Postat de: leonard oprea | 4 iunie 2014

THE HAWK LONELINESS / SINGURATATEA SOIMULUI


THE HAWK LONELINESS

Motto:

Who knows the heart of the Hawk?

Only God the Lord is. . . his flying.”

(Theophil Magus)

The Hawk loneliness is royal—looking to the human kind.

The Hawk loneliness is divine—through the love of God.

The blue sky, the stormy sky measure the boundlessness of the Hawk in his flying.

Yes, the mountains, the plains, the forest and the rocks, the ocean and the rivers, only them are

quiet and thrilled witnesses of the Hawk’s flying.

The loneliness of the Hawk is royal—into his unspeakable joyfully sadness.

The loneliness of the Hawk is divine—into his infinite happiness.

Who knows the heart of the Hawk?

 

“. . . the ocean made by clay. . . /

. . . the sky, all lead; howls the wind. . . /

. . . the Hawk’s high calling. . . ”

 

***

SINGURATATEA SOIMULUI

Motto: “Cine cunoaste inima Soimului?

Doar Dumnezeu Domnul este zborul sau.”

(Theophil Magus)

 

Singuratatea Soimului este regala – prin comparatie cu fiinta umana.

Singuratatea Soimului este divina – prin dragostea lui Dumnezeu.

Cerul senin, cerul innegurat de furtuna masoara nemarginirea Soimului in zbor.

Da, muntii, cimpiile, padurea si stincile, oceanul si riurile, doar ei sunt martorii tacuti si infiorati ai Soimului in zbor.

Singuratatea Soimului este regala – in suferinta sa de necuprins. Singuratatea Soimului este divina – in bucuria sa infinita.

Cine cunoaste inima Soimului?

 

“… ocean de lut … /

cer de plumb; urla vintul … /

chiuie Soimul…”

***

Hello God

( Trilogy of Theophil Magus- The Life / Volume III )

(Xlibris Corporation/Random House Ventures/ USA 2013 / Library of Congress Control Number: 2013917769/ ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3/ Softcover 978-1-4931-0718-6/ Ebook 978-1-4931-0720-9 – Kindle amamzon.com ; Nook barnesandnoble.com ) ( essay-novel, 400 pages, illustrated, foreword by Jeff Howe; back-cover quotes by Vladimir Tismăneanu, Nicolae Steinhardt)

(The works of Leonard Oprea are within the sphere of philosophical thinking represented by S. Kierkegaard, V. Soloviov or Teilhard de Chardin. Though similar, his works are not inspired, nor influenced by the writings of these Christian philosophers. The special importance and the crystal-clear beauty of Leonard Oprea’s meditations are revealed by his diamond ideal of humankind’s Salvation through Faith. “Hello, God”, the third volume of Trilogy of Theophil Magus, is an unique book worldwide. It inspires and thrills the reader making him ready for a sincere and responsible meditation on the human condition, now, at the dawn of the third millennium. /Vladimir Tismaneanu – philosopher, essayist and author/

Leonard Oprea’s dominant perspective is one of cold objectivity, relying little on easy emotions, with the exception of hidden, profound feelings and questions. Themes are his life’s purpose – the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to serve as exhortation which is a healthy response in the presence of the morbid, the simplistic in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil. / Nicolae Steinhardt – philosopher, essayist and author)

Postat de: leonard oprea | 20 mai 2014

THE OTHER-LIFE of Leonard Oprea


special for Anna Maria her father as a young man

THE OTHER-LIFE

If the life after death was this life once again, the same

(of any of us, or, if you want, ours) in other words,

if after death

resurrected we would have a life like this one, changing in only

in better or worse,

at an individual or collective level of perceptions and conclusions

(as in fact it is commonly believed about the life after death),

then,

Jesus Christ’s Sacrifice would have no more justification at all.

Implicitly the Lord’s sacrifice would not be justified through

the deliberate sacrificing of His Only Son and One Born, Jesus Christ.

It would be doubted soon, without hesitations or convert chances or reconvert,

the existence of God . . .

This kind of “resurrection” would become inevitably useless.

In a certain way, that is the one of opposing the dream “for better”

with the final result,

everything would happen like in the famous Romanian tale

“Youth without oldness and life without death”.

The life after death would become the paradigm for the sinister farces.

By happiness it is not like that!.

Because exactly how God is that He is – as a direct and irreconcilably

consequence – life after death is other-life.

And we know only a human truth about: that it exists and is eternal.

So far we know nothing.

We feel the human truth about, but we are scared.

So far, we do not want it.

The proof?

Very simple – here it is:

the fight to preserve and prolong sine die this life.

One you can endure.

Exactly how it is for each one of us. Good or bad.

What does it mean?

The fight for an eternal postponement of death.

But if it would be accepted, then understood, then felt, then

embraced in open and purified heart these following words of God:

“Now this is eternal life: that they may know you, the only true God,

and Jesus Christ, whom you have sent.” (John 17:3), because:

“Now this is eternal life: that they may know you, the only true God,

and Jesus Christ, whom you have sent.” (John 17:3), because:

I have given them the glory that you gave me, that they may be one as we are one:

I in them and you in me.

May they be brought to complete unity to let the world know that

you sent me and have loved them even as you have loved me. (John 17: 22, 23),

then for certain,

this other-life would become the supreme aim of this life.

As for the death?

It would really be only a passing.

Jesus specifies:

“I have told you these things, so that in me you may have peace.

In this world you will have trouble. But take heart! I have overcome the world.”

(John 16:33)

***

Hello God

( Trilogy of Theophil Magus- The Life / Volume III )

(Xlibris Corporation/Random House Ventures/ USA 2013 / Library of Congress Control Number: 2013917769/ ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3/ Softcover 978-1-4931-0718-6/ Ebook 978-1-4931-0720-9 – Kindle amamzon.com ; Nook barnesandnoble.com ) ( essay-novel, 400 pages, illustrated, foreword by Jeff Howe; back-cover quotes by Vladimir Tismăneanu, Nicolae Steinhardt)

(The works of Leonard Oprea are within the sphere of philosophical thinking represented by S. Kierkegaard, V. Soloviov or Teilhard de Chardin. Though similar, his works are not inspired, nor influenced by the writings of these Christian philosophers. The special importance and the crystal-clear beauty of Leonard Oprea’s meditations are revealed by his diamond ideal of humankind’s Salvation through Faith. “Hello, God”, the third volume of Trilogy of Theophil Magus, is an unique book worldwide. It inspires and thrills the reader making him ready for a sincere and responsible meditation on the human condition, now, at the dawn of the third millennium. /Vladimir Tismaneanu – philosopher, essayist and author/

Leonard Oprea’s dominant perspective is one of cold objectivity, relying little on easy emotions, with the exception of hidden, profound feelings and questions. Themes are his life’s purpose – the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to serve as exhortation which is a healthy response in the presence of the morbid, the simplistic in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil. / Nicolae Steinhardt – philosopher, essayist and author)

 

Postat de: leonard oprea | 18 mai 2014

Hell & Heaven of the Immortal Jazz-Bird Charlie Parker


Hell & Heaven of the Immortal Jazz-Bird Charlie Parker

Genius “Bird” / by Clint Eastwood

(Info, Full Movie, Music and Commentary)

Motto: “… Charlie Parker has suffered and has died on his jazz-cross allowing us to feel what means to be a Bird like an Angel of Music… beyond words, beyond rational understanding, beyond the misery of our daily life… yet, do you remember Charlie Parker?… Clint Eastwood did it – through his genius film… I bow to Clint Eastwood…” (Theophil Magus)

***

Bird (film) – Wikipedia, the free encyclopedia

Cast|Production|Reception|MusicBird is a 1988 American biographical film, produced and directed by Clint Eastwood of a screenplay written by Joel Oliansky. The film is a tribute to the life and …

en.wikipedia.org/wiki/Bird_(film) – Cached.

Bird (1988) – IMDb

Director: Clint Eastwood. . Actors: Forest Whitaker: Charlie ‘Bird’ Parker · Diane Venora: Chan Parker · Michael Zelniker: Red Rodney · Samuel E. Wright: Dizzy …

http://www.imdb.com/title/tt0094747 – Cached

Watch Free Movies Online | Bird (1988) Full Movie Download …

Watch » Bird (1988) Full Movie Free Online: Biopic of the famed saxophone player, Charlie Parker. Addicted to drugs from a young age, Parker suffered the …

hitmoviesonline.com/bird-1988 – Cached

Bird (1988) | Watch Movies Online Free, Full Downloads Free

Views : 1,286 views Download Now (From Sponsor … Director : Clint Eastwood. Cast : Forest Whitaker, Diane … Bird 1988 Watch Online – Stagevu Links. Bird 1988 Watch Full Movie

http://www.iwannawatch.net/2011/05/bird-1988 – Cached

Charlie Parker Quintet at Birdland – Ornithology

http://www.youtube.com/watch?v=LphuCadyQi0

Charlie Parker Quintet Live 1950 ~ There’s A Small Hotel

http://www.youtube.com/watch?v=KtJ0JzN_mDw&feature=related

Charlie Parker – All the things you are

http://www.youtube.com/watch?v=UTORd2Y_X6U&feature=related

Charlie Parker-Lover Man

http://www.youtube.com/watch?v=mJrhOjvDbtg&feature=related

THE JAZZ

The Jazz is the sublimation of human being through that peerless and unrepeatable alchemical process of the solo improvisation. . . either you listen the human voice, either you listen the saxophone, or the trumpet, or the bass, or the percussion, or the piano. . . That one, who listening the Jazz will feel and will think that, for example, Keith Jarrett, Charlie Parker and Miles Davis are like Bach, Mozart and Beethoven—oh, yes, that one will make no mistake—in no way and. . . never.

“ . . . the swan is floating/

at dawn—a dream under azure /

tenor sax—solo. . . ”

JAZZ

Jazz-ul este sublimarea fiinţei umane prin acel inegalabil şi irepetabil, unic şi dumnezeiesc proces alchimic al improvizaţiei solistice… fie că asculţi vocea umană, fie că asculţi saxul, trompeta sau chitara, ori basul, percuţia sau pianul… Acela care, ascultînd Jazz, va simiţi şi gîndi că, spre exemplu, Keith Jarrett, Charlie Parker şi Miles Davis sunt un Bach, un Mozart şi un Beethoven – oh, da, acela nu va greşi nicicum şi… niciodată.

/“… lebăda plutind /

in zori – sub azur vis…/

solo – sax tenor…“

***

Hello God

( Trilogy of Theophil Magus- The Life / Volume III )

(Xlibris Corporation/Random House Ventures/ USA 2013 / Library of Congress Control Number: 2013917769/ ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3/ Softcover 978-1-4931-0718-6/ Ebook 978-1-4931-0720-9 – Kindle amamzon.com ; Nook barnesandnoble.com ) ( essay-novel, 400 pages, illustrated, foreword by Jeff Howe; back-cover quotes by Vladimir Tismăneanu, Nicolae Steinhardt)

(The works of Leonard Oprea are within the sphere of philosophical thinking represented by S. Kierkegaard, V. Soloviov or Teilhard de Chardin. Though similar, his works are not inspired, nor influenced by the writings of these Christian philosophers. The special importance and the crystal-clear beauty of Leonard Oprea’s meditations are revealed by his diamond ideal of humankind’s Salvation through Faith. “Hello, God”, the third volume of Trilogy of Theophil Magus, is an unique book worldwide. It inspires and thrills the reader making him ready for a sincere and responsible meditation on the human condition, now, at the dawn of the third millennium. /Vladimir Tismaneanu – philosopher, essayist and author/

Leonard Oprea’s dominant perspective is one of cold objectivity, relying little on easy emotions, with the exception of hidden, profound feelings and questions. Themes are his life’s purpose – the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to serve as exhortation which is a healthy response in the presence of the morbid, the simplistic in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil. / Nicolae Steinhardt – philosopher, essayist and author)

 
 

Postat de: leonard oprea | 15 mai 2014

MOARTEA 2100 …


LEONARD OPREA

 

NOI DOMENII INTERZISE

***

MOARTEA 2100 – UN FULG, CE ZBOR …

partea I-a

(c) Copyright 2011, Leonard Oprea

All rights reserved.

No part of this text may be reproduced, stored in a retrieval system, or transmitted by any means, electronic, mechanical, photocopying, recording, or otherwise,

without written permission from the author.

… si astazi, ca si ieri, ca si miine – Yosef se simtea precum o piatra cenusie, funerara, una dintre sutele aflate in cimitirele eroilor necunoscti…

Yosef era nici prea scund, nici prea inalt, nici tinar, nici batrin, nici urit, nici frumos,

nici un idiot, dar nici un geniu si doar ochii cenusii, cu sclipiri de taciune aprins si chipul de aztec ratacit intr-o lume straina, in afara timpului sau launtric, atrageau atentia…

Yosef nu isi cunoastea parintii. 

Yosef stia doar ca parintii sai fusesera executati.

Pina la virsta de paisprezece ani crescuse intr-o Foster-home federala din New York. Apoi, intr-o buna zi fugise in lume. Si, se descurcase cum putuse mai bine. Supravietuind zilnic. Maestrii sau fusesera strada, gang-urile si prostituatele.

In rest, educatia prin Internet si o vointa implacabila de fi singur, independent si… un necunoscut…

Avea patruzeci de ani si nu figura in nici un dosar al lumii in care traia.

O piatra funerara – doar atit.

Privindu-si penisul inca erectat, Yosef asculta in surdina Hasta Siempre, tangoul sfisietor al saxofonistului Jan Garbarek.

Dupa ce se contempla astfel o vreme – privi  inspre prostituata filipineza intinsa pe patul din dormitor.

Femeia inca gemea usor…

Ca de abanos, trupul mic si delicat lucea stins in lumina pala din incapere.

Yosef isi turna in pahar, din sticla de Jack Daniels, o portie dubla de whiskey.

Apoi isi aprinse un trabuc cubanez. 

Sorbi incet whiskey-ul chihlimbariu.

Pe urma trase adinc, in piept, din trabuc.

Rostogoli fumul albastrui.

Se ridica din fotoliu si se apropie de fereastra inalta.

Privi New York-ul in noaptea necuprinsa.

Gigantica metropola era luminata doar de crucile aprinse in pietele unde se implineau executiile publice.

Si Yosef se simti sagetat de o durere ce-i spinteca inima.

Se rasuci incet si pasi linga de noptiera de la capatul patului.

Trase sertarul.

Lua pistolul autmoatic, un Berreta Storm, 9 milimetri, semiautomatic, cu surdina – negru ca smoala Iadului, isi spuse Yosef.

Il cintari in palma si schita un zimbet, prietenesc.

Trase piedica.

Inalta arma si tinti femeia intre sprincene.

Pufff! exclama Yosef, apoi zimbi trist.

Pufff, pufff! exclama din nou si rise fara nici o bucurie.

Filipineza deschise ochii sai migdalati.

Ii zimbi calin lui Yosef.

Pufff! sopti femeia.

Apoi isi mingie sexul.

Pufff! sopti din nou… chemindu-l pe Yosef asupra ei…

… si, Yosef o impusca –  intre sprincene.

Femeia zvicni scurt si impetri – avind o gaura singerinda intre sprincene si un zimbet

“Pufff! pe buze.

Dulceata de cirese amare – singele se intindea pe perina alba.

Yosef opri audio-recorder-ul.

Lua din dulap geanta de calatorie, cilindrica, incapatoare.

Ii trase fermoarul si o goli pe mocheta incaperii.

Calm, rapid si precis, se imbraca.

Apoi isi puse vesta anti-glont si intreg echipamentul de asalt.

Stinse lumina din incapere.

Se privi in oglinda prin vizorul cu imagine nocturna.

M-da, isi zise.

Arata exact – un Global American Cop, ofiter al fortelor speciale ale Politiei Globale,  the Global Police, sau,  pe scurt, GP.

Isi arma automatul de asalt si miscindu-se felin, iesi din dormitor, traversa living-room-ul si se lipi de perete, linga tocul usii de la intrarea in apartament, in partea unde se deschidea usa.

Scoase din buzunar celularul filipinezei, agent secret al GP.

Forma codul digital de identificare al agentului si declansa alarma GP.

In nu mai mult de trei minute, usa se deschise fara zgomot, si in apartament, se strecurara in tacere patru ofiteri din fortele speciale ale GP.  Considerindu-l pe Yosef unul dintre ei, aflat deja la loculul crimei, il intrebara scurt, prin limbajul semnelor: unde e? Yosef indica cu  degetul aratator: baia, ori bucataria.

Doi politisti pasira inspre bucatarie. Ceilalti,  spre baie.

Yosef ii urma pe primii doi.

In bucatarie, cu Berreta, ii executa – doua impuscaturi scurte, in ceafa, in spatiul ingust dintre casca de protectie si gulerul vestei anti-glont.

Apoi, ii astepta pe ceilalti doi.

Nu intirziara sa apara.

Yosef le indica dormitorul.

In momentul in care politistii se rasucira inspre directia aratata, ii executa – la fel ca pe primii doi.

Pe urma, se dezechipa rapid.

Puse uniforma si intreg echipamentul inapoi in geanta incapatoare.

La fel de rapid se imbraca din nou: jeansi oarecare, cizme oarecare, o camasa oarecare, o jacketa oarecare, o sapca oarecare.

Pastra asupra sa Berreta-Storm, munitie, un cutit de vinatoare, obisnuit, prins de centura, la soldul sting, si un cutit aruncator de lame, in buzunarul jacketei. Si, actele de identificare,  ce il prezentau ca fiind un cowboy texan in vizita in New York. Cartile de credit, plus 1,000$ cash. Cheile masinii. Si, celularul.

Lua geanta cu echipamentul GP, puse inauntru o grenada cu explozie programata, trase fermoarul gentii.

Deschise fereastra bucatariei si arunca arunca geanta in lada cu gunoi, din curtea interioara a cladirii.

Dupa acea isi puse minusile chirugicale si, sistematic, elimina toate urmele prezentei sale acolo.

Se opri.

Respira de citeva ori adinc si se concentra.

Dupa aceea, din buzunarul interior al jacketei, lua tocul de ochelari.

Il desfacu si scoase dinauntru un bisturiu.

Lama scurta fulgera usor in intunericul incaperii.

Yosef re-aprinse lumina in apartament.

Dupa care, ingenunche linga unul dintre politisti.

Ii scoase casca de protectie.

Privi chipul politistului mort. 

Murise total uimit de ce i se intimplase. Ochii de un albastru spalacit – impietriti de surpriza. Gura intredeschisa intr-un urlet mort, brusc.

Yosef – nu, nu simtea nimic.

Isi spuse doar  – Doamne, iarta-ma.

Si apoi, opera cu miscari precise.

Lua scalpul impreuna toata pielea fetei, pina sub barbie, exceptind urechile.

In citeva minute Yosef scalpa si decoji cadavrele, cu maiestrie de artist-chirurg.

Impacheta fiecare trofeu si il puse intr-o punga de plastic, sterilizata.

Aseza cu grija toata marfa intr-o cutie plata, izotermica, avind gheata inauntru.

Lua rusacul obisnuit, ca al oricarui turist, si ii deschise fundul dublu.

Ascunse cutia acolo.

Pe urma inghesui deasupra rufe murdare, sosete nespalate, iar desupra lor,  o punga de hirtie cu mincare usor alterata, sticla de whiskey si cutia cu trabuce.

Isi puse rucsacul pe spate si se pregati sa paraseasca apartamentul.

Gindi ca macar doi trei ani va putea trai comfortabil.

Fiecare trofeu putea fi licitat pe piata neagra, incepind de la 200,000 de dolari cash,

in sus. 

Isi privi ceasul de mina.

Trebuia sa ajunga la intilnirea cu agentul intermediar al licitatiilor pe piata neagra.

Se pregati sa paraseasca apartamentul.

Deschise usa de la intrare si pe prag vazu leaflet-ul.

Era de culoarea singelui proaspat si scris cu litere galbene, iradiante. 

Cerceta atent coridorul.

Apoi, culese leaflet-ul si. impaturindu-l, il puse in buzunarul jacketei.

Din nou cerceta coridorul. Pustiu. Un neon biziia anemic.

Inchise usa si, felin, pasi spre usa scarii de serviciu.

***

Inainte de a rasuci cheia de contact a Ford Mustang-ului, un model 1989, paraginit, dar credinicios,  scoase din buzunar leaflet-ul si ctiti:

*********************

TETRALOGUL APOCALIPTIC

***

Decalogul a devenit astazi, la final de Secol 21 al Mileniului III:

TETRALOGUL APOCALIPTIC.

Cele IV Porunci sunt:

OBEDIENTA NECONDITIONATA

IUBIREA MOARTA

URA INSTITUTIONALIZATA

CRIMA LEGALIZATA.

Pamintul este IADUL GLOBALIZAT.

Si,  fiinta umana traieste o fericire continuua.

Profetii Lumii Noi sunt:

Lenin, Hitler, Osama bin Laden & American-Cop.

Crucificarea&Arderea-pe-cruce este

Pedeapsa Capitala a oricarui disident.

Oricare cetatean al IADULUI GLOBALIZAT este subiectul

surpavegherii si investigatiei perpetue,

absolut obligatorie

pentru fericirea individuala si globala.

Hail! Cetatene al IADULUI GLOBALIZAT!

… valuri bat tarmul…/

scoici moarte si alge…/

…apus nesfirsit…

*********************

Yosef mai citi o data cintind usor ragusit:

“… valuri bat tarmul…/ scoici moarte si alge…/ …apus nesfirsit…”

Apoi starta motorul si demara spre intilnirea cu agentul intermediar al licitatiilor pe piata neagra.

Yosef – vinator de trofee GP.

Un profesionist cu bun renume si nu dorea nicicum sa stirbeasca respectul ce i se acorda, intirziind aiurea.

Piata neagra era totusi o lume planetara si era lumea lui.

Singura unde –  cind si cind – se mai simtea si altfel decit o piatra cenusie, funerara, una dintre sutele aflate in cimitirele eroilor necunoscti…

Altfel decit o piatra funerara – doar atit…

Accelera.

Intunericul taiat de lumina farurilor.

Strazi pustii.

Strazi populate de gunoaie.

Intunericul taiat de lumina farurilor.

Strazi cu ziduri acoperite de afise infatisind tetracefalia sfirsitului de veac 21:

Hail! Lenin, Hitler, Osama bin Laden & American-Cop!

Strazi cu ziduri impodobite de graffiti: porno, prono, porno si ura, ura, ura.

Intunericul taiat de lumina farurilor.

Undeva in departare, inaltate spre stele marunte si reci, Yosef zari limbile flacarilor inalte ale crucilor aprinse in pietele executiilor publice.

Intunericul taiat de lumina farurilor.

Si, cu voce ragusita, in ritm de tango spart, Yosef:

“… valuri bat tarmul…/ scoici moarte si alge…/ …apus nesfirsit…”

***

…ma trezesc lungit pe cimentul verde-cenusiu, mlastina inghetata, aburita de inserare…;mi-e sete; ce sete mi-e; imi ling buzele si simt gustul sarat al singelui  ce-mi picura din nas…; ma sprijin intr-un cot si imi pipai nasul, nu, nu-mi este rupt, dar ma doare ingrozitor…; unde sunt? Pentru Dumnezeu ce s-a intimplat cu mine? tot trupul imi arde si un tziuit surd e tot ce aud…; ma rasucesc pe o parte si privesc in jur: vad tulbure, ma ustura ochii…

O femeie se apleaca asupra mea.

Poarta uniforma de politist GP.

Ma priveste dispretuitor si ma injura scurt, fffuck you son’ f a bitch!

Se indreapta de spate, isi ia avint si ma loveste cu piciorul in coaste.

Sagetat de durere, inchid ochii si icnesc. Scrisnesc.

Imi musc buza de jos.

Apoi, incerc totusi sa ma ridic de pe cimentul rece, sprijinindu-ma cu o mina de peretele vopsit intr-un albastru intuneca de latrina publica, intr-o gara uitata de lume.

Doamne, unde sunt, ce se intimpla cu mine?

Mi se face rau, imi vine sa vomez, dar vreau sa stau in picioare, drept.

Drept…

Insa, inainte de apuca  sa stau macar in genunchi, alti doi politisti, tineri, rasi pe cap, cu alura de luptatori profesionisti, se reped la mine.

Unul dintre ei imi prinde gitul in clestele bratului.

Ma loveste cu genunchiul in piept, in timp ce ma stranguleaza.

Horcai.

Celalalt  imi rasuceste violent bratele la spate.

Simt pe incheieturile miinilor metalul rece si aud un clinchet.

Incerc sa ma eliberez.

Cei doi politisti ma trag in sus rasucindu-mi si mai puternic bratele, aproape dislocindu-mi umerii.

Catusele imi intra in carne.

Gem de durere.

Nu apuc sa pasesc.

Sunt tirit cu repeziciune si azvirlit pe unul dintre scaunele din plastic rosu, prinse cu suruburi metalice de o bara metalica fixata in perete.

Ceafa mi se izbeste de spatarul scaunului.

Iarasi gem.

Si geamatul ma sfisie launtric.

Scrisnesc mai sa-mi rup dintii.

Lacrimez si o furie cumplita ma inunda.

Dar respir adinc o data.

De doua ori.

De trei ori. 

Setea ma arde.

Ce sete mi-e.

Imi ling din nou singele ce-mi picura din nas amstecindu-se cu singele buzei muscata mai inainte.

Ma asez mai bine pe scaun.

Oftez prelung.

Toate gindurile imi sunt tzandari.

Mii de tzandari.

Doamne, ce se intimpla, ce e cu politistii astia, ce crima am comis oare?!!…

Ma privesc.

Am pe mine doar un tricou galben si jeans-ii: un crac rupt in dreptul genunchiului, celalalt cu manseta zdrentuita.

Sunt descult.

La git port vechiul meu lantzic de argint de care sunt prinse, tot din argint, o cruce simpla, marunta si, cit un banut, medalionul infatisindu-l pe Sfintul Anton de Padova cu Iisus Prunc, adapostindu-se in bratele sale.

As vrea sa-mi sarut crucea.

As vrea sa-mi sarut medaloniul.

Doamne, ocroteaste-ma. Sfinte Anton de Padova, ajuta-ma.

Oftez.

Gem.

Oftez.

Trupul ma arde tot.

Stetea ma arde.

Gustul singelui.

Gindurile tzandari, aschii, cioburi.

Imi ard creierii.

Incep sa ma prabusesc – launtric.

Ma zbat sa zbor, sa ma inalt – launtric.

Strivit de groaza imi soptesc: Doamne, ce crima am comis oare?!

O sudoarea rece, infiorator de rece imi acopera timplele, imi curge pe ceafa, se prelinge pe sira spinarii.

