndreaptă de spate, își ia avânt și mă lovește cu piciorul în coaste.
Săgetat de durere, închid ochii și icnesc. Scrâșnesc.
Îmi musc buza de jos.
Apoi, încerc totuși să mă ridic de pe cimentul rece, sprijinindu-mă cu o mână de peretele vopsit într-un albastru întunecată de latrina publică, într-o gară uitată de lume.
Doamne, unde sunt, ce se întâmplă cu mine?
Mi se face rău, îmi vine să vomez, dar vreau să stau în picioare, drept.
Drept…
Însă, înainte de a apuca să stau măcar în genunchi, alți doi polițiști, tineri, rasi pe cap, cu alura de luptători profesioniști, se reped la mine.
Unul dintre ei îmi prinde gâtul în cleștele brațului.
Mă loveste cu genunchiul în piept, în timp ce mă strangulează.
Horcăi.
Celălalt îmi răsuceste violent brațele la spate.
Simt pe încheieturile mâinilor metalul rece și aud un clinchet.
Încerc să mă eliberez.
Cei doi polițiști mă trag în sus răsucindu-mi și mai puternic brațele, aproape dislocându-mi umerii.
Cătușele îmi intră în carne.
Gem de durere.
Nu apuc să pășesc.
Sunt târât cu repeziciune și azvârlit pe unul dintre scaunele din plastic roșu, prinse cu șuruburi metalice de o bară metalică fixată în perete.
Ceafa mi se izbește de spătarul scaunului.
Iarăsi gem.
Și geamătul mă sfâșie lăuntric.
Scrâșnesc mai să-mi rup dintii.
Lăcrimez și o furie cumplită mă inundă.
Dar respir adânc o data.
De doua ori.
De trei ori.
Setea mă arde.
Ce sete mi-e.
Îmi ling din nou sângele ce-mi picura din nas amestecându-se cu sângele buzei muscată mai înainte.
Mă asez mai bine pe scaun.
Oftez prelung.
Toate gândurile îmi sunt țăndări.
Mii de țăndări.
Doamne, ce se întâmplă, ce e cu polițiștii ăștia, ce crimă am comis oare?!!…
Mă privesc.
Am pe mine doar un tricou galben și jeans-ii: un crac rupt în dreptul genunchiului, celălalt cu manșeta zdrențuită.
Sunt descult.
La gât port vechiul meu lănțic de argint de care sunt prinse, tot din argint, o cruce simplă, măruntă și, cât un bănuț, medalionul înfățișându-l pe Sfântul Anton de Padova cu Iisus Prunc, adăpostindu-se în brațele sale.
Aș vrea să-mi sărut crucea.
As vrea să-mi sărut medaloniul.
Doamne, ocrotește-mă. Sfinte Anton de Padova, ajuta-mă.
Oftez.
Gem.
Oftez.
Trupul mă arde tot.
Setea mă arde.
Gustul sângelui.
Gândurile țandari, așchii, cioburi.
Îmi ard creierii.
Îcep să mă prăbușesc – lăuntric.
Mă zbat să zbor, să mă înalț – lăuntric.
Strivit de groază îmi soptesc: Doamne, ce crima am comis oare?!
O sudoarea rece, înfiorător de rece îmi acoperă tămplele, îmi curge pe ceafă, se prelinge pe șira spinării.
Stomacul mi s-a adunat în gât, țiuitul din urechi e sirena nebună și panica îmi suge toată vlaga, mă posedă într-un coitus demențial.
Vreau să urlu.
Și urlu.
Urlu mut în pustietatea ființei mele: Doamne, ce crimă am comis oare, așa dintr-o dată, la cei cinzeci și șapte de ani ai mei?! Doamne, sunt un om cuminte, Doamneee, ajutoor!
Și, îi simt pe toti cei trei polițiști cum îmi adulmeca sângele, cum trupurile li se încordeaza, cum inima le plescăie de pofta, cum își pregatesc saltul de coioți turbați…
Și, dintr-o data, o pace de om hotarât să moară pentru dreptatea sa, o pace-de-veci se asează peste mine și în mine, mă cristalizează și mă îmbracă în nevazută armură.
Și, tușesc usor, o dată, de două ori, apoi întreb cu voce domoală, întreb politicos: officers, cu tot respectul, vă rog – de ce sunt arestat și tratat astfel, va rog să-mi răspundeti? Am dreptul să știu sub ce acuzații m-ați arestat și de ce mă tratați în acest mod, necivilizat, nepermis de violent? Cu tot respectul, va rog să-mi răspundeți?
Se așterne o tăcere de sticlă fisurată încet, tentacular, în stânga, în dreapta, în sus și în jos – parcă tot spațiul și tot timpul în acel moment s-au contopit într-o nefirească întrebare, întrebarea mea.
Lumina neoanelor pâlpâie încăperea – se înfășoară și se desfășoară mortuar peste computerele mohorâte, peste panoul acoperit de fotografiile și afișele cu chipuri de criminali în urmărire, peste cele trei birouri pline de dosare și scaunele rotitoare, negre și ponosite; peste celularele și stațiile radio portabile, camerele de luat vederi, ușile metalice cu geamuri din sticlă arămată, uniformele portocalii, tenișii albaștri și păturile cenușii rânduite pe rafturi; peste cele doua televizoare mute și derulând nu se stie ce programe de stiri despre criminali și dezastre și politică și vreme și rețete culinare și fitness și cum să devii milionar și fotbal american și baseball și basketball; dar mai ales video-clipurile înfățișându-i pe profeții lumii noastre: Lenin, Hitler, Osama bin Laden și American-Cop și citate din cărțile lor, din speach-rile lor.
Lumina neoanelor pâlpâie încăperea și peste aparatul de fotografiat fixat pe un trepied, ațintind cu lentila sa oarbă cafetiera mizerabilă; peste canistra albastră, transparentă, cu apa poatabilă și cu un minuscul robinet alb, erectat înspre paharele de hârtie; peste cutia cu trei gogosi râncede, una mâncată pe jumătate, alta cu o muscă încremenită pe zaharul topit; dar și peste bastoanele de polițist lucind întunecat, cătușele și lanțurile cromate rânduite frumos în rastel, tușierele elctronice de luat amprente…
Mă scutur înfrigurat.
Mă arde trupul, mă arde … sufletul.
Și mi-e groaznic de frig. Îmi simt degetele de la picioare și mâini – înghețate.
Plutește un miros de morga…
Mă cutremur și chinuindu-mă să-mi strunesc tremurul vocii, întreb înca o data, de data asta rostind rar și clar și usor răspicat fiecare cuvânt:
officers, cu tot respectul, va rog – de ce sunt arestat și tratat astfel, vă rog să-mi raspundeți? Am dreptul să știu sub ce acuzații m-ați arestat și de ce mă tratați în acest mod, necivilizat, nepermis, violent ? Cu tot respectul, vă rog să-mi răspundeți !
O măciucă invizibilă i-a lovit pe toti trei brusc, în același timp și direct în moalele capului. Evident, nu le vine să creadă că m-am adresat lor în acest mod, nu o dată, de doua ori.
Vreme de câteva clipe chiar și eu mă îndoiesc că le-am vorbit în engleză.
Și totuși enlgeză a fost. Engleza corectă.
Născuți din și în uniformele la fel de întunecate și la fel de albastre precum masivii pereți de cazemată ai încăperii, înarmati cu pistoale automate, cu bastoane, cu spray-uri orbitoare, cartușiere, cu lanterne și cătușe sclipitoare – toate prinse de centura neagră, lată și lustruită curea de ascuțit briciul, cei trei polițiști se reculeg rapid și acum sunt în mod clar tare înfuriați de întrebarea mea, de curajul meu de a o repeta.
Mă țintuiesc cu priviri de rottweileri bine hrăniți și antrenați să anihileze orice amenințare, orice opoziție, orice suspect, orice infractor, orice criminal, pe scurt – orice și pe oricine aflat în afara legii și justiției pe care ei o cunosc cel mai bine, o iubesc și o apară cu imaparabil devotement și infailibil profesionism.
Pe pieptul fiecăruia, steaua de polițist lucește sumbru și are cinci colțuri: este pentagrama cu doua coarne sus – de milenii, simbol satanic și mi se înfioară tot trupul.
Însă, în ciuda haitei de spaime spumegânde ce-mi dă târcoale, în cercuri tot mai strânse, tot mai strânse, pacea-de-veci încă mă ocrotește.
Scundă, grasă, machiată strident și cu părul tuns scurt, vopsit stacojiu, femeia-polițist și cei doi luptători profesioniști se apropie de mine încet.
Își pun mâinile în șolduri și, brusc, încep să râdă strident, în hohote.
Încerc din nou să mă ridic în picioare.
Vreau sa stau drept, cât se poate de drept.
Zâmbesc. Cu bunătate.
Și mă ridic în picioare. Drept.
Continuând să râdă cu sunete de balama ruginită, polițistul roscat, cu mutra pistruiată de irlandez terorist, pășește repede înspre mine și mă lovește cu pumnul în piept, proiectându-mă înapoi pe scaunul din plastic rosu.
Iar mă izbesc cu ceafa de marginea spătarului.
Iar gem.
Mă îneacă tusea. Aproape că horcăi.
Dar îi privesc senin și încerc să zâmbesc. Cu bunătate. Omenește.
Negresa întinde spre mine degetul arătator al mâinii sale dolofane, ornată cu un ceas uriaș, cu tot felul de acccesorii, ceas de scafandru, și, latră ascuțit: adică habar n-ai de ce te afli aici, fff-uck you, son’f a bitch? yeeah, esti acuzat de propagandă anti-socială; esti un criminal; you’re fffucked, son’f a bitch. În cel mai bun caz – puscărie pentru vreo 20 de ani. Dar, sper să arzi încet, foarte încet pe cruce, mother fffucker, ha, ha, haaa!
Mă izbeste odoarea ei, de parfum dulceag, grețos de dulceag, folosit de mai toate femeile de culoare, mai ales daca sunt albite, adică au în vene și sânge de alb.
Parfumul e și mai puternic și mai grețos dacă, femeia-barbat se întâmplă să mai fie și în serviciul statului.
Al treilea polițist, o matahală albinoasă, cu buze subțiri tăiate cu lama, își îngustează ochii mici, porcesti. Rânjește și printre colții gălbejiți, șuieră: …așadar, suckerrr, habar n-ai de ce te afli aici? te joci cu noi? joci jocuri periculoase, suckerr, da, jocuri periculoase…
Se apropie lent de mine, mă mângâie pe crestet cu palma sa uriașa și asudată, dupa care mă pocnește amical peste ceafă și continuă să șuiere: nu, nu e bine ce faci, nu e bine deloc, nu te joci cu profeții, nu te joci cu legea, nu te joci cu noi – s-ar putea să te mai acuzăm și de dispreț față de lege, dispreț față de noi, că te-ai opus, ai rezistat arestării, iar asta, asta… hmm, m-da, ha! ha! ha! execuție publică…
Tace.
Pe urmă, pe neașteptate, se repede la mine și se oprește cu buzele aproape lipite de urechea mea dreaptă.
Îi simt, îi aud răsuflarea întretăiată. Apoi, urlă isteric: nu misca!!! m-ai înțeles, nu mișca!!!
Se îndreaptă de spate. Și râde.
Șuieră cu vadită plăcere: fuck you, man! You’re fucked!
Închid ochii și strâng pleoapele strivind boabele lichide, sărate ale disperării.
Mă sufoc. Pur și simplu mă sufoc.
Anaconda înfășurată pe mine și parcă răsucindu-se prin mine, panica mă sufoca.
Lupt să-mi recâștig starea de pace-de-veci.
Și, reușesc.
Îmi dreg vocea și rostesc cit se poate calm: officers, cu tot respectul, nu înțeleg despre cine vorbiți; cred că e o confuzie regretabilă; personal, nu îmi aduc aminte să fi comis vreo crimă. Vă rog, lămuriți-mă, de ce m-ați arestat, de ce mă tratați astfel? Uitați-va la mine. Nu țin minte să fi comis crima de care mă acuzați…
Nu apuc să-mi termin fraza.
Gurrra!!! țipa isterică polițista.
În acel moment se deschide ușa de la intrare și în încăpere pășește un polițist între doua vârste, de statură potrivită, încărunțit. Fața sa rotundă, măslinie și ridată intens – chipul unui îmbătrânit înainte de vreme și extrem de plictisit: ce se întâmplă aici? hai, ajunge, gata, luati o pauză! hămăie scurt, cu voce scăzută, dar autoritară.
Ceilalti trei se întorc spre el. Nu sunt intimidati de prezenta sa, dar gârbovirea lor bruscă este acea a gradului inferior: O.K., sergeant ; yes sir; yes, sir, răspund în același timp cei trei, cam nefericiți de ordinul primit, așa pe nepusă masă.
Sergentul, fară să privească înspre mine, întinde bratul în direcția mea și, înainte să apuc să deschid gura, îmi ordona sec: taci! vorbești când esti întrebat, O.K.?
Tot așa, fără să privească înspre ceilalti polițiști, ordona: rapoartele!
Irlandezul terorist ia de pe unul dintre birouri câteva foi și i le întinde.
Sergentul îi ordonă: pune-le pe biroul meu și dă-mi o cafea!
Apoi ia telecomanda și măreste volumul la unul dintre televizoare.
Se instalează comod pe scaunul rotitor din spatele biroului aflat în apropierea sa.
Nu se aude decit vocea comentatorului sportiv.
Mă concentrez chinuindu-mă să-mi amintesc ce s-a întâmplat cu mine înainte de a mă trezi pe cimentul de ghiață.
Iar îmi picură sânge din nas.
Din nou îmi ling buzele și din nou mă arde setea.
Mă arde trupul.
Mă ard creierii.
Toate gândurile mele în continuare nu sunt decât țăndari, așchii ce se aprind și ard instantaneu la orice încercare de aducere aminte.
Respir adânc.
Mă țin cu dinții și ghearele de starea de pace-de-veci.
Și, simt că mi se face rău… îngrozitor de rău, capul îmi vâjâie…
Hei, tu de colo, mă biciuie vocea sergentului, care și-a rotit scaunul în dreptul computerului, răspunde scurt și clar la ăntrebările ce ți le pun, O.K.?
Își aranjează la îndemână claviatura, privind încruntat ecranul monitorului.
Cafeaua, McCharty!
Irlandezul terrorist îi pune pe birou, lângă claviatura computerului o cană neagră, uriașă.
Sergentul soarbe zgomotos din cană.
Plescăie și ofteză satisfacut.
Asadar, mi se adresează el, numele și pronumele?
Dranoel Serafim, îi răspund cu voce de pace-de-veci.
Ce nume mai e și ăsta?! se miră ironic sergentul și-mi ordonă, hai, fa speeling!
Îi dictez fiecare literă.
Virsta?
57 de ani.
Educația?
Masterat în arte.
M-da. Am văzut. Profesia?
Cerșetor autorizat.
M-da. Am vazut. Cazier?
3 ani lagăr de munca – manifestări anti-sociale.
M-da. Am văzut.
Domiciliu?
Fără domiciliu.
M-da. Am văzut. Familie, rude, soție, copii?
Interzis orice contact cu familia. Nu mai știu nimic despre familie.
M-da. Am văzut.
Sergentul se oprește din scris, își ia mâinile de pe claviatura computerului și mă privește atent, pe sub sprâncenele stufoase, apoi emite un: hmm! după care se uită la cei trei subalterni și întreabă rar, accentuând fiecare cuvânt:
Condamantul a fost tratat corespunzător, nu-i așa?
Yes, sir! rostesc în cor, prompt cei trei.
Mmm-da, ai fost tratat corespunzător, mă anunță sergentul.
Înțeleg că nu am dreptul la replică și tac.
Îmi ling de pe buze sângele uscat, picurat din nas.
Gustul sângelui.
Ce gust are sângele?…
Ce gust are viata mea acum?
De ce se spune că sângele este sărat?!
Nu, hotarit lucru – nu-mi amintesc nimic…
Dintr-o dată mă simt obosit.
O oboseală de plumb mă cuprinde.
Plumb în vine, plumb în creieri, plumb în inimă… o moarte de plumb mă îmbrățișează cu inefabilă tandrețe… devorându-mi memoria și sufletul…
Și… și mă scurg tot numai plumb lichid în zbor lent spre un abis atât de întunecat încât știu că e de necuprins și mai știu că îmi voi pierde cunoștința… sau poate mor… și mă văd într-o oglindă aburită, am trup și chip de grec obosit de odiseea sa și mai aud ca într-un vis de vată vocea negresei:
… fffuck, fffuck! son’f a bitch! sir, sir, ăsta chiar leșină…

Postat de: leonard oprea | 4 iunie 2014

THE HAWK LONELINESS / SINGURATATEA SOIMULUI


THE HAWK LONELINESS

Motto:

Who knows the heart of the Hawk?

Only God the Lord is. . . his flying.”

(Theophil Magus)

The Hawk loneliness is royal—looking to the human kind.

The Hawk loneliness is divine—through the love of God.

The blue sky, the stormy sky measure the boundlessness of the Hawk in his flying.

Yes, the mountains, the plains, the forest and the rocks, the ocean and the rivers, only them are

quiet and thrilled witnesses of the Hawk’s flying.

The loneliness of the Hawk is royal—into his unspeakable joyfully sadness.

The loneliness of the Hawk is divine—into his infinite happiness.

Who knows the heart of the Hawk?

 

“. . . the ocean made by clay. . . /

. . . the sky, all lead; howls the wind. . . /

. . . the Hawk’s high calling. . . ”

 

***

SINGURATATEA SOIMULUI

Motto: “Cine cunoaste inima Soimului?

Doar Dumnezeu Domnul este zborul sau.”

(Theophil Magus)

 

Singuratatea Soimului este regala – prin comparatie cu fiinta umana.

Singuratatea Soimului este divina – prin dragostea lui Dumnezeu.

Cerul senin, cerul innegurat de furtuna masoara nemarginirea Soimului in zbor.

Da, muntii, cimpiile, padurea si stincile, oceanul si riurile, doar ei sunt martorii tacuti si infiorati ai Soimului in zbor.

Singuratatea Soimului este regala – in suferinta sa de necuprins. Singuratatea Soimului este divina – in bucuria sa infinita.

Cine cunoaste inima Soimului?

 

“… ocean de lut … /

cer de plumb; urla vintul … /

chiuie Soimul…”

***

Hello God

( Trilogy of Theophil Magus- The Life / Volume III )

(Xlibris Corporation/Random House Ventures/ USA 2013 / Library of Congress Control Number: 2013917769/ ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3/ Softcover 978-1-4931-0718-6/ Ebook 978-1-4931-0720-9 – Kindle amamzon.com ; Nook barnesandnoble.com ) ( essay-novel, 400 pages, illustrated, foreword by Jeff Howe; back-cover quotes by Vladimir Tismăneanu, Nicolae Steinhardt)

(The works of Leonard Oprea are within the sphere of philosophical thinking represented by S. Kierkegaard, V. Soloviov or Teilhard de Chardin. Though similar, his works are not inspired, nor influenced by the writings of these Christian philosophers. The special importance and the crystal-clear beauty of Leonard Oprea’s meditations are revealed by his diamond ideal of humankind’s Salvation through Faith. “Hello, God”, the third volume of Trilogy of Theophil Magus, is an unique book worldwide. It inspires and thrills the reader making him ready for a sincere and responsible meditation on the human condition, now, at the dawn of the third millennium. /Vladimir Tismaneanu – philosopher, essayist and author/

Leonard Oprea’s dominant perspective is one of cold objectivity, relying little on easy emotions, with the exception of hidden, profound feelings and questions. Themes are his life’s purpose – the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to serve as exhortation which is a healthy response in the presence of the morbid, the simplistic in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil. / Nicolae Steinhardt – philosopher, essayist and author)

Postat de: leonard oprea | 20 mai 2014

THE OTHER-LIFE of Leonard Oprea


special for Anna Maria her father as a young man

THE OTHER-LIFE

If the life after death was this life once again, the same

(of any of us, or, if you want, ours) in other words,

if after death

resurrected we would have a life like this one, changing in only

in better or worse,

at an individual or collective level of perceptions and conclusions

(as in fact it is commonly believed about the life after death),

then,

Jesus Christ’s Sacrifice would have no more justification at all.

Implicitly the Lord’s sacrifice would not be justified through

the deliberate sacrificing of His Only Son and One Born, Jesus Christ.

It would be doubted soon, without hesitations or convert chances or reconvert,

the existence of God . . .

This kind of “resurrection” would become inevitably useless.

In a certain way, that is the one of opposing the dream “for better”

with the final result,

everything would happen like in the famous Romanian tale

“Youth without oldness and life without death”.

The life after death would become the paradigm for the sinister farces.

By happiness it is not like that!.

Because exactly how God is that He is – as a direct and irreconcilably

consequence – life after death is other-life.

And we know only a human truth about: that it exists and is eternal.

So far we know nothing.

We feel the human truth about, but we are scared.

So far, we do not want it.

The proof?

Very simple – here it is:

the fight to preserve and prolong sine die this life.

One you can endure.

Exactly how it is for each one of us. Good or bad.

What does it mean?

The fight for an eternal postponement of death.

But if it would be accepted, then understood, then felt, then

embraced in open and purified heart these following words of God:

“Now this is eternal life: that they may know you, the only true God,

and Jesus Christ, whom you have sent.” (John 17:3), because:

“Now this is eternal life: that they may know you, the only true God,

and Jesus Christ, whom you have sent.” (John 17:3), because:

I have given them the glory that you gave me, that they may be one as we are one:

I in them and you in me.

May they be brought to complete unity to let the world know that

you sent me and have loved them even as you have loved me. (John 17: 22, 23),

then for certain,

this other-life would become the supreme aim of this life.

As for the death?

It would really be only a passing.

Jesus specifies:

“I have told you these things, so that in me you may have peace.

In this world you will have trouble. But take heart! I have overcome the world.”

(John 16:33)

***

Hello God

( Trilogy of Theophil Magus- The Life / Volume III )

(Xlibris Corporation/Random House Ventures/ USA 2013 / Library of Congress Control Number: 2013917769/ ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3/ Softcover 978-1-4931-0718-6/ Ebook 978-1-4931-0720-9 – Kindle amamzon.com ; Nook barnesandnoble.com ) ( essay-novel, 400 pages, illustrated, foreword by Jeff Howe; back-cover quotes by Vladimir Tismăneanu, Nicolae Steinhardt)

(The works of Leonard Oprea are within the sphere of philosophical thinking represented by S. Kierkegaard, V. Soloviov or Teilhard de Chardin. Though similar, his works are not inspired, nor influenced by the writings of these Christian philosophers. The special importance and the crystal-clear beauty of Leonard Oprea’s meditations are revealed by his diamond ideal of humankind’s Salvation through Faith. “Hello, God”, the third volume of Trilogy of Theophil Magus, is an unique book worldwide. It inspires and thrills the reader making him ready for a sincere and responsible meditation on the human condition, now, at the dawn of the third millennium. /Vladimir Tismaneanu – philosopher, essayist and author/

Leonard Oprea’s dominant perspective is one of cold objectivity, relying little on easy emotions, with the exception of hidden, profound feelings and questions. Themes are his life’s purpose – the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to serve as exhortation which is a healthy response in the presence of the morbid, the simplistic in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil. / Nicolae Steinhardt – philosopher, essayist and author)

 

Postat de: leonard oprea | 18 mai 2014

Hell & Heaven of the Immortal Jazz-Bird Charlie Parker


Hell & Heaven of the Immortal Jazz-Bird Charlie Parker

Genius “Bird” / by Clint Eastwood

(Info, Full Movie, Music and Commentary)

Motto: “… Charlie Parker has suffered and has died on his jazz-cross allowing us to feel what means to be a Bird like an Angel of Music… beyond words, beyond rational understanding, beyond the misery of our daily life… yet, do you remember Charlie Parker?… Clint Eastwood did it – through his genius film… I bow to Clint Eastwood…” (Theophil Magus)

***

Bird (film) – Wikipedia, the free encyclopedia

Cast|Production|Reception|MusicBird is a 1988 American biographical film, produced and directed by Clint Eastwood of a screenplay written by Joel Oliansky. The film is a tribute to the life and …

en.wikipedia.org/wiki/Bird_(film) – Cached.

Bird (1988) – IMDb

Director: Clint Eastwood. . Actors: Forest Whitaker: Charlie ‘Bird’ Parker · Diane Venora: Chan Parker · Michael Zelniker: Red Rodney · Samuel E. Wright: Dizzy …

http://www.imdb.com/title/tt0094747 – Cached

Watch Free Movies Online | Bird (1988) Full Movie Download …

Watch » Bird (1988) Full Movie Free Online: Biopic of the famed saxophone player, Charlie Parker. Addicted to drugs from a young age, Parker suffered the …

hitmoviesonline.com/bird-1988 – Cached

Bird (1988) | Watch Movies Online Free, Full Downloads Free

Views : 1,286 views Download Now (From Sponsor … Director : Clint Eastwood. Cast : Forest Whitaker, Diane … Bird 1988 Watch Online – Stagevu Links. Bird 1988 Watch Full Movie

http://www.iwannawatch.net/2011/05/bird-1988 – Cached

Charlie Parker Quintet at Birdland – Ornithology

http://www.youtube.com/watch?v=LphuCadyQi0

Charlie Parker Quintet Live 1950 ~ There’s A Small Hotel

http://www.youtube.com/watch?v=KtJ0JzN_mDw&feature=related

Charlie Parker – All the things you are

http://www.youtube.com/watch?v=UTORd2Y_X6U&feature=related

Charlie Parker-Lover Man

http://www.youtube.com/watch?v=mJrhOjvDbtg&feature=related

THE JAZZ

The Jazz is the sublimation of human being through that peerless and unrepeatable alchemical process of the solo improvisation. . . either you listen the human voice, either you listen the saxophone, or the trumpet, or the bass, or the percussion, or the piano. . . That one, who listening the Jazz will feel and will think that, for example, Keith Jarrett, Charlie Parker and Miles Davis are like Bach, Mozart and Beethoven—oh, yes, that one will make no mistake—in no way and. . . never.