Stomacul mi s-a adunat in git, tziuitul din urechi e sirena nebuna si panica imi suge toata vlaga, ma poseda intr-un coitus demential.

Vreau sa urlu.

Si urlu.

Urlu mut in pustietatea fiintei mele: Doamne, ce crima am comis oare, asa dintr-o data, la cei cinzeci si sapte de ani ai mei?! Doamne, sunt un om cuminte, Doamneee, ajutorrr!

Si, ii simt pe toti cei trei politisiti cum imi adulmeca singele, cum trupurile li se incordeaza, cum inima le plescaie de pofta, cum isi pregatesc saltul de coioti  turbati…

Si, dintr-o data, o pace de om hotarit sa moara pentru dreptatea sa, o pace-de-veci se aseaza peste mine si in mine, ma cristaslizeaza si ma imbraca in nevazuta armura.

Si, tusesc usor, o data, de doua ori, apoi intreb cu voce domoala, intreb politicos: officers, cu tot respectul, va rog – de ce sunt arestat si tratat astfel, va rog sa-mi raspundeti? Am dreptul sa stiu sub ce acuzatii m-ati arestat si de ce ma tratati in acest mod, necivilizat, nepermis de violent? Cu tot respectul, va rog sa-mi raspundeti?

Se asterne o tacere de sticla fisurata incet, tentacular, in stinga, in dreapta, in sus si in jos – parca tot spatiul si tot timpul in acel moment s-au contopit intr-o nefireasca intrebare, intrebarea mea.

Lumina neoanelor pilpiie incaperea – se infasoara si se desfasoara mortuar peste computerele mohorite, peste panoul  acoperit de fotografiile si afisele cu chipuri de criminali in urmarire, peste cele trei birouri pline de dosare si scaunele rotitoare, negre si ponosite; peste celularele si statiile radio portabile, camerele de luat vederi, usile metalice cu geamuri din sticla aramata, uniformele portocalii, tenisii albastri si paturile cenusii rinduite pe rafturi; peste cele doua televizoare mute si derulind nu se stie ce programe de stiri despre criminali si dezastre si politica si vreme si retete culinare si fitness si cum sa devii milionar si fotbal american si baseball si basketball; dar mai ales video-clipurile infatisindu-i pe profetii lumii noastre: Lenin, Hitler, Osama bin Laden si American-Cop si citate din cartile lor, din speach-rile lor.

Lumina neoanelor pilpiie incaperea  si  peste aparatul de fotografiat fixat pe un trepied, atintind cu lentila sa oarba cafetiera mizerabila; peste canistra albastra, transparenta, cu apa poatabila si cu un minuscul robinet alb, erectat inspre paharele de hirtie; peste cutia cu trei gogosi rincede, una mincata pe jumatate, alta cu o musca incremenita pe zaharul topit; dar si peste bastoanele de politist lucind intunecat, catusele si lanturile cromate rinduite frumos in rastel, tusirele elctronice de luat amprente…

Ma scutur infrigurat.

Ma arde trupul, ma arde … sufletul.

Si mi-e groaznic de frig. Imi simt degetele de la picioare si miini inghetate.

Pluteste un miros de morga…

Ma cutremur si chinuindu-ma sa-mi strunesc tremurul vocii, intreb inca o data, de data asta rostind rar si clar si usor raspicat fiecare cuvint:

officers, cu tot respectul, va rog – de ce sunt arestat si tratat astfel, va rog sa-mi raspundeti? Am dreptul sa stiu sub ce acuzatii m-ati arestat si de ce ma tratati in acest mod, necivilizat, nepermis violent? Cu tot respectul, va rog sa-mi raspundeti?

O maciuca invizibila i-a lovit pe toti trei brusc, in acelasi timp si direct in moalele capului. Evident, nu le vine sa creada ca m-am adresat lor in acest mod, nu o data, de doua ori.

Vreme de citeva clipe chiar si eu ma indoiesc ca le-am vorbit in engleza.

Si totusi enlgeza a fost. Engleza corecta.

Nascuti din si in uniformele la fel de intunecate si la fel de albastre precum masivii pereti de cazemata ai incaperii, inarmati cu pistoale automate, cu bastoane, cu spray-uri orbitoare, cartusiere, cu lanterne si catuse sclipitoare – toate prinse de centura neagra, lata si lustruita curea de ascutit briciul, cei trei politisti se reculeg rapid si acum sunt in mod clar tare infuriati de intrebarea mea, de curajul meu de a o repeta.

Ma tintuiesc cu priviri de rottweileri bine hraniti si antrenati sa anihileze orice amenintare, orice opozitie, orice suspect, orice infractor, orice criminal, pe scurt – orice si pe oricine aflat in afara legii si justitiei pe care ei o cunosc cel mai bine, o iubesc si o apara cu imaparabil devotement si infailibil profesionism.

Pe pieptul fiecaruia, steaua de politisit luceste sumbru si are cinci colturi: este  pentagrama cu doua coarne sus – de milenii, simbol satanic si mi se infioara tot trupul.

Insa, in ciuda haitei de spaime spumeginde ce-mi da tircoale, in cercuri tot mai strinse, tot mai strinse, pacea-de-veci inca ma ocroteste.

Scunda, grasa, machiata strident si cu parul tuns scurt, vopsit stacojiu, femeia-polititst si cei doi luptatori profesionisti se apropie de mine incet.

Isi pun miinile in solduri si, brusc, incep sa rida strident, in hohote.

Incerc din nou sa ma ridic in picioare.

Vreau sa stau drept, Cit se poate de drept.

Zimbesc. Cu bunatate.


leonard oprea

THE TRAGIC DICHOTOMY – the World Today

TRAGICA DIHOTOMIE – Lumea Astazi

Motto:

“… I live, alas! I don’t know why; I’m dying, alas! I don’t know why…”

(Theophil Magus)

***

The Democracy – implacably gives birth to the Dictatorship (Nazi, Communist, Islamic, Populist etc.).

The Dictatorship (any kind) – implacably gives birth to the Democracy (any kind, still especially the American Democracy, today).

The Tragic Dichotomy of the Third Millennium – the paradigm, America, today.

God smiles impassibly.

***

“… June, oh, what a heat…/

… the sweat … the sweat of my blood…/

… so, so dried a worm…”

***

Motto:

“ … traiesc si nu stiu de ce traiesc; mor si habar nu am de ce mor…”

(Theophil Magus)

***

Democratia – implacabil naste Dictatura (nazista, comunista, islamica, populista etc.).

Dictatura (oricare) – implacabil naste Democratie (de orice fel, dar mai ales americana).

Tragica Dihotomie de Mileniu III – emblematic exemplu, America, astazi.

Dumnezeu zimbeste impasibil.

***

“… iunie, arsita…/

sudoarea din singe…/

… un vierme uscat…”

***

(from “Theophil Magus – Living in America” // Copyright © 2011 by Leonard Oprea. All rights reserved. Leonard Oprea created the Breathing, an original type of essay in Romanian and world literature.The Breathing is a short, simple yet profound meditation on human condition, a meditation ended by a haiku. But – this haiku does not finish the meditation. In fact, it re-opens this reflection to new questions and responses on human destiny.)

Postat de: leonard oprea | 12 mai 2014

PALI GAP – MOARTEA (partea I-a)


 LEONARD OPREA

 

NOI DOMENII INTERZISE

***

MOARTEA 2100 – UN FULG, CE ZBOR …

 

===========================

(c) Copyright 2011, Leonard Oprea

All rights reserved.

No part of this text may be reproduced, stored in a retrieval system, or transmitted by any means, electronic, mechanical, photocopying, recording, or otherwise,

without written permission from the author.

==========================

 

 

… si astazi, ca si ieri, ca si miine – Yosef se simtea precum o piatra cenusie, funerara, una dintre sutele aflate in cimitirele eroilor necunoscti…

Yosef era nici prea scund, nici prea inalt, nici tinar, nici batrin, nici urit, nici frumos,

nici un idiot, dar nici un geniu si doar ochii cenusii, cu sclipiri de taciune aprins si chipul de aztec ratacit intr-o lume straina, in afara timpului sau launtric, atrageau atentia…

Yosef nu isi cunoastea parintii.

Yosef stia doar ca parintii sai fusesera executati.

Pina la virsta de paisprezece ani crescuse intr-o Foster-home federala din New York. Apoi, intr-o buna zi fugise in lume. Si, se descurcase cum putuse mai bine. Supravietuind zilnic. Maestrii sau fusesera strada, gang-urile si prostituatele.

In rest, educatia prin Internet si o vointa implacabila de fi singur, independent si… un necunoscut…

Avea patruzeci de ani si nu figura in nici un dosar al lumii in care traia.

O piatra funerara – doar atit.

Privindu-si penisul inca erectat, Yosef asculta in surdina Hasta Siempre, tangoul sfisietor al saxofonistului Jan Garbarek.

Dupa ce se contempla astfel o vreme – privi inspre prostituata filipineza intinsa pe patul din dormitor.

Femeia inca gemea usor…

Ca de abanos, trupul mic si delicat lucea stins in lumina pala din incapere.

Yosef isi turna in pahar, din sticla de Jack Daniels, o portie dubla de whiskey.

Apoi isi aprinse un trabuc cubanez.

Sorbi incet whiskey-ul chihlimbariu.

Pe urma trase adinc, in piept, din trabuc.

Rostogoli fumul albastrui.

Se ridica din fotoliu si se apropie de fereastra inalta.

Privi New York-ul in noaptea necuprinsa.

Gigantica metropola era luminata doar de crucile aprinse in pietele unde se implineau executiile publice.

Si Yosef se simti sagetat de o durere ce-i spinteca inima.

Se rasuci incet si pasi linga de noptiera de la capatul patului.

Trase sertarul.

Lua pistolul autmoatic, un Berreta Storm, 9 milimetri, semiautomatic, cu surdina – negru ca smoala Iadului, isi spuse Yosef.

Il cintari in palma si schita un zimbet, prietenesc.

Trase piedica.

Inalta arma si tinti femeia intre sprincene.

Pufff! exclama Yosef, apoi zimbi trist.

Pufff, pufff! exclama din nou si rise fara nici o bucurie.

Filipineza deschise ochii sai migdalati.

Ii zimbi calin lui Yosef.

Pufff! sopti femeia.

Apoi isi mingie sexul.

Pufff! sopti din nou… chemindu-l pe Yosef asupra ei…

… si, Yosef o impusca – intre sprincene.

Femeia zvicni scurt si impetri – avind o gaura singerinda intre sprincene si un zimbet

“Pufff! pe buze.

Dulceata de cirese amare – singele se intindea pe perina alba.

Yosef opri audio-recorder-ul.

Lua din dulap geanta de calatorie, cilindrica, incapatoare.

Ii trase fermoarul si o goli pe mocheta incaperii.

Calm, rapid si precis, se imbraca.

Apoi isi puse vesta anti-glont si intreg echipamentul de asalt.

Stinse lumina din incapere.

Se privi in oglinda prin vizorul cu imagine nocturna.

M-da, isi zise.

Arata exact – un Global American Cop, ofiter al fortelor speciale ale Politiei Globale, the Global Police, sau, pe scurt, GP.

Isi arma automatul de asalt si miscindu-se felin, iesi din dormitor, traversa living-room-ul si se lipi de perete, linga tocul usii de la intrarea in apartament, in partea unde se deschidea usa.

Scoase din buzunar celularul filipinezei, agent secret al GP.

Forma codul digital de identificare al agentului si declansa alarma GP.

In nu mai mult de trei minute, usa se deschise fara zgomot, si in apartament, se strecurara in tacere patru ofiteri din fortele speciale ale GP. Considerindu-l pe Yosef unul dintre ei, aflat deja la loculul crimei, il intrebara scurt, prin limbajul semnelor: unde e? Yosef indica cu degetul aratator: baia, ori bucataria.

Doi politisti pasira inspre bucatarie. Ceilalti, spre baie.

Yosef ii urma pe primii doi.

In bucatarie, cu Berreta, ii executa – doua impuscaturi scurte, in ceafa, in spatiul ingust dintre casca de protectie si gulerul vestei anti-glont.

Apoi, ii astepta pe ceilalti doi.

Nu intirziara sa apara.

Yosef le indica dormitorul.

In momentul in care politistii se rasucira inspre directia aratata, ii executa – la fel ca pe primii doi.

Pe urma, se dezechipa rapid.

Puse uniforma si intreg echipamentul inapoi in geanta incapatoare.

La fel de rapid se imbraca din nou: jeansi oarecare, cizme oarecare, o camasa oarecare, o jacketa oarecare, o sapca oarecare.

Pastra asupra sa Berreta-Storm, munitie, un cutit de vinatoare, obisnuit, prins de centura, la soldul sting, si un cutit aruncator de lame, in buzunarul jacketei. Si, actele de identificare, ce il prezentau ca fiind un cowboy texan in vizita in New York. Cartile de credit, plus 1,000$ cash. Cheile masinii. Si, celularul.

Lua geanta cu echipamentul GP, puse inauntru o grenada cu explozie programata, trase fermoarul gentii.

Deschise fereastra bucatariei si arunca arunca geanta in lada cu gunoi, din curtea interioara a cladirii.

Dupa acea isi puse minusile chirugicale si, sistematic, elimina toate urmele prezentei sale acolo.

Se opri.

Respira de citeva ori adinc si se concentra.

Dupa aceea, din buzunarul interior al jacketei, lua tocul de ochelari.

Il desfacu si scoase dinauntru un bisturiu.

Lama scurta fulgera usor in intunericul incaperii.

Yosef re-aprinse lumina in apartament.

Dupa care, ingenunche linga unul dintre politisti.

Ii scoase casca de protectie.

Privi chipul politistului mort.

Murise total uimit de ce i se intimplase. Ochii de un albastru spalacit – impietriti de surpriza. Gura intredeschisa intr-un urlet mort, brusc.

Yosef – nu, nu simtea nimic.

Isi spuse doar – Doamne, iarta-ma.

Si apoi, opera cu miscari precise.

Lua scalpul impreuna toata pielea fetei, pina sub barbie, exceptind urechile.

In citeva minute Yosef scalpa si decoji cadavrele, cu maiestrie de artist-chirurg.

Impacheta fiecare trofeu si il puse intr-o punga de plastic, sterilizata.

Aseza cu grija toata marfa intr-o cutie plata, izotermica, avind gheata inauntru.

Lua rusacul obisnuit, ca al oricarui turist, si ii deschise fundul dublu.

Ascunse cutia acolo.

Pe urma inghesui deasupra rufe murdare, sosete nespalate, iar desupra lor, o punga de hirtie cu mincare usor alterata, sticla de whiskey si cutia cu trabuce.

Isi puse rucsacul pe spate si se pregati sa paraseasca apartamentul.

Gindi ca macar doi trei ani va putea trai comfortabil.

Fiecare trofeu putea fi licitat pe piata neagra, incepind de la 200,000 de dolari cash,

in sus.

Isi privi ceasul de mina.

Trebuia sa ajunga la intilnirea cu agentul intermediar al licitatiilor pe piata neagra.

Se pregati sa paraseasca apartamentul.

Deschise usa de la intrare si pe prag vazu leaflet-ul.

Era de culoarea singelui proaspat si scris cu litere galbene, iradiante.

Cerceta atent coridorul.

Apoi, culese leaflet-ul si. impaturindu-l, il puse in buzunarul jacketei.

Din nou cerceta coridorul. Pustiu. Un neon biziia anemic.

Inchise usa si, felin, pasi spre usa scarii de serviciu.

***

Inainte de a rasuci cheia de contact a Ford Mustang-ului, un model 1989, paraginit, dar credinicios, scoase din buzunar leaflet-ul si ctiti:

*********************

TETRALOGUL APOCALIPTIC

***

Decalogul a devenit astazi, la final de Secol 21 al Mileniului III:

TETRALOGUL APOCALIPTIC.

Cele IV Porunci sunt:

OBEDIENTA NECONDITIONATA

IUBIREA MOARTA

URA INSTITUTIONALIZATA

CRIMA LEGALIZATA.

Pamintul este IADUL GLOBALIZAT.

Si, fiinta umana traieste o fericire continuua.

Profetii Lumii Noi sunt:

Lenin, Hitler, Osama bin Laden & American-Cop.

Crucificarea&Arderea-pe-cruce este

Pedeapsa Capitala a oricarui disident.

Oricare cetatean al IADULUI GLOBALIZAT este subiectul

surpavegherii si investigatiei perpetue,

absolut obligatorie

pentru fericirea individuala si globala.

Hail! Cetatene al IADULUI GLOBALIZAT!

… valuri bat tarmul…/

scoici moarte si alge…/

…apus nesfirsit…

*********************

Yosef mai citi o data cintind usor ragusit:

“… valuri bat tarmul…/ scoici moarte si alge…/ …apus nesfirsit…”

Apoi starta motorul si demara spre intilnirea cu agentul intermediar al licitatiilor pe piata neagra.

Yosef – vinator de trofee GP.

Un profesionist cu bun renume si nu dorea nicicum sa stirbeasca respectul ce i se acorda, intirziind aiurea.

Piata neagra era totusi o lume planetara si era lumea lui.

Singura unde – cind si cind – se mai simtea si altfel decit o piatra cenusie, funerara, una dintre sutele aflate in cimitirele eroilor necunoscti…

Altfel decit o piatra funerara – doar atit…

Intunericul taiat de lumina farurilor.

Strazi pustii.

Strazi populate de gunoaie.

Intunericul taiat de lumina farurilor.

Strazi cu ziduri acoperite de afise infatisind tetracefalia sfirsitului de veac 21:

Hail! Lenin, Hitler, Osama bin Laden & American-Cop!

Strazi cu ziduri impodobite de graffiti: porno, prono, porno si ura, ura, ura.

Intunericul taiat de lumina farurilor.

Undeva in departare, inaltate spre stele marunte si reci, Yosef zari limbile flacarilor inalte ale crucilor aprinse in pietele executiilor publice.

Intunericul taiat de lumina farurilor.

Si, cu voce ragusita, in ritm de tango spart, Yosef:

“… valuri bat tarmul…/ scoici moarte si alge…/ …apus nesfirsit…”

***

…ma trezesc lungit pe cimentul verde-cenusiu, mlastina inghetata, aburita de inserare…;mi-e sete; ce sete mi-e; imi ling buzele si simt gustul sarat al singelui ce-mi picura din nas…; ma sprijin intr-un cot si imi pipai nasul, nu, nu-mi este rupt, dar ma doare ingrozitor…; unde sunt? Pentru Dumnezeu ce s-a intimplat cu mine? tot trupul imi arde si un tziuit surd e tot ce aud…; ma rasucesc pe o parte si privesc in jur: vad tulbure, ma ustura ochii…

O femeie se apleaca asupra mea.

Poarta uniforma de politist GP.

Ma priveste dispretuitor si ma injura scurt, fffuck you son’ f a bitch!

Se indreapta de spate, isi ia avint si ma loveste cu piciorul in coaste.

Sagetat de durere, inchid ochii si icnesc. Scrisnesc.

Imi musc buza de jos.

Apoi, incerc totusi sa ma ridic de pe cimentul rece, sprijinindu-ma cu o mina de peretele vopsit intr-un albastru intuneca de latrina publica, intr-o gara uitata de lume.

Doamne, unde sunt, ce se intimpla cu mine?

Mi se face rau, imi vine sa vomez, dar vreau sa stau in picioare, drept.

Drept…

Insa, inainte de apuca sa stau macar in genunchi, alti doi politisti, tineri, rasi pe cap, cu alura de luptatori profesionisti, se reped la mine.

Unul dintre ei imi prinde gitul in clestele bratului.

Ma loveste cu genunchiul in piept, in timp ce ma stranguleaza.

Celalalt imi rasuceste violent bratele la spate.

Simt pe incheieturile miinilor metalul rece si aud un clinchet.

Incerc sa ma eliberez.

Cei doi politisti ma trag in sus rasucindu-mi si mai puternic bratele, aproape dislocindu-mi umerii.

Catusele imi intra in carne.

Gem de durere.

Nu apuc sa pasesc.

Sunt tirit cu repeziciune si azvirlit pe unul dintre scaunele din plastic rosu, prinse cu suruburi metalice de o bara metalica fixata in perete.

Ceafa mi se izbeste de spatarul scaunului.

Iarasi gem.

Si geamatul ma sfisie launtric.

Scrisnesc mai sa-mi rup dintii.

Lacrimez si o furie cumplita ma inunda.

Dar respir adinc o data.

De doua ori.

De trei ori.

Setea ma arde.

Ce sete mi-e.

Imi ling din nou singele ce-mi picura din nas amstecindu-se cu singele buzei muscata mai inainte.

Ma asez mai bine pe scaun.

Oftez prelung.

Toate gindurile imi sunt tzandari.

Mii de tzandari.

Doamne, ce se intimpla, ce e cu politistii astia, ce crima am comis oare?!!…

Ma privesc.

Am pe mine doar un tricou galben si jeans-ii: un crac rupt in dreptul genunchiului, celalalt cu manseta zdrentuita.

Sunt descult.

La git port vechiul meu lantzic de argint de care sunt prinse, tot din argint, o cruce simpla, marunta si, cit un banut, medalionul infatisindu-l pe Sfintul Anton de Padova cu Iisus Prunc, adapostindu-se in bratele sale.

As vrea sa-mi sarut crucea.

As vrea sa-mi sarut medaloniul.

Doamne, ocroteaste-ma. Sfinte Anton de Padova, ajuta-ma.

Trupul ma arde tot.

Stetea ma arde.

Gustul singelui.

Gindurile tzandari, aschii, cioburi.

Imi ard creierii.

Incep sa ma prabusesc – launtric.

Ma zbat sa zbor, sa ma inalt – launtric.

Strivit de groaza imi soptesc: Doamne, ce crima am comis oare?!

O sudoarea rece, infiorator de rece imi acopera timplele, imi curge pe ceafa, se prelinge pe sira spinarii.

Stomacul mi s-a adunat in git, tziuitul din urechi e sirena nebuna si panica imi suge toata vlaga, ma poseda intr-un coitus demential.

Vreau sa urlu.

Si urlu.

Urlu mut in pustietatea fiintei mele: Doamne, ce crima am comis oare, asa dintr-o data, la cei cinzeci si sapte de ani ai mei?! Doamne, sunt un om cuminte, Doamneee, ajutorrr!

Si, ii simt pe toti cei trei politisiti cum imi adulmeca singele, cum trupurile li se incordeaza, cum inima le plescaie de pofta, cum isi pregatesc saltul de coioti turbati…

Si, dintr-o data, o pace de om hotarit sa moara pentru dreptatea sa, o pace-de-veci se aseaza peste mine si in mine, ma cristaslizeaza si ma imbraca in nevazuta armura.

Si, tusesc usor, o data, de doua ori, apoi intreb cu voce domoala, intreb politicos: officers, cu tot respectul, va rog – de ce sunt arestat si tratat astfel, va rog sa-mi raspundeti? Am dreptul sa stiu sub ce acuzatii m-ati arestat si de ce ma tratati in acest mod, necivilizat, nepermis de violent? Cu tot respectul, va rog sa-mi raspundeti?

Se asterne o tacere de sticla fisurata incet, tentacular, in stinga, in dreapta, in sus si in jos – parca tot spatiul si tot timpul in acel moment s-au contopit intr-o nefireasca intrebare, intrebarea mea.

Lumina neoanelor pilpiie incaperea – se infasoara si se desfasoara mortuar peste computerele mohorite, peste panoul acoperit de fotografiile si afisele cu chipuri de criminali in urmarire, peste cele trei birouri pline de dosare si scaunele rotitoare, negre si ponosite; peste celularele si statiile radio portabile, camerele de luat vederi, usile metalice cu geamuri din sticla aramata, uniformele portocalii, tenisii albastri si paturile cenusii rinduite pe rafturi; peste cele doua televizoare mute si derulind nu se stie ce programe de stiri despre criminali si dezastre si politica si vreme si retete culinare si fitness si cum sa devii milionar si fotbal american si baseball si basketball; dar mai ales video-clipurile infatisindu-i pe profetii lumii noastre: Lenin, Hitler, Osama bin Laden si American-Cop si citate din cartile lor, din speach-rile lor.

Lumina neoanelor pilpiie incaperea si peste aparatul de fotografiat fixat pe un trepied, atintind cu lentila sa oarba cafetiera mizerabila; peste canistra albastra, transparenta, cu apa poatabila si cu un minuscul robinet alb, erectat inspre paharele de hirtie; peste cutia cu trei gogosi rincede, una mincata pe jumatate, alta cu o musca incremenita pe zaharul topit; dar si peste bastoanele de politist lucind intunecat, catusele si lanturile cromate rinduite frumos in rastel, tusirele elctronice de luat amprente…

Ma scutur infrigurat.

Ma arde trupul, ma arde … sufletul.

Si mi-e groaznic de frig. Imi simt degetele de la picioare si miini inghetate.

Pluteste un miros de morga…

Ma cutremur si chinuindu-ma sa-mi strunesc tremurul vocii, intreb inca o data, de data asta rostind rar si clar si usor raspicat fiecare cuvint:

officers, cu tot respectul, va rog – de ce sunt arestat si tratat astfel, va rog sa-mi raspundeti? Am dreptul sa stiu sub ce acuzatii m-ati arestat si de ce ma tratati in acest mod, necivilizat, nepermis violent? Cu tot respectul, va rog sa-mi raspundeti?

O maciuca invizibila i-a lovit pe toti trei brusc, in acelasi timp si direct in moalele capului. Evident, nu le vine sa creada ca m-am adresat lor in acest mod, nu o data, de doua ori.

Vreme de citeva clipe chiar si eu ma indoiesc ca le-am vorbit in engleza.

Si totusi enlgeza a fost. Engleza corecta.

Nascuti din si in uniformele la fel de intunecate si la fel de albastre precum masivii pereti de cazemata ai incaperii, inarmati cu pistoale automate, cu bastoane, cu spray-uri orbitoare, cartusiere, cu lanterne si catuse sclipitoare – toate prinse de centura neagra, lata si lustruita curea de ascutit briciul, cei trei politisti se reculeg rapid si acum sunt in mod clar tare infuriati de intrebarea mea, de curajul meu de a o repeta.

Ma tintuiesc cu priviri de rottweileri bine hraniti si antrenati sa anihileze orice amenintare, orice opozitie, orice suspect, orice infractor, orice criminal, pe scurt – orice si pe oricine aflat in afara legii si justitiei pe care ei o cunosc cel mai bine, o iubesc si o apara cu imaparabil devotement si infailibil profesionism.

Pe pieptul fiecaruia, steaua de politisit luceste sumbru si are cinci colturi: este pentagrama cu doua coarne sus – de milenii, simbol satanic si mi se infioara tot trupul.