“ . . . the swan is floating/

at dawn—a dream under azure /

tenor sax—solo. . . ”

JAZZ

Jazz-ul este sublimarea fiinţei umane prin acel inegalabil şi irepetabil, unic şi dumnezeiesc proces alchimic al improvizaţiei solistice… fie că asculţi vocea umană, fie că asculţi saxul, trompeta sau chitara, ori basul, percuţia sau pianul… Acela care, ascultînd Jazz, va simiţi şi gîndi că, spre exemplu, Keith Jarrett, Charlie Parker şi Miles Davis sunt un Bach, un Mozart şi un Beethoven – oh, da, acela nu va greşi nicicum şi… niciodată.

/“… lebăda plutind /

in zori – sub azur vis…/

solo – sax tenor…“

***

Hello God

( Trilogy of Theophil Magus- The Life / Volume III )

(Xlibris Corporation/Random House Ventures/ USA 2013 / Library of Congress Control Number: 2013917769/ ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3/ Softcover 978-1-4931-0718-6/ Ebook 978-1-4931-0720-9 – Kindle amamzon.com ; Nook barnesandnoble.com ) ( essay-novel, 400 pages, illustrated, foreword by Jeff Howe; back-cover quotes by Vladimir Tismăneanu, Nicolae Steinhardt)

(The works of Leonard Oprea are within the sphere of philosophical thinking represented by S. Kierkegaard, V. Soloviov or Teilhard de Chardin. Though similar, his works are not inspired, nor influenced by the writings of these Christian philosophers. The special importance and the crystal-clear beauty of Leonard Oprea’s meditations are revealed by his diamond ideal of humankind’s Salvation through Faith. “Hello, God”, the third volume of Trilogy of Theophil Magus, is an unique book worldwide. It inspires and thrills the reader making him ready for a sincere and responsible meditation on the human condition, now, at the dawn of the third millennium. /Vladimir Tismaneanu – philosopher, essayist and author/

Leonard Oprea’s dominant perspective is one of cold objectivity, relying little on easy emotions, with the exception of hidden, profound feelings and questions. Themes are his life’s purpose – the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to serve as exhortation which is a healthy response in the presence of the morbid, the simplistic in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil. / Nicolae Steinhardt – philosopher, essayist and author)

 
 

Postat de: leonard oprea | 15 mai 2014

MOARTEA 2100 …


LEONARD OPREA

 

NOI DOMENII INTERZISE

***

MOARTEA 2100 – UN FULG, CE ZBOR …

partea I-a

(c) Copyright 2011, Leonard Oprea

All rights reserved.

No part of this text may be reproduced, stored in a retrieval system, or transmitted by any means, electronic, mechanical, photocopying, recording, or otherwise,

without written permission from the author.

… si astazi, ca si ieri, ca si miine – Yosef se simtea precum o piatra cenusie, funerara, una dintre sutele aflate in cimitirele eroilor necunoscti…

Yosef era nici prea scund, nici prea inalt, nici tinar, nici batrin, nici urit, nici frumos,

nici un idiot, dar nici un geniu si doar ochii cenusii, cu sclipiri de taciune aprins si chipul de aztec ratacit intr-o lume straina, in afara timpului sau launtric, atrageau atentia…

Yosef nu isi cunoastea parintii. 

Yosef stia doar ca parintii sai fusesera executati.

Pina la virsta de paisprezece ani crescuse intr-o Foster-home federala din New York. Apoi, intr-o buna zi fugise in lume. Si, se descurcase cum putuse mai bine. Supravietuind zilnic. Maestrii sau fusesera strada, gang-urile si prostituatele.

In rest, educatia prin Internet si o vointa implacabila de fi singur, independent si… un necunoscut…

Avea patruzeci de ani si nu figura in nici un dosar al lumii in care traia.

O piatra funerara – doar atit.

Privindu-si penisul inca erectat, Yosef asculta in surdina Hasta Siempre, tangoul sfisietor al saxofonistului Jan Garbarek.

Dupa ce se contempla astfel o vreme – privi  inspre prostituata filipineza intinsa pe patul din dormitor.

Femeia inca gemea usor…

Ca de abanos, trupul mic si delicat lucea stins in lumina pala din incapere.

Yosef isi turna in pahar, din sticla de Jack Daniels, o portie dubla de whiskey.

Apoi isi aprinse un trabuc cubanez. 

Sorbi incet whiskey-ul chihlimbariu.

Pe urma trase adinc, in piept, din trabuc.

Rostogoli fumul albastrui.

Se ridica din fotoliu si se apropie de fereastra inalta.

Privi New York-ul in noaptea necuprinsa.

Gigantica metropola era luminata doar de crucile aprinse in pietele unde se implineau executiile publice.

Si Yosef se simti sagetat de o durere ce-i spinteca inima.

Se rasuci incet si pasi linga de noptiera de la capatul patului.

Trase sertarul.

Lua pistolul autmoatic, un Berreta Storm, 9 milimetri, semiautomatic, cu surdina – negru ca smoala Iadului, isi spuse Yosef.

Il cintari in palma si schita un zimbet, prietenesc.

Trase piedica.

Inalta arma si tinti femeia intre sprincene.

Pufff! exclama Yosef, apoi zimbi trist.

Pufff, pufff! exclama din nou si rise fara nici o bucurie.

Filipineza deschise ochii sai migdalati.

Ii zimbi calin lui Yosef.

Pufff! sopti femeia.

Apoi isi mingie sexul.

Pufff! sopti din nou… chemindu-l pe Yosef asupra ei…

… si, Yosef o impusca –  intre sprincene.

Femeia zvicni scurt si impetri – avind o gaura singerinda intre sprincene si un zimbet

“Pufff! pe buze.

Dulceata de cirese amare – singele se intindea pe perina alba.

Yosef opri audio-recorder-ul.

Lua din dulap geanta de calatorie, cilindrica, incapatoare.

Ii trase fermoarul si o goli pe mocheta incaperii.

Calm, rapid si precis, se imbraca.

Apoi isi puse vesta anti-glont si intreg echipamentul de asalt.

Stinse lumina din incapere.

Se privi in oglinda prin vizorul cu imagine nocturna.

M-da, isi zise.

Arata exact – un Global American Cop, ofiter al fortelor speciale ale Politiei Globale,  the Global Police, sau,  pe scurt, GP.

Isi arma automatul de asalt si miscindu-se felin, iesi din dormitor, traversa living-room-ul si se lipi de perete, linga tocul usii de la intrarea in apartament, in partea unde se deschidea usa.

Scoase din buzunar celularul filipinezei, agent secret al GP.

Forma codul digital de identificare al agentului si declansa alarma GP.

In nu mai mult de trei minute, usa se deschise fara zgomot, si in apartament, se strecurara in tacere patru ofiteri din fortele speciale ale GP.  Considerindu-l pe Yosef unul dintre ei, aflat deja la loculul crimei, il intrebara scurt, prin limbajul semnelor: unde e? Yosef indica cu  degetul aratator: baia, ori bucataria.

Doi politisti pasira inspre bucatarie. Ceilalti,  spre baie.

Yosef ii urma pe primii doi.

In bucatarie, cu Berreta, ii executa – doua impuscaturi scurte, in ceafa, in spatiul ingust dintre casca de protectie si gulerul vestei anti-glont.

Apoi, ii astepta pe ceilalti doi.

Nu intirziara sa apara.

Yosef le indica dormitorul.

In momentul in care politistii se rasucira inspre directia aratata, ii executa – la fel ca pe primii doi.

Pe urma, se dezechipa rapid.

Puse uniforma si intreg echipamentul inapoi in geanta incapatoare.

La fel de rapid se imbraca din nou: jeansi oarecare, cizme oarecare, o camasa oarecare, o jacketa oarecare, o sapca oarecare.

Pastra asupra sa Berreta-Storm, munitie, un cutit de vinatoare, obisnuit, prins de centura, la soldul sting, si un cutit aruncator de lame, in buzunarul jacketei. Si, actele de identificare,  ce il prezentau ca fiind un cowboy texan in vizita in New York. Cartile de credit, plus 1,000$ cash. Cheile masinii. Si, celularul.

Lua geanta cu echipamentul GP, puse inauntru o grenada cu explozie programata, trase fermoarul gentii.

Deschise fereastra bucatariei si arunca arunca geanta in lada cu gunoi, din curtea interioara a cladirii.

Dupa acea isi puse minusile chirugicale si, sistematic, elimina toate urmele prezentei sale acolo.

Se opri.

Respira de citeva ori adinc si se concentra.

Dupa aceea, din buzunarul interior al jacketei, lua tocul de ochelari.

Il desfacu si scoase dinauntru un bisturiu.

Lama scurta fulgera usor in intunericul incaperii.

Yosef re-aprinse lumina in apartament.

Dupa care, ingenunche linga unul dintre politisti.

Ii scoase casca de protectie.

Privi chipul politistului mort. 

Murise total uimit de ce i se intimplase. Ochii de un albastru spalacit – impietriti de surpriza. Gura intredeschisa intr-un urlet mort, brusc.

Yosef – nu, nu simtea nimic.

Isi spuse doar  – Doamne, iarta-ma.

Si apoi, opera cu miscari precise.

Lua scalpul impreuna toata pielea fetei, pina sub barbie, exceptind urechile.

In citeva minute Yosef scalpa si decoji cadavrele, cu maiestrie de artist-chirurg.

Impacheta fiecare trofeu si il puse intr-o punga de plastic, sterilizata.

Aseza cu grija toata marfa intr-o cutie plata, izotermica, avind gheata inauntru.

Lua rusacul obisnuit, ca al oricarui turist, si ii deschise fundul dublu.

Ascunse cutia acolo.

Pe urma inghesui deasupra rufe murdare, sosete nespalate, iar desupra lor,  o punga de hirtie cu mincare usor alterata, sticla de whiskey si cutia cu trabuce.

Isi puse rucsacul pe spate si se pregati sa paraseasca apartamentul.

Gindi ca macar doi trei ani va putea trai comfortabil.

Fiecare trofeu putea fi licitat pe piata neagra, incepind de la 200,000 de dolari cash,

in sus. 

Isi privi ceasul de mina.

Trebuia sa ajunga la intilnirea cu agentul intermediar al licitatiilor pe piata neagra.

Se pregati sa paraseasca apartamentul.

Deschise usa de la intrare si pe prag vazu leaflet-ul.

Era de culoarea singelui proaspat si scris cu litere galbene, iradiante. 

Cerceta atent coridorul.

Apoi, culese leaflet-ul si. impaturindu-l, il puse in buzunarul jacketei.

Din nou cerceta coridorul. Pustiu. Un neon biziia anemic.

Inchise usa si, felin, pasi spre usa scarii de serviciu.

***

Inainte de a rasuci cheia de contact a Ford Mustang-ului, un model 1989, paraginit, dar credinicios,  scoase din buzunar leaflet-ul si ctiti:

*********************

TETRALOGUL APOCALIPTIC

***

Decalogul a devenit astazi, la final de Secol 21 al Mileniului III:

TETRALOGUL APOCALIPTIC.

Cele IV Porunci sunt:

OBEDIENTA NECONDITIONATA

IUBIREA MOARTA

URA INSTITUTIONALIZATA

CRIMA LEGALIZATA.

Pamintul este IADUL GLOBALIZAT.

Si,  fiinta umana traieste o fericire continuua.

Profetii Lumii Noi sunt:

Lenin, Hitler, Osama bin Laden & American-Cop.

Crucificarea&Arderea-pe-cruce este

Pedeapsa Capitala a oricarui disident.

Oricare cetatean al IADULUI GLOBALIZAT este subiectul

surpavegherii si investigatiei perpetue,

absolut obligatorie

pentru fericirea individuala si globala.

Hail! Cetatene al IADULUI GLOBALIZAT!

… valuri bat tarmul…/

scoici moarte si alge…/

…apus nesfirsit…

*********************

Yosef mai citi o data cintind usor ragusit:

“… valuri bat tarmul…/ scoici moarte si alge…/ …apus nesfirsit…”

Apoi starta motorul si demara spre intilnirea cu agentul intermediar al licitatiilor pe piata neagra.

Yosef – vinator de trofee GP.

Un profesionist cu bun renume si nu dorea nicicum sa stirbeasca respectul ce i se acorda, intirziind aiurea.

Piata neagra era totusi o lume planetara si era lumea lui.

Singura unde –  cind si cind – se mai simtea si altfel decit o piatra cenusie, funerara, una dintre sutele aflate in cimitirele eroilor necunoscti…

Altfel decit o piatra funerara – doar atit…

Accelera.

Intunericul taiat de lumina farurilor.

Strazi pustii.

Strazi populate de gunoaie.

Intunericul taiat de lumina farurilor.

Strazi cu ziduri acoperite de afise infatisind tetracefalia sfirsitului de veac 21:

Hail! Lenin, Hitler, Osama bin Laden & American-Cop!

Strazi cu ziduri impodobite de graffiti: porno, prono, porno si ura, ura, ura.

Intunericul taiat de lumina farurilor.

Undeva in departare, inaltate spre stele marunte si reci, Yosef zari limbile flacarilor inalte ale crucilor aprinse in pietele executiilor publice.

Intunericul taiat de lumina farurilor.

Si, cu voce ragusita, in ritm de tango spart, Yosef:

“… valuri bat tarmul…/ scoici moarte si alge…/ …apus nesfirsit…”

***

…ma trezesc lungit pe cimentul verde-cenusiu, mlastina inghetata, aburita de inserare…;mi-e sete; ce sete mi-e; imi ling buzele si simt gustul sarat al singelui  ce-mi picura din nas…; ma sprijin intr-un cot si imi pipai nasul, nu, nu-mi este rupt, dar ma doare ingrozitor…; unde sunt? Pentru Dumnezeu ce s-a intimplat cu mine? tot trupul imi arde si un tziuit surd e tot ce aud…; ma rasucesc pe o parte si privesc in jur: vad tulbure, ma ustura ochii…

O femeie se apleaca asupra mea.

Poarta uniforma de politist GP.

Ma priveste dispretuitor si ma injura scurt, fffuck you son’ f a bitch!

Se indreapta de spate, isi ia avint si ma loveste cu piciorul in coaste.

Sagetat de durere, inchid ochii si icnesc. Scrisnesc.

Imi musc buza de jos.

Apoi, incerc totusi sa ma ridic de pe cimentul rece, sprijinindu-ma cu o mina de peretele vopsit intr-un albastru intuneca de latrina publica, intr-o gara uitata de lume.

Doamne, unde sunt, ce se intimpla cu mine?

Mi se face rau, imi vine sa vomez, dar vreau sa stau in picioare, drept.

Drept…

Insa, inainte de apuca  sa stau macar in genunchi, alti doi politisti, tineri, rasi pe cap, cu alura de luptatori profesionisti, se reped la mine.

Unul dintre ei imi prinde gitul in clestele bratului.

Ma loveste cu genunchiul in piept, in timp ce ma stranguleaza.

Horcai.

Celalalt  imi rasuceste violent bratele la spate.

Simt pe incheieturile miinilor metalul rece si aud un clinchet.

Incerc sa ma eliberez.

Cei doi politisti ma trag in sus rasucindu-mi si mai puternic bratele, aproape dislocindu-mi umerii.

Catusele imi intra in carne.

Gem de durere.

Nu apuc sa pasesc.

Sunt tirit cu repeziciune si azvirlit pe unul dintre scaunele din plastic rosu, prinse cu suruburi metalice de o bara metalica fixata in perete.

Ceafa mi se izbeste de spatarul scaunului.

Iarasi gem.

Si geamatul ma sfisie launtric.

Scrisnesc mai sa-mi rup dintii.

Lacrimez si o furie cumplita ma inunda.

Dar respir adinc o data.

De doua ori.

De trei ori. 

Setea ma arde.

Ce sete mi-e.

Imi ling din nou singele ce-mi picura din nas amstecindu-se cu singele buzei muscata mai inainte.

Ma asez mai bine pe scaun.

Oftez prelung.

Toate gindurile imi sunt tzandari.

Mii de tzandari.

Doamne, ce se intimpla, ce e cu politistii astia, ce crima am comis oare?!!…

Ma privesc.

Am pe mine doar un tricou galben si jeans-ii: un crac rupt in dreptul genunchiului, celalalt cu manseta zdrentuita.

Sunt descult.

La git port vechiul meu lantzic de argint de care sunt prinse, tot din argint, o cruce simpla, marunta si, cit un banut, medalionul infatisindu-l pe Sfintul Anton de Padova cu Iisus Prunc, adapostindu-se in bratele sale.

As vrea sa-mi sarut crucea.

As vrea sa-mi sarut medaloniul.

Doamne, ocroteaste-ma. Sfinte Anton de Padova, ajuta-ma.

Oftez.

Gem.

Oftez.

Trupul ma arde tot.

Stetea ma arde.

Gustul singelui.

Gindurile tzandari, aschii, cioburi.

Imi ard creierii.

Incep sa ma prabusesc – launtric.

Ma zbat sa zbor, sa ma inalt – launtric.

Strivit de groaza imi soptesc: Doamne, ce crima am comis oare?!

O sudoarea rece, infiorator de rece imi acopera timplele, imi curge pe ceafa, se prelinge pe sira spinarii.

Stomacul mi s-a adunat in git, tziuitul din urechi e sirena nebuna si panica imi suge toata vlaga, ma poseda intr-un coitus demential.

Vreau sa urlu.

Si urlu.

Urlu mut in pustietatea fiintei mele: Doamne, ce crima am comis oare, asa dintr-o data, la cei cinzeci si sapte de ani ai mei?! Doamne, sunt un om cuminte, Doamneee, ajutorrr!

Si, ii simt pe toti cei trei politisiti cum imi adulmeca singele, cum trupurile li se incordeaza, cum inima le plescaie de pofta, cum isi pregatesc saltul de coioti  turbati…

Si, dintr-o data, o pace de om hotarit sa moara pentru dreptatea sa, o pace-de-veci se aseaza peste mine si in mine, ma cristaslizeaza si ma imbraca in nevazuta armura.

Si, tusesc usor, o data, de doua ori, apoi intreb cu voce domoala, intreb politicos: officers, cu tot respectul, va rog – de ce sunt arestat si tratat astfel, va rog sa-mi raspundeti? Am dreptul sa stiu sub ce acuzatii m-ati arestat si de ce ma tratati in acest mod, necivilizat, nepermis de violent? Cu tot respectul, va rog sa-mi raspundeti?

Se asterne o tacere de sticla fisurata incet, tentacular, in stinga, in dreapta, in sus si in jos – parca tot spatiul si tot timpul in acel moment s-au contopit intr-o nefireasca intrebare, intrebarea mea.

Lumina neoanelor pilpiie incaperea – se infasoara si se desfasoara mortuar peste computerele mohorite, peste panoul  acoperit de fotografiile si afisele cu chipuri de criminali in urmarire, peste cele trei birouri pline de dosare si scaunele rotitoare, negre si ponosite; peste celularele si statiile radio portabile, camerele de luat vederi, usile metalice cu geamuri din sticla aramata, uniformele portocalii, tenisii albastri si paturile cenusii rinduite pe rafturi; peste cele doua televizoare mute si derulind nu se stie ce programe de stiri despre criminali si dezastre si politica si vreme si retete culinare si fitness si cum sa devii milionar si fotbal american si baseball si basketball; dar mai ales video-clipurile infatisindu-i pe profetii lumii noastre: Lenin, Hitler, Osama bin Laden si American-Cop si citate din cartile lor, din speach-rile lor.

Lumina neoanelor pilpiie incaperea  si  peste aparatul de fotografiat fixat pe un trepied, atintind cu lentila sa oarba cafetiera mizerabila; peste canistra albastra, transparenta, cu apa poatabila si cu un minuscul robinet alb, erectat inspre paharele de hirtie; peste cutia cu trei gogosi rincede, una mincata pe jumatate, alta cu o musca incremenita pe zaharul topit; dar si peste bastoanele de politist lucind intunecat, catusele si lanturile cromate rinduite frumos in rastel, tusirele elctronice de luat amprente…

Ma scutur infrigurat.

Ma arde trupul, ma arde … sufletul.

Si mi-e groaznic de frig. Imi simt degetele de la picioare si miini inghetate.

Pluteste un miros de morga…

Ma cutremur si chinuindu-ma sa-mi strunesc tremurul vocii, intreb inca o data, de data asta rostind rar si clar si usor raspicat fiecare cuvint:

officers, cu tot respectul, va rog – de ce sunt arestat si tratat astfel, va rog sa-mi raspundeti? Am dreptul sa stiu sub ce acuzatii m-ati arestat si de ce ma tratati in acest mod, necivilizat, nepermis violent? Cu tot respectul, va rog sa-mi raspundeti?

O maciuca invizibila i-a lovit pe toti trei brusc, in acelasi timp si direct in moalele capului. Evident, nu le vine sa creada ca m-am adresat lor in acest mod, nu o data, de doua ori.

Vreme de citeva clipe chiar si eu ma indoiesc ca le-am vorbit in engleza.

Si totusi enlgeza a fost. Engleza corecta.

Nascuti din si in uniformele la fel de intunecate si la fel de albastre precum masivii pereti de cazemata ai incaperii, inarmati cu pistoale automate, cu bastoane, cu spray-uri orbitoare, cartusiere, cu lanterne si catuse sclipitoare – toate prinse de centura neagra, lata si lustruita curea de ascutit briciul, cei trei politisti se reculeg rapid si acum sunt in mod clar tare infuriati de intrebarea mea, de curajul meu de a o repeta.

Ma tintuiesc cu priviri de rottweileri bine hraniti si antrenati sa anihileze orice amenintare, orice opozitie, orice suspect, orice infractor, orice criminal, pe scurt – orice si pe oricine aflat in afara legii si justitiei pe care ei o cunosc cel mai bine, o iubesc si o apara cu imaparabil devotement si infailibil profesionism.

Pe pieptul fiecaruia, steaua de politisit luceste sumbru si are cinci colturi: este  pentagrama cu doua coarne sus – de milenii, simbol satanic si mi se infioara tot trupul.

Insa, in ciuda haitei de spaime spumeginde ce-mi da tircoale, in cercuri tot mai strinse, tot mai strinse, pacea-de-veci inca ma ocroteste.

Scunda, grasa, machiata strident si cu parul tuns scurt, vopsit stacojiu, femeia-polititst si cei doi luptatori profesionisti se apropie de mine incet.

Isi pun miinile in solduri si, brusc, incep sa rida strident, in hohote.

Incerc din nou sa ma ridic in picioare.

Vreau sa stau drept, Cit se poate de drept.

Zimbesc. Cu bunatate.


leonard oprea

THE TRAGIC DICHOTOMY – the World Today

TRAGICA DIHOTOMIE – Lumea Astazi

Motto:

“… I live, alas! I don’t know why; I’m dying, alas! I don’t know why…”

(Theophil Magus)

***

The Democracy – implacably gives birth to the Dictatorship (Nazi, Communist, Islamic, Populist etc.).

The Dictatorship (any kind) – implacably gives birth to the Democracy (any kind, still especially the American Democracy, today).

The Tragic Dichotomy of the Third Millennium – the paradigm, America, today.

God smiles impassibly.

***

“… June, oh, what a heat…/

… the sweat … the sweat of my blood…/

… so, so dried a worm…”

***

Motto:

“ … traiesc si nu stiu de ce traiesc; mor si habar nu am de ce mor…”

(Theophil Magus)

***

Democratia – implacabil naste Dictatura (nazista, comunista, islamica, populista etc.).

Dictatura (oricare) – implacabil naste Democratie (de orice fel, dar mai ales americana).

Tragica Dihotomie de Mileniu III – emblematic exemplu, America, astazi.

Dumnezeu zimbeste impasibil.

***

“… iunie, arsita…/

sudoarea din singe…/

… un vierme uscat…”

***

(from „Theophil Magus – Living in America” // Copyright © 2011 by Leonard Oprea. All rights reserved. Leonard Oprea created the Breathing, an original type of essay in Romanian and world literature.The Breathing is a short, simple yet profound meditation on human condition, a meditation ended by a haiku. But – this haiku does not finish the meditation. In fact, it re-opens this reflection to new questions and responses on human destiny.)

Postat de: leonard oprea | 12 mai 2014

PALI GAP – MOARTEA (partea I-a)


 LEONARD OPREA

 

NOI DOMENII INTERZISE

***

MOARTEA 2100 – UN FULG, CE ZBOR …

 

===========================

(c) Copyright 2011, Leonard Oprea

All rights reserved.

No part of this text may be reproduced, stored in a retrieval system, or transmitted by any means, electronic, mechanical, photocopying, recording, or otherwise,

without written permission from the author.

==========================

 

 

… si astazi, ca si ieri, ca si miine – Yosef se simtea precum o piatra cenusie, funerara, una dintre sutele aflate in cimitirele eroilor necunoscti…

Yosef era nici prea scund, nici prea inalt, nici tinar, nici batrin, nici urit, nici frumos,

nici un idiot, dar nici un geniu si doar ochii cenusii, cu sclipiri de taciune aprins si chipul de aztec ratacit intr-o lume straina, in afara timpului sau launtric, atrageau atentia…

Yosef nu isi cunoastea parintii.

Yosef stia doar ca parintii sai fusesera executati.

Pina la virsta de paisprezece ani crescuse intr-o Foster-home federala din New York. Apoi, intr-o buna zi fugise in lume. Si, se descurcase cum putuse mai bine. Supravietuind zilnic. Maestrii sau fusesera strada, gang-urile si prostituatele.

In rest, educatia prin Internet si o vointa implacabila de fi singur, independent si… un necunoscut…

Avea patruzeci de ani si nu figura in nici un dosar al lumii in care traia.

O piatra funerara – doar atit.

Privindu-si penisul inca erectat, Yosef asculta in surdina Hasta Siempre, tangoul sfisietor al saxofonistului Jan Garbarek.

Dupa ce se contempla astfel o vreme – privi inspre prostituata filipineza intinsa pe patul din dormitor.

Femeia inca gemea usor…

Ca de abanos, trupul mic si delicat lucea stins in lumina pala din incapere.

Yosef isi turna in pahar, din sticla de Jack Daniels, o portie dubla de whiskey.

Apoi isi aprinse un trabuc cubanez.

Sorbi incet whiskey-ul chihlimbariu.

Pe urma trase adinc, in piept, din trabuc.

Rostogoli fumul albastrui.

Se ridica din fotoliu si se apropie de fereastra inalta.

Privi New York-ul in noaptea necuprinsa.