Insa, in ciuda haitei de spaime spumeginde ce-mi da tircoale, in cercuri tot mai strinse, tot mai strinse, pacea-de-veci inca ma ocroteste.

Scunda, grasa, machiata strident si cu parul tuns scurt, vopsit stacojiu, femeia-polititst si cei doi luptatori profesionisti se apropie de mine incet.

Isi pun miinile in solduri si, brusc, incep sa rida strident, in hohote.

Incerc din nou sa ma ridic in picioare.

Vreau sa stau drept, Cit se poate de drept.

Zimbesc. Cu bunatate.

 

Postat de: leonard oprea | 26 aprilie 2014

DEFININD SPERANTA / TO DEFINE THE HOPE


leonard oprea

DEFININD SPERANTA / TO DEFINE THE HOPE

***

Motto:

“… nu stiu cit de blestemati suntem… sa stim cine suntem – stiu ca Iisus Christos este si ceea ce numim metafizic: speranta.” (Theophil Magus)

CRUCEA DISPERARII…

… cum te uiti la Cruce, de la stinga la dreapta, contrar acelor ceasornicului, poti vedea:

     in oglinda – tu nu existi

     in launtricul tau – tu nu existi

     in lumea intreaga – tu nu existi

     in Dumnezeu Insusi tu nu existi si totusi – in Domnul tu existi

De ce trebuie sa fiu importiva mea insumi?

Iisus Christos cheama:

“Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară.” (Matei 11/28-30)

“… cer plumbuit, oh!../

pasari – suflet iarna…/

speranta de plumb…”

***

Motto:

“… I do not know how much we are cursed… to know who we are – I know that Jesus Christ is, also, what we call metaphysically: hope.” (Theophil Magus)

THE CROSS OF DESPAIR …

… as you look to the Cross, starting from the left to the right, counter clockwise, you can see:

     in the mirror – you do not exist

     in the inner thyself – you do not exist

     in the worldwide – you do not exist

     in God Himself you do not exist and still – you do exist in the Lord

Why do I need to be against myself?

Jesus Christ’s call:

“Come to me, all who labor and are heavy laden, and I will give you rest. Take my yoke upon you, and learn from me, for I am gentle and lowly in heart, and you will find rest for your souls. For my yoke is easy and my burden is light.” ( Matthew 11/28-30)

“ … this lead-sky , alas!…/

birds – soul lost in the winter…/

the hope of lead, lead…”

***

Hello God

( Trilogy of Theophil Magus- The Life / Volume III )

(Xlibris Corporation/Random House Ventures/ USA 2013 / Library of Congress Control Number: 2013917769/ ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3/ Softcover 978-1-4931-0718-6/ Ebook 978-1-4931-0720-9 – Kindle amamzon.com ; Nook barnesandnoble.com ) ( essay-novel, 400 pages, illustrated, foreword by Jeff Howe; back-cover quotes by Vladimir Tismăneanu, Nicolae Steinhardt)

 

(The works of Leonard Oprea are within the sphere of philosophical thinking represented by S. Kierkegaard, V. Soloviov or Teilhard de Chardin. Though similar, his works are not inspired, nor influenced by the writings of these Christian philosophers. The special importance and the crystal-clear beauty of Leonard Oprea’s meditations are revealed by his diamond ideal of humankind’s Salvation through Faith. “Hello, God”, the third volume of Trilogy of Theophil Magus, is an unique book worldwide. It inspires and thrills the reader making him ready for a sincere and responsible meditation on the human condition, now, at the dawn of the third millennium. /Vladimir Tismaneanu – philosopher, essayist and author/

Leonard Oprea’s dominant perspective is one of cold objectivity, relying little on easy emotions, with the exception of hidden, profound feelings and questions. Themes are his life’s purpose – the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to serve as exhortation which is a healthy response in the presence of the morbid, the simplistic in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil. / Nicolae Steinhardt – philosopher, essayist and author)

 

Postat de: leonard oprea | 24 martie 2014

no doubt: GOD CAN NOT BE THE LOGIC


Hawks-pair-2[1]

leonard oprea

no doubt: GOD CAN NOT BE THE LOGIC

fara indoiala: DUMNEZEU NU POATE FI LOGICA

( dedicated to my beloved ONLY one )

Motto:

“… what is the Genesis?… yes – it is the supreme masterpiece of God… so, being an artistic act… how could be this – the Logic?!…”

“… ce este Geneza?… da – este suprema capodopera a lui Dumnezeu… deci, fiind un act artistic… cum poate fi acest act – Logica?!…”

( Theophil Magus )

***

GOD CAN NOT BE THE LOGIC

God is not God – God is God.

God is dead – God is alive.

God is not the time – God is the time.

God is not Man – God is the Man ( Jesus Christ ).

The Logic is the Man’s impotence to be God.

The Logic is the Man’s eternal aspiration to become God.

The Logic is eminently individual and egocentric.

The Logic can not be God.

… dark blue January …/

crows sing the isolation-blues…/

ghosts on the grey streets…”

***

DUMNEZEU NU POATE FI LOGICA

Dumnezeu nu este Dumnezeu – Dumnezeu este Dumnezeu.

Dumnezeu este mort – Dumnezeu este viu.

Dumnezeu nu este timpul – Dumnezeu este timpul.

Dumnezeu nu este Om – Dumnezeu este Omul ( Iisus Christos ).

Logica este impotenta Omului de a fi Dumnezeu.

Logica este aspiratia eterna a Omului de a fi Dumnezeu.

Logica este eminamente individuala si egocentrista.

Logica nu poate fi Dumnezeu.

… vinetiu Ianuar…/

ciori cinta isolation-blues…/

strigoi – strazi gri…”

***

(from “Theophil Magus – Living in America” // Copyright © 2014 by Leonard Oprea. All rights reserved. Leonard Oprea created the Breathing, an original type of essay in Romanian and worldliterature.The Breathing is a short, simple yet profound meditation on human condition, a meditation ended by a haiku. But – this haiku does not finish the meditation. In fact, it re-opens this reflection to new questions and responses on human destiny. There are 100 Breathings in Leonard Oprea’s work “Theophil Magus – Confessions 2004 – 2006″, ed. “Universal Dalsi”, 2007, Romania)

 


bosch13[1]

leonard oprea: I confess – I have no dignity / marturisesc – nu sunt demn

***

Motto:

“… if God exists, his miracle exists for everyone of us? Certainly, because God is Jesus Christ.” 

 “ … daca Dumnezeu exista, miracolul sau exista pentru fiecare dintre noi? Fireste, caci

Dumnezeu este Iisus Christos. “

 (Theophil Magus)

***

THE DIGNITY OF MAN

When Jesus died on the Cross…

Yes, there are three ways to define the dignity of Man:

–                    the people who asked Jesus to prove He is God in order  to save Himself through a godly miracle;

–                    the Roman soldier who stabbed Jesus with the spear;

–                    near by Jesus that crucified outlaw asking for the forgiveness of the Lord.

So, I think there are no more comments about the human dignity – if you consider seriously all from the above.

Therefore, to me  – if you want or not – Jesus Christ is the dignity of man.

I, myself, I confess – I have no dignity.

“ … no , any cloud on this…/

so blue sky of December…/

 only a sad crow…”

***

DEMNITATEA OMULUI

Cind Iisus Christos a murit pe Cruce…

Da, sunt trei cai de a defini demnitatea Omului:

–                    multimea care i-a cerut lui Iisus sa dovedeasca a fi Dumnezeu, salvindu-se

printr-un miracol dumnezeiesc;

–                    soldatul roman care a strapuns cu lancea pieptul lui Iisus;

–                    tilharul crucificat alaturi de Iisus – cerind iertarea Domnului.

Astfel, cred ca nu mai sunt alte comentarii privind demnitatea umana – daca tu consideri in mod serios cele mai sus prezentate.

In concluzie, pentru mine – fie ca vrei, fie ca nu vrei – Iisus Christos este demnitatea Omului.

Eu unul, marturisesc – nu sunt demn.

“… nici un nor pe/

cerul lui decembrie…/

doar trista cioara…”

***

 (from “Theophil Magus – Living in America” // Copyright © 2010 by Leonard Oprea. All rights reserved. Leonard Oprea created the Breathing, an original type of essay in Romanian and world literature.The Breathing is a short, simple yet profound meditation on human condition, a meditation ended by a haiku. But – this haiku does not finish the meditation. In fact, it re-opens this reflection to new questions and responses on human destiny. There are 100 Breathings in Leonard Oprea’s work “Theophil Magus – Confessions 2004 – 2006″, ed. “Universal Dalsi”, 2007, Romania)

Postat de: leonard oprea | 25 februarie 2014

LEONARD OPREA—CORAZON ESPINADO


special for Anna Maria her father as a young man

LEONARD OPREA—CORAZON ESPINADO

Motto:

“What is this?!”

Man, what is wrong with you?! This is your heart!”  ( Theophil Magus )

 Somewhere in the North-East of the USA, on the Atlantic shore there is a little vacation village: “Ocean Point”. During the winter, or in the beginning of springtime, or in the ending of the fall “Ocean Point” is a lone place. Yet, even during these seasons “Ocean Point” is fulfilled by a strange, out of this world beauty.

But, in the full spring, in the summertime and in September, “Ocean Point” is the sublime synthesis of the whole world fairy-tales.

If you exclaim: “Oh, my God, it’s a dream! . . . ” you say nothing by comparison with what you see, what you feel. . . And, everything, the vast green-blue ocean and its foamy waves, the huge yellow rocks, the faraway yachts and the lighthouse, the dwarf islands, the old pines and the gold-blood flowers, the white houses under a never-ending blue sky . . . oh, Lord, everything and all together. . . breathless you. . .

“Ocean Point” has just one narrow street winding along the ocean shore for no more than two miles. Actually, this path goes to infinite. . . as infinite, and blessed is the beauty of the place.

Yes—what can we do? this is life—yes, “Ocean Point” is indeed a heavenly oasis where everything is possible only if you have a yearly income at least a quarter of million dollars.

Therefore, on this infinite and blessed path of “Ocean Point”—step or run slowly, or just walk their pure breed dogs, many kinds of chimpanzees, orangutans and gorillas, every one of them soured, so disgusted, having a long-blue face, deep wrinkles, being early aged by the daily life misery.

Thus, I don’t know why, but it seems it was meant to be this way, because one Saturday, this summer, after the Mass, I started to go to “Ocean Point”. Certainly, just as a simple and very modest tourist.

And, when I saw how they look to me, all those rich monkeys so disgusted by the daily life misery, well, inspired by Heaven, I decided to play on the CD-player of my car, some special music. . .

And, every time—since that Saturday—I run slow, slowly my car on the narrow street of “Ocean Point”, I open at large all the its windows, I get the maximum volume of my speakers and I release out: “Corazon Espinado”, that brilliant lump-of-life born from sadness and joy, from pain and happiness, the Latino song of Carlos Santana.

The whole “Ocean Point” rebound into “Corazon Espinado”.

The ocean exults, the rocks, the pines rejoice, as well. . . And, the chimpanzees, the orangutans and the gorillas soured, so disgusted by the misery of life, each and all of them become men and women, human kind. And, they start to smile. . . so beautiful. So good smiles. More, some of them show me their two thumbs as, “great! thanks, man!”

Oh, yes, “Corazon Espinado”:

“Mi corazón aplastado
Dolido y abandonado [Alt: Herido y abandonado]
A ver, a ver tú sabes dime mi amor
Cuánto amor?
Y qué dolor nos quedó?
(Coro:)
Ah ah ah corazón espinado
Ah ah ah cómo me duele el amor”

And, every time when it happens like this, I feel myself crushed by myself.

Terrible crushed. So dreadfully that I have no tears. Alas! Lord…

And finally I thank to all of them by smiling back as a good Samaritan.

Just because my loneliness is calling now, but I hope not forever: “Corazon Espinado”.

***

“. . . algae on the shore,/

dead oysters—desolation:/

the waves are crying. . . ”

***

Motto:

“Ce-i asta?!

“Omule, ce e cu tine?! Asta e inima ta!” (Theophil Magus )

Undeva in Nord-Estul Americii, pe tarmul Atlanticului exista un mic sat de vacanta numit “Ocean Point”.  Iarna, la inceput de primavara si sfirsit de toamna “Ocean Point” e pustiu. Dar si atunci o frumusete stranie, nepaminteana umple locul. In plina primvara, vara si la inceput de toamna insa, “Ocean Point” este sinteza sublima a basmelor lumii.

Exclamind, “Doamne, e de vis! …”, nu inseamna nimic fata de ceea ce vezi, fata de tot ce simti.  Si, totul, nesfirsitul ocean verde-albastrui cu valurile sale inspumate, ingalbenite stincile uriase, pinii batrini, iahturile din zare si farul dintre pitice insule, insingeratele flori de aur, casele albe, azurul cit vezi cu ochii… Doamne, totul iti taie respiratia.

“Ocean Point” are o singura strada ingusta ce serpuieste de-a lungul tarmului, nu mai mult de vreo doua mile. Dar, in fapt e infinita… Precum infinita e frumusetea binecuvintata a locului…

Dar, ce sa-i faci? viata nu e o acadea si, da,“Ocean Point” este intr-adevar un petic de Rai unde totul este posibil doar incepind de la un venit anual de cel putin un sfert de milion de dolari. Iar astfel, pe acea fermecator serpuita straduta pasesc agale sau alearga, ori isi plimba ciinii, rase pure, tot felul de cimpanzei, urangutani sau gorile acrite, scirbite, cu fete lungi si cenusii, incretite adinc, devreme imbatrinite de mizeria vietii de zi cu zi.

Nu stiu cum, dar asa a fost sa fie, ca de la o vreme in aceasta vara,  aproape in fiecare duminica, dupa liturghie, sa-mi fac drum prin “Ocean Point”.

Desigur, doar asa, ca simplu si amarit turist.

Si, cind am vazut cum ma privesc toate maimutele alea bogate si sictirite de mizeria vietii de zi cu zi, inspirat de Cel de Sus, am hotarit sa pun in CD-player-ul masinii mele un CD cu anume muzica.  Asa ca, de fiecare data cind ma plimb cu masina pe fermecatoarea straduta din “Ocean Point”, cobor toate gemurile masinii, dau volumul la maxim si ascult: “Corazon Espinado” – bulgarele-de-viata, scinteietor intru triste si bucurie, intru durere si fericire, cintecul Latino nascut de Carlos Santana. Rasuna si renaste tot “Ocean Point”: se bucura nespus oceanul, stincile, pinii cinta de bucurie… Iar cimpanzeii, urangutanii si gorielele acrite, scirbite de mizeria vietii, devin femei si barbati, devin oameni. Si zimbesc asa de frumos. Cu bunatate. Chiar imi fac semn cu mina a multumire adinca. Oh, da, “Corazon Espinado”:

“Mi corazón aplastado
Dolido y abandonado [Alt: Herido y abandonado]
A ver, a ver tú sabes dime mi amor
Cuánto amor?
Y qué dolor nos quedó?
(Coro:)
Ah ah ah corazón espinado
Ah ah ah cómo me duele el amor”

Si, de fiecare data cind se intimpla astfel, eu ma simt strivit de mine insumi.

Ingrozitor. Atit de cumplit incit nici sa pling nu mai pot. Doamnee! …

Si, le multumesc zimbindu-le la rindul meu ca un bun samaritean…

Caci, singuratea mea de acum, dar ma rog si sper intru stingerea ei, se numeste: “Corazon Espinado”.

***

“… tarmul cu alge,/

scoici moarte – ce pustiu:/

valurile pling…”

***

Hello God

( Trilogy of Theophil Magus- The Life / Volume III )

(Xlibris Corporation/Random House Ventures/ USA 2013 / Library of Congress Control Number: 2013917769/ ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3/ Softcover 978-1-4931-0718-6/ Ebook 978-1-4931-0720-9 – Kindle amamzon.com ; Nook barnesandnoble.com ) ( essay-novel, 400 pages, illustrated, foreword by Jeff Howe; back-cover quotes by Vladimir Tismăneanu, Nicolae Steinhardt)

(The works of Leonard Oprea are within the sphere of philosophical thinking represented by S.
Kierkegaard, V. Soloviov or Teilhard de Chardin. Though similar, his works are not inspired,
nor influenced by the writings of these Christian philosophers. The special importance and
the crystal-clear beauty of Leonard Oprea’s meditations are revealed by his diamond ideal of
humankind’s Salvation through Faith. “Hello, God”, the third volume of Trilogy of Theophil
Magus, is an unique book worldwide. It inspires and thrills the reader making him ready for
a sincere and responsible meditation on the human condition, now, at the dawn of the third
millennium. /Vladimir Tismaneanu – philosopher, essayist and author/
Leonard Oprea’s dominant perspective is one of cold objectivity, relying little on easy
emotions, with the exception of hidden, profound feelings and questions. Themes are his life’s
purpose – the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right
targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to
serve as exhortation which is a healthy response in the presence of the morbid, the simplistic
in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil. / Nicolae Steinhardt
– philosopher, essayist and author)


charlie-parker-quote[1]

Hell & Heaven of the Immortal Jazz-Bird Charlie Parker

Genius “Bird” / by Clint Eastwood/

(Info, Full Movie, Music and Commentary)

Motto: “… Charlie Parker has suffered and has died on his jazz-cross allowing us to feel what means to be a Bird like an Angel of Music… beyond words, beyond rational understanding, beyond the misery of our daily life… yet, do you remember Charlie Parker?… Clint Eastwood did it –  through his genius film… I bow to Clint Eastwood…” (Theophil Magus)

***

Bird (film) – Wikipedia, the free encyclopedia

Cast|Production|Reception|MusicBird is a 1988 American biographical film, produced and directed by Clint Eastwood of a screenplay written by Joel Oliansky. The film is a tribute to the life and …

en.wikipedia.org/wiki/Bird_(film) – Cached.

Bird (1988) – IMDb

Director: Clint Eastwood. . Actors: Forest Whitaker: Charlie ‘Bird’ Parker · Diane Venora: Chan Parker · Michael Zelniker: Red Rodney · Samuel E. Wright: Dizzy …

http://www.imdb.com/title/tt0094747 – Cached

Watch Free Movies Online | Bird (1988) Full Movie Download …

Watch » Bird (1988) Full Movie Free Online: Biopic of the famed saxophone player, Charlie Parker. Addicted to drugs from a young age, Parker suffered the …

hitmoviesonline.com/bird-1988 – Cached

Bird (1988) | Watch Movies Online Free, Full Downloads Free

Views : 1,286 views Download Now (From Sponsor … Director : Clint Eastwood. Cast : Forest Whitaker, Diane … Bird 1988 Watch Online – Stagevu Links. Bird 1988 Watch Full Movie

http://www.iwannawatch.net/2011/05/bird-1988 – Cached

Charlie Parker Quintet at Birdland – Ornithology

http://www.youtube.com/watch?v=LphuCadyQi0

Charlie Parker Quintet Live 1950 ~ There’s A Small Hotel

http://www.youtube.com/watch?v=KtJ0JzN_mDw&feature=related

Charlie Parker – All the things you are

http://www.youtube.com/watch?v=UTORd2Y_X6U&feature=related

Charlie Parker-Lover Man

http://www.youtube.com/watch?v=mJrhOjvDbtg&feature=related

THE JAZZ

The Jazz is the sublimation of human being through that peerless and unrepeatable alchemical process of the solo improvisation. . . either you listen the human voice, either you listen the saxophone, or the trumpet, or the bass, or the percussion, or the piano. . . That one, who listening the Jazz will feel and will think that, for example, Keith Jarrett, Charlie Parker and Miles Davis are like Bach, Mozart and Beethoven—oh, yes, that one will make no mistake—in no way and. . . never.

“ . . . the swan is floating/

at dawn—a dream under azure /

tenor sax—solo. . . ”

JAZZ

Jazz-ul este sublimarea fiinţei umane prin acel inegalabil şi irepetabil, unic şi dumnezeiesc proces alchimic al improvizaţiei solistice… fie că asculţi vocea umană, fie că asculţi saxul, trompeta sau chitara, ori basul, percuţia sau pianul… Acela care, ascultînd Jazz, va simiţi şi gîndi că, spre exemplu, Keith Jarrett, Charlie Parker şi Miles Davis sunt un Bach, un Mozart şi un Beethoven – oh, da, acela nu va greşi nicicum şi… niciodată.

/“… lebăda plutind /

in zori – sub azur vis…/

solo – sax tenor…“

***

Hello God

( Trilogy of Theophil Magus- The Life / Volume III )

(Xlibris Corporation/Random House Ventures/ USA 2013 / Library of Congress Control Number: 2013917769/ ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3/ Softcover 978-1-4931-0718-6/ Ebook 978-1-4931-0720-9 – Kindle amamzon.com ; Nook barnesandnoble.com ) ( essay-novel, 400 pages, illustrated, foreword by Jeff Howe; back-cover quotes by Vladimir Tismăneanu, Nicolae Steinhardt)

(The works of Leonard Oprea are within the sphere of philosophical thinking represented by S.
Kierkegaard, V. Soloviov or Teilhard de Chardin. Though similar, his works are not inspired,
nor influenced by the writings of these Christian philosophers. The special importance and
the crystal-clear beauty of Leonard Oprea’s meditations are revealed by his diamond ideal of
humankind’s Salvation through Faith. “Hello, God”, the third volume of Trilogy of Theophil
Magus, is an unique book worldwide. It inspires and thrills the reader making him ready for
a sincere and responsible meditation on the human condition, now, at the dawn of the third
millennium. /Vladimir Tismaneanu – philosopher, essayist and author/

Leonard Oprea’s dominant perspective is one of cold objectivity, relying little on easy
emotions, with the exception of hidden, profound feelings and questions. Themes are his life’s
purpose – the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right
targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to
serve as exhortation which is a healthy response in the presence of the morbid, the simplistic
in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil. / Nicolae Steinhardt
– philosopher, essayist and author)

 

Postat de: leonard oprea | 17 februarie 2014

HOPE OF LEAD / SPERANTA DE PLUMB


bruegel-thetriumphofdeath[1]

HOPE OF LEAD

Motto:

“… I do not know how much we are cursed… to know who we are – I know that Jesus Christ is, also, what we call metaphysically: hope.” (Theophil Magus)

THE CROSS OF DESPAIR …

… as you look to the Cross, starting from the left to the right, counter clockwise,  you can see:

     in the mirror – you do not exist

     in  the inner thyself – you do not exist

     in the  worldwide – you do not exist

     in God Himself you do not exist and still –  you do exist in the Lord

Why do I need to be against myself?

Jesus Christ’s call:

“Come to me, all who labor and are heavy laden, and I will give you rest.  Take my yoke upon you, and learn from me, for I am gentle and lowly in heart, and you will find rest for your souls. For my yoke is easy and my burden is light.” ( Matthew 11/28-30)

“ … this lead-sky , alas!…/

birds –  soul lost in the winter…/

the hope of lead, lead…”

***

SPERANTA DE PLUMB

Motto:

“… nu stiu cit de blestemati suntem… sa stim cine suntem – stiu ca Iisus Christos este si ceea ce numim metafizic: speranta.” (Theophil Magus)

CRUCEA DISPERARII…

… cum te uiti la Cruce, de la stinga la dreapta, contrar acelor ceasornicului, poti vedea:

     in oglinda – tu nu existi

     in launtricul tau – tu nu existi

     in lumea intreaga – tu nu existi

     in Dumnezeu Insusi tu nu existi si totusi – in Domnul tu existi

De ce trebuie sa fiu importiva mea insumi?

Iisus Christos cheama:

“Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară.” (Matei 11/28-30)

“… cer plumbuit, oh!../

pasari – suflet iarna…/

speranta de plumb…/

***

Hello God

( Trilogy of Theophil Magus- The Life / Volume III )

(Xlibris Corporation/Random House Ventures/ USA 2013 / Library of Congress Control Number: 2013917769/ ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3/ Softcover 978-1-4931-0718-6/ Ebook 978-1-4931-0720-9 – Kindle amamzon.com ; Nook barnesandnoble.com ) ( essay-novel, 400 pages, illustrated, foreword by Jeff Howe; back-cover quotes by Vladimir Tismăneanu, Nicolae Steinhardt)

 

(The works of Leonard Oprea are within the sphere of philosophical thinking represented by S.
Kierkegaard, V. Soloviov or Teilhard de Chardin. Though similar, his works are not inspired,
nor influenced by the writings of these Christian philosophers. The special importance and
the crystal-clear beauty of Leonard Oprea’s meditations are revealed by his diamond ideal of
humankind’s Salvation through Faith. “Hello, God”, the third volume of Trilogy of Theophil
Magus, is an unique book worldwide. It inspires and thrills the reader making him ready for
a sincere and responsible meditation on the human condition, now, at the dawn of the third
millennium. /Vladimir Tismaneanu – philosopher, essayist and author/
Leonard Oprea’s dominant perspective is one of cold objectivity, relying little on easy
emotions, with the exception of hidden, profound feelings and questions. Themes are his life’s
purpose – the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right
targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to
serve as exhortation which is a healthy response in the presence of the morbid, the simplistic
in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil. / Nicolae Steinhardt
– philosopher, essayist and author)

Postat de: leonard oprea | 10 februarie 2014

EMPEROR CLOTHES… always…/ HAINELE IMPARATULUI… dintotdeauna…


EMPEROR CLOTHES… always…

THE RIGHT TO BE STUPID

The Right to be Stupid – is the right to be moral only by the written letter and this way  was born and exists, will exist always the right to proclaim as the truth any populist ideologies…

And, thus, to be “Power” is in the power of the Right to be Stupid.

***

The Right to be Stupid – at once is realized by someone having an intelligence above the average of the ordinary people of any nation – becomes the right to be a genius without morale, without ethics and, as a direct consequence, without any scruples  (among others, exist in the history very praised personalities like Caesar, Mephistopheles, Iago, Machiavelli, Ignatius of Loyola, Robespierre, Lenin, Che Guevara etc., or – it is not necessary at all to name them now, the dictators of the 20th Century and, also, of the 21st  Century, but – why not? –  the other leaders of the Occident, Asian and American democracies…; today, being a real paradigm: the leaders of that kind of globalized American democracy).

***

The Right to be Stupid – at once is learned very well, oh, yes, this right does not know

limits in space, in time, and – first of all – in Ego.

Thus – into this infinity of stupidity, beyond anything, the Right to be Stupid categorically and irrevocably cancels the right to a free Faith in God.

The Faith is secularized without any right of veto.

The individual Faith becomes a ritual empty by any content – a denial of yourself.

The Faith becomes only – the Right to be Stupid.