Gigantica metropola era luminata doar de crucile aprinse in pietele unde se implineau executiile publice.

Si Yosef se simti sagetat de o durere ce-i spinteca inima.

Se rasuci incet si pasi linga de noptiera de la capatul patului.

Trase sertarul.

Lua pistolul autmoatic, un Berreta Storm, 9 milimetri, semiautomatic, cu surdina – negru ca smoala Iadului, isi spuse Yosef.

Il cintari in palma si schita un zimbet, prietenesc.

Trase piedica.

Inalta arma si tinti femeia intre sprincene.

Pufff! exclama Yosef, apoi zimbi trist.

Pufff, pufff! exclama din nou si rise fara nici o bucurie.

Filipineza deschise ochii sai migdalati.

Ii zimbi calin lui Yosef.

Pufff! sopti femeia.

Apoi isi mingie sexul.

Pufff! sopti din nou… chemindu-l pe Yosef asupra ei…

… si, Yosef o impusca – intre sprincene.

Femeia zvicni scurt si impetri – avind o gaura singerinda intre sprincene si un zimbet

“Pufff! pe buze.

Dulceata de cirese amare – singele se intindea pe perina alba.

Yosef opri audio-recorder-ul.

Lua din dulap geanta de calatorie, cilindrica, incapatoare.

Ii trase fermoarul si o goli pe mocheta incaperii.

Calm, rapid si precis, se imbraca.

Apoi isi puse vesta anti-glont si intreg echipamentul de asalt.

Stinse lumina din incapere.

Se privi in oglinda prin vizorul cu imagine nocturna.

M-da, isi zise.

Arata exact – un Global American Cop, ofiter al fortelor speciale ale Politiei Globale, the Global Police, sau, pe scurt, GP.

Isi arma automatul de asalt si miscindu-se felin, iesi din dormitor, traversa living-room-ul si se lipi de perete, linga tocul usii de la intrarea in apartament, in partea unde se deschidea usa.

Scoase din buzunar celularul filipinezei, agent secret al GP.

Forma codul digital de identificare al agentului si declansa alarma GP.

In nu mai mult de trei minute, usa se deschise fara zgomot, si in apartament, se strecurara in tacere patru ofiteri din fortele speciale ale GP. Considerindu-l pe Yosef unul dintre ei, aflat deja la loculul crimei, il intrebara scurt, prin limbajul semnelor: unde e? Yosef indica cu degetul aratator: baia, ori bucataria.

Doi politisti pasira inspre bucatarie. Ceilalti, spre baie.

Yosef ii urma pe primii doi.

In bucatarie, cu Berreta, ii executa – doua impuscaturi scurte, in ceafa, in spatiul ingust dintre casca de protectie si gulerul vestei anti-glont.

Apoi, ii astepta pe ceilalti doi.

Nu intirziara sa apara.

Yosef le indica dormitorul.

In momentul in care politistii se rasucira inspre directia aratata, ii executa – la fel ca pe primii doi.

Pe urma, se dezechipa rapid.

Puse uniforma si intreg echipamentul inapoi in geanta incapatoare.

La fel de rapid se imbraca din nou: jeansi oarecare, cizme oarecare, o camasa oarecare, o jacketa oarecare, o sapca oarecare.

Pastra asupra sa Berreta-Storm, munitie, un cutit de vinatoare, obisnuit, prins de centura, la soldul sting, si un cutit aruncator de lame, in buzunarul jacketei. Si, actele de identificare, ce il prezentau ca fiind un cowboy texan in vizita in New York. Cartile de credit, plus 1,000$ cash. Cheile masinii. Si, celularul.

Lua geanta cu echipamentul GP, puse inauntru o grenada cu explozie programata, trase fermoarul gentii.

Deschise fereastra bucatariei si arunca arunca geanta in lada cu gunoi, din curtea interioara a cladirii.

Dupa acea isi puse minusile chirugicale si, sistematic, elimina toate urmele prezentei sale acolo.

Se opri.

Respira de citeva ori adinc si se concentra.

Dupa aceea, din buzunarul interior al jacketei, lua tocul de ochelari.

Il desfacu si scoase dinauntru un bisturiu.

Lama scurta fulgera usor in intunericul incaperii.

Yosef re-aprinse lumina in apartament.

Dupa care, ingenunche linga unul dintre politisti.

Ii scoase casca de protectie.

Privi chipul politistului mort.

Murise total uimit de ce i se intimplase. Ochii de un albastru spalacit – impietriti de surpriza. Gura intredeschisa intr-un urlet mort, brusc.

Yosef – nu, nu simtea nimic.

Isi spuse doar – Doamne, iarta-ma.

Si apoi, opera cu miscari precise.

Lua scalpul impreuna toata pielea fetei, pina sub barbie, exceptind urechile.

In citeva minute Yosef scalpa si decoji cadavrele, cu maiestrie de artist-chirurg.

Impacheta fiecare trofeu si il puse intr-o punga de plastic, sterilizata.

Aseza cu grija toata marfa intr-o cutie plata, izotermica, avind gheata inauntru.

Lua rusacul obisnuit, ca al oricarui turist, si ii deschise fundul dublu.

Ascunse cutia acolo.

Pe urma inghesui deasupra rufe murdare, sosete nespalate, iar desupra lor, o punga de hirtie cu mincare usor alterata, sticla de whiskey si cutia cu trabuce.

Isi puse rucsacul pe spate si se pregati sa paraseasca apartamentul.

Gindi ca macar doi trei ani va putea trai comfortabil.

Fiecare trofeu putea fi licitat pe piata neagra, incepind de la 200,000 de dolari cash,

in sus.

Isi privi ceasul de mina.

Trebuia sa ajunga la intilnirea cu agentul intermediar al licitatiilor pe piata neagra.

Se pregati sa paraseasca apartamentul.

Deschise usa de la intrare si pe prag vazu leaflet-ul.

Era de culoarea singelui proaspat si scris cu litere galbene, iradiante.

Cerceta atent coridorul.

Apoi, culese leaflet-ul si. impaturindu-l, il puse in buzunarul jacketei.

Din nou cerceta coridorul. Pustiu. Un neon biziia anemic.

Inchise usa si, felin, pasi spre usa scarii de serviciu.

***

Inainte de a rasuci cheia de contact a Ford Mustang-ului, un model 1989, paraginit, dar credinicios, scoase din buzunar leaflet-ul si ctiti:

*********************

TETRALOGUL APOCALIPTIC

***

Decalogul a devenit astazi, la final de Secol 21 al Mileniului III:

TETRALOGUL APOCALIPTIC.

Cele IV Porunci sunt:

OBEDIENTA NECONDITIONATA

IUBIREA MOARTA

URA INSTITUTIONALIZATA

CRIMA LEGALIZATA.

Pamintul este IADUL GLOBALIZAT.

Si, fiinta umana traieste o fericire continuua.

Profetii Lumii Noi sunt:

Lenin, Hitler, Osama bin Laden & American-Cop.

Crucificarea&Arderea-pe-cruce este

Pedeapsa Capitala a oricarui disident.

Oricare cetatean al IADULUI GLOBALIZAT este subiectul

surpavegherii si investigatiei perpetue,

absolut obligatorie

pentru fericirea individuala si globala.

Hail! Cetatene al IADULUI GLOBALIZAT!

… valuri bat tarmul…/

scoici moarte si alge…/

…apus nesfirsit…

*********************

Yosef mai citi o data cintind usor ragusit:

“… valuri bat tarmul…/ scoici moarte si alge…/ …apus nesfirsit…”

Apoi starta motorul si demara spre intilnirea cu agentul intermediar al licitatiilor pe piata neagra.

Yosef – vinator de trofee GP.

Un profesionist cu bun renume si nu dorea nicicum sa stirbeasca respectul ce i se acorda, intirziind aiurea.

Piata neagra era totusi o lume planetara si era lumea lui.

Singura unde – cind si cind – se mai simtea si altfel decit o piatra cenusie, funerara, una dintre sutele aflate in cimitirele eroilor necunoscti…

Altfel decit o piatra funerara – doar atit…

Intunericul taiat de lumina farurilor.

Strazi pustii.

Strazi populate de gunoaie.

Intunericul taiat de lumina farurilor.

Strazi cu ziduri acoperite de afise infatisind tetracefalia sfirsitului de veac 21:

Hail! Lenin, Hitler, Osama bin Laden & American-Cop!

Strazi cu ziduri impodobite de graffiti: porno, prono, porno si ura, ura, ura.

Intunericul taiat de lumina farurilor.

Undeva in departare, inaltate spre stele marunte si reci, Yosef zari limbile flacarilor inalte ale crucilor aprinse in pietele executiilor publice.

Intunericul taiat de lumina farurilor.

Si, cu voce ragusita, in ritm de tango spart, Yosef:

“… valuri bat tarmul…/ scoici moarte si alge…/ …apus nesfirsit…”

***

…ma trezesc lungit pe cimentul verde-cenusiu, mlastina inghetata, aburita de inserare…;mi-e sete; ce sete mi-e; imi ling buzele si simt gustul sarat al singelui ce-mi picura din nas…; ma sprijin intr-un cot si imi pipai nasul, nu, nu-mi este rupt, dar ma doare ingrozitor…; unde sunt? Pentru Dumnezeu ce s-a intimplat cu mine? tot trupul imi arde si un tziuit surd e tot ce aud…; ma rasucesc pe o parte si privesc in jur: vad tulbure, ma ustura ochii…

O femeie se apleaca asupra mea.

Poarta uniforma de politist GP.

Ma priveste dispretuitor si ma injura scurt, fffuck you son’ f a bitch!

Se indreapta de spate, isi ia avint si ma loveste cu piciorul in coaste.

Sagetat de durere, inchid ochii si icnesc. Scrisnesc.

Imi musc buza de jos.

Apoi, incerc totusi sa ma ridic de pe cimentul rece, sprijinindu-ma cu o mina de peretele vopsit intr-un albastru intuneca de latrina publica, intr-o gara uitata de lume.

Doamne, unde sunt, ce se intimpla cu mine?

Mi se face rau, imi vine sa vomez, dar vreau sa stau in picioare, drept.

Drept…

Insa, inainte de apuca sa stau macar in genunchi, alti doi politisti, tineri, rasi pe cap, cu alura de luptatori profesionisti, se reped la mine.

Unul dintre ei imi prinde gitul in clestele bratului.

Ma loveste cu genunchiul in piept, in timp ce ma stranguleaza.

Celalalt imi rasuceste violent bratele la spate.

Simt pe incheieturile miinilor metalul rece si aud un clinchet.

Incerc sa ma eliberez.

Cei doi politisti ma trag in sus rasucindu-mi si mai puternic bratele, aproape dislocindu-mi umerii.

Catusele imi intra in carne.

Gem de durere.

Nu apuc sa pasesc.

Sunt tirit cu repeziciune si azvirlit pe unul dintre scaunele din plastic rosu, prinse cu suruburi metalice de o bara metalica fixata in perete.

Ceafa mi se izbeste de spatarul scaunului.

Iarasi gem.

Si geamatul ma sfisie launtric.

Scrisnesc mai sa-mi rup dintii.

Lacrimez si o furie cumplita ma inunda.

Dar respir adinc o data.

De doua ori.

De trei ori.

Setea ma arde.

Ce sete mi-e.

Imi ling din nou singele ce-mi picura din nas amstecindu-se cu singele buzei muscata mai inainte.

Ma asez mai bine pe scaun.

Oftez prelung.

Toate gindurile imi sunt tzandari.

Mii de tzandari.

Doamne, ce se intimpla, ce e cu politistii astia, ce crima am comis oare?!!…

Ma privesc.

Am pe mine doar un tricou galben si jeans-ii: un crac rupt in dreptul genunchiului, celalalt cu manseta zdrentuita.

Sunt descult.

La git port vechiul meu lantzic de argint de care sunt prinse, tot din argint, o cruce simpla, marunta si, cit un banut, medalionul infatisindu-l pe Sfintul Anton de Padova cu Iisus Prunc, adapostindu-se in bratele sale.

As vrea sa-mi sarut crucea.

As vrea sa-mi sarut medaloniul.

Doamne, ocroteaste-ma. Sfinte Anton de Padova, ajuta-ma.

Trupul ma arde tot.

Stetea ma arde.

Gustul singelui.

Gindurile tzandari, aschii, cioburi.

Imi ard creierii.

Incep sa ma prabusesc – launtric.

Ma zbat sa zbor, sa ma inalt – launtric.

Strivit de groaza imi soptesc: Doamne, ce crima am comis oare?!

O sudoarea rece, infiorator de rece imi acopera timplele, imi curge pe ceafa, se prelinge pe sira spinarii.

Stomacul mi s-a adunat in git, tziuitul din urechi e sirena nebuna si panica imi suge toata vlaga, ma poseda intr-un coitus demential.

Vreau sa urlu.

Si urlu.

Urlu mut in pustietatea fiintei mele: Doamne, ce crima am comis oare, asa dintr-o data, la cei cinzeci si sapte de ani ai mei?! Doamne, sunt un om cuminte, Doamneee, ajutorrr!

Si, ii simt pe toti cei trei politisiti cum imi adulmeca singele, cum trupurile li se incordeaza, cum inima le plescaie de pofta, cum isi pregatesc saltul de coioti turbati…

Si, dintr-o data, o pace de om hotarit sa moara pentru dreptatea sa, o pace-de-veci se aseaza peste mine si in mine, ma cristaslizeaza si ma imbraca in nevazuta armura.