***

The Right to be Stupid – essentially is even the truth of the forever fairy-tale of Hans Christian Andersen: the Emperor’s New Clothes.

The Right to be Stupid – in the daily reality of the 21st Century is even the fairy-tale of

Hans Christian Andersen, metamorphosed in the daily reality.

***

The Right to be Stupid – this is the true Apocalypse.

***

“… the Christmas tree dried…/

at Christmas Eve… Lord, the Death/

mocking of  Christmas…/

***

HAINELE IMPARATULUI… dintotdeauna…

DREPTUL DE A FI STUPID

Dreptul de a fi stupid – este dreptul de a fi moral doar prin literă scrisă și în acest mod se naște și există dreptul de a proclama ca adevăr orice ideologie populistă… și astfel, spre a fi “Putere” stă în puterea Dreptului de a fi stupid.
***
Dreptul de a fi stupid – de îndată ce este conștientizat de către un individ cu inteligență peste media populației oricărei națiuni – devine dreptul de a fi genial fără morală, fără etică și, în consecință, fără scrupule (între alții, există personalități de marcă ale acestei fenomenologii, cum sunt / în ordine aleatorie/ spre exemplu, Caesar, Mephistopheles, Iago, Machiavelli, Ignatius de Loyola, Robespierre, Lenin, Che Guevara ș.a.m.d. sau, fără a îi mai numi, dictatorii secolului 20… și ai secolului 21, dar și alți lideri ai democrațiilor occidentale și asiatice, în prezent, paradigmatici în acest sens fiind liderii democrației americane globalizată).
***
Dreptul de a fi stupid – odată temeinic însușit, nu cunoaște limite în spațiu, în timp și în Ego. Astfel, în această infinitate a stupidității, înainte de orice, Dreptul de a fi stupid anulează în mod categoric și irevocabil dreptul la liberă Credință în Dumnezeu.
Credința este secularizată fără drept de veto.
Credința individuală devine un ritual golit de orice conținut – o negare de sine.
Credința devine doar – Dreptul de a fi stupid.
***
Dreptul de a fi stupid – în esența sa este chiar adevărul basmului superb creat de Hans Christian Andersen: “Hainele cele Noi ale împăratului”.
Dreptul de a fi stupid – în realitatea existenței zilnice a lumii secolului 21 este chiar basmul lui Andersen devenit realitate zilnică.
***
Dreptul de a fi stupid – iata adevărata Apocalipsă.

“… bradul uscat de/
Sfînt Ajun… Doamne, rîde/
Moartea de Crăciun…”

***

Hello God

( Trilogy of Theophil Magus- The Life / Volume III )

(Xlibris Corporation/Random House Ventures/ USA 2013 / Library of Congress Control Number: 2013917769/ ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3/ Softcover 978-1-4931-0718-6/ Ebook 978-1-4931-0720-9 – Kindle amamzon.com ; Nook barnesandnoble.com ) ( essay-novel, 400 pages, illustrated, foreword by Jeff Howe; back-cover quotes by Vladimir Tismăneanu, Nicolae Steinhardt)

(The works of Leonard Oprea are within the sphere of philosophical thinking represented by S.Kierkegaard, V. Soloviov or Teilhard de Chardin. Though similar, his works are not inspired, nor influenced by the writings of these Christian philosophers. The special importance and the crystal-clear beauty of Leonard Oprea’s meditations are revealed by his diamond ideal of humankind’s Salvation through Faith. “Hello, God”, the third volume of Trilogy of Theophil Magus, is an unique book worldwide. It inspires and thrills the reader making him ready for a sincere and responsible meditation on the human condition, now, at the dawn of the third millennium. / Vladimir Tismaneanu – philosopher, essayist and author/

Leonard Oprea’s dominant perspective is one of cold objectivity, relying little on easy emotions, with the exception of hidden, profound feelings and questions. Themes are his life’s purpose – the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to serve as exhortation which is a healthy response in the presence of the morbid, the simplistic in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil. / Nicolae Steinhardt - philosopher, essayist and author)

Postat de: leonard oprea | 5 februarie 2014

SALVAREA prin „LEHAMITE”


Leonard Oprea

SALVAREA prin  „LEHAMITE”

Motto:

… despre intraductibilul cuvânt romanesc DOR, filosoful-poet Constantin Noica splendid cugeta: ‘…e un cuvânt al deschiderii şi totodată închiderii unui orizont; unul al intimităţii cu depărtările, al aflării şi căutării; un cuvânt al ştiutului şi neştiutului, al limitaţiei şi nelimitaţiei, al concretului şi abstractului, al atracţiei de ceva determinat şi al pierderii în ceva indeterminat’. Insa, astfel, paradoxal pentru mine, Constantin Noica si discipolii sai au uitat pare-se cu desavirsire, existenta CRUCIALA a celuilalt in mod egal – cu DOR – intraductibil cuvânt romanesc, LEHAMITE… De ce oare?… Sa fie aceasta uitare… consecinta directa a existentei lor… politice?…” (Theophil Magus)

***

În esenţa problematicii sale, prin creatorii şi principalii săi scriitori, atît în filosofie, cît şi în literatură, existenţialismul apare ca fiind de ne-definit prin multitudinea încercărilor de definire şi explicare/reprezentare.

Astfel, sunt binecunoscute: conceptul de angoasă şi „omul religios“ în viziunea lui Kierkegaard, apoi individualismul tragic al super-omului lui Nietzsche, „Dasein“-ul lui Heidegger, „Fiinţa şi Neantul“ lui Sartre, dar şi definiţiile filosofice şi teologiile lui Karl Jaspers, Paul Tillich, Nikolai Berdeaev sau Martin Buber. Iar în literatură, practic, întreaga operă a lui Dostoievski şi a lui Kafka, însă şi „Greaţa“ lui Sartre, dar şi „Ciuma“ şi „Sisif“-ul lui Camus, ori „Condiţia umană“ şi „Calea regală“ ale lui Malraux, sau „Rinocerii“ şi „Scaunele“ lui Eugen Ionescu şi lista poate continua cu Samuel Beckett, Arthur Miller, John Updike…

În cultura europeana există un cuvînt care, în definiţia sa, contopeşte cîte ceva din toate cele mai sus amintite – aşadar, germanul „Weltschmerz“ (durerea lumii).

Dar „Weltschmerz“ doar contopeşte cîte ceva din toate cele mai sus amintite. Fiindcă, pînă la urmă „Weltschmerz“ rămîne doar ceea ce semnifică în sine: durerea lumii.

Şi a funcţionat perfect ca manifestare a romantismului, mai ales cel german.

Prin urmare, în continuare, existenţialismul pare a fi de ne-cuprins în alt cuvînt, în afară de… „existenţialism“…, ce înseamnă sute, mii de pagini adunate în zeci şi zeci de cărţi, eseuri etc.

Totuşi, iată – există în limba română INTRADUCTIBIL cuvîntul LEHAMITE.

În definiţia sa de dicţionar explicativ al limbii române, LEHAMITE înseamnă: oboseală, plictiseală, dezgust, silă s.a.m.d. – toate acestea simţite nu altcumva, ci simultan.

Prin urmare, chiar şi în această definire sumară, LEHAMITE se relevă instantaneu ca fiind o proiecţie – subliniez – clară şi simultană a temelor fundamentale ale existenţialismului (amintite mai înainte).

Dar, în acest început de Mileniu III, LEHAMITE este chiar mai mult decît o unică şi completă definiţie a existenţialismului.

Cum asa?

Astfel:

căci trăind autentic LEHAMITEA, omul modern ajunge să cristalizeze în fiinţa sa spirituală aceste trei stări:

- starea de conştientizare a LEHAMITEI

- starea de căutare a Adevărului-propriu

(după cum Kierkegaard nota în jurnalul său: „Trebuie să aflu acel adevăr care e adevărat pentru mine… ideea pentru care pot să trăiesc sau să mor“)

şi, finalmente:

- starea de Credinţă

(prin Alioşa din „Fraţii Karamazov“, Dostoievski rezuma genial: „Trebuie să iubim viaţa mai mult decît ceea ce ea înseamnă“).

Prin urmare:

INTRADUCTIBILUL cuvânt românesc LEHAMITE, întru o trăire autentică taie nodul gordian al existenţialismului şi deschide calea salvării individuale.

Care, pentru mine, este – Iisus Christos.

…şoimul îmbătat/

de primavara spre’ nalt/

săgeata… Surîd…“

***

Din volumul “Theophil Magus in America – 1001 Respiratii”

/ volumul  I / ISBN 978-973-1778-55-6/ Editura “Kron-Art”, Brasov, Romania, 2013

“Dumnezeu si Iisus Hristos sunt partenerii constanti de dialog. Rugaciunea face parte din discursul epic normal. Ceea ce Leonard Oprea defineste si numeste Respiraţii, sunt in fapt forme lirice inerente narării profetice. Arhitecturile epice de tip Iov, Iona si Ieremia se actualizeaza in cartile lui Leonard Oprea la o magnitudine nemaiȃntȃlnită in literatura recenta. Recunoastem aici autorului o neobisnuita putere morala, sufleteasca si omeneasca, aceea de a spune si expune, ca si Iov, intregul tablou al nefericirii sale.”   (Mirela Roznoveanu / New York, 2011)

“Un prozator si esist, un artist de valoarea scriitorului Leonard Oprea, nu are nevoie de nici  o introducere – din partea nimanui.” (Valeriu Gherghel / Iasi, 2011)

 


200px-Saint_Francis_of_Assisi_by_Jusepe_de_Ribera[1]Leonard Oprea – “Theophil Magus in America – 1001 Respiratii”

/ Editura „Kron-Art”, 2013, Romania / volumul  I / ISBN 978-973-1778-55-6

Coperta: Gabriel Stan (“Singuratate” – detaliu) Editor: Gabriel Stan Editura “Kron-Art” – Info Contact: “gabrielstanart@yahoo.com” <gabrielstanart@yahoo.com>

“kronartgallery@yahoo.co.uk” <kronartgallery@yahoo.co.uk>

MIRELA ROZONOVEANU:

Cugetul unui Om sau Theophil Magus – traind in America

Ajuns in mizerie, in urma pariului dintre Dumnezeu si Satan, Iov il acuză, cheamă in judecata pe Dumnezeu, intr-un proces public. Iov rabda nenorocirile accumulate peste el in timp ce Satan le supraliciteaza. Tanguirea polemica, zbuciumul din Cartea lui Iov consemneaza incercarea de a rationaliza pedeapsa. In final auzim insasi vocea lui Dumnezeu.  Iov intelege atunci deplin ceea ce textul in sine nu ne comunica; ce putem totusi percepe este ca Dumnezu nu poate exista decat in dialog cu omul. Tensiunea, sfȃsierea, remuscarea, disperarea, eseul moralizator si polemic, dispersarea launtrica a personajului principal sunt mijloace narative de revelare a profunzimilor psihologice, ca si a căilor de accedere la un adevar.

Iona este cel care l-a pierdut pe Dumnezeu; care il sfideaza pe Dumnezeu, pentru a-l regasi. Tonul Iona este cel al reprosului. Iona incearca sa se sinucida fara success, pentru ca Dumnezeu il apara de fiecare data. El este ignorantul supus unui process de educare divina. Singuratatea lui Iona certifica criza gandirii traita de o umanitate care isi fundamentase conceptia de existenta pe o realitate transcendenta si care, sub presiunea istoriei, traieste momente de debusolare.

Ieremia in schimb este cel care il cauta fara incetare pe Dumnezeu. Confesiunea, lamentatia, groaza, viziunile profetice, miracolele decid in cele din urma ca inchipuirea sa devina realitate epica. Plangerea, profetia, denigrarea viciilor, descrierea ororilor, criticismul, paginile de roman social amesteca elementele onrice, fantastice, cu cele simbolice si realiste. Lirismul îmbiba textul.  Ieremia creeaza tabloul de cosmar al dezagregarii lumii lui aflate in robia asiriana. Relatarea suferintelor sale morale si fizice, conectate la suferintele colective, constituie dincolo de jurnal, un model viabil estetic si oricind posibil. Eclesiastul se revendica acestei arhitecturi epice, aceea a eseului liric moralizator si a biografismului profetic.

Am facut aceasta introducere pentru a reaminti o paradigma epica dar si pentru a explica de ce, la inceputul secolului al XXI-lea, ea se reactualizeaza in romanele lui Leonard Oprea.

Imprejurarile istorice si individuale sunt cumva la fel de tragice.

Leonard Oprea, scriitor dizident  romȃn,  zece ani mai  tirziu, dupa Revolutia din 1989,   impreuna cu familia, paraseste tara. Dupa ani de suferinta sub regimul communist, dizidentul trece printr-o post-revolutie de cosmar.  Dezgustat si debusolat in urma loviturii de stat prin care nomenklatura de gradul doi preluase puterea, el pleaca intr-un exil asumat in Statele Unite ale Americii. Aici, in cea mai avansata democratie de pe pamant, scriitorul romȃn gaseste o realitate de la un punct imposibil de acceptat si de inteles.

Mai intai, scriitorului exilat  ii este greu sa scrie intr-o limba noua; publica totusi in limba engleza, patru romane bine apreciate si difuzate in America, Canada dar si  in Europa, Asia, Australia.  Recunoscut in tara din care please, el lupta acum sa fie recunoscut in tara in care s-a exilat si in lumea larga.

Adaptarea sociala este teribil de grea. Ca scriitor de limba ne-engleza, nu are nici o meserie. Se simte inutil social si inadaptat. Prietenii se dovedesc a fi ne-prieteni si il parasesc unul cate unul. Nestiind cit de dura este legea americana a familiei, face eroarea de a se lansa in altercaţii conjugale. Cea ce era aproape banal in ţara parasita, o ceartă de familie, nu este in noua ţară. Arestat, judecat, inchis laolalta cu detinutii de drept comun sau criminalii, el pierde totul: caminul, familia, dreptul de a-si vedea copilul, orice sursa de existenta. Marginalizat, căzut la limita de jos a vietii, abia avand din ce trai, dormind pe unde apuca, muncind din greu in conditii precare, el se roaga si scrie.

Dumnezeu si Iisus Hristos sunt partenerii constanti de dialog. Rugaciunea face parte din discursul epic normal. 

Ceea ce Leonard Oprea defineste si numeste Respiraţii, sunt in fapt forme lirice inerente narării profetice.

Arhitecturile epice de tip Iov, Iona si Ieremia se actualizeaza in cartile lui Leonard Oprea la o magnitudine nemaiȃntȃlnită in literatura recenta.

Recunoastem aici autorului o neobisnuita putere morala, sufleteasca si omeneasca, aceea de a spune si expune, ca si Iov, intregul tablou al nefericirii sale.

Paradoxul, vorbirea ermetica, incifrata fac parte organica din text:

Cea mai mare ispita este … dorinta-de-ispita.

Si, mereu, cu oricit de marunt gind incepe, va culmina prin visul despre lepadarea de Credinta, asadar, prin a-L pune pe Dumnezeu sub semnul indoielii; adica, prin a-ti imagina Izgonirea din Rai ca pe o inacceptabila nedreptate…, ca pe o negare a dreptului tau de fi un dumnezeu.

Odata infaptuit acest vis-viciu, orice viciu este posibil.

 

“… diamante in/

iarba – roua  sub azur,/

lacrimi in zori…

 

Epicul fracturat, lirismul enigmatic revela iubirea de aproapele si iubirea de Dumnezeu:

Cei care nu au trait vreodata constienti ori, constienti isi refuza trairea deplina a bucuriilor simple – sunt deplin straini de pacea launtrica.

Si, astfel, imediat sunt instraintati de Iisus Christos.

Deci, fara indoiala, sunt straini de Iubire, fara de care, “… eu sunt nimic”.

 

“… sub crengi de pini/

in apus – spuma-din-val /

saruta stinca

Alteori, profetul incearca sa afle ratiunea pedepsei sale, el fiind alesul lui Dumnezeu:

Si, totusi – intotdeauna, dar intodeauna – visul supradimensioneaza viata.

Si, de ce ar fi altfel, cind viata este ceea ce este: un cascaval plin de gauri, marcind absenta credintei, moralei, demnitatii, responsabilitatii – dar, cel mai grav, absenta iubirii omului de catre om ?

 

“… fisii alb mov in/

acest apus de brumar/

norii… celest basm “

 

(…)

Nu il poti iubi pe Dumnezeu, fara a fi iubit de Dumnezeu.

Caci, ne-iubit de Dumnezeu, cum il vei cunoaste oare?

Credinta devine axul, elemental primordial al existentei, indiferent de vicisitudini:

In zborul sau soimul se inalta in cercuri infinit implinite – dincolo de nori.

In zborul sau omul se inalta dincolo de nori prin si intru Credinta.

Acesta Credinta este doar Dumnezeu.

 

“…ploua amarnic…/

toamna agonica; ce somn…/

ma poarta – in vis…”

Obsesia vietii, a trairii vesnice se defineste ca o ratacire:

… Omul, da – ratacit si speriat in si de infinitatea si de eternitatea

in-dumnezeirii sale, Omul are o obsesie continuu atotputernica: sa traiasca.

Astfel, inevitabil – mereu este ne-pregatit sa moara.

Desi, Moartea este doar alta Viata.

Cea de dupa Viata.

Precum Iisus spune: Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morti, ci al celor vii.

Tare va mai rataciti…

 

“…decembrie, ce/

adinc… stele-n vals mut pe…/

neaua de argint…”

Interpretarile biblice, cristice, ale cuvantului divin sunt permanenţe definitorii ale discursului auctorial:

Fiind Cuvintul Domnului – poate fi comentata Biblia ?

Credinta – da, poate fi comentata.

Dar – Biblia este si Credinta in cuvint scris.

Asadar, comentariul Bibliei nu este interpretare.

Comentariul Bibliei este Liber Arbitru.

Si, este Omul ca Dumnezeu in fata Creatiei.

 

“… noaptea curge lin/

in fulgii de argint; ce…/

liniste, ce zbor…”

 

“ma intreb mirat: din moment ce viata poate fi o moarte asa cum toate mi se intimpla acum, care ar fi motivul pentru care nu as iubi moartea la fel de mult ca viata?!

 

Psalmi de o frumusete tulburatoare isi fac din cind in cind aparitia de-a lungul zicerii profetice :

… si, iata – m-am plimbat indelung prin furtuna de zapada din 21 decembrie 2008, pe strazile din Auburn, Maine… si, iata, fiinta mea s-a aflat in acel rai al fugilor si al vinturilor razvratite, al cerurilor napustite in navala de zapada  asupra fiintei pamintului, cu oameni si tot ce au  ei…, asupra padurii si brazilor de Craciun, asupra caselor, asupra inimilor ratacite… ohhh, My Lord, asupra trupului meu, chinuindu-l si asupra fiintei mele, inaltind-o acolo, dincolo de minia boltei…caci, astfel am cunoscut ca: viata nu este, eu nu sunt, oricine nu este; dar, am inteles ce se tot cuvinta de mii de ani, fulgii nebuni m-au ajutat sa aflu cristalin ca: viata este totusi astazi, doar astazi; ca eu si oricine altcineva suntem acum, doar acum; oh, Domnul meu si Dumnezeul meu, care dintre fulgii ce se astern, se topesc – suntem, eu, el, voi, noi ?…

 

“ … ceruri movii /

si grele nasc sub steaua/

Domnului. Ninge.”

 

Vituperant la adresa racilelor secolului, profetul le va defini pecum urmeaza:

TREI MONSTRI DE SECOL 21 si NUMITORUL LOR COMUN

Marxistul-liberal; Carturarul-fariseu si Fratele-cuminte (sau, Cain-fara-de-pata).

….

Si cum ma gindeam eu asa, am ajuns la aceasta concluzie:

Ateistul spune: Dumnezeule, nu existi, vorbindu-i lui Dumnezeu.

Agnosticul spune: Dumnezeule, nu te cunosc, vorbind-i lui Dumnezeu.

Credinciosul spune: Dumnezeule, cu ce am gresit de merit asta?, vorbind-i lui Dumnezeu.

Sfintul spune: Dumnezeule, sfinteste-ma odata!, vorbindu-i lui Dumnezeu.

Ingerul spune: Dumnezeule, slava tie, dar tare greu imi este, vorbindu-i lui Dumnezeu.

Moartea spune: Dumnezeule, mai odihneste-te!,vorbindu-i lui Dumnezeu.

Dumnezeu spune: Dumnezeule iarta si implineste…, vorbindu-i lui Dumnezeu.

Asa ca eu, adresindu-ma acelor si acestor eroi ai bestiarului culturii si filososfiei moderne,

eu am intrebat: si voi ce fel de praf sunteti?

Iar cind am amutit, pe bolta s-a inaltat un fantastic curcubeu.

Imens.

Si atit de viu.

 

“… dupa reflux pe/

patul de alge brune/

doua ciori: craaa!…/”

 

Paginile memorialistice devin plangeri in care il auzim pe Ieremia La apa Vavilonului, “acolo sezum si plansem” (Inceputul psalmului 136):

Stau pe malul Fluviului. Este gigantic. Un fluviu dincolo de ce inseamna apele Amazonului. Cu greu ii pot zari malul celalat. Este atit de adinc, atit de larg, atit de incredibil incit pot spune – este un Cosmic Cristal-lichid… instopabil. Este Panta Rhei insusi. Dincolo de Fluviu – lumea invisibila.

Lumea voastra. Lumea noastra.

Am trait in ea. Ieri.

Astazi, sunt aici.

Singur. Pe malul Fluviului. Cerul este atit de senin… Padurea este atit de verde… Stincile sunt atit de alb-galbene… Pasarile sunt atit libere…

Sunt singur.

Aici.

Absolut singur.

De aceea pot sa vad.

De fapt, inima mea vede:

Iisus este Crucea.

Crucea este Christos.

Iisus Christos este Dumnezeu.

Si, astfel, firesc te intreb direct:

ITI MAI AMINTESTI DE CE A MURIT IISUS CHRISTOS PE CRUCE?

 

“…pata de singe/

imbatrinit pe podea,/

Doamne, este vie! …”

 

Ratacirea omului, globalizarea, uitarea esentei dumnezeirii si sfinteniei, obsesia singuratatii absolute in lumea exilului par similare celor din robia asiriana a lui Ieremia:

in clubul American al Singuratatii: “THE PROMISED LAND of LONELINESS”.

Nu, hotarit lucru nu vei mai deloc singur – sunt impreuna cu tine 310, 297, 000 milioane de Americani… singuri.

Ingrozitor de singuri.

Deci, bucura-te!

Dar, nu intreba: DE CE?

 

“… crepuscul astazi…/

pe sosea masinile…/

…apus de plumb, plumb…”

 

Un alt fenomen este acutizarea bataliei dintre Dumnezeu si Satan:

In diversitatea existentei sale, Satan este aproape infinit, doar Dumnezeu fiind infinit si bun. Astfel, cel mai strasnic mod de a-l ispiti pe Satan sa vina asupra ta si sa te locuiasca, este acela de a-ti spune:

“Raul nu este decit ce-mi pot imagina eu despre rau. Iar omul isi poate imagina orice!”

Fiindca acest “aproape  infinit ” care defineste diversitatea existentei lui Satan ca fiind totusi limitata, s-ar putea( insa nu e deloc sigur! ) sa defineasca doar istoric capacitatea omenirii de a imagina raul, dar in nici un caz, subliniez, in nici un caz nu defineste corect puterea /capacitatea individuala de a imagina raul.

Intotdeauna mintea unui singur om a imaginat raul (sub mai toate formele accesibile imaginatiei lui, chiar si forma de “bine” a raului) pina la limita acelui rau indreptat impotriva sa insusi si impotriva celor care constituie obiectul dragostei sale.

Dincolo de aceasta limita, intotdeauna L-a cautat disperat pe Dumnezeu.

Unii L-au gasit, pina la urma.

Altii, nu.

Asadar, intotdeauna devine inimaginabil de rau, acel rau pe care-l consideram perfect imaginabil.

Si orice rau perfect imaginabil contine in el  – cu certitudine – saminta “chemarii lui Satan”.

De aceea iti reamintesc cititorule cuvintele Domnului Iisus Christos:

“Omul nu va trai numai cu piine, ci cu orice cuvint al Lui Dumnezeu.

Sa te inchini numai Domnului Dumnezeului tau si numai Lui sa-I slujesti.

Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau!

(Luca, “Ispitirea Lui Iisus Christos” 4 / 4, 8, 12)

 

“ … crepuscul in acest/

noiembrie si, o stea…/

… un copil plinge…”

Arhitectura epică de tip profetic conceputa de Leonard Oprea  aduna laolalta: anecdote, plangeri, relatari, povestiri cu tilc, tentative de  cuantificare a necuantificabilului (cite feluri de fericire sunt; cate feluri de speranta etc), aforisme, pilde, predici, rugaciuni, toate pe tonuri mergand de la sfintenie si delir mistic  pina la exasperare, urlet pe ultimele corzi nervoase (“… soarele e mort…/ … cenusa e lumina…/”); eseuri politice, pagini de jurnal, talmaciri ale faptelor apostolilor, demonizarea Americii, scrisori adresate fiicei sale Anna-Maria; intrebari despre ce este Dumnezeu si unde se afla Dumnezeu sau care este esenta lui Dumnezeu, impartăsania si misterul ei etc.

Dincolo de filosofie, mitologie, credinta, talmacirea unor pasaje memorabile din Evanghelii si eseuri polemice, in acest roman profetic vezi fiinţȃnd desfasurat inaintea ta cugetul unui om.

(Mirela Roznoveanu / 31 octombrie 2011 – 1 noiembrie 2011, New York)

  • Mirela Roznoveanu:
  • Civilizatia romanului. O istorie a romanului de la Ramayana la Don Quijote, Editura Cartex, (2008)
  • Premiul pentru literatură comparată 2008 al Asociației de Literatură Generală și Comparată din România si premiul Lucian Blaga al Academiei Române.

5267054120_55290fdbd6_z[1]

A Fairy-Tale of Holy Christmas Eve

The news of their return had spread across the city. From the King and his knights to the last servant, men and women were all animated by the announcement. The priests alone frowned and called for God’s Word to validate their distrust. But nobody paid any attention to them. The same question and the same hope, the same fear and relief, the same laughter and the same tears tormented the souls of swineherd and king alike.

The years had gone by with endless wars, with famine and plagues, with frosts and dry seasons, years that looked like the end of the world – such read the chronicles. The hermits sighed and the whole city prayed for the redemption that the two chosen men could bring.

For the Magus and the Errant Knight had been sent, as foretold by the wise men of yore,  to seek and fetch the Effigy and the Epitaph, which alone could provide the key to any living soul’s redemption. For in the face of Death, as everyone knew, we all stand equal.