Si, tusesc usor, o data, de doua ori, apoi intreb cu voce domoala, intreb politicos: officers, cu tot respectul, va rog – de ce sunt arestat si tratat astfel, va rog sa-mi raspundeti? Am dreptul sa stiu sub ce acuzatii m-ati arestat si de ce ma tratati in acest mod, necivilizat, nepermis de violent? Cu tot respectul, va rog sa-mi raspundeti?

Se asterne o tacere de sticla fisurata incet, tentacular, in stinga, in dreapta, in sus si in jos – parca tot spatiul si tot timpul in acel moment s-au contopit intr-o nefireasca intrebare, intrebarea mea.

Lumina neoanelor pilpiie incaperea – se infasoara si se desfasoara mortuar peste computerele mohorite, peste panoul acoperit de fotografiile si afisele cu chipuri de criminali in urmarire, peste cele trei birouri pline de dosare si scaunele rotitoare, negre si ponosite; peste celularele si statiile radio portabile, camerele de luat vederi, usile metalice cu geamuri din sticla aramata, uniformele portocalii, tenisii albastri si paturile cenusii rinduite pe rafturi; peste cele doua televizoare mute si derulind nu se stie ce programe de stiri despre criminali si dezastre si politica si vreme si retete culinare si fitness si cum sa devii milionar si fotbal american si baseball si basketball; dar mai ales video-clipurile infatisindu-i pe profetii lumii noastre: Lenin, Hitler, Osama bin Laden si American-Cop si citate din cartile lor, din speach-rile lor.

Lumina neoanelor pilpiie incaperea si peste aparatul de fotografiat fixat pe un trepied, atintind cu lentila sa oarba cafetiera mizerabila; peste canistra albastra, transparenta, cu apa poatabila si cu un minuscul robinet alb, erectat inspre paharele de hirtie; peste cutia cu trei gogosi rincede, una mincata pe jumatate, alta cu o musca incremenita pe zaharul topit; dar si peste bastoanele de politist lucind intunecat, catusele si lanturile cromate rinduite frumos in rastel, tusirele elctronice de luat amprente…

Ma scutur infrigurat.

Ma arde trupul, ma arde … sufletul.

Si mi-e groaznic de frig. Imi simt degetele de la picioare si miini inghetate.

Pluteste un miros de morga…

Ma cutremur si chinuindu-ma sa-mi strunesc tremurul vocii, intreb inca o data, de data asta rostind rar si clar si usor raspicat fiecare cuvint:

officers, cu tot respectul, va rog – de ce sunt arestat si tratat astfel, va rog sa-mi raspundeti? Am dreptul sa stiu sub ce acuzatii m-ati arestat si de ce ma tratati in acest mod, necivilizat, nepermis violent? Cu tot respectul, va rog sa-mi raspundeti?

O maciuca invizibila i-a lovit pe toti trei brusc, in acelasi timp si direct in moalele capului. Evident, nu le vine sa creada ca m-am adresat lor in acest mod, nu o data, de doua ori.

Vreme de citeva clipe chiar si eu ma indoiesc ca le-am vorbit in engleza.

Si totusi enlgeza a fost. Engleza corecta.

Nascuti din si in uniformele la fel de intunecate si la fel de albastre precum masivii pereti de cazemata ai incaperii, inarmati cu pistoale automate, cu bastoane, cu spray-uri orbitoare, cartusiere, cu lanterne si catuse sclipitoare – toate prinse de centura neagra, lata si lustruita curea de ascutit briciul, cei trei politisti se reculeg rapid si acum sunt in mod clar tare infuriati de intrebarea mea, de curajul meu de a o repeta.

Ma tintuiesc cu priviri de rottweileri bine hraniti si antrenati sa anihileze orice amenintare, orice opozitie, orice suspect, orice infractor, orice criminal, pe scurt – orice si pe oricine aflat in afara legii si justitiei pe care ei o cunosc cel mai bine, o iubesc si o apara cu imaparabil devotement si infailibil profesionism.

Pe pieptul fiecaruia, steaua de politisit luceste sumbru si are cinci colturi: este pentagrama cu doua coarne sus – de milenii, simbol satanic si mi se infioara tot trupul.

Insa, in ciuda haitei de spaime spumeginde ce-mi da tircoale, in cercuri tot mai strinse, tot mai strinse, pacea-de-veci inca ma ocroteste.

Scunda, grasa, machiata strident si cu parul tuns scurt, vopsit stacojiu, femeia-polititst si cei doi luptatori profesionisti se apropie de mine incet.

Isi pun miinile in solduri si, brusc, incep sa rida strident, in hohote.

Incerc din nou sa ma ridic in picioare.

Vreau sa stau drept, Cit se poate de drept.

Zimbesc. Cu bunatate.

 

Postat de: leonard oprea | 26 aprilie 2014

DEFININD SPERANTA / TO DEFINE THE HOPE


leonard oprea

DEFININD SPERANTA / TO DEFINE THE HOPE

***

Motto:

“… nu stiu cit de blestemati suntem… sa stim cine suntem – stiu ca Iisus Christos este si ceea ce numim metafizic: speranta.” (Theophil Magus)

CRUCEA DISPERARII…

… cum te uiti la Cruce, de la stinga la dreapta, contrar acelor ceasornicului, poti vedea:

     in oglinda – tu nu existi

     in launtricul tau – tu nu existi

     in lumea intreaga – tu nu existi

     in Dumnezeu Insusi tu nu existi si totusi – in Domnul tu existi

De ce trebuie sa fiu importiva mea insumi?

Iisus Christos cheama:

“Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară.” (Matei 11/28-30)

“… cer plumbuit, oh!../

pasari – suflet iarna…/

speranta de plumb…”

***

Motto:

“… I do not know how much we are cursed… to know who we are – I know that Jesus Christ is, also, what we call metaphysically: hope.” (Theophil Magus)

THE CROSS OF DESPAIR …

… as you look to the Cross, starting from the left to the right, counter clockwise, you can see:

     in the mirror – you do not exist

     in the inner thyself – you do not exist

     in the worldwide – you do not exist

     in God Himself you do not exist and still – you do exist in the Lord

Why do I need to be against myself?

Jesus Christ’s call:

“Come to me, all who labor and are heavy laden, and I will give you rest. Take my yoke upon you, and learn from me, for I am gentle and lowly in heart, and you will find rest for your souls. For my yoke is easy and my burden is light.” ( Matthew 11/28-30)

“ … this lead-sky , alas!…/

birds – soul lost in the winter…/

the hope of lead, lead…”

***

Hello God

( Trilogy of Theophil Magus- The Life / Volume III )

(Xlibris Corporation/Random House Ventures/ USA 2013 / Library of Congress Control Number: 2013917769/ ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3/ Softcover 978-1-4931-0718-6/ Ebook 978-1-4931-0720-9 – Kindle amamzon.com ; Nook barnesandnoble.com ) ( essay-novel, 400 pages, illustrated, foreword by Jeff Howe; back-cover quotes by Vladimir Tismăneanu, Nicolae Steinhardt)

 

(The works of Leonard Oprea are within the sphere of philosophical thinking represented by S. Kierkegaard, V. Soloviov or Teilhard de Chardin. Though similar, his works are not inspired, nor influenced by the writings of these Christian philosophers. The special importance and the crystal-clear beauty of Leonard Oprea’s meditations are revealed by his diamond ideal of humankind’s Salvation through Faith. “Hello, God”, the third volume of Trilogy of Theophil Magus, is an unique book worldwide. It inspires and thrills the reader making him ready for a sincere and responsible meditation on the human condition, now, at the dawn of the third millennium. /Vladimir Tismaneanu – philosopher, essayist and author/

Leonard Oprea’s dominant perspective is one of cold objectivity, relying little on easy emotions, with the exception of hidden, profound feelings and questions. Themes are his life’s purpose – the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to serve as exhortation which is a healthy response in the presence of the morbid, the simplistic in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil. / Nicolae Steinhardt – philosopher, essayist and author)

 

Postat de: leonard oprea | 24 martie 2014

no doubt: GOD CAN NOT BE THE LOGIC


Hawks-pair-2[1]

leonard oprea

no doubt: GOD CAN NOT BE THE LOGIC

fara indoiala: DUMNEZEU NU POATE FI LOGICA

( dedicated to my beloved ONLY one )

Motto:

“… what is the Genesis?… yes – it is the supreme masterpiece of God… so, being an artistic act… how could be this – the Logic?!…”

“… ce este Geneza?… da – este suprema capodopera a lui Dumnezeu… deci, fiind un act artistic… cum poate fi acest act – Logica?!…”

( Theophil Magus )

***

GOD CAN NOT BE THE LOGIC

God is not God – God is God.

God is dead – God is alive.

God is not the time – God is the time.

God is not Man – God is the Man ( Jesus Christ ).

The Logic is the Man’s impotence to be God.

The Logic is the Man’s eternal aspiration to become God.

The Logic is eminently individual and egocentric.

The Logic can not be God.

… dark blue January …/

crows sing the isolation-blues…/

ghosts on the grey streets…”

***

DUMNEZEU NU POATE FI LOGICA

Dumnezeu nu este Dumnezeu – Dumnezeu este Dumnezeu.

Dumnezeu este mort – Dumnezeu este viu.

Dumnezeu nu este timpul – Dumnezeu este timpul.

Dumnezeu nu este Om – Dumnezeu este Omul ( Iisus Christos ).

Logica este impotenta Omului de a fi Dumnezeu.

Logica este aspiratia eterna a Omului de a fi Dumnezeu.

Logica este eminamente individuala si egocentrista.

Logica nu poate fi Dumnezeu.

… vinetiu Ianuar…/

ciori cinta isolation-blues…/

strigoi – strazi gri…”

***

(from „Theophil Magus – Living in America” // Copyright © 2014 by Leonard Oprea. All rights reserved. Leonard Oprea created the Breathing, an original type of essay in Romanian and worldliterature.The Breathing is a short, simple yet profound meditation on human condition, a meditation ended by a haiku. But – this haiku does not finish the meditation. In fact, it re-opens this reflection to new questions and responses on human destiny. There are 100 Breathings in Leonard Oprea’s work „Theophil Magus – Confessions 2004 – 2006”, ed. „Universal Dalsi”, 2007, Romania)

 


bosch13[1]

leonard oprea: I confess – I have no dignity / marturisesc – nu sunt demn

***

Motto:

“… if God exists, his miracle exists for everyone of us? Certainly, because God is Jesus Christ.” 

 “ … daca Dumnezeu exista, miracolul sau exista pentru fiecare dintre noi? Fireste, caci

Dumnezeu este Iisus Christos. “

 (Theophil Magus)

***

THE DIGNITY OF MAN

When Jesus died on the Cross…

Yes, there are three ways to define the dignity of Man:

–                    the people who asked Jesus to prove He is God in order  to save Himself through a godly miracle;

–                    the Roman soldier who stabbed Jesus with the spear;

–                    near by Jesus that crucified outlaw asking for the forgiveness of the Lord.

So, I think there are no more comments about the human dignity – if you consider seriously all from the above.

Therefore, to me  – if you want or not – Jesus Christ is the dignity of man.

I, myself, I confess – I have no dignity.

“ … no , any cloud on this…/

so blue sky of December…/

 only a sad crow…”

***

DEMNITATEA OMULUI

Cind Iisus Christos a murit pe Cruce…

Da, sunt trei cai de a defini demnitatea Omului:

–                    multimea care i-a cerut lui Iisus sa dovedeasca a fi Dumnezeu, salvindu-se

printr-un miracol dumnezeiesc;

–                    soldatul roman care a strapuns cu lancea pieptul lui Iisus;

–                    tilharul crucificat alaturi de Iisus – cerind iertarea Domnului.

Astfel, cred ca nu mai sunt alte comentarii privind demnitatea umana – daca tu consideri in mod serios cele mai sus prezentate.

In concluzie, pentru mine – fie ca vrei, fie ca nu vrei – Iisus Christos este demnitatea Omului.

Eu unul, marturisesc – nu sunt demn.

“… nici un nor pe/

cerul lui decembrie…/

doar trista cioara…”

***

 (from „Theophil Magus – Living in America” // Copyright © 2010 by Leonard Oprea. All rights reserved. Leonard Oprea created the Breathing, an original type of essay in Romanian and world literature.The Breathing is a short, simple yet profound meditation on human condition, a meditation ended by a haiku. But – this haiku does not finish the meditation. In fact, it re-opens this reflection to new questions and responses on human destiny. There are 100 Breathings in Leonard Oprea’s work „Theophil Magus – Confessions 2004 – 2006”, ed. „Universal Dalsi”, 2007, Romania)

Postat de: leonard oprea | 25 februarie 2014

LEONARD OPREA—CORAZON ESPINADO


special for Anna Maria her father as a young man

LEONARD OPREA—CORAZON ESPINADO

Motto:

“What is this?!”

Man, what is wrong with you?! This is your heart!”  ( Theophil Magus )

 Somewhere in the North-East of the USA, on the Atlantic shore there is a little vacation village: “Ocean Point”. During the winter, or in the beginning of springtime, or in the ending of the fall “Ocean Point” is a lone place. Yet, even during these seasons “Ocean Point” is fulfilled by a strange, out of this world beauty.