In vain had the priests tried to prophecy, ‘…it is as it should be, your sins made God turn His face from you…’, for they too had dishonored the Scriptures. The people, from swineherd to king, knew only too well that the priests had lied, cursed, ended the lives of their own brethren. They knew only too well that the Lord has His own ways and that the chosen ones are but few. Nevertheless they had all been praying, though it seemed it was too late. So that, finally, driven mad by the terror, they had decided. They sent the Magus and the Errant Knight to seek out their redemption – the Effigy and the Epitaph.

It was snowing tiny flakes that swirled with the frail breath of the wind and it was sunny and the next day was Christmas. A good omen, they said and laughed at their luck. They had all gathered outside the city gates: the king and knights were all dressed in marten and ermine fur, purple velvet, diamonds and sapphires, the people had washed their hands, face and necks, had combed their hair that still swarmed with lice, and were wearing their awkward best for the occasion, and there was fretting and restlessness outside the city gates. By order of his majesty the king, the innkeepers offered wine and sausages, the jesters tumbled in the snow, and all, all yearned for redemption.

Pigs and chickens sneaked through the legs of the crowd. Legs that kicked. The sudden squeals and various cries merged with the peals of laughter in a strange humming mirth that floated all around with the snowflakes in the sunlight. Suddenly there was silence, except for the scarce cockcrow, dog snarl, or the soft neighing. Then the field of undisturbed white and the dark deep forest nearby froze.

The two reached the magnificent gray stone arch of the gates. They dismounted in front of the king. A short simple bow. The Magus: tall and thin, worn tunic and ragged cloak. The magic stick alone looked the same. The Errant Knight: strong, rough looks and aging face, yet quiet and proud in his scratched armor. The sword alone seemed to throb in his closed fist.

The king returned their greeting and ordered them to speak. They took turns to tell their quiet tale, each showing in strikingly simple words, so masterly chosen, how they had traveled the whole wide world and how they had managed, together, to return safely from their quest, for the Effigy and the Epitaph had unimaginably powerful protectors and keepers.

Clear and resounding, their words stirred the souls, like bowstrings ready to snap.

Finally, the king demanded the unequivocal result. And everything went deaf, for such was the depth of the silence.

The glowing eyes of the Magus and the clear eyes of the Errant Knight met. No one saw their faint smile like a snowflake melting on feverish lips.

‘Speak!’ the royal summons was heard once again, and the crowd took an eager step towards the two men.

‘Wait!’ came their tired advice.

Instantly, the Magus raised his magic stick and the Errant Knight drew a circle with his sword.

What were they going to do – kill each other now, in the hour of their redemption?! Now that the found Effigy and Epitaph had bestowed angelic powers on them? They all gasped, from king to swineherd. But the Magus turned on his heels unexpectedly and pointed his stick at his side of the crowd. And the sword whisked to the side of the Errant Knight.

‘Wait!’ the two men’s voices lashed the air.

A few women yielded subdued cries, a few knights pulled at the reigns and their steeds rose on their hind legs and neighed.

‘Wait!’ and the two took a quick charging step, then another.

The crowd shrunk back, hundreds of throbbing hearts, eyes rolling like those of terrified cattle, all the same, all at once.

The Magus straightened up and brought down his magic stick. The Errant Knight subdued his sword and quietly turned his back on them.

‘We have spoken’, their rocky whisper reached the crowd.

The two men mounted.

The sound of the flying hoofs. For a while, there was nothing but the flying hoofs, dying away.

Eventually, came a late curse. Then another, – then the others. And the whizzing of the flying stones. And the soldiers spurring their horses. The Knights balancing their lances. The priests rushing in front of the crowd, raising the Cross. And may God and may the sins…

The Magus and the Errant Knight melted in the distance like two ghosts, estranged by the fury of blind terror. Yet protected by the play of the snowflakes, by the undisturbed silence of the field and the forest, by the Effigy and the Epitaph.

Amen.

By the Christmas Eve.

***

Un Basm în Ajun de Sfînt Crăciun

Vestea despre întoarcerea lor se răspîndise în cetate de cîteva zile. De la rege, cavalerii săi şi pînă la ultimul argat, toţi, bărbaţi, femei şi copii fuseseră cuprinşi de însufleţire. Doar preoţii se încruntaseră şi chemaseră Cuvîntul lui Dumnezeu în sprijinul neîncrederii lor. Însă nu‑i băga nimeni în seamă. Aceeaşi întrebare şi speranţă, aceeaşi teamă şi uşurare, acelaşi rîs şi aceleaşi lacrimi zbuciumau sufletul atît al porcarului, cît şi al regelui.

Trecuseră peste ei ani de războaie neîntrerupte, ani de foamete şi ciumă, ani de îngheţuri şi secetă, ani parcă de sfîrşit de lume, scriau cronicarii, oftau schimnicii şi întreaga cetate se ruga acum pentru izbăvirea pe care cei doi aleşi puteau să i‑o aducă.

Magul şi Cavalerul Rătăcitor fuseseră trimişi să caute, să afle şi să aducă Efigia şi Epitaful, după cum spuneau înţelepţii din vechime, singurele în stare să făurească mult dorita cheie a izbăvirii oricui în viaţă. Căci în faţa Morţii, se ştia, cu toţii sîntem egali.

Degeaba încercaseră preoţii să propovăduiască, „…aşa trebuie să fie, pentru păcatele voastre Dumnezeu şi‑a întors faţa de la voi…”, fiindcă ei înşişi necinsteau Scriptura. Oamenii, de la rege la porcar, ştiau că şi popii minţiseră, huliseră, curma­seră viaţa semenului. Ştiau prea bine că Domnul are căile Lui şi puţini sînt cei aleşi. Se rugaseră totuşi, dar parcă era prea tîrziu. Aşa că, înnebuniţi de spaime, hotărîseră. Aşa că trimiseseră Magul şi Cavalerul Rătăcitor să le afle izbăvirea, Efigia şi Epitaful.

Ningea cu fulgi mărunţi răsuciţi de firave fuioare de vînt şi era soare şi mîine avea să fie Crăciunul. Semn bun, îşi spuneau. Şi rîdeau pentru norocul lor. Cu mic, cu mare ieşiseră în faţa porţilor cetăţii: regele şi cavalerii săi, numai blănuri de jder şi hermină, catifea vişinie, diamante şi safire, armuri străluci­toare, panaşe înfoiate, armăsari cu greu stăpîniţi. Iar episcopii şi cardinalii cu aur şi purpură, iar poporul cu mîinile, faţa şi gîtul spălate, cu pletele colcăind de păduchi, dar desţelenite, în haine de sărbătoare stînjenindu‑l, şi freamăt şi mare aşteptare simţeai acolo, în faţa porţilor cetăţii. Din poruncă regală, cîrciumarii dăruiseră vin şi cîrnaţi, saltim­bancii se rostogoleau prin zăpadă şi, toţi, toţi îşi doreau izbăvirea.

Porci şi găini se strecurau printre picioarele mulţimii. Picioare care loveau. Grohăitul scurt sau guiţatul, cotcodăcitul în fel şi chip şi hohotele într‑un curios zumzet de veselie plutind o dată cu fulgii în lumina soarelui. Deodată se făcu tăcere. Doar cîrîitul unui cocoş, mîrîitul vreunui cîine, un nechezat înfundat. Apoi, cîmpia netulburată în albul ei; atît de întunecată şi întinsă pădurea din apropierea cetăţii.

Cei doi ajunseră în dreptul uriaşului arc de piatră cenuşie al porţii cetăţii. În faţa regelui, descălecară. O simplă şi scurtă plecăciune. Magul: înalt, drept, uscat, cu tunica ponosită şi mantia zdrenţuită la poale. Doar toiagul fermecat părea să‑i fi rămas acelaşi. Cavalerul Rătăcitor: puternic, avînd pri­virea aspră şi chipul îmbătrînit, dar liniştit şi semeţ fiind în armura lui scrijelită. Doar spada părea că zvîcneşte în pumnul strîns pe mînerul ei.

Regele răspunse la salut şi le porunci să vor­bească. Şi povestiră molcom, cînd unul, cînd celă­lalt, fiecare arătînd prin cuvinte uimitor de simple, atît de meşte­şugit alese, cum colindaseră lumea în lung şi‑n lat şi cum doar împreună reuşiseră să se întoarcă teferi din căutarea lor, căci Efigia şi Epitaful au avut protectori şi tăinuitori neînchipuit de puternici.

Clare şi răsunătoare, cuvintele lor înfiorau sufle­tele, le încordau precum corzi de arc gata să plez­nească.

În sfîrşit, regele îi întrebă răspicat. Şi dintr‑o dată totul asurzi, atît de adîncă fu tăcerea.

Ochii luminaţi ai Magului şi cei senini ai Cavalerului Rătăcitor se întîlniră. Nimeni nu văzu zîmbetul lor ca un fulg topit de buze înfierbîntate.

– Spuneţi! răsună încă o dată aspră şi nerăb­dătoare porunca regală, iar mulţimea făcu un pas înspre cei doi.

– Aşteptaţi! îi sfătuiră obosiţi.

Fulgerător Magul înălţă toiagul fermecat, iar Cavalerul Rătăcitor roti spada.

Doar nu aveau de gînd să se omoare tocmai acum, în ceasul izbăvirii?! Tocmai acum cînd Efigia şi Epitaful aflate, ştiute, le dăduseră putere de îngeri? Se îngroziră toţi, atît regele, cît şi porcarul. Însă Magul se răsuci pe neaşteptate îndreptîndu‑şi toiagul înspre oamenii de pe partea lui. Spada şuieră înspre cei de pe partea Cavalerului Rătăcitor.

– Aşteptaţi! biciuiră aerul vocile celor doi.

Cîteva femei ţipară înăbuşit, cîţiva cavaleri traseră frîiele şi armăsarii ridicaţi pe două picioare nechezară.

– Aşteptaţi! şi cei doi păşiră repede fandînd o dată, de două ori.

Mulţimea se trase înapoi strîngîndu‑şi rîndurile, sute de inimi zvîcniră şi ochii se rotiră ca la vitele înnebunite de spaimă, la fel la toţi, cu toţii odată.

Magul îşi îndreptă trupul coborîndu‑şi toiagul fermecat. Cavalerul Rătăcitor îşi linişti spada şi le întoarse încet spatele.

– Am spus, auziră oamenii şoapta de piatră.

Cei doi încălecară.

Zgomotul copitelor. Clipe în şir, doar zgomotul copitelor, din ce în ce mai stins.

Într‑un tîrziu, prima sudalmă. Apoi cealaltă şi celelalte. Şi urletul acelaşi, unul. Şi pietrele şuie­rînd. Şi oştenii dînd pinteni cailor. Cavalerii cumpă­nindu‑şi lăncile. Preoţii ţîşnind în faţa mulţimii şi ridicînd Crucea. Şi Dumnezeu şi păcatele…

Iar Magul şi Cavalerul Rătăcitor ca două duhuri topindu‑se în depărtare, înstrăinate de furia spaimei oarbe. Dar ocrotite de jocul fulgilor, de liniştea neclintită a cîmpiei şi a pădurii, şi de Efigie şi de Epitaf.

Amin.

În ajun de Crăciun.

***

Trilogy of Theophil Magus – the Truth

(“Xlibris”/Random House Ventures, 2008, USA /Library of Congress Control Number: 2008901520/ ISBN: Hardcover 978-1-4363-2366-6/Softcover 978-1-4363-2365-9)

(In Trilogy of Theophil Magus’ 40 Tales about Man, a great variety of sacred and profane themes, archaic, mythical, contemporary /Moses, Gandhi, Christmas, children, journalism, pilgrimage etc./serves as vivid stimulation for this literary adventure, written with humor, knowledge and wit…in an inviting dialogue with the reader. /Norman Manea – American novelist, essayist);(The Truth, the second book of Trilogy of Theophil Magus is situated in the strange no man’s land where everyday life becomes truly magical. I consider these writings as splendid expressions of a unique vision of our fragmented but marvelously exciting world. Leonard Oprea’s style combines a discovery of hidden meanings of words with a fabulous sense of secret humor. His works received the highest praises from the most influential critics, who rightly compared his vision to works by Thomas Mann, Borges or


leonard oprea Hello God front and back cover - Copy

HELLO GOD  !

( Trilogy of Theophil Magus – The Life / Voulme III )

by Leonard Oprea.

Copyright © 2013 by Leonard Oprea

Publisher:  Xlibris Corporation / Random House Venture – USA

Publication date: 10/10/2013

Pages: 400

Product dimensions: 6.00 (w) x 9.00 (h) x 1.00 (d)

Library of Congress Control Number:   2013917769

ISBN:

Hardcover       978-1-4931-0719-3

Softcover         978-1-4931-0718-6

Ebook               978-1-4931-0720-9 / Kindle amazon.com ; Nook  barnesandnoble.com

Book description:

Hello God” is the 21 Century’s “Book of Job” –

an essay-novel of 400 pages, illustrated, in editions hardcover, paperback and ebook – on Amazon.com, BarnesandNoble.com, and over 2500 other online retailers on over 50 countries.

Reviews:

“The works of Leonard Oprea are within the sphere of philosophical thinking represented by S. Kierkegaard, V. Soloviov or Teilhard de Chardin. Though similar, his works are not inspired, nor influenced by the writings of these Christian philosophers. The special importance and the crystal-clear beauty of Leonard Oprea’s meditations are revealed by his diamond ideal of humankind’s Salvation through Faith. “Hello, God”, the third volume of Trilogy of Theophil Magus, is an unique book worldwide. It inspires and thrills the reader making him ready for a sincere and responsible meditation on the human condition, now, at the dawn of the third millennium.” (Vladimir Tismaneanu – philosopher, essayist and author)

“Leonard Oprea’s dominant perspective is one of cold objectivity, relying little on easy emotions, with the exception of hidden, profound feelings and questions. Themes are his life’s purpose – the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to serve as exhortation which is a healthy response in the presence of the morbid, the simplistic in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil.” (Nicolae Steinhardt – philosopher, essayist and author)

“Leonard Oprea has no choice but to offer up his thoughts, his philosophies and experiences – his breathings – in these pages. In doing so, he reveals his being and the very nature of his soul. This is not an easy or simple process because words often fail. But finding just the right combination of nouns, verbs, adjectives and adverbs is a reward in itself because it elevates the mundane to higher, more ethereal levels… levels where one may finally develop the nerve to come and out say, “Hello, God.” (Jeff Howe – poet, author, essayist)

Postat de: leonard oprea | 21 octombrie 2013

leonard oprea – FREE WILL?… PREDESTINATION?


leonard oprea Hello God front and back cover

FREE WILL?… PREDESTINATION?

(from: HELLO GOD –  Xlibris LLC/ Random House Ventures/ 2013 USA / volume III of Trilogy of Theophil Magus – The Life )

Copyright © 2013 by Leonard Oprea

In this year, 2001, the modern man tends to measure, consider and define his daily victories or defeats more and more fervently through two extremes:

  1. through free will
  1. or through divine      will as considered to be unique and omnipotent.

In the first case the victories and the defeats, sooner or later, lead to different forms of psycho-social alienation, culminating oftener today in suicide.

At the opposite diameter his victories and his defeats inevitably lead to different forms of resignation, culminating today in the recognition of the divine will as a tyrannical and invincible opponent, the tragic consequence being a fatalist and robotized attitude towards life.

The first case, evidently, goes all the way from the ignorance of God, until His complete denial.

In the other case one can easily recognize the Saint Augustine axiomatic conclusion: Da quod iubes et iube quod vis (Give what you order and order what you want / Confessions, X, 31) and all that the Protestantism (the Lutheranism, Calvinism and their derivates) mean in their essence.

I must add, to all I have already said about the divine will, that Islamism is the most fertile soil for religious fanaticism (in Koran, the Islam’s holy book, the killing of an unfaithful is far from being a crime…) And the contemporary terrorist is its perfect fruit.

The computerized man arrives, in the case of the resignation lived in variety of forms, for sure, not to the love for God but to an unconditional submissiveness to God, and certainly he feels a continuous existential fear. Which, whatever definition you may find is fear and it is continuous. And, practically impossible to communicate to others. If it slides into terror then, sooner or later it become hate.

It is of much interest that at a closer glance the radical and extremist behavior is better (auto)definite in the modern societies through their continuous attempt to replace the free will by the idea of legislation (constitution). And the consequence: the idea of social destiny instead of divine will. It seems that it is more practical and comfortable. There will be some who will add reproachfully: but it is democratic and modern.

But even thinking like that we still have a real and inevitable “interests’ conflict” because no matter what the substitutes are, the archetypes and their positions are, and remain, unchanged, being intrinsic to the human being.

So, we can say that we have an existential dilemma which creates today, maybe much more than in the past, sufferings and dramatic effects, even tragic ones, in our lives no matter where in the modern world.

And there are plenty of  proofs if we make, for instance, an analysis of the subjects approached in arts. Let’s look, if you want, to the artistic cinematography of this third millennium beginning. I believe that everybody agree that, alongside the literature, faster in communication and impact although poorer in profoundness and nuances, the 7th art has today the most pronounced historical and documentary character and in the same time is a modulator of the psycho-social behavior. The artistic film is a perfect biunivoque creation of the nowadays life: subject of the testimony and witness of the subject. In other words the creation of the witness and the testimony that creates. You can easily see that at the end of the 20th century and the beginning of the third millennium we have alienation films, in so many different forms, of the resignation of any kind. So I can say that artistic film is one of the ideal demonstrations/the indubitable proof/ to sustain and certify our contemporary dilemma because it permits a little bit of meditation… and I can end my hand on my heart: quod erat demonstrandum.

• • • • •

Ok, now it is clear, the dilemma exists. But how can we get out of it?

Because if we ask the classic philosophers and most of all the modern ones we will see that  in an immense majority of cases, through their meditations and sentences, especially applied in a concrete way, we arrive without any doubt at the irrecusably power separation of our universe: on one side is the human will, on the other the divine will.

And as for those philosophers it is not clear that it might exist any kind of relation, either of subordination, either of equality, or complementarity, either of rejection between the parts – it naturally comes in our life the third power, which organizes for us the things around, in any of our existence’s domain:

“free will philosopher” (and it is of no use to name all these “gods”, being in sufficient number before and after the classical betrayal of Marx, Engels and Lenin).

Unfortunately this is a simple but real explanation of the existence of Hitler, Stalin, Mao Zedong, Kim Il Sung, Ceausescu, Castro, Peron, Pinochet, Saddam Hussein, as well as that of the Nazism, communism,

South America dictatorships and the Islamic terrorism, of the neo-Nazism and anti-Semitism, of the nationalism both neo-communist and religious, of the racial discrimination and all other “good actions” of the last century.

• • • • •

Let’s try to cut the Gordian knot.

I think that the coming out of this dilemma is to accept, to understand and follow the middle way. I mean simply this:

To live in full consciousness of and into coexistence of the divine will and the human free will.

And this modus vivendi it can be beautifully explained/defined only by reading the works of the wise saint theologians like Thomas Aquinas or John the Damascene, and I quote the last:

God foresees everything but he does not predestinate everything! (Dogmatic, II, 30).

But who needs anymore, in these days, saints and true theologian? when “time is money ” has all the chances to become “the unique philosopher” even for the “free will philosopher” which I have already spoken about?

• • • • •

Nevertheless I do not want to be indebted to anyone, even the less to myself.

Evidently the affirmation/the solution I have proposed it has to be explained in the end, hasn’t it?

And as for this story about free will and predestination and the annulment of the torturing dilemma – the final might seem a little pretentious and finally false if it is done also by myself -I invoke the spirit of one of my dearest masters, the saint and the erudite, the wise Christian monk Nicolas Steinhardt.

Here he is, in front of you, he kindly smiles but it is a biting smile too. The silent profoundness of his eyes is lightened. He caresses his white, short beard like that of the Saint Nicholas of the children. And he speaks like that:

- I think that there are two Romanian sayings full of wisdom and humor and, yes, yes, refreshingly present and practical, and yet full of Faith:

  • God gives you but      he does not put Himself into your bag.
  • Till God the      saints are eating you.

- But, he quizzically continues, these are only two sides of the equilateral triangle which if winsomely and diligently rolled can produce the marvelous sphere of our world, that magic, crystal globe which can save us from falling. But about the third, which is missing, I will tell you a good joke, imagined also by the Romanian who laughs at his Jew neighbor as he laughs to himself:

One day, Itzic being ill and extremely unhappy because of his daily problems and the pale joys of his life, looks to the sky, opens his arms and begins crying to God:

- Oh, my God, why don’t you give me too the joy of gaining to the Lottery so I would never complain anymore, oh, oh, oh God????

Suddenly the sky becomes gray and God shouts from above:

- But play, do play first. Itzic!!!

So these are my thoughts and I naturally ask you:

What is a fulfilled life, lived with an acute but evident thirst of inner equilibrium, for the modern man…? Free will or predestination?

Nothing more simple: for anyone of us is the perfect accord with God.

***

( from: HELLO GOD –  Xlibris LLC/ Random House Ventures/ 2013 USA )

Copyright © 2013 by Leonard Oprea

ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3

Softcover 978-1-4931-0718-6

Ebook 978-1-4931-0720-9

All rights reserved. No part of this book may be reproduced or transmitted in any form or by any means, electronic or mechanical, including photocopying, recording, or by any information storage and retrieval system, without permission in writing from the copyright owner. )


 

HELLO GOD by Leonard Oprea, the 21 Century’s “Book of Job” –  an essay-novel of 400 pages, illustrated,  in editions hardcover, paperback and ebook – soon in the USA, on Amazon.com, BarnesandNoble.com, and over 2500 other online retailers worldwide.

????????????????????????????????

(from: HELLO GOD –  Xlibris LLC/ Random House Ventures/ 2013 USA / volume III of Trilogy of Theophil Magus – The Life )

Copyright © 2013 by Leonard Oprea

CAIN’s WORLD /  CAIN’s DEED & CAIN’s DEED and FAUST’s COVENANT

CAIN’S WORLD

If he had known that he would not be forgiven, would have Cain killed?

Yes, because if he had believed in God’s forgiveness he would not have killed.

Jesus would not have been crucified.

Jesus would not be crucified even today.

Jesus will not be crucified even tomorrow.

Cain does not believe in Salvation.

Cain does believe in Judgment.

And because he terribly fears the Judgment he thinks that he can postpone it, sine die, eternally repeating his crime:

Jesus ChristCrucifixion.

Who, nevertheless, forgets him every time.

Vanishing the curse of the splashed blood.

Forever.

CAIN’s DEED & FAUST’s COVENANT

Motto:

“ . . . there are not good people or bad people – there are Abel and Cain and the world

in-between, into God or, without God . . .” (Theophil Magus)

***

CAIN’s DEED

The good deed practiced constantly upon a lot of our fellow men drives to the Cain’s deed.

No, not because – through his crime – Cain does not take the profit coming from the good deed did to him . . .

Yes, just because – through his crime – Cain does not take the risk to practice the good deed, this way becoming a moral human kind and, implicitly, a free man having a man dignity.

“ . . . the lake ‘ soft tremor

under the sun of July . . .

the shade of the beech . . .”

***

FAUST’s COVENANT

Goethe lived for 60 years, creating with his heart, soul, mind and all the power of his being the philosophic poem “Faustus”, as a fantastic and invaluable proof about throwing away your faith into God means.

To be more precisely what does the blood Covenant with Mephistopheles, alias Satan, means.

Even if it is a masterpiece of the humanity culture of all times and above time, it may that “Faust” (fist, in German) too rapidly makes knock-out the common man’s understanding.

Especially today, at the beginning of the third millennium when reading a book of good and true belletristic, from the beginning to the end, (oh, not in the least the genial philosophical drama sculpted by Goethe) well, this is the truth, a lecture of this kind had become a weird performance.

I give you Jesus Christ’s simple worn:

“No servant can serve two masters. Either he will hate the one and love the other, or he will be devoted to the one and despise the other. You cannot serve both God and Money.” (Luke 16/13, and Matthew 6/24)

Because the much too used “advice”:

“Become brother with the Satan until you pass the bridge!”

(advice which never means and never will:  “Therefore be as shrewd as snakes and as innocent as doves.” / Matthew 10; 16/ Jesus’ advice for his disciples sent to into apostolic missions),

was, is and will be eternally and with no chances to escape:

Yes, you pass the bridge but paying the price of an endless brotherhood!

And it is sufficient.

Because the troubles can come out of blue and it is so convenient to pass the bridge immediately, easily . . .

And what is the big deal?

A little prick in your finger and with that tiny drop of blood you scribble your name on a piece of paper . . .

That is all! And you have already passed the bridge. As many times as you want. The world is yours.

WAS yours.

Satan’s gift of joy lasts less than a moment. But is eternally renewed.

God’s gift of joy is eternal.

But it is obtained only through Faith . . .

And the Faith . . .?

Do you remember how Jesus died on the cross?

“ . . . gray the vault of sky

and all the yellow leaves . . .

. . . in the graveyard – the blues . . .”

***

LUMEA LUI CAIN

 Daca ar fi stiut ca nu va fi iertat, ar mai fi ucis Cain?

Da, pentru ca daca ar fi crezut in iertarea Domnului, Cain nu ar mai fi ucis.

Iisus Christos nu ar mai fi fost rastignit.

Iisus Christos nu ar mai fi rastignit si azi.

Iisus Christos nu ar mai fi rastignit si miine.

Cain nu crede in Mintuire.

Cain crede in Judecata.

Si fiindca se teme groaznic de Judecata, crede ca o poate amina sine die repetind la nesfirsit crima sa:

Rastignirea Lui Iisus Christos.

Care, totusi, de fiecare data il iarta.

In speranta ca noi il vom reinvia pe Abel.

Spulberind blestemul singelui varsat…

Mereu.

FAPTA LUI CAIN & FAUSTICUL LEGAMINT

***

Motto:

“ … nu exista oameni buni si oameni rai – exista Abel si Cain si lumea dintre ei, intru Dumnezeu sau, fara Dumnezeu…” (Theophil Magus)

***

FAPTA LUI CAIN

Binele practicat constant asupra multora dintre semenii noştri duce la fapta lui Cain.

Nu pentru că, prin crima sa, Cain nu suportă şi nu profită de binele exercitat asupra lui – ci fiindcă, da, prin crima sa, Cain nu riscă să practice binele devenind astfel o fiinţă morală, implicit demnă şi liberă.

„…tremur lin pe lac/

sub soare de iulie…/

umbra fagului…“

***

LEGAMINTUL FAUSTIC

Goethe a trudit 60 de ani, plamadind cu inima, sufletul, cugetul si cu toata puterea fiintei lui poemul filosofic “Faust” , ca pe o fantastica si nepretuita marturie despre ce inseamna a te lepada de Credinta ta intru Domnul Dumnezeu.

Mai precis, despre ce inseamna  legamintul de singe cu Mefistofeles, alias Satan.

Desi este o capodopera a culturii umane din toate timpurile si peste timp, se poate ca “Faust“ (pumn, in limba germana) sa faca prea rapid knock-out intelegerea omului obisnuit . Mai ales astazi, la inceput de mileni III, cind a citi cap-coada o carte de buna si adevarata beletristica (nicidecum geniala drama filosofica sculptata de Goethe) ei bine, asta-i adevarul, o astfel de lectura a devenit o performanta cam ciudata si de neinvidiat.

Atunci, eu iti propun avertismentul simplu al Domnului Iisus Christos:

Nici o sluga nu poate sluji la doi stapini; caci va uri pe unul si va iubi pe cealalt, sau va tine numai la unul si va dispretui pe celalalt. Nu puteti sluji Lui Dumnezeu si lui Mamona.” ( Luca 16/13 , Matei 6/24)

Fiindca, ultra-uzitatul si repede, mult prea repede imbratisatul indemn:

Fa-te frate cu dracul pina treci puntea!“ (indemn care nicicind nu a avut si nu are semnificatia lui “Fiti dar prudenti ca serpii si fara rautate ca porumbeii” / Matei 10; 16 /, sfat dat de Iisus ucenicilor trimisi in apostolat ), a fost, este , va fi vesnic si fara putinta de scapare doar atit :

Da, treci puntea, dar platind pretul unei fratii fara de sfirsit !

Si e suficient atit.

Deoarece necazurile pot aparea mereu, din te miri ce, si e atit de comod sa poti trece puntea imediat, fara prea mare bataie de cap …

Doar ce mare scofala?

O mica intepatura in deget si cu amarita aia de picatura de singe iti mizgilesti numele pe un petic de hirtie…

Si gata! Ai si trecut puntea! Ori de cite ori vrei, nu-i asa? Lumea e a ta!

A FOST a ta.

Darul de bucurie a lui Satan e mai vremelnic decit o clipita. Dar se reinnoieste vesnic.

Darul de bucurie al Domnului e vesnic.

Dar se obtine doar prin Credinta.

Iar Credinta…?

Iti mai aduci aminte cum a murit Iisus pe cruce?

“… cenusie bolta/

si frunzele galbene…/

blues in cimitir…”

***

( from: HELLO GOD –  Xlibris LLC/ Random House Ventures/ 2013 USA )

Copyright © 2013 by Leonard Oprea

ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3

Softcover 978-1-4931-0718-6

Ebook 978-1-4931-0720-9

All rights reserved. No part of this book may be reproduced or transmitted in any form or by any means, electronic or mechanical, including photocopying, recording, or by any information storage and retrieval system, without permission in writing from the copyright owner. )


NEW Leonard Oprea‘s book in Romania: Theophil Magus in America – 1001 Respiratii

Aparitie Editoriala in Romania / Theophil Magus in America – 1001 Respiratii

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/aparitie-editoriala-in-romania-theophil-magus-in-america-1001

http://romaniadindiaspora.ning.com/profiles/blogs/aparitie-editoriala-in-romania-theophil-magus-in-america-1001

In Brasov, la Galeria de arta “Kron-Art” a fost  recent lansata o noua carte semnata de prozatorul, poetul si eseistul Leonard Oprea:

“Theophil Magus in America – 1001 Respiratii”

/ volumul  I / ISBN 978-973-1778-55-6

Coperta: Gabriel Stan (“Singuratate” – detaliu)
Editor: Gabriel Stan
Lector de carte: Gentiana Stan

Editura “Kron-Art” – Info Contact:

“gabrielstanart@yahoo.com” <gabrielstanart@yahoo.com>

“kronartgallery@yahoo.co.uk” <kronartgallery@yahoo.co.uk>

***

In loc de Prefata, in acest volum exista, in engleza, o bio-bibliografie a autorului avind comentarii asupra operei sale, semnate de Nicolae Steinhardt, Norman Manea, Andrei Codrescu, Liviu Antonesei, Adam J. Sorkin, Gary Lawless, Vladimir Tismaneanu etc.

***

Cartea contine “Respiratii” astfel organizate si structurate incit pot fi citite ca un roman existentialist  despre Dumnezeu si lumea in care traim, astazi, in secolul 21.

“Respiratia”:

THE BREATHING

Leonard Oprea created the Breathing, an original type of essay in Romanian and world literature. The Breathing is a short, simple yet profound meditation on human condition, a meditation ended by a haiku. But – this haiku does not finish the meditation. In fact, it RE-opens this reflection to new questions and responses on human destiny. The  first 100 Breathings were published in Leonard Oprea’s work “Theophil Magus – Confessions 2004 – 2006″, ed. “Universal Dalsi”, 2007, Romania.

(more about Leonard Oprea’s Breathings – see on google.com, yahoo.com and other web-sites)

***

Coperta  IV, prezinta aceste comentarii:

“Dumnezeu si Iisus Hristos sunt partenerii constanti de dialog. Rugaciunea face parte din discursul epic normal. Ceea ce Leonard Oprea defineste si numeste Respiraţii, sunt in fapt forme lirice inerente narării profetice. Arhitecturile epice de tip Iov, Iona si Ieremia se actualizeaza in cartile lui Leonard Oprea la o magnitudine nemaiȃntȃlnită in literatura recenta. Recunoastem aici autorului o neobisnuita putere morala, sufleteasca si omeneasca, aceea de a spune si expune, ca si Iov, intregul tablou al nefericirii sale.”   (Mirela Roznoveanu / New York, 2011)

“Un prozator si esist, un artist de valoarea scriitorului Leonard Oprea, nu are nevoie de nici  o introducere – din partea nimanui.” (Valeriu Gherghel / Iasi, 2011)

Postat de: leonard oprea | 16 septembrie 2013

ASASINUL UNUI VIS


leonard oprea

ASASINUL UNUI VIS

 

NOI DOMENII INTERZISE

( nuvela ) 

===========================

(c) Copyright 2011, Leonard Oprea

All rights reserved.

No part of this text may be reproduced, stored in a retrieval system, or transmitted by any means, electronic, mechanical, photocopying, recording, or otherwise,

without written permission from the author.

==========================

 

Motto:

Cine va citi aceasta realitate nu va pierde nimic,

fiindca va cistiga ceea ce nu s-a pierdut vreodata.“

(Theophil Magus)

 

******

Si, in acel Inceput de Mileniu III,

Ingerul i s-a infatisat si a grait astfel:

Timpul este infinit. Spatiul este infinit. Acestea este Dumnezeu. Si, astfel in aceasta infinitate sunt oameni carora le este daruit sa aleaga intre destinul personal si istoria a milioane de oameni.

Ti-a fost daruit sa alegi. Alege!

***

     

      Parca taiat brusc cu lama, zimbetul Presedintelui eliberase pielea fetei sale rotunde si, inclestind-o in plasa ridurilor adinci, adunate in jurul pungilor usor vinetii de sub ochi, o incremenise intr-un zimbet larg, viclean.

Doar privirea ii era opaca, de peste proaspat mort.

     Toma mentinu pentru citeva secunde crucea lunetei pe chipul Presedintelui.

Pe urma o cobori incet, incet pe marul lui Adam, cioc ascutit ce impungea pielea incretita a gitului. Continua sa o lunece in jos, inspre inima Presedintelui. Aici se opri.

     Degetul lui Toma mingiie tragaciul armei. Dar nu-l apasa. Romania e totusi la Portile Orientului si orice e posibil in Romania. Chiar daca si Presedintele si agentii sai protectori – haita feroce de pitbull-i gata oricind sa atace si sa sfisie pe oricine ar fi indraznit sa se apropie de boss-ul lor – chiar daca ei, in sinea lor, nu dadeau nici o para chioara pe ipoteza ca vreunul dintre romanii aflati pe Bulevardul Unirii la acest miting ar incerca sa atenteze cumva la viata Godfather-ului Romaniei, Toma se gindea ca, totusi, Presedintele s-ar putea sa poarte vesta anti-glont.

      Intr-adevar, nu cutezasera romanii un asasinat presedintial in vremuri de-a dreptul crincene, cum fusesera cele ale dictaturii lui Ceausescu, cu atit mai putin ar fi indraznit astazi, insa niciodata nu se stie cum te corupe cultura de coca-cola, nu-i asa ? Toma zimbi amuzat, dar si ironic. Asasinarea Presedintelui – astazi, cind in tarisoara romaneasca democratia capitalista devenise cit de cit vizibila si fiecare roman-verde avea afacerea lui, mai mica, mai mare, mai legala, dar si mai ales perfect ilegala, insa, vorba aceea, business!…, nu hotarit lucru – asasinarea Presedintelui aparea ca imposibila …

Si, Toma surise calm, incredintat ca nu poate fi contrazis.

******

Si, in acel Inceput de Mileniu III,

Ingerul i s-a infatisat si a grait astfel:

Ti-a fost daruit sa alegi. Alege!

***

 Aflat in Centrul Civic al  Bucurestiului, capitala Romaniei – si strapungind buricul “Micului Paris”, supranumele interbelic al acestei metropole europene, Bulevardul Unirii, monument comunist  pavat cu marmura parca insingerata, inchinat de ex-cizmarul dictator Ceausescu poporului roman proletar si suveran  vreme de aproape 50 de ani comunisti, ani de neuitat intr-o istorie a decaderii demnitatii umane, uriasul bulevard era aproape pustiu in acest ceas de amiaza al calduroasei zile de septembrie a anului 2000, racorita totusi de un vint lin.  Da, isi continua Toma reportajul imaginar… supravegheat de o parte si de alta de inalte, masive, cenusii-galbui prisme din beton armat avind fatadele si balcoanele decorate cu basoreliefuri patriotic-proletar-folclorice si ghilotinat la un capat de “Casa Poporului”, gigantica lamaserie stalinist-fascistoida incarnind arhitectural delirul dictatorului Ceausescu, da, intr-adevar, Bulevardul Unirii era aproape pustiu.  Si – emana o inefabila nostalgie dupa un Gulag romanesc neingropat inca, doar amortit intr-o trompe l’oeil stare de coma. Si parca lin vintul soptea, “Te iubesc Romanie Partid Comunist”… M-da, Bulevardul Unirii era aproape pustiu… Toma se opri din mers. Isi aprinse o tigara gindind ca poate n-ar strica sa incerce un alt subiect, ceva mai vesel… Dar, de indata ce reincepu sa paseasca pe trotuarul Bulevardului Unirii, parca anume programat se trezi ca isi  continua reportajul:

…aproape pustiu… acest bulevard, fiindca totusi, la parterul blocurilor destintate odata sa fie locuite de inalta nomenclatura ceausista exista o oarecare prezenta umana. Asadar, exista totusi o oarecare agitatie in toate aceste magazine, agentii turistice, sedii de firme romanesti si straine, restaurante si chioscuri ticsite cu tot felul de produse, tipice tranzitiei economice post-comuniste, avind ca tinta suprema, fireste, paradisul capitalist. Cum-necum, mai spre neo-comunism, mai spre capitalism, tranzitia respira, se misca in Romania. M-da, precum acel fumator inrait, obligat sa se lepede brusc de tigare, oricit de buna ar fi ea. Si, se lasa omul de fumat. Ca… nu prea are de ales. Insa tot mai pufaie pe ascuns, uneori chiar trage cu sete din tigara, nu-i asa? Om e, nu inger. Insa, pe un bulevard ce pe largile sale trotuare zilnic putea cuprinde cu usurinta mii de oameni si  ingaduia un flux al masinilor ca pe o autostrada cu sase benzi, toata aceasta agitatie nu era decit aceea a unui oarecare centru comunal intr-o duminca obisnuita, dupa ce satenii ieseau de la slujba bisericeasca si se grabeau la liturghia circiumareasca… iar Toma, pasind pe marmura rosietica a trotuarului, percepea toate acestea  precum un ceva ciudat-viu si atemporal-molcom; si, simultan, complet nepasator la prezenta sa. Lui Toma i se parea ca inspira prin toti porii aceasta istorie neincheiata inca – un timp monstruos imposibil de dizolvat in orice vis taumaturgic ai avea, in orice speranta de reinviere ti-ar inflori in suflet. Si se simti brusc inmuiat de o dezamagire necunoscuta lui pina acum, un fel de ploaie inghetata, mohorita si neasteptata si cu furie ascunsa inundind lumea. O ploaie ce uraste viata.

Dintr-o data, inclestindu-l amarnic, il coplesi sentimentul ca viata sa e complet, dar complet inutila. Toata placerea fierbinte provocata de jocul sau de-a jurnalistul politic, inventat spontan in impresionista zi de septembrie a anului 2000 si practicat cu seriozitate de adolescent posedat de aventuri in cyberspatiu, toata aceasta placere intensa, chiar senzuala i se risipise acum – act sexual compromis brusc din cauza cosului cu virf purulent descoperit chiar pe sinul femeii lascive… Asa ca Toma arunca pe trotuar tigara fumata doar pe jumatate, stingind-o cu virful pantofului, dupa care respira adinc de citeva ori.

Apoi, descumpanit totusi isi aprinse alta tigara. Si isi ridica ochelarii de soare pe fruntea inalta. Se dezbraca de jacheta de piele galbui-roscata. Si tinind-o cu degetul de agatatoare, o arunca peste umar. Pe urma, cu pas hotarit  porni inspre taverna cu terasa acoperita, aflata la capatul bulevardului, cel dinspre Dealul Mitropoliei.

      Nu prea inalt, cu alura de boxeur de categorie mijlocie, avind fata ovala si barbia puternic reliefata; parul castaniu tuns perie; ochi verzui, luminosi; nas drept, nari arcuite si buze carnoase – Toma Constantin isi zimbea trist-vesel. Pasea elastic si, sportiv, elegant imbracat, parea a fi un business-man american in vacanta, ratacind fara graba prin Bucuresti. Doar uneori, un abur cenusiu ii incetosa ochii si atunci chipul sau lucea stins, atins de o sfirseala fara de nume.

       Sprijinind peretele intrarii uneia dintre numeroasele agentii de schimb valutar de pe Bulevardul Unirii, imbracati la patru ace, tiganii care cumparau valuta si care, fireste, daca nu erai atent si nu verificai bine banii primiti, oricind te puteau fura cu iuteala de prestidigitator, oferindu-ti la schimb  doar  citeva bancnote reale, ce acopereau teancul de false bancnote, hirtii decupate din ziare – asadar, tiganii-shmenari,  nu se lasara insa inselati de aparente. Instinctul lor de sacali bucuresteni functiona perfect. Cind Toma se apropie de ei, pasira inspre el si latrara scurt:

    – Hai, conas’le, ceva verzi? Hai-da! ca dam pret bun! Hai-daa, ca toti are nevoie da verzi! Dam pret bun! Marci, marci n-ai? Pret bun si la ele! Hai-da, ca-noi nu este shmanari, pa crucia-mia, conas’le!

      Toma continua sa paseasca fara graba, dar isi inclesta falcile. Tiganii se oprira din mers. Toma rinji provocator:

    – N-am. Dar cumpar dolari. Am pret bun. Fara shmen, clar ? ii avertiza cu voce taioasa.

Tiganii ii rinjira si ei – acru. Dupa care se retrasera privindu-l pe sub sprincene, piezis si oarecum amenintator, grupindu-se precauti.

      Toma ii ignora si trecu mai departe, continuindu-si plimbarea si  rostind cu pelin in suflet: “… aceeasi lume romaneasca vestita prin tiganii sai si prin vampirii sai. Si prin mai cine renumita, Ceausescu, Ilie Nastase, Nadia Comaneci, Hagi?… Sau, prin Brancusi, Eliade, Cioran, Victor Brauner, George Enescu, Tristan Tzara?… Si mai cine?!… Sau, nici macar prin acestia?” se intreba, dorindu-si sa aiba imediat o replica dura la impardonabila cunoscuta confuzie pe care americanii si europenii occidentali, oameni obisnuiti si nu doar ei, o faceau mereu, cu obstinatie parca: “Oh yeah, Ru…mania… Capital… aaa, Budapest!  Oh, yes – Budapest!“ si zimbeau fericiti de cultura lor. Dar nu resi decit sa miriie: “Oh, yeah, Rumania”, caci mirosul patrunzator al mititeilor rumeniti pe gratar cu carbuni aprinsi, il elibera instantaneu de orice incercare metafizica ca raspuns si posibila solutie a renasterii neamului romanesc.

******

Si, in acel Inceput de Mileniu III,

Ingerul i s-a infatisat si a grait astfel:

Ti-a fost daruit sa alegi. Alege!

***

Deplasa aproape imperceptibil arma si, prin luneta, privi iscoditor miile de mici si mijlocii si mari afaceristi romani adunati in piata. M-da… neo-burghezia proletara si liberalismul post-comunist… Nu, nu; mai mult ca sigur – nimeni n-ar fi sarit la gitul Presedintelui.  Amara cugetare, isi zise Toma, dar asta e – nimeni…

Dovada?!… Care alta decit faptul ca el, Toma Constantin, se afla acolo, pe terasa cladirii cu apartamente personale si de stat, destinata odata de dictatorul Ceausescu camarillei sale, inalta nomenclatura a Partidului comunist roman.  Cladirea era stapinita, locuita si astazi, dupa zece ani de la revolutie, de aceeasi sacali si hiene; desigur, alta blana… Fireste – tot ei sint si legiuitorii cu fatzarnic zimbet de buni samariteni  ai noii puterii politice. Datorate cui, decit revolutiei   anti-comuniste din decembrie 1989 si marelui popor roman, vorba lui Nea Iancu, box populi, box dei ?! isi inclesta falcile Toma.                                                         

      Deci – cind astazi, septembrie sapte in anul 2001, el, Toma-nimeni se afla acolo, fara sa-l intrebe cineva de sanatate macar, daramite sa-i fi cerut vreun act de identitate, fiindca era blocul lor, al Puterii si era dincolo de orice suspiciune, care alta dovada ?!…

     Dovada?!… Care alta decit aceea ca el, pina la urma un roman ca atitia altii in aceasta zi de septembrie a anului din inceput de mileniu trei, in asta dimineata cu cer diamantin, el Toma Constantin se instalase nestingherit pe  terasa acestui bloc si acum statea asezat  intr-o ideala pozitie de tragere asupra Presedintelui tarii?

     Dovada?!… Care alta in afara de aceea ca multimea de pe marele bulevard, pavat cu marmura precum singele inchegat, monument poruncit de Ceausescu si inchinat  proletariatului roman,  poporul se agita zumzaind, trepida cu veselie de nuntas fluturind stegulete, inaltind baloane multicolore, aclamindu-si strident, dar entuziast Presedintele, acelasi – dar, cum altfel ?!! – acelasi mereu iubit conducator?

    Dovada ?!… Care alta, cind, in drumul ei catre tribuna oficiala, desi abia se tira, limuzina prezidentiala se mai si oprea din cind in cind, pentru ca Presedintele sa stringa miinile poporului intinse febril spre el, sau – sa primeasca linistit, cu generozitate de Tatuc bun si blind, buchete de flori din partea poporului iubitor si recunoscator?

     Uriasul carnaval ii reamintea lui Toma de vizitele de lucru ale dictatorului Ceausescu care, pina in clipa mortii sale refuzase sa creada ca poate ajunge in fata unui pluton de executie format din soldati-proletari romani. De fapt, Toma nutrea convingerea ferma ca soldatii fusesera drogati, altfel nici unul dintre ei nu ar fi apasat pe tragaciul armei. Toma nu putea accepta nicicum celalalt film, prezentat de unii ziaristi si politologi, un pro-teoria conspiratiei, cum ca executia dictatorului si a sotiei sale nu fusese decit o abila punere in scena… Daaa, isi spunea mereu Toma, iar producatorii si scenaristii, odata cu regizorii, coregrafii, scenografii, actorii si chiar unii figuranti  – toti meritau “Oscar”-ul pentru cel mai bun film strain al anului 1989.  Astfel, ca o normala consecinta – toti acestia nu sint decit acei care, astazi, neinduplecati – oh, cit de neinduplecati, cit de aprig tin in ghiare biciul si piinea circului romaneasc al democratiei post-comuniste si pro-capitaliste si, ce mai incoace si-n colo, curat rai !… Soldatii, drogati sau nu, impuscasera doar doua cadavre… Toma rise infundat, dar ramase concentrat asupra tintei sale.

*****

Si, in acel Inceput de Mileniu III,

Ingerul i s-a infatisat si a grait astfel:

Ti-a fost daruit sa alegi. Alege!

***

      Taverna “Mititelu&Berea” era una dintre hibrizarile postdecembrie ’89, rezultat al mezaliantei dintre un restaurant de lux si o “bomba”, adica proletara circiuma de cartier. Pe scurt, era una dintre tavernele postcomuniste ce impinzisera Bucurestiul in ultimii 10 ani. Totusi, anumite particularitati o diferentiau sensibil de celelalte taverne. Astfel,  incepind cu dusumelele vopsite, lacuite ca si cum ar fi fost unse doar cu pacura; continuind cu scaunele si mesele in stilul berariilor interbelice bucurestente; apoi, separeurile ca in restaurantele tipic americane; dar si barul cu tejghea, oglinzile, fotografii si tablouri de tot soiul, imitind pub-urile irlandeze; pe urma, frumos aliniate si lipite de zidurile din caramida aparenta, in stil nemtesc, uriase butoaie de lemn pentru bere; fara a uita  – halbele de tot felul, unele avind capac metalic; prezente insa si pintecoase ulcele si cani de lut moldovenesti pentru vin;  precum si oltenesti tzoiuri pentru rachiu si tzuica; fara a uita de vestimentatia personalului de serviciu – toti in camasa alba, cu o eleganta vesta verde; ospataritele cu fusta neagra, mulata pe coapse, o palma deasupra genunchilor si cu slitz inalt la spate;  iar ospatarii cu pantaloni negri la dunga si cu manseta; si, toti purtind si un scurt sortz stacojiu; si sfirsind cu marile atractii ale tavernei – meniul traditional romanesc avind pe lista de bucate titlu si slogan “ca la mama acasa”, odata cu taraful tziganesc ce seara de seara  rupea inima musteriilor – astfel, socotind toate acestea, taverna “Mititelu&Berea”  era prezentata in reclamele din presa si de la televiziune a fi nici mai mult, nici mai putin decit modelul de renastere a faimoaselor berarii si circiumi din vremea “Micului Paris”, Bucurestiul interbelic.

       Si – la taverana “Mititelu&Berea” in mod democratic si populist, nu exista discriminare sociala sau politica. Astfel, de la proletar la demnitarul de stat, de la ateu la calugar ; de la hotzul de buzunare la business-man ori invers; de la artist la politician; de la dama de lume buna la curtezana si pina la prostituata ordinara si viceversa; de la preot la politest; de la student la pensionar si asa mai departe, oricine era binevenit aici. Dar, mai ales, in deplin acord cu economia in tranzitie spre piata capitalista, la taverna “Mititelu&Berea” se putea cumpara si vinde aproape orice, de la un nasture si pina la un tanc, daca aveai nevoie de asa ceva. Lumea interlopa a Bucurestiului iubea mult si proteja cu grija – si materna si paterna – acest templu binefacator pentru afacerile ei.

      Ca si ieri, alaltaieri, ca miine-poimiine si acum pe terasa acoperita, dar si inauntrul tavernei, cu larma mai sa acopere taraful tiganesc – ce, la aceasta ora a zilei lalaia jalnic slagare internationale – perena fiesta romaneasca se sfintzea cu acel minim necesar, un fel de baza-fundamentului-temeliei chefliului roman: o tzuicutza, citeva masline negre, rosii si telemea de Braila; urmate de o ciorba de burta  aburinda si… dumnezeiestii mititei cu mustar, ardei iute si stropiti din belsug cu una pina la patru halbe cu bere de Azuga, rece si inspumata.

       Taverna “Mititelu&Berea“ infatisa oricarui trecator un bilci fascinant si irezistibil. Cel care apucase sa fie cel putin o data, in mod temeinic, clientul tavernei, ori de cite ori se afla prin preajma ei ii era cu neputinta sa-si innabuse ispita… Si se oprea omul, asa, doar cit sa se mai odihneasca, sa se relaxeze putin, adica, macar atit cit sa guste doi-trei mititei bine rumeniti si sa poata savura berea proaspata, rece, aburind halba.  Dar, fireste, omeneste, mai poposea acolo si pentru a mai croseta ceva discutii savante despre politica, fotbal sau muieri, sau despre vechile ori viitoarele alegeri in Romania noului mileniu, doar un strop de birfa experta, cit macar sa-si mai verse naduful…

      … si Toma se opri in dreptul intrarii pe terasa tavernei, ferm hotarit sa nu-si iroseasca aiurea aste clipe pretioase ale reintilnirii sale cu “Mititelu&Berea”. Repede cauta din priviri o masa libera. Cam pe la mijlocul terasei descoperi o masa neocupata. Desi, dintr-un bun inceput i se paru cam ciudat faptul ca masa era libera tocmai in acel loc, mijlocul terasei, si nu avea decit doua scaune, totusi se indrepta grabit spre ea. Abia cind, fericit de-asa noroc, se pregatea sa se aseze, vazu pe masa cartonul alb, pe care, cu litere rosii, de o schioapa, scria :  “Rezervat!”  Toma injura printre dinti, ezita vreme de doua-trei clipe, pe urma, se hotari si ca cum rezervarea pentru el ar fi fost facuta, zimbi larg,  lua cartonul si-l intoarse cu fata-n jos, pe masa. Peste carton, puse ulciorul borcanat, imitind ceramica taraneasca, plin cu un buchet de flori de cimp, din plastic tipator colorat.  Apoi, incet, trase intr-o parte un scaun si se aseza. Pe urma, cu gesturi lenese scoase din buzunarul jachetei pachetul de tigari, bricheta, punindu-le pe masa. 

*****

Si, in acel Inceput de Mileniu III,

Ingerul i s-a infatisat si a grait astfel:

Ti-a fost daruit sa alegi. Alege!