But, in the full spring, in the summertime and in September, “Ocean Point” is the sublime synthesis of the whole world fairy-tales.

If you exclaim: “Oh, my God, it’s a dream! . . . ” you say nothing by comparison with what you see, what you feel. . . And, everything, the vast green-blue ocean and its foamy waves, the huge yellow rocks, the faraway yachts and the lighthouse, the dwarf islands, the old pines and the gold-blood flowers, the white houses under a never-ending blue sky . . . oh, Lord, everything and all together. . . breathless you. . .

“Ocean Point” has just one narrow street winding along the ocean shore for no more than two miles. Actually, this path goes to infinite. . . as infinite, and blessed is the beauty of the place.

Yes—what can we do? this is life—yes, “Ocean Point” is indeed a heavenly oasis where everything is possible only if you have a yearly income at least a quarter of million dollars.

Therefore, on this infinite and blessed path of “Ocean Point”—step or run slowly, or just walk their pure breed dogs, many kinds of chimpanzees, orangutans and gorillas, every one of them soured, so disgusted, having a long-blue face, deep wrinkles, being early aged by the daily life misery.

Thus, I don’t know why, but it seems it was meant to be this way, because one Saturday, this summer, after the Mass, I started to go to “Ocean Point”. Certainly, just as a simple and very modest tourist.

And, when I saw how they look to me, all those rich monkeys so disgusted by the daily life misery, well, inspired by Heaven, I decided to play on the CD-player of my car, some special music. . .

And, every time—since that Saturday—I run slow, slowly my car on the narrow street of “Ocean Point”, I open at large all the its windows, I get the maximum volume of my speakers and I release out: “Corazon Espinado”, that brilliant lump-of-life born from sadness and joy, from pain and happiness, the Latino song of Carlos Santana.

The whole “Ocean Point” rebound into “Corazon Espinado”.

The ocean exults, the rocks, the pines rejoice, as well. . . And, the chimpanzees, the orangutans and the gorillas soured, so disgusted by the misery of life, each and all of them become men and women, human kind. And, they start to smile. . . so beautiful. So good smiles. More, some of them show me their two thumbs as, “great! thanks, man!”

Oh, yes, “Corazon Espinado”:

“Mi corazón aplastado
Dolido y abandonado [Alt: Herido y abandonado]
A ver, a ver tú sabes dime mi amor
Cuánto amor?
Y qué dolor nos quedó?
(Coro:)
Ah ah ah corazón espinado
Ah ah ah cómo me duele el amor”

And, every time when it happens like this, I feel myself crushed by myself.

Terrible crushed. So dreadfully that I have no tears. Alas! Lord…

And finally I thank to all of them by smiling back as a good Samaritan.

Just because my loneliness is calling now, but I hope not forever: “Corazon Espinado”.

***

“. . . algae on the shore,/

dead oysters—desolation:/

the waves are crying. . . ”

***

Motto:

“Ce-i asta?!

“Omule, ce e cu tine?! Asta e inima ta!” (Theophil Magus )

Undeva in Nord-Estul Americii, pe tarmul Atlanticului exista un mic sat de vacanta numit “Ocean Point”.  Iarna, la inceput de primavara si sfirsit de toamna “Ocean Point” e pustiu. Dar si atunci o frumusete stranie, nepaminteana umple locul. In plina primvara, vara si la inceput de toamna insa, “Ocean Point” este sinteza sublima a basmelor lumii.

Exclamind, “Doamne, e de vis! …”, nu inseamna nimic fata de ceea ce vezi, fata de tot ce simti.  Si, totul, nesfirsitul ocean verde-albastrui cu valurile sale inspumate, ingalbenite stincile uriase, pinii batrini, iahturile din zare si farul dintre pitice insule, insingeratele flori de aur, casele albe, azurul cit vezi cu ochii… Doamne, totul iti taie respiratia.

“Ocean Point” are o singura strada ingusta ce serpuieste de-a lungul tarmului, nu mai mult de vreo doua mile. Dar, in fapt e infinita… Precum infinita e frumusetea binecuvintata a locului…

Dar, ce sa-i faci? viata nu e o acadea si, da,“Ocean Point” este intr-adevar un petic de Rai unde totul este posibil doar incepind de la un venit anual de cel putin un sfert de milion de dolari. Iar astfel, pe acea fermecator serpuita straduta pasesc agale sau alearga, ori isi plimba ciinii, rase pure, tot felul de cimpanzei, urangutani sau gorile acrite, scirbite, cu fete lungi si cenusii, incretite adinc, devreme imbatrinite de mizeria vietii de zi cu zi.

Nu stiu cum, dar asa a fost sa fie, ca de la o vreme in aceasta vara,  aproape in fiecare duminica, dupa liturghie, sa-mi fac drum prin “Ocean Point”.

Desigur, doar asa, ca simplu si amarit turist.

Si, cind am vazut cum ma privesc toate maimutele alea bogate si sictirite de mizeria vietii de zi cu zi, inspirat de Cel de Sus, am hotarit sa pun in CD-player-ul masinii mele un CD cu anume muzica.  Asa ca, de fiecare data cind ma plimb cu masina pe fermecatoarea straduta din “Ocean Point”, cobor toate gemurile masinii, dau volumul la maxim si ascult: “Corazon Espinado” – bulgarele-de-viata, scinteietor intru triste si bucurie, intru durere si fericire, cintecul Latino nascut de Carlos Santana. Rasuna si renaste tot “Ocean Point”: se bucura nespus oceanul, stincile, pinii cinta de bucurie… Iar cimpanzeii, urangutanii si gorielele acrite, scirbite de mizeria vietii, devin femei si barbati, devin oameni. Si zimbesc asa de frumos. Cu bunatate. Chiar imi fac semn cu mina a multumire adinca. Oh, da, “Corazon Espinado”:

“Mi corazón aplastado
Dolido y abandonado [Alt: Herido y abandonado]
A ver, a ver tú sabes dime mi amor
Cuánto amor?
Y qué dolor nos quedó?
(Coro:)
Ah ah ah corazón espinado
Ah ah ah cómo me duele el amor”

Si, de fiecare data cind se intimpla astfel, eu ma simt strivit de mine insumi.

Ingrozitor. Atit de cumplit incit nici sa pling nu mai pot. Doamnee! …

Si, le multumesc zimbindu-le la rindul meu ca un bun samaritean…

Caci, singuratea mea de acum, dar ma rog si sper intru stingerea ei, se numeste: “Corazon Espinado”.

***

“… tarmul cu alge,/

scoici moarte – ce pustiu:/

valurile pling…”

***

Hello God

( Trilogy of Theophil Magus- The Life / Volume III )

(Xlibris Corporation/Random House Ventures/ USA 2013 / Library of Congress Control Number: 2013917769/ ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3/ Softcover 978-1-4931-0718-6/ Ebook 978-1-4931-0720-9 – Kindle amamzon.com ; Nook barnesandnoble.com ) ( essay-novel, 400 pages, illustrated, foreword by Jeff Howe; back-cover quotes by Vladimir Tismăneanu, Nicolae Steinhardt)

(The works of Leonard Oprea are within the sphere of philosophical thinking represented by S.
Kierkegaard, V. Soloviov or Teilhard de Chardin. Though similar, his works are not inspired,
nor influenced by the writings of these Christian philosophers. The special importance and
the crystal-clear beauty of Leonard Oprea’s meditations are revealed by his diamond ideal of
humankind’s Salvation through Faith. “Hello, God”, the third volume of Trilogy of Theophil
Magus, is an unique book worldwide. It inspires and thrills the reader making him ready for
a sincere and responsible meditation on the human condition, now, at the dawn of the third
millennium. /Vladimir Tismaneanu – philosopher, essayist and author/
Leonard Oprea’s dominant perspective is one of cold objectivity, relying little on easy
emotions, with the exception of hidden, profound feelings and questions. Themes are his life’s
purpose – the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right
targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to
serve as exhortation which is a healthy response in the presence of the morbid, the simplistic
in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil. / Nicolae Steinhardt
– philosopher, essayist and author)

Postat de: leonard oprea | 10 aprilie 2016

Leonard Oprea: „SIEG HEIL !” – COMUNISMULUI PEREN


3 ilustr Rad Clip Noapte de iarnă

 

„SIEG HEIL !” – COMUNISMULUI PEREN

Floarea roşie

Îşi dezbrăcase scurta, o aruncase neglijent pe umăr, privi în sus, către soarele acestui aprilie torid – i se părea că împrejurul lui umbra dispăruse – îşi trecu limba peste dinţi şi gingii, cu vîrful ei simţi caninul din care-i rămăsese doar un mic ţurţure negru, nu, săptămîna viitoare o să caut neapărat un dentist bun, pun deoparte două sute, din avans? şi dacă vine gazul? nu-i nimic, ne descurcăm noi, trecînd pe lîngă chioşcul cu îngheţată nu putu decît să ofteze şi să transpire dintr-o dată abundent, făcu efortul disperat de a-şi uita trupul ca lepădîndu-se de o dragoste pătimaş ă şi plină de pofte şi reuşi să revină printre tranzitoare, circuite integrate, bobine şi condensatoare, se întoarse cu paşi febrili, uriaşi, între obiectele gîndurilor pe care le putea orîndui după legi fixe, aflînd astfel mai întotdeauna soluţii la problemele de serviciu, uneori i se întîmpla să tatoneze săptămîni sau luni pentru a găsi aceste rezolvări, dacă nu ideale, cel puţin mici victorii aducătoare de uitare de sine, aşa nu pot fi ucis: afiş al disperării, lăsat în urma tăvălugului prezent-istorie, uite, uite cum apar cuvintele idioate şi mari, pentru că sînt învăţate, memorate din cărţi în cărţi în explicaţii aberaţii întru rostogolirea bolnavului traiului zilnic, mişcat nu numai în sus şi-n jos, ci pe toate coordonatele posibile, care sînt alea? sînt şi gata! mi-e dor de bunăvoinţă şi înţelegere dreaptă, altfel o să-mi continui somnul greţos, pe căldura asta e atît de firească voma, iar mi-am părăsit feuda electronică şi nu e bine, nu e bine! În loc doar să-i lîncezească gîndurile, constată că arşiţa îi putrezea luciditatea, scoţînd la vedere colcăiala viermilor minţii. Înciudat, se opri pentru o clipă, îşi prinse capătul scurtei cu bărbia, după care îşi săltă pe talie blue-jeans-ii jerpeliţi. Sînt prea slab, m-am jignit de tot, îşi spuse Teodor; cu degetele lungi şi nervoase, îngălbenite de tutun apucă din nou scurta şi clătină din cap: cocor slăbit reîntors în primăvară; o nouă primăvară; şi totuşi aceeaşi.
Pas după pas, pe asfalt. Pe gri. Un gri lung, nesfîrşit. Călca repede. Şi, privit dintr-o parte, părea nesigur în păstrarea perpendicularei pe trotuarul cotropit de praf şi căldură. Mai nesigur decît un om beat, mai puţin nesigur decît un om bolnav; normal însă pentru un om cu sufletul apăsat. De tot ce-l înconjura. Nu, nu un necăjit. Pe trotuar, un cocor printre toate călătoarele şi vieţuitoarele obosite de iarnă şi sleite de puteri în prag de înmugurire, plictisite de truda înfrumuseţării – reînviere care, după anumit timp – nimeni nu ştie cînd – devine o povară. Sila, doar un fel de aureolă? a golanului, a intelectualului, a ignorantului sau a mea? se înfioră Teodor. Îşi îndreptă spatele, iar pe chip îşi tatuă rînjetul de primăvară, să revenim la regulatorul electronic, trebuie predat în maximum două săptămîni, altfel ăia vor sări în sus, ar fi necesar un proces-verbal de amînare… dacă semnalul de pe osciloscop… îl bag în aia mă-sii, de semnal… ce-o fi făcînd Alisia? s-au terminat cursurile, e trecut de patru, şi ce-o să facem amîndoi în după-amiaza asta? sublimul trup cu două capete şi aşa mai departe?… nu se poate, e prea cald şi prea primăvară, dar ne me quitte pas, no me quitte pas! unhappy little girl, please, believe me… let me go! şi din contradicţia asta ce va ieşi? ce vom întreprinde? trebuie să acţionăm, monstrul raţiunii naşte somni, dintr-o dată pe rîuri şi pîrîuri de munte-n sus, din cascadă în cascadă spre izbînda finală: depunerea icrelor! după Alisia, trebuie, eu, ea, noi să jubilăm. Scoase un oftat care-l făcu pe trecătorul de lîngă el să întoarcă mirat capul. Teodor îl observă şi-i zîmbi amabil. Mieros. Oarecum batjocoritor. Înţelegător, totuşi. Crud, prin încordarea buzelor. Pierdut, prin lucirea ochilor. Neobişnuit de mari, cu albul ochilor injectat. Ca la fiare. Sau ca la oameni turbaţi. Clarvăzător – prin ascuţimea feţei. Ascetic, din cauza asprimii chipului. Şi cu toate astea, un normal, suferind. Neajutorat? să existe vreo salvare? se întrebă tiuuu, tiuu-iuu, n-aud nici o sirenă, aha, m-au legat de catarg mi-au astupat urechile m-au orbit cu o cîrpă neagră aşa mori liniştit îmi spun ei neluîndu-mi în seamă încordarea tremurul răsunător al corzii în care m-au transformat aşteptînd săgeata ce pusă pe mine aruncată apoi de mine îi poate străpunge unul cîte unul atît de repede încît ar sfîrşi toţi deodată ba nu n-au să moară pisicile negre ele au nouă vieţi mereu mă vor prinde şi lega de catarg…
Întoarse capul şi aţinti cu privirea plăpîndul mesteacăn din faţa clădirii în care locuia.
Realiză gînd, observaţie, gînd, observaţie:…………………………………………………….relaxat, încordat, relaxat, încordat:
…care ar fi rostul meu, cînd mesteacănul leagă lacrimă de lacrimă spre pămînt, în crengi subţiri şi molatec răsfrînte în curbe domoale ca şuviţele părului auriu de copil răsfăţat şi visător…………………….. nu Cătălin, purul Iosif, în raze blînd arcuite, fire cu muguri şi, ici-colo, strălucitoare frunze mici de-un verde ceruit?
Am înnebunit oare?
Apăsă pe clanţă, împinse uşa şi intră. Gangul întunecat, tunel umed. Tac-tac, paşii săi. Glaciali. Sau nu, bucăţi de gheaţă lipite de tălpi. Brr! dintr-o dată în plină iarnă. Alergînd prin două spaţii dreptunghiulare, patru metri pe doi şi un metru jumătate pe cinci, printre: canapea, sobă, noptieră, altă canapea, raft cu bibelouri – Teodor nu reuşise s-o convingă de inutilitatea lor, în spatele cîinilor, păsărelelor,balerinilor de porţelan şi a balerinelor de sticlă – înghesuite cărţi, multe, şi albume de artă; Alisia se opri pentru o clipă, se răsuci pe călcîie şi, înapoi, în prima cameră hol bucătărie, pe lîngă masă, vitrină cu televizor şi aparat de radio, unul peste celălalt, în faţa ferestrei maşina de cusut – obsedante urme de zestre, spunea întotdeauna Teodor – chiuvetă, aragaz, ea se opri din nou şi îşi aranjă părul, apoi refăcu traseul punînd din fugă lucrurile în ordine, aşteptă mişcarea clanţei şi începu să respire din ce în ce mai repede: paşii lui Teodor se auzeau tot mai aproape şi dorea să-l întîmpine ca o adevărată iubită-soţie, nereuşind să înţeleagă că, în fond, de fiecare dată îl primea la fel, monoton şi stupid. Teodor accepta totuşi febrilitatea Alisiei, nu ca pe o anume mişcare exterioară, ci doar ca repetare inutilă a: sînt soţia lui, deci… şi convinse cu el însuşi să zîmbească de fiecare dată: acum, în primul an al căsniciei lor, acum cînd, de fapt, nu mai exista acum.
Teodor intră. Alisia se repezi şi-l îmbrăţişă. Apoi îl sărută. Primăvară, gîndi Teodor. O sărută şi el. Ghici ce ţi-am pregătit? întrebă cristalin Alisia, Ghici, rîse Teodor. Tocăniţă de cartofi şi salată de ceapă cu bulion! se lăudă ea. Bravo! zise el şi o mai sărută o dată. Şi? îl împinse Alisia lovindu-l cu spatele de uşă. Şi? repetă şăgalnic Teodor. Păi… îl aţîţă ea, de ce te-ai oprit? Aha, făcu el. N-ai înghiţi cu greu, aşa, fără nimic…? insistă ea. Nu ştiu, se prefăcu el, deşi îşi închipuia deja. Am găsit vin roşu! răsună victorios glasul ei. Ura! mimă Teodor bucuria în timp ce se gîndea la dentist şi la plata gazului. Privi în dreapta lui şi văzu că masa era pusă. Şi se miră: mai pot să mă bucur. Se spălă pe mîini. Se şterse cu prosopul de pînză aspră. Alisia stătea lîngă el şi-i urmărea atentă toate mişcările. Ce să-i spun frumos? se întrebă el. Nimic, nimic, absolut nimic nu pot să-i spun, o privi pe sub sprîncene, ştii, rîse Alisia, ai cam întîrziat, dar nu, nu m-am supărat, am început să mă obişnuiesc, munca ta – plăcerea ta, combinaţia asta înseamnă un adevărat noroc, mai ales dacă mă gîndesc că eu fac o facultate numai ca să nu ajung la sapă sau strung, sapă şi strung, mişcarea mecanică repugnă, în jurul nostru numai scîrba de automatisme, îi răspunse el şi se apropie de masă; se aşeză pe scaun, adăugînd, parcă mi s-ar lua un interviu pentru vreo emisiune…: bucuria de a munci e raţiunea actului…, e o idioţenie ca eu sau tu, dacă nu sîntem pasionaţi de ceva anume…, lasă-lasă, zise ea, iar vrei să-mi explici: monotonia vieţii animalului în jug, dar, Alisia! se aprinse el, de decîte ori să-ţi spun că nu eu, ci psihologii…, lasă asta! se răsti Alisia, ce vrei? să recunosc că sînt inaptă pentru facultatea pe care-o fac? din nou te gîndeşti la tehnicianul „mărit” cu o ingineră? Alisia, te rog, vrei să ne certăm? „vrei să ne certăm”, eu te aştept aşa… şi-i arătă, cu o mişcare largă a braţului stîng, masa pregătită pentru prînz şi sticla de vin, bine, bine, mormăi împăciutor, pune tocăniţa aia cu gust de fazan; să ştii că am pus mirodenii care-i dau, într-adevăr, un gust anume… îşi apără ea mîncarea; de fazan, rînji Teodor; strici atmosfera, e inutil, se supără ea; vino lîngă mine, o chemă el şi ea păşi legănîndu-şi şoldurile late, dar frumos arcuite, cel puţin asta-i o realitate de necontestat, gîndi bărbatul şi îşi petrecu braţul după mijlocul ei, lipindu-i pîntecul de umărul lui, gata, hai să încheiem discuţia asta stupidă, pune să mîncăm.
Teodor: mestec ce? divina ambrozie, ba nu, ambrozia se bea, ba nu, de fapt, ştie cineva cum e? lichidă, semilichidă sau solidă?
Alisia: mestecă de parcă are gumă între dinţi, ba nu, asta e teama mea, dacă nu dintotdeauna, cel puţin de cîteva luni încoace, aceeaşi, dar ce-aş putea să-i gătesc…? să-i torn vin, după ce termină prînzul, poate ieşim undeva… dar dacă are de reparat vreun televizor, trebuie să-l las, avem nevoie de bani… pe care el nu-i prea obţine, dar de noi nu avem nevoie? e încruntat, cum să fac…?
Teodor: e primăvară, e femeie, iar eu simt, simt, simt şi…?!
Alisia: e primăvară, iar eu vreau să simt ceva, ce?
Teodor: şi ce să facem într-o după amiază de aprilie cu soare şi flori multe, multe…?
Alisia: e obosit, a lucrat peste program, dar eu…?
Teodor: am venit destul de tîrziu, unde naiba să ieşim? abia peste o săptămînă iau banii, unde să ieşim?!
Alisia: …?
Teodor: …?
mulţumesc pentru masă, Alisia. Excelentă. Vinul e bun. L-ai nimerit.
Alisia dădu din cap satisfăcută şi, după ce-şi goli paharul cu vin, se sculă în grabă. Începu să strîngă farfuriile.
Teodor îşi aprinse o ţigară. Trase fumul adînc în piept, dar nu simţi nimic, o ţigară ieftină după o masă obişnuită, ieftină, nimic, nimic, şi acum ce să fac? ce? ce? O cafea? Îl întrebă Alisia; da, da, îi răspunse; dacă vorbirea, continuă în gînd, s-ar limita la monosilabe… dar nu numai ea, gîndurile să fie un fel de acţiuni simple… tot n-am fi adevăraţi roboţi, mai degrabă nişte animale mutilate, trăim pentru a………… trudi-muri, ne împărţim între viaţă şi moarte, înjumătăţim astfel fiecare secundă a noastră: fă cafeaua, îi zise Alisiei, eu merg pînă afară; e gata imediat, spuse ea veselă şi adăugă, ia cu tine nişte hîrtie igienică, senilul de lîngă noi iar a furat sulul; n-am nevoie, răsună mohorît glasul bărbatului.
Teodor intră în chilia cufundată în semiîntuneric, întinse mîna şi bîjbîi pînă găsi comutatorul. Răsuci butonul. Parcă filtrată prin plămînii unui ftizic, lumina gălbuie cuprinse cămăruţa. Privirea rotită, în silă. Şi brusc descoperi, lîngă ţeava rezervorului de apă, aproape de closet – tencuiala căzuse din cauza umezelii – o mică stea roşie; se vede cărămida, gîndi, destinul nostru înscris în stelele de pe pereţi coşcoviţi.
Stinse lumina şi ieşi. Făcu trei paşi, trase încă o dată din ţigară, apoi o aruncă pe ciment şi o strivi cu vîrful pantofului. Ce distracţie îi poţi oferi unei femei simple cînd îţi fluieră vîntul prin buzunare? aa, plimbarea clasică pe sub pomii înfloriţi, mînă-n mînă după umeri sau în jurul mijlocului, ori pur şi simplu unul lîngă altul, legănaţi de boarea înmiresmată, visînd la o căsnicie de aur, rahat! îşi spuse, rahat! repetă tare, scrîşnit.
Inspiră cu putere. În nări îi pătrunse miros de mucegai, de sarmale. Şi de rufe fierte.
Se uită la porţiunea de zid neacoperită de boltă. Prea multă lumină în gaura asta de şobolani, îşi zise. Făcu un pas şi izbi cu piciorul suprafaţa de culoarea ierbii ofilite. Se dădu încet înapoi cu vreo doi metri, pînă-şi lipi spatele de geamul ferestrei de la camera lor.
Zidul îi apăru ca un obstacol în calea cerului.
Grotesc, dar real. Îşi înălţă privirea aţintind-o asupra fîşiei albastre, tivită cu mov străpuns de stacojiu, înghesuită între zidurile cenuşii ale clădirilor de dincolo de zid.
Îşi pipăi buzunarele căutînd o altă ţigară. N-o găsi. Enervat, întoarse puţin capul spre dreapta, vrînd s-o strige pe Alisia.
Atunci observă că în dreptul uşii lor, din spatele zidului se înălţa uşor peste marginea lui o stafie de primăvară:….ce nefiresc e verdele frunzelor ascuţite… se apropie şi, acolo:…………………………………………………….. stacojie, sînge proaspăt, peretele latrinei cu tencuiala căzută, gingaşă, mult prea gingaşă şi sălbatică faţă de iarba împietrită în zid: întinse braţul şi rupse cu grijă floarea…………………………………….o duse la buze. Mirosul ei pătrunzător îi aminti de……… ceva-uitat-de-mult, se concentră, dar nu reuşi să afle ce era acel ceva, o stare sau poate o altă viaţă, un vis? vru s-o cheme pe Alisia, chiar scoase un „A…” dar renunţă şi prinse floarea cu buzele, apoi cu limba; începu s-o mestece tacticos.
Nici un gust. De ce? Scuipă cu putere. Pe zid, pe galbenul bătînd acum într-un alb murdar, o pată întunecată. Atît, întunecată. În casă, Alisia se ruja în faţa oglinzii. Nu-ţi bei cafeaua? îl întreabă. Teodor îşi răni vîrful limbii în caninul spart. Ciot înnegrit. Pînă te aranjezi, mă întind puţin, răspunse. Beau cafeaua cînd mă scol. Deschise ochii. Speriat. Alisia îl zgîlţîia. Hai! auzi? hai în oraş! Nu simţi miresmele care plutesc în aer?! teatral, glasul ei. În cameră mirosea puternic a deodorant ieftin. Mormăi ceva nedesluşit. O apucă de braţ şi o trase spre el. Alisia îşi apropie faţa de a lui. Zîmbea provocator. Cu buzele strident rujate. Teodor o sărută uşor şi îşi aminti de floare, floarea-amurgului, un crepuscul al meu, gîndi. O mai sărută o dată. Apăsat şi muşcîndu-i uşor buza de jos. Gust amar. De medicament. Sulfamidă. Ah, suspină Alisia, rujul, mmm, Teodor, ce-i dragă? M-am mestecat în propriul meu crepuscul şi m-am scuipat, tremurară în el, nerostite, cuvintele. O împinse cu blîndeţe pe Alisia şi-i vorbi răguşit, stins: mai bine ne culcăm puţin, măcar un ceas, sînt prea obosit, lasă, ieşim noi… noi… Închise ochii şi adormi din nou.
Pe buze, îi rămăsese o urmă subţire de sînge.

http://atelier.liternet.ro/articol/2106/Leonard-Oprea/Radiografia-c…

/Leonard Oprea – Radiografia Clipei – proză – volum interzis oficial în 1988, ediţia I-a Ed.Dacia, 1990; ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, cu referinţe critice la Ed.Curtea Veche Publishing, 2003; curând, a III-a ediție completă și ilustrată, Ed.Tracus Arte, 2016/

 

Cuvinte cheie :

Older Posts »

Categorii

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 5,052 de alți urmăritori