***

 … si, oricare ar fi fost adevarul acelui  Sfint Craciun patat cu singele lui Nicu si Lenuta Ceausescu, asa, ca-ntr-un istoric blestem de secol douazeci peste Carpati si Dunare, ei bine, Toma putea sa jure ca niciunul dintre judecatorii publici ai sinistrei perechi, nu doar juriul ce a pronuntat sentinta, dar destui altii, inalti, mari si obezi membri de partid, insa si falitii lor: negustorii si functionarii si intelectualii post-moderni si, in fine, toata acea boierime si ciocoime romana de secol 21 scalimbaindu-se, exhibindu-se in mod revolutionar si post-comunist pe la televiziuni, prin ziare, dar, mai ales in Parlament si Guvern, asadar nici unul dintre autorii directi sau indirecti ai sentintei ce condamnase la moarte prin impuscare satanica pereche carpato-dunareana, da, Toma putea sa jure ca nici unul nu traise si nu indurase tirania ceausista ca vreunul dintre iobagii si tirgovetii romanii aflati acum in piata, precum o imensa turma atit de fatidic, mioritica. Sau, atit de bovina? M-da, isi zise Toma, buna intrebare: popor sau, populatie? M-da, tare buna vorba: fiecare popor isi merita soarta.  Chiar daca despre acel decembrie ’89 se tot trimbitase ca a fost momentul istoric cind, vezi draga Doamne, cutitul dictaturii comuniste ajunsese la osul romanului, ei bine, desi cam stirb, cutitul ceausist tot mai avea de spintecat ceva carne pina la os. Nu, nicidecum nu atinsese inca osul… Si, Toma era convins ca are dreptate.

Si, Toma mingiie tragaciul armei; … iar invizibilul cetatean roman iertator-impartial si cu deosebire patriot nevoie mare, continua Toma, la urma urmei  nu dorea decit o bunastare personala cit de cit binecuvintata si cu bluejeans, coca-cola, cu televizore color, cu automobile occidentale… Dar si cu pasaport avind visa de turist, asa pe vreo 10 ani pentru Germania, Italia ori Franta, nici pentru SUA, Canada n-ar fi rau deloc; plus oaresce suma onorabila, valuta in marci sau dolari, deh, sa mai iasa prin lume, pentru una-alta cumaparaturi cu vinzare profitabila in tara, sau vreo alta gainarie cu cistig rapid si asa mai departe. Nu, in nici un caz cetateanul roman-proletar si de alt fel nu dorea varsare de singe, asa cum se intimplase. Si, remarca Toma, ca sa vezi ceasul rau, se intimplase din plin…, mai din pornire revolutionara, mai din greseala, mai din cine stie ce conspiratiuni tenebroase, ori din scenarii securiste profesionist executate, sau ca, deh, era ocazia neasteptata sa mai platesti indesat o polita vecinului, ori ca beat crimpot trageai la intimplare si urlai cit te tineau bojocii “Moarte lui Ceasca!” Daa –  in fapt, doar in romanescul decembrie ’89 se savirsise mare si amarnica varsare de singe in “nopti furtunoase” de pomina internationala, macar pentru a se re-scrie cu litere de foc, ca la noi la nimeni… Toma zimbi larg, multumit de ampla sa cugetare istorico-politica. Apoi se posomori.

        Dupa care, cu grija, Toma Constantin isi rearanja patul armei in causul umarului.  Inspira lent, adinc. Expira la fel de lent si adinc. O data, de doua ori, de trei ori…

*****

Si, in acel Inceput de Mileniu III,

Ingerul i s-a infatisat si a grait astfel:

Ti-a fost daruit sa alegi. Alege!

***

       Prin lentilele rotunde ale ochelarilor de vedere cu rame subtiri, aurite, sfredelindu-l cu privirea ochilor sai negri, un barbat scund, suplu, astepta ca Toma sa-i acorde atentie.

       Necunoscutul isi trecu degetele noduroase prin parul sau argintat, aranjindu-si pedant o suvita ce-i cazuse pe frunte. Buzele-i vinetii schitara un zimbet politicos sub nasul mare, acvilin si nici un muschi al fetei sale cu pometi ascutiti, aramii, proaspat rasi, nu tresari cind intreba ragusit:

      –  Buna ziua, domnule. Imi permiteti si mie sa iau loc la masa dumneavoastra?

Toma nu raspunse imediat. Continua sa-l priveasca pe intrus prin lentilele intunecate ale ochelarilor sai de soare. Acesta era imbracat cu un sacou din stofa de lina caramizie, in croiala clasica. Purta camasa neagra, din matase, deschisa la git doar la primul nasture si avea pantaloni din velur reiat, verde-brun. Pantofii, model englezesc, din piele roscata, aveau virful lat si se aratau a fi extrem de comozi. Barbatul se infatisa ca un  pensionar bogat,  complet relaxat. Si, continua sa zimbeasca politicos. Parea a sti ca era un loc liber la aceasta masa si parea a fi decis sa-l ocupe.

Toma trase din tigara. Elibera incet fumul pe nas, apoi rosti destul de neprimitor:

      –    Buna ziua. De ce nu? Poftiti.

Barbatul trase intr-o parte scaunul liber si se aseza. Scoase din buzunarul sacoului o tabachera masiva din argint mat. O deschise si lua o tigara “Camel” fara filtru. Apoi inchise la loc tabachera. Batu usor un capat al tigarii pe capacul ei. Pe urma, din celalalt buzunar al sacoului culese o bricheta “Zippo”. Cu o singura miscare ii deschise capacul si isi aprinse tigara. Inspira fumul adinc, cu vadita placere. Pe urma isi rotunji buzele si cercuri mici, concentrice, albastrui se rostogolira gratios in aer. Dupa aceea, rosti incet, meditativ, ca pentru el-insusi :

    –     Frumoasa zi sa visezi o crima perfecta.

Toma tresari.  Caci inca nu-si redobindise in intregul ei puterea launtrica sa se autoinunde cu acel Toma ca oricare altul dintre clientii tavernei “Mititelu&Berea”.

      Si poate ca tocmai de aceea, chiar inainte de a fi tresarit, nu trebuise sa inchida ochii pentru a se vedea inconjurat de tot felul de mititei rotofei, zemosi, sfiriind si fumegind veseli, aseazati la mesele din jur si palavragind vrute si nevrute, gesticulind patimas, ciocnind halbele cu bere inspumata si, dupa ce se balaceau copios in mustar, muscind cu pofta unul din celalalt. Iar, exact in clipa cind un mititel sfirsea in stomacul altui mititel, pe data era inlocuit de un alt mititel la fel de rotofei, zemos, sfiriind la fel de vesel si nesimtitor la orice moarte si orice renastere.

      Si, chiar inainte de a tresari, Toma Constantin incepuse deja sa se simta rotofei, zemos si sfiriind. Oh, da – berea curgea valuri, valuri.  Spuma se revarsa din halbe si din ea, stralucind  in bataia soarelui se inaltau balonase muiate-n curcubeu…

     Toma tresari.

Isi lua ochelarii de pe nas, ii puse incet pe masa si il privi intrigat pe strain.

      – Victoras! striga poruncitor noul venit.

Ospatarul sosi in trap marunt si necheza supus:

     – A si venit baiatuuu’!  Orr-donati, coane Beliar!

Beliar il privi tinta pe Toma si zise rar, rotunjind atent cuvintele:

     – Vorbe, vorbe, vorbe, domnul meu.

Apoi, intorcindu-se spre ospatar:

    – Victoras, comanda la mine! Domnul este oasptele meu. Stii ce ai de facut?

    –  ‘nteles, sa traiti, coane Beliar! Se face, se face!

Toma vru sa protesteze, dar un anumit licar inghetat din ochii de taciune ai lui Beliar, ii porunci sa se abtina. Dupa care ii intinse prietenos mina:

     – Beliar. Dar mai toti imi spun, conu’ Beliar.

Toma ezita putin, apoi intinse mina. Isi simiti palma, degetele inclestate de gheara unui pasari de prada.

Vru sa raspunda cu aceeasi stringere, dar impotriva vointei sale isi lasa mina moale, parca lipsita de vlaga.

Il vazu pe Beliar cum ii zimbeste intelegator.

Cu un gest oarecum brusc, Toma isi elibera mina si, desi vadit iritat, replica politicos:

     – Toma Constantin. Scuzele mele. Am inteles, masa era rezervata pentru dumneavostra.

Beliar isi rasfira a nepasare degetele miinii stingi:

     – Nici o suparare domnul meu. Dimpotriva, placerea e de partea mea. Intotdeauna la masa mea exista un scaun liber… pentru amicul necunoscut, nu-i asa? Frumoasa zi sa visezi o crima perfecta, nu-i asa ?

De data asta Toma nu mai rezista si intreba rar, apasat:

    – Pot sa stiu si eu ce vrea sa insemne asta, domnule Beliar ?

    – He-he-he, rise ragusit Beliar. In primul rind, va rog, coane Beliar. Iar in al doilea rind, de ce v-ati enervat domnule meu?! 

Isi stinse incet tigara in scrumierea de pe masa. Il privi drept in ochi pe Toma si spuse calm, impaciuitor :

-  Vorbe, vorbe, vorbe, domnul meu. Am si eu monologul meu. Am si eu ticurile

mele, verbale.

-   Da…, il intrerupse Toma, fara a intelege prea bine de ce era ispitit sa

inceapa a-i povesti necunoscutului despre cum se imaginase un journalist prin Bucuresti… Insa Beliar isi descheie sacoul. Trase de revere, vrind parca sa si-l aseze mai bine pe umeri. Iar Toma amuti vazind hamul si tocul din piele galbuie, din care iesea minerul pistolului.

Beliar isi reincheie sacoul si continua pe un ton cit se poate de firesc:

    –  Da, domnule, tocmai ati vazut un pistol care se afla si in dotarea Politiei

romane. Am nevoie de aceasta arma in profesia mea si datorita acestei profesii am si unele ticuri verbale. Sint detectiv particular, domnul meu. Si scoase din buzunarul de la piept al sacoului o carte de vizita pe care i-o intinse lui Toma. Acestea o lua,  o citi si replica ironic:

     – Domnule Beliar , nu vreau sa par nepoliticos, dar eu inca n-am intilnit nici un detectiv particular in Romania. Stiu insa ca fostii securisti au tot felul de birouri… de paza si securitate, investigatii private…

Ca un bunic sfatos Beliar ii zimbi larg :

     – Dragul meu Toma…, si se opri. Imi permiteti…?

Toma facu semn din cap ca nu-l deranjeaza deloc formula de adresare.

      – Dragul meu Toma, vorba aceea: nu-mi spune cine esti, spune-mi pe cine cunosti…  Pe deasupra, am si visat mereu sa fiu detectiv particular… Stii, draga Toma – adolescentul innebunit de cartile si filmele politiste. Daa, inca nu m-am vindecat. 

Stii doar: ai grija ce-ti doresti, ca se-mplineste, nu-i asa ?

Il tintui pe Toma cu priviriea sa si repeta apasat, rar:

     – Ai grija ce iti doresti, ca se implineste. Diavolul e doar un Inger cazut. Dar Ingerul bun si Ingerul cazut – sunt doar optiuni… ale omului. Singur Dumnezeu nu este, nu poate fi o optiune.

Toma il asculta atent si in ciuda faptul ca nu credea o iota din cele auzite, in ciuda  banuielii sale ca Beliar era un agent al fostei Securitati comuniste, reactivat de Serviciul de Informatii Roman alias Securitatea neocomunista, se trezi spunind:

      – M-da… Insa e legal asa ceva in Romania?

Beliar surise ironic:

- Toma, dragul meu, tu unde te-ai nascut, unde traiesti oare?! Oricum, fara

suparare, dar si accentul tau e cam ne-romanesc… Traiesti cumva prin Anglia sau America?

Toma ezita pret de citeva clipe, apoi raspunse scurt:

- In America.

Beliar zimbi intelegator si trecu mai departure:

       –  … asadar, legal in Romania de azi ? Toma draga, chiar si in vizita fiind aici, spre binele tau ar fi trebuit sa stii deja ca, practic, in tarisoara noastra, in reala ilegalitate nu se afla decit cetateanul cinstit si Legea. Astazi, cetateanul roman cinstit e o aberatie. Iar, fara obiectul sau, care este cetateanul cinstit, Legea nu exista. Romania e o tara in splendida ilegalitate – perfect legala. Da, mon cher, perfect legala. Pe scurt, se poate absolut orice. Dar, ori-ce, draga Toma…

Beliar tacu vreme de citeva clipe si apoi aduga cu glas venit din adincuri:

     – Toma… draga, eu ma numesc Beliar. Iar tu, te numesti Toma.

Toma ar fi vrut sa-i raspunda cumva, orice, dar sa-l contrazica intr-un fel sau altul. Insa instantaneu se revazu – un mititel rotofei, zemos si sfiriind… Clipi de citeva ori sa alunge vedenia.

Beliar il sfredeli cu privirea sa – de  foc rece, infiorator de inghetat.

Isi deschise tabachera si ii oferi lui Toma o tigara:

      – Ia cu incredere, “Camel” fara filtru e o tigara fara pereche.

Toma nu-l refuza. Irimia lua si el una. Toma ii oferi foc, apoi aprinse si tigara sa.

      – Si ai clientela, coane Beliar ?

      – Glumesti draga Toma? Oricine e clientul meu. Mai devreme sau mai tirziu oricine este clientul meu.

- Chiar si eu? surise amuzat Toma.

Iar Beliar, parca … dintr-un nevazut strafund de lume, croncani:

      – Toma  Constantin, tu esti deja clientul meu.

Pentru citeva fractiuni de secunda Toma  incremeni cuprins de o neinteleasa si mare spaima. Insa isi reveni respirind adinc, adinc; si zise cu voce puternica, auto-linistitoare :

      – Buna gluma, buna de tot, coane Beliar ! dar nu reusi sa mai si rida in hohote, cum

si-ar fi dorit.

      – Stiu, surise cu ingaduinta Beliar. Da, draga Toma, iti pot marturisi cu mina pe inima ca ii am de clienti pe toti… Lucrez si pentru ziare si pentru politie, si pentru parlamentari si pentru minstri. Dar si pentru popi, precum si mai ales pentru afaceristi. Da, si pentru mafioti. Si pentru curve si pentru pesti. Si pentru poponari. Si pentru amanti. Si pentru soti gelosi… Mai rar, recunosc, rar si pentru cetateanul ordinar. Pe scurt, sunt disponibil pentru oricine plateste cit cer. Banul n-are miros. Banul e ban si… e ochiul dracului, nu-i asa ? Iar eu – si  se apleca usor inspre Toma, crestindu-l cu privirea –  eu sunt dracul gol. Cu alte cuvinte exact asa cum scrie pe cartea mea de vizita, avocatura si investigatii particulare. Curat detectiv particular, nu-i asa?

Incercind sa-i infrunte flacara rece a privirii, Toma intreba sec:

      – Si nu ti se pare periculos sa stii atit de multe?

      – Toma, fii intelept – Catavencu si Farfuridi, Trahanche au trait si vor trai vesnic in Romania. Dar si ei sunt copii mici pe linga Agamita Dandanache… Nu, nu sunt deloc pasionat de “Academia Catavencu”, fitzuica ieftina, umor de ocazie… si desteptaciune goala, condei asemenea…

       – Doar n-oi fi chiar Dandanache, ha-ha-ha ?! rise zgomotos Toma.

       – Nu stiu…poate mai rau…, sopti Beliar si in acel moment ochii sai negri ivira din nou luciri de foc rece.

     Victoras  reaparu gifiind. Cu miscari de prestidigitator puse pe masa farfurii, tacimuri, paharele de vin si maruntele pahare pline cu palinca margelata; cosul cu piine de casa si platoul cu salam de Sibiu, sunca ardeleneasca, telemea de oi de Braila, masline verzi, rosii, ardei iuti, ciuperci si castraveciori murati in saramura si, mustar. Adauga, scoasa de la gheata, o aburita sticla cu apa minerala si pahare pentru apa.

Pe urma se indrepta de spate; rinji:

     – Pofta buna! Micii si vinul le aduce, Rodica, si ii facu cu ochiul lui Beliar.

Dar nu apuca sa-si termine bine vorba ca, felin, Rodica isi si sprijinea deja coapsa

de umarul lui Beliar.

Toma ramase cu privirile sudate de sinii mari, rotunzi si copti ai ospataritei care, nu se stie cum, se desprinsese direct din paginile revistei “Play-boy” si aterizase la masa lor.

     Beliar incolaci cu bratul mijlocul provocatoarei dive a tavernei si o impinse usor intr-o parte, neuitind insa, mai intii, sa-i mingiie tandru crupa lata, lunecindu-si palma pe fesele piriind sub fusta scurta si crapata la spate pina linga vizuina demonului mereu la pinda, sisiindu-si contiuu chemarea ce sufoca deja simturile si ratiunea barbatilor de la mesele alaturate.

      Rodica zimbi languros lui Toma. Umplu paharele cu apa minerala, apoi pleca in treaba ei. Si pe unde trecea, in unduirea-i de sirena de Dimbovita amutzea brusc clientela masculina a “Tavernei Mititelu&Berea”.

     – Ei, ce zici, draga Toma?… Merita, nu-i asa?…

      – Coane Beliar…, zimbi oarecum jenat Toma.

      – Hai domnule, lasa fasoanele! Bine, te inteleg. Altadata.

Isi stinsera tigara. Beliar inalta paharul cu palinca si rosti solemn:

- Bine te-am gasit, draga Toma!

- Noroc si sanatate! raspunse Toma.

Palinca arse gitlejul lui Toma.  Lua imediat paharul cu apa minerala, sa stinga vapaia ce-l cuprinsese. Bau si ar fi vrut sa spuna ceva despre binecuvintarea ce este apa si minerala si rece pe acest Pamint, dar celularul sau incepu sa tiriie ascutit, prelung. 

Beliar ii zimbi. Il cuprinse cu zimbetul sau venit de nicaieri si de pretutindeni. Se apleca peste masa si, protector, il batu cu palma pe umar pe Toma:

      – Nu uita, ti-a fost daruit sa alegi. He! He! He!

Iar Toma surise, doar surise.

*****

Si, in acel Inceput de Mileniu III,

Ingerul i s-a infatisat si a grait astfel:

Ti-a fost daruit sa alegi. Alege!

***

Cind isi simti trupul relaxat, decise sa nu tintesca pieptul Presedintelui. Era posibil ca Presdintele sa poarte vesta anti-glont. Chiar daca ar fi fost doar un gest de imitatie provinciala a ce se vedea in filmele americane, dar era posibil… Toata lumea politica romaneasca are in Romania de astazi, mai pe fata, mai pe ascuns, un model de viata personala multilateral dezvoltat si ramificat intru toate cele – modelul american, cugeta ironic Toma. De la McDonald si pina la White House. Cum asa? Simplu, atit de simplu: filmul american – de la serialul de televiziune si pina productiile hollywood-iene.  De ce ar face exceptie tocmai Presedintele?!… In fata oglinzii din dormitorul sau, in palatul de la Cotroceni, Toma il vazu, pe Presedinte – cu trupul sau de intelectual neo-comunist, batrin urangutan epilat neglijent, in chiloti imprimati cu stema Romaniei, maieu cu stema SUA, sosete cu jartele in culorile tricolorului national – pe romanul numarul unu al natiunii si-l inchipui Toma pregatindu-se sa imbrace costumul sau, secret, de superman.  Pe noptiera cu tablie din marmura neagra, sticla, cristal masiv de Boemia, pe jumatate plina cu whiskey vechi de cel putin zece ani; linga sticla, bolul de argint cu gheata si butelia cu soda si paharul pintecos, tot masiv cristal de Boemia, cu doua degete din whiskey chihlimbariu… In scrumiera aurita, un trabuc, cubanez, fumegind.

Si, tot pe noptiera, un argintat Colt 45 cu prasele de fildes, primit in dar, intr-o vizita prezidentiala, de la chiar primarul Dallas-ului … Din patul cu baldachin din lemn de mahon sculptat a la Cotroceni, doamna numarul unu a tarii, soatza lui cea prezidentiala tolanita intre asternuturi de matase, il soarbe din priviri pe superman-ul ce o va seduce… dur si plenar… Iata, deja superman-ului Romaniei, ii surid albe-rozii si dolofane o coapsa, umarul si un brat ascunzind, sagalnic, sinii – totusi, cam flescaiti… Ce sa-i faci? Mai imbatrineste omul. The First Lady este coafata a la Monica lu’ Clinton si, plina de pofte bovariene, rinjeste languros, cu foc in priviri atintind chilotii prezidentiali imprimati cu stema Romaniei… Pe ecranul televizorului cu diagonala de cel putin un metru si-un cot – negocierile de pace din Orientul Mijlociu. Presedintele se sfredeleste cu privirea, nu in, ci prin oglinda. Gusta whiskey-ul chihlimbariu din paharul pintecos si decide sec, aspru: O.K.!  Toma ofta hitru: cine nu-i imita pe americani in lumea asta… globalizata?! Nici el, Toma, nu face exceptie. De ce ar face?! Nu e mai comod asa, sa gindesti cit mai putin si sa fii tot mai “liber”? Sa fii dator vindut bancilor si statului, dar sa fii obsedat de fitness? Dincolo de toate astea… exista  fara indoiala magnifica America a sansei de a fi  tu-insuti. Altfel… fireste , altfel  SUA n-ar fi America… Zimbi Toma: America, America… ce tara minunata! Dar imediat se incrunta si mormai: O.K., O.K.

     Apoi, lin si precis,  pantera ghemuindu-se sa atace – manevra incet, usor arma pina cind aduse din nou crucea lunetei pe fata Presedintelui. Se concentra. Hotari sa apese tragaciul exact in momentul cind Presedintele va rosti ca un Tatuc al natiunii, cunoscutul si popularul sau salut:  “Bine v-am gasit oameni buni, dragi concetateni! “

     Dar, brusc, agentii securitatii prezidentiale se apropiara in graba de Presedinte si il inconjurara. 

     Toma se incorda pregatindu-se sa-si retraga arma din orificiul aflat in balustrada din beton ce inconjura ca un mic zid compact intrega terasa-acoperis al cladirii. Acest orificiu nu era decit una dintre gurile de scurgere a apei de ploaie. Insa, din neatentia constructorului, era mai mare decit celelalte guri de scurgere si plasata mai jos, adincita in platforma terasei. Privind prin deschiderea circulara, puteai supraveghea mare parte din bulevard si tribuna oficiala din fata Palatului Parlamentului, ex-“Casa Poporului”, alt mega-monunment ceausist. Pe linia gaurii, in prelungirea ei, pe terasa se afla stilpul antenei de televiziune a blocului. De jos, din piata, cu ochiul liber era practic imposibil sa vezi teava armei cu luneta, fiindca stilpul antenei obtura imaginea. Chiar si folosind un binoclu puteai foarte usor sa confunzi teava armei cu vreun gunoi adus de vint si intepenit acolo, in gaura balustradei. 

     Stiind toate acestea, Toma reusi sa-si controleze reflexul de fuga. Observa prin luneta armei ca toata agitatia se produsese din cauza unuia dintre reporterii de televiziune. Reporterul blocase calea Presedintelui, chiar la capatul scarilor acoperite cu un covor rosu, ce duceau la tribuna oficiala. Si mai vazu cum unul dintre cei doi agenti care-l izolasera rapid pe reporter, il lovi pe acesta scurt , fulgerator cu pumnul la baza coastelor, in dreptul ficatului. Omului i se inmuiara genunchii. Sprijinit abil de agenti, palid, cu rasuflarea taiata parasi locul ce-l crezuse ideal pentru o declaratie smulsa  Presedintelui, cu doar citeva minute inainte ca acesta sa-si rosteasca speech-ul.

     Radios, Presedintele urca scarile tribunei. Pasea elastic, tinereste. Elegantii si stralucitorii sai pantofi negri lasau urme adinci in covorul rosu. Uralele multimii impleteau deja uriasa cupola de triumf deasupra tribunei prezidentiale.

*****

Si, in acel Inceput de Mileniu III,

Ingerul i s-a infatisat si a grait astfel:

Ti-a fost daruit sa alegi. Alege!

***

Toma  se rasuci inspre femeia din incapere:

      – Deci pentrru asta m-ai chemat. Da, vin cu tine. Vin cu tine…

O privi intrigat. Da, niciodata nu o cunoscuse prea bine pe Maria. Ori de cite ori se intilneau, in sinea lui Toma mereu se mira cum de inchiriase aceasta mansarda spatioasa, mobilata in stil Victorian, luminoasa  si atit de primitoare, tocmai Mariei, o modesta asistenta universitara la Facultatea de Biologie, a Universitatii din Bucuresti. O intilnise cu doi ani in urma in fata intrarii conacului brancovenesc mostenit de la bunicii sai. La inceput a crezut ca era o clienta a firmei americane de computere, careia ii inchiriase toata casa, cu exceptia mansardei. I-a deschis usa si a invitat-o sa intre. Dar Maria l-a lamurit imediat ca, de fapt dorea sa stie daca poate inchiria o garsoniera in aceasta casa din Cartierul Primaverii. Daa, cum de, fara ezitare ii raspunsese amabil ca el este proprietarul cladirii si ii poate inchiria mansarda cladirii, cind pina atunci refuzase toate ofertele, toate generoase, pastrind mansarda doar pentru el?!

     Intr-adevar, nu o cunoscuse niciodata prea bine pe Maria, desi o intilnea uneori chiar si de doua ori pe  luna, pretextul fiind obligatiile sale de proprietar fata de chirias, privind intretinerea spatiului inchiriat. Si, mai intotdeuna zabovea sa taifasuiasca la o cafea si un pahar de coniac frantuezsc. Avea grija ca mereu sa-i anunte telefonic vizita, cu macar una, doua zile inainte; si, de fiecare data erau nelipsite buchetul de flori, niciodata aceleasi, o sticla de Martell sau Courvoisier, ori un tort, fie prajituri, sau fructe. Alteori, chiar indraznea sa o invite la cina la un restaurant de lux, ori la un concert de jazz, sau la opera.

     Totusi, ca in aceast prag de inserare, niciodata nu o vazuse pe Maria  asa – desprinsa dintr-o veche icoana bizantina i se infatisa Maria acum, stind pe acel colt al canapelei, cu palmele pe genunchii ascutiti, avind umerii firavi arcuiti de nevazuta povara. Capul plecat si pletele aramii ii ocroteau blind sinii oarecum nefiresc de bine impliniti in trupul zvelt, de adolescenta. Imbracata in acea rochie neagra, simpla si lunga pina la gleznele subtiri, femeia din fata sa ii aparea fecioara incremenita in ruga muta, dar atit de fierbinte, incit, pret de o clipita, el o intrezari imbrobodita cu un halou de sfintenie. 

      Toma Constantin ofta usor. Privi spre fereastra intredeschisa. Se pregatea de apus si lumina crepusculara inunda lin camera. Si odata cu ea, dinspre stelele asteptind cuminti sa rasara, plutea o tacere ce infasura in vata transparenta vechiul conac brincovenesc. In curtea larga, batrinul nuc fosni. Clatinat de o boare, cu o ramura batu abia auzit in rama ferestrei invitind la tainica sporovaiala cartile raspindite peste tot in incapere, precum si icoanele, dar si tablourile inspirate de basmele lui Victor Brauner si Joan Miro. Flacaruia candelei aprinsa sub Icoana Mintuitorului, unduia pe perete sfielnice umbre de ruga.

Se infiora Toma. Sopti:

-  Maria…

-  Da, si Maria inalta spre el ochii sai mari, violeti.

Toma isi dori sa-i mingiie fruntea inalta si obrajii rotunzi, acoperiti de pistrui; ar fi vrut sa-i stearga cu virful degetelor lacrimile ce se rostogoleau una cite una, aprinzindu-i buzele de creola si lunecind sub barbia dirza, pe gitul lung, delicat arcuit.

Din nou se infiora Toma si iar sopti, insa acum putin ragusit:

-  Maria…

-  Da… Iarta-ma, si isi sterse lacrimile cu degetele sale de copil. Iarta-ma.Dar mi-e greu sa ma stapinesc. A murit Ioan al meu, dupa ani si ani de puscarie pentru poporul asta, nu stiu, blestemat sau nu… da, Toma, l-au amutit pe veci… Au aflat despre cartea sa “dedicata” Presedintelui… L-au amutit pe veci…

Toma se foi stinjenit:

      –  Pot sa fumez ?

      –  Da, da, il incuraja Maria. Scrumiera e in sertarul masutei. Iarta-ma ca te-am chemat asa, dintr-o data… N-am pe nimeni in Bucuresti, stii asta. Acum, nu mai am pe nimeni in lumea asta, in afara de tine, Toma… Si mi-e frica, mi-e asa de frica…

      – Fii linistita, fii linistita. Te inteleg si iti multumesc pentru increderea ta.

Trase adinc din tigara. Pe urma indrazni:

        – S-a…, cum sa zic, scuza-ma, putea sa traiasca linistit… da, linistit… Dupa toti anii de puscarie comunista, detinut politic… Iarta-ma, dar, stii – marturia sa scrisa…  Asta l-a ucis… Nu stiu, nu stiu daca eu as fi avut curajul sau…  inca o data dupa tot ce a suferit… Nu stiu… Dar, crede-ma, l-am respectat, l-am admirat … nu doar fiindca a fost tatal tau…, nu doar pentru ca tu existi… Nu stiu daca eu as fi fost in stare… Practic –  s-a sinucis…

        – Nu stiu… Traversa linistit strada aia mica si pustie, intorcindu-se acasa, cind l-a izbit o “Dacie”.  Amicii sai, pensionari ca si el, mai toti erau la ferestra. Stii cum e dupa-amiaza la bloc, in cartier, mai ales in zile senine la inceput de septembrie. Dar pina au ajuns linga el, murise de mult.  Si Doamne, strada aia e mai tot timpul pustie. Masina n-a oprit. Nimeni nu i-a vazut numarul… Mi-e frica, nu-mi pot controla frica asta… Vino cu mine la inmormintare, te implor Toma… si Maria tacu inecata de plins.

Toma isi strivi tigara in scrumiera.

Se ridica din fotoliu si se aseza pe canapea, alaturi de Maria.

Ii cuprinse umerii cu bratul:

      –  Hai, hai, linsteste-te, te rog. Sigur ca vin. Sigur. Nu te teme.

      –  Da, da, ingaima Maria.

Toma rasufla adinc, dupa care zise repede, vadit incurcat:

  – Maria, cu ce, cum mai pot sa te ajut? Uite – platesc eu toata inmorintarea. Nu-ti mai

iau nici o chirie anul asta… Daca vrei, da – indraznesc – uite, ma mut aici, impreuna cu tine… dorm pe canapea, nu gindi aiurea… Dorm pe canapea… Doar, nu te mai teme…

        – Nu stiu… nu mai stiu nimic… in afara de groaza – sunt asa de singura… Multumesc frumos, Toma. Ce sa fac, Toma ? Mi-e frica…

Isi sterse lacrimile; apoi il privi pe Toma si ii scaparara ochii violeti:

  – Iti multumesc.

Toma se ridica de linga ea si se reaseza in fotoliu. Isi aprinse o noua tigara. Sorbi din cafeaua ce se racise de mult. Ar fi vrut sa-i spuna ceva intelept si mingietor Mariei, ceva despre cum prietenul la nevoie se cunoaste, dar continua sa fumeze incurcat, nervos.

De fapt, in clipa aceea tot ce-si dorea era sa plece cumva de acolo, imediat. Sa ajunga cit mai repede acasa. Sa faca un dus fierbinte. Sa-si gateasca o salata grecesca cu telemea de Braila, cu rosii marunte, tari si cu masline negre. Si un piept de pui la gratar. Apoi sa mestece in tihna fiecare imbucatura si sa bea o “Grasa de Cotnari” rece, holbindu-se abulic la orice s-ar fi intimpla pe ecranul televizorului. Ca, pina la urma, pravalindu-se pe canapea sa adoarma asa, ametit de vin , drogat de televizorul cu care s-a mintit poporul, isi spuse Toma, si sa inchei odata ziua asta bizara.

Apoi – simti cum il ineaca un tsunami de furie, de ura… Singe, vreau singe, singe vreau singe, singe, vreau singe, singe, vrreauuu singeeee, urla toata fiinta sa obnublitata de o irepresibila dorinta de razbunare…

Iar Maria … niciodata nu o vazuse pe Maria  asa – desprinsa dintr-o veche icoana bizantina i se infatisa Maria acum, stind pe acel colt al canapelei, cu palmele pe genunchii ascutiti, avind umerii firavi arcuiti de nevazuta povara. Capul plecat si pletele aramii ii ocroteau blind sinii oarecum nefiresc de bine impliniti in trupul zvelt, de adolescenta. Imbracata in acea rochie neagra, simpla si lunga pina la gleznele subtiri, femeia din fata sa ii aparea fecioara incremenita in ruga muta, dar atit de fierbinte, incit, pret de o clipita, el o intrezari imbrobodita cu un halou de sfintenie.

*****

Si, in acel Inceput de Mileniu III,

Ingerul i s-a infatisat si a grait astfel:

Ti-a fost daruit sa alegi. Alege!

***

Godfather-ul natiunii romane ajunse in dreptul microfoanelor.

Facu un semn larg cu bratele, fluturindu-si miinile.

Astepta binevoitor supunerea celor care-l votasera.

Ochii mici, caprui ii scinteiara pret de o clipa.

Dar, isi recapatara rapid opacitatea lor obisnuita, de peste proaspat mort.

Nevazut giulgiu, tacerea se asternu curind, acoperind multimea.

Buzele subtiri ale Presedintelui zvicnira:

- Bine v-am gasit oameni buni….

Insa vocea de ventriloc se sparse intr-un horcait surd – guitzat stins.

Primul glont strapunsese teasta prezidentiala chiar intre ochi.

Al doilea fulgerase in baza gitului.

*****

Si, in acel Inceput de Mileniu III,

Ingerul i s-a infatisat si a grait astfel:

Ti-a fost daruit sa alegi. Alege!

***

Toma statea sprijinit de tocul usii si privea la cadavrul din fata lui.

Avea Toma chipul golit de orice expresie, iar buza de jos ii tremura spasmodic.

Era pentru a treia oara in viata sa cind se afla in fata unui cadavru. Naucitoare – prima atingere a Mortii o simtise cind murise tatal sau. Chiar in bratele sale murise… A doua oara se infiorase pina-n maduva oaselor cind bunica sa isi daduse duhul, tinindu-l strins de mina, dar zimbindu-i linistita, impacata. Insa de fiecare data, in acele infricosate intilniri, intr-un fel sau altul, Toma asteptase Moartea. Cum s-ar spune, fusese pregatit sa intilneasca Moartea.  Caci  Toma ii veghease pe patul de moarte… Bunica si tatal sau, da, ei insisi asteptasera Moartea ca pe o inimaginabila, cutremuratoare ultima intilnire cu viata.  Groaza ori zimbet, usurare sau impacare, renuntare ori victorie, sau doar un nemaiintilnit somn-de-alabastru?… dar pina la urma, atunci, pentru Toma, o infricosata taina fusese Moartea. Doar atit. Da, atunci, cele doua intilniri ale lui Toma cu Moartea fusesera initierea sa in actul supunerii fata de faptul ca, si tatal sau, si bunica, fiecare dintre ei urma sa devina un alt-ceva… practic, de ne-recunoscut in viata lui. Altfel, oriunde si oricind in aceasta lume, acel somn-de-alabastru al tatalui sau si al bunicii sale, Toma nu putea sa-l nege decit in launtricul sau si doar cu inima. Fiind vorba despre doua fiinte pe care le iubise si le iubea inca profund, Toma stia ca niciodata nu va putea accepta ca adevarata realitatea acelor dispartii. Si, in consecinta, inca le prefera a fi doar un fel de plecari neasteptate si temporare, undeva in chiar lumea vie si vizibila, palpabila, ce-l inconjura. Totusi, ori de cite ori isi reamintea aceste doua plecari, Toma simtea o ciudata paralizie a mintii si o brusca, intensa zbatere a inimii, odata cu o naprasnica durere in toata fiinta lui. Ca si cum, in chiar urmatoarele clipe ale oricarei incercari de a cugeta despre Moarte, el insusi avea sa fie cuprins de somnul-de-alabastru…

Iar acum, luat pe nepregatite – Toma, cu toata fiinta sa, resimtea incerca din nou acel sinstru soc produs de prezenta Mortii. Toma nu putuse nici atunci, nici in clipele meditatiilor sale ulterioare asupra Mortii, precum nici acum nu reusea deloc sa se inchipuie pe sine-insusi acel om-cadavru intins in sicriu, imbracat ca de nunta si zimbind senin cu miinile incrucisate pe piept, parind a respira incet, rar. Atit de incet, atit de rar…atit de linstit. Acel om-cadavru necrezut de viu – in somnul sau adinc de fiinta foarte, foarte obosita. Atit de mult si profund obosita, incit sa nu-si poata clatina usor capul, sau nici macar sa poata rasufla atit cit sa isi alunge de pe buze obraznica musca?! Nu, pur si simplu Toma nu se putea inchipui mort.  M-da, isi zise Toma, Moartea e moarte. Nimic altceva. Insa e suficient sa te sperie-de-moarte. Astfel, incepind de atunci, de cind cu moartea tatalui sau si a bunicii sale, Toma se straduise si  reusise  mereu sa evite orice intilnire directa cu Moartea.

     Pina cind, astazi,  pe neasteptate se trezise in fata acestui cadavru… La doi pasi de cadavru…

      Toma inspira si expira adinc, de citeva ori. Isi  relaxa umerii si se concentra asupra luminii calde a soarelui ce patrundea in incapere prin fereastra larg deschisa; apoi, ca in copilarie, cind noaptea se trezea infricosat de vise rele, rosti launtric “Tatal Nostru”, dupa care zise abia auzit “Amin” si cu limba facu semnul crucii, in gura. Si, simti cum incet, incet isi revine din starea de soc  provocata de noua intilnire, alta intilnire cu aceeasi Moarte – da, una si aceeasi mereu, isi spuse si se scutura usor din tot trupul.

      Intr-adevar, spre deosebire de tatal sau si bunica sa, acest cadavru  il speriase-de-moarte. Caci Toma intilnise pentru prima oara un cadavru ce insemna marturia unei crime. Iar uciderea unui om inca nu avea nici o definitie reala pentru Toma.

*****

Si, in acel Inceput de Mileniu III,

Ingerul i s-a infatisat si a grait astfel:

Ti-a fost daruit sa alegi. Alege!

***

Godfather-ul natiunii romane ajunse in dreptul microfoanelor.

Facu un semn larg cu bratele, fluturindu-si miinile.

Astepta binevoitor supunerea celor care-l votasera.

Ochii mici, caprui ii scinteiara pret de o clipa.

Dar, isi recapatara rapid opacitatea lor obisnuita, de peste proaspat mort.

Nevazut giulgiu, tacerea se asternu curind, acoperind multimea.

Buzele subtiri ale Presedintelui zvicnira:

- Bine v-am gasit oameni buni….

Insa vocea de ventriloc se sparse intr-un horcait surd – guitzat stins.

Primul glont strapunsese teasta prezidentiala chiar intre ochi.

Al doilea fulgerase in baza gitului.

Inspre poporul cel ascultator si iubitor, in loc de: “… dragi concetateni! ” tisni un jet de singe purpuriu.

Mai intii tacerea de cavou.

Apoi urletele – miilor de cetateni cu drept de vot si ale sirenelor masinilor politiei.

Presedintele Romaniei fusese asasinat.

Primul asasinat prezidential din istoria Romaniei.

*****

Si, in acel Inceput de Mileniu III,

Ingerul i s-a infatisat si a grait astfel:

Ti-a fost daruit sa alegi. Alege!

***

Pe plutonierul care pazea capela cimitirului, pe Ghitza insa, moarta il hipnotizase alt fel.

Se holba la trupul ei  si se inrosise tot, rasuflind sacadat. Mustacios si incorsetat de uniforma veche, lustruita, cu chipiul lunecat intr-o parte, dovada de mare tulburare, rasufla ca o morsa in calduri.  Asta pina cind, pe ceafa lui lata si triplu cutata, de militian devenit politist la batrinete asa, dintr-o revolutie, se lipi “pleosc!” palma capitanului Macarie, cel care conducea investigatia criminalistica in acest caz:

- Ce faci ma Ghitza, salivezi intens ?! Ia, mars la usa de la intrare !  Pe dinafara, pe dinafara, ma Ghitza!

Plutonierul tresari ca electrocutat si, inca buimac, se repezi sa execute ordinul, in avintul sau mai, mai  sa-l rastoarne pe Toma.

- Ei, ce zici domnule Constantin, oribil, nu-i asa ? Oribil, tu-le mama lor de javre nenorocite ! croncani capitanul Macarie.

Toma dadu din umeri a neputinta si tacu aprobator.

Macarie se apropie de el si il incuraja cu larg zimbet de cioclu.

Beliar se apropie de Macarie si privind inspre Toma, rosti parca plasmodiind:

- Mai, Macaraie, trebuie sa-l intelegi. Orice crima e fascinanta, dar nici o crima nu e brad de Craciun…

Inalt si usor ghebosat, imbracat in civil ca un cioclu autentic, capitanul isi scarpina chelia cu unghia degetului aratator al miinii drepte. Cu palma celeilalte miini se batu scurt pe burta tuguiata. Apoi isi intinse si strinse deciteva ori buzele subtiri. Ochii sai oblici, intunecati sclipira:

   –  Domnule Constantin, stiti, tatal ei…, iar acum ea, Maria… prietena dumneavoastra…

*****

Si, in acel Inceput de Mileniu III,

Ingerul i s-a infatisat si a grait astfel:

Ti-a fost daruit sa alegi. Alege!

***

Godfather-ul natiunii romane ajunse in dreptul microfoanelor.

Facu un semn larg cu bratele, fluturindu-si miinile.

Astepta binevoitor supunerea celor care-l votasera.

Ochii mici, caprui ii scinteiara pret de o clipa.

Dar, isi recapatara rapid opacitatea lor obisnuita, de peste proaspat mort.

Nevazut giulgiu, tacerea se asternu curind, acoperind multimea.

Buzele subtiri ale Presedintelui zvicnira:

- Bine v-am gasit oameni buni….

Insa vocea de ventriloc se sparse intr-un horcait surd – guitzat stins.

Primul glont strapunsese teasta prezidentiala chiar intre ochi.

Al doilea fulgerase in baza gitului.

Inspre poporul cel ascultator si iubitor, in loc de: “… dragi concetateni! ” tisni un jet de singe purpuriu.

Mai intii tacerea de cavou.

Apoi urletele – miilor de cetateni cu drept de vot si ale sirenelor masinilor politiei.

Presedintele Romaniei fusese asasinat.

Primul asasinat prezidential din istoria Romaniei.

Toma isi retrasese deja arma din orificiul balustradei.

Totusi, mai zabovi pret de citeva momente in dreptul gaurii, pentru a savura cutremurul ce convulsiona si dezmembra multimea.

Panica era de necontrolat si oamenii se calcau pur si simplu in picioare, intr-un dans haotic si grotesc.

Impuscaturi si rafale scurte ale armelor agentilor din garda prezidentiala, ale poltistilor si trupelor de asalt sosite deja in jurul tribunei –  Iadul in marea piata a poporului.

Toma vazu oameni secerati de gloante, vazu oameni striviti in picioare de alti oameni.

Toma vazu totul.

Si, adinc, adinc se infiora Toma.

*****

Si, in acel Inceput de Mileniu III,

Ingerul i s-a infatisat si a grait astfel:

Ti-a fost daruit sa alegi. Alege!

***

    –  Da, da… rosti mecanic Toma.

    –  Da, da… relua capitanul Macarie, m-da… stiti in nebunia aia groaznica din piata, cind nenonorocitul ala ne-a impuscat presedintele…, domn’le Constantin, ce naiba cauta prietena dumneavoastra sa fie acolo, chiar linga tribuna prezidentiala, domn’le, zau asa,

uneori femeia e … scuzati-ma, e data dracului de proasta… Uite, un glont ratacit, o multime isterica… Pacat de ea, asa de tinara… si… frumusica, m-da…  Erati intr-o relatie… scuzati-ma, intima?… Logodnica?…

     – Da, da… rosti mecanic Toma.

     – Stiti, e totusi fiica unui … unui om ce conteaza, h-mm conteaza, detinut politic, calcat de o masina… presa, televiziunea… m-da, trebuie sa investigam, sa pazim… asta e, asta e viata, o curva, tu-i mama ma-sii… Ba, Ghitza, ce ti-am ordonat eu? Mars afara, ma!

     – Gata, gata, ajunge Macarie! mirii sec Beliar, a inteles, lasa omul in pace.

     – Da, da… rosti mecanic Toma.

Preotul intirzia sa apara.

Mirosea a mort, a ceara arsa, a tamiie.

Luminarile pilpiau in stativul de linga usa intrarii in capela.

Citeva se stinsera.

Toma se apropie de stativ, lua o luminare aprinsa si incepu sa reaprinda luminarile stinse.

Beliar se apropie de el si ii sopti:

    – Toma, dragule – eu sunt cu tine. Nu uita: ti-a fost daruit sa alegi. Alege, draga Toma.

Toma nu ii raspunse.

Continua sa aprinda luminarile stinse.

Pe coltul stativului – un ziar.

Pe prima pagina, cu litere de o schiopa – doua titluri:

PRESEDINTELE ROMANIEI ASASINAT!

Iar al doilea titlu:

GIGI L-A IMPUSCAT PE CORNEL IN CAP!

La intersectia de la piata Romana, deseori traficul devine infernal, din pricina proastei gestiuni, multe evenimente au avut loc, printre care si aceasta iesire violenta a cunoscutului mafiot Gigi Marga.

Toma citi. Pe urma continua sa reaprinda luminarile.

Maria – zimbet de alabastru.

Mirosea a mort, a ceara arsa, a tamiie.

*****

Si, in acel Inceput de Mileniu III,

Ingerul i s-a infatisat si a grait astfel:

Ti-a fost daruit sa alegi. Alege!

***

Godfather-ul natiunii romane ajunse in dreptul microfoanelor.

Facu un semn larg cu bratele, fluturindu-si miinile.

Astepta binevoitor supunerea celor care-l votasera.

Ochii mici, caprui ii scinteiara pret de o clipa.

Dar, isi recapatara rapid opacitatea lor obisnuita, de peste proaspat mort.

Nevazut giulgiu, tacerea se asternu curind, acoperind multimea.

Buzele subtiri ale Presedintelui zvicnira:

- Bine v-am gasit oameni buni….

Insa vocea de ventriloc se sparse intr-un horcait surd – guitzat stins.

Primul glont strapunsese teasta prezidentiala chiar intre ochi.

Al doilea fulgerase in baza gitului.

Inspre poporul cel ascultator si iubitor, in loc de: “… dragi concetateni! ” tisni un jet de singe purpuriu.

Mai intii tacerea de cavou.

Apoi urletele – miilor de cetateni cu drept de vot si ale sirenelor masinilor politiei.

Presedintele Romaniei fusese asasinat.

Primul asasinat prezidential din istoria Romaniei.

Toma isi retrasese deja arma din orificiul balustradei.

Totusi, mai zabovi pret de citeva momente in dreptul gaurii, pentru a savura cutremurul ce convulsiona si dezmembra multimea.

Panica era de necontrolat si oamenii se calcau pur si simplu in picioare, intr-un dans haotic si grotesc.

Impuscaturi si rafale scurte ale agentilor din garda prezidentiala, ale poltistilor si trupelor de asalt sosite deja in jurul tribunei – Iadul in marea piata a poporului.

Toma vazu oameni secerati de gloante, vazu oameni striviti in picioare de alti oameni.

Toma vazu totul.

Si, adinc, adinc se infiora Toma.

Insa Toma nu se lasa furat de apocalipticul spectacol. 

Robot bine reglat, isi demonta rapid si precis arma in bucati. Le puse una cite una, impreuna cu tuburile gloantelor trase, in mica valiza din aluminiu, de linga el. Desuruba apoi dopul recipientului plat, tratat anticoroziv, instalat in capacul valizei si umplut cu acid sulfuric in solutie concentrata. Inchise valiza.  Pe urma o ascunse in groapa dinainte sapata in nisispul lada cu nisip necesar in caz de incendiu, lipita de  zidul uscatoriei de rufe, din apropierea sa.  Acoperi bine valiza cu nisip si risipi urmele. Dupa care, sprijinindu-se pe coatele aparate si pe genunchii protejati de cotiere si de genunchiere, se furisa cu iuteala de sopirla pina la iesirea pe terasa, din scara de bloc. Aceasta scara avea intrarea doar in aleea aflata in spatele blocului. Usa intrarii dinspre bulevard fusese intarita cu bare metalice si cu un lacat  solid era zavorita pe veci de catre pensionarii ce locuiau la parter, terorizati de jafurile descrise copios in orice cotidian bucurestean.

     Toma debloca usa iesirii pe terasa, din scara blocului. Celelalte cinci usi ale scarilor cu iesire pe terasa ramasera blocate, asa cum le inchsese chiar el inainte de miting, pentru a nu fi surprins de vreun locatar care ar fi tinut mortis sa ajunga pe terasa,  chiar in aceasta dimineata.

     Cu miscari de ninja se prelinse inauntrul scarii de bloc. Astepta in penumbra, lipit de zid, pina cind se convinse ca era singur pe palierul ultimului etaj.  Asa cum bine isi imaginase, locatarii blocului care nu se aflau inca in multimea de pe bulevard, ingroziti de faptul ca, de la fereastra, sau de pe balcon devenisera martori la asasinarea Presedintelui, se incuiasera acum temeinic in casa. Si, in ruptul capului n-ar fi deschis cuiva usa, nici macar daca sotia defunctului le-ar fi cerut ajutorul. Cu atit mai putin  nu ar fi deschis Politiei. Nimeni nu dorea sa-si complice inutil viata vreodata, daramite in acesta funesta zi… si Toma se felicita pentru cum gindise totul.

     Arunca genunchierele si cotierele in conducta metalica pentru gunoi, ascunsa in camarutza aflata in capul scarii.

     In sfirsit, cobori cele citeva trepte ce-l desparteau de palierul ultimului etaj si chema liftul.

     Inainte de a parasi liftul, Toma isi puse ochelarii de soare.

     Odata aflat in afara intrarii in scara blocului, scoase din buzunarul jachetei bricheta si pachetul de tigari “Lucky Strike”. Cu gesturi domoale isi aprinse o tigara.  Intre timp cerceta pe sub sprincene aleea si micul parc amenajat ca loc de joaca pentru copiii din bloc. Doar un costeliv ciine vagabond dadea tircoale celor citeva tomberoane cu gunoi revarsat pe alee si pe iarba, nu foarte departe de leaganele copiilor din mijlocul parcului.

     Toma ofta incet, multumit: se miscase extrem de rapid, fara ezitari, precis.

Insa timplele ii zvicneau inca. Si isi simtea urechile arzind inca. Dar era multumit, tare multumit…

     Trase cu sete din tigare.

Cu sete trase din tigare si isi spuse molcom, intr-o anume transa:

Sint zile

cind aerul tremura in incremenirea zorilor,

iar ciripitul pasarilor in cringul din apropierea casei mele

rasuna inima lui Mozart.

Si simt cum toata fiinta mea se strapunge ,

se invaluie molcom cu o bucurie atit de grea, senina totusi,

incit mi-e teama sa respir.

… sperind ca nu cumva viata din ziua ce vine,

sa ma supuna chiar dintr-o data cu furia ei perversa.

Si, astfel, uneori reusesc sa pacalesc viata.

Dar de cele mai multe ori – nu.

Sint aste marunte smecherii doar parelnice victorii.

Insa tocmai de aceea ma insotesc cu viata.

Caci atunci, cind,  in adevar izbutesc sa luminez

viata intru Credinta mea,

atunci, am harul rastignirii Lui Christos.

Si ma minunez despre viata.

Mut. Smerit. Fericit.

******

Si, in acel Inceput de Mileniu III,

Ingerul i s-a infatisat si a grait astfel:

Timpul este infinit. Spatiul este infinit. Acestea este Dumnezeu. Si, astfel in aceasta infinitate sunt oameni carora le este daruit sa aleaga intre destinul personal si istoria a milioane de oameni.

Ti-a fost daruit sa alegi. Alege!

***

    Si, dintr-o data, coplesit parca de seninul si cladura acestei zile de toamna din an de gratie 2001, de linistea si pustiul din fata cladirii, parca imbatat de aerul mirosind deja a frunze uscate, parca rascolit si atzitzat de galbenul-viu si rosul-aprins deja pregatite a cotropi copacii din jur, Toma pasi alene pe trotuarul ce ocolea blocul si ducea pe trotouarul larg al Bulevardului Unirii. 

     Mergea relaxat si fredona nu tocmai fals, faimoasa “Let It Be “, a  celebrilor Beatles.  De ce tocmai “Let It Be “ ?! se  intreba Toma, dar nu neaparat pentru a afla vreun raspuns.  Ci doar fiindca se simtea asa, un copil care inventase un joc grozav.

     Maria pasea inspre el.

Capul plecat si pletele aramii ii ocroteau blind sinii oarecum nefiresc de bine impliniti in trupul zvelt, de adolescenta. Imbracata in acea rochie neagra, simpla si lunga pina la gleznele subtiri, femeia din fata sa ii aparea fecioara incremenita in ruga muta, dar atit de fierbinte, incit, pret de o clipita, el o intrezari imbrobodita cu un halou de sfintenie.

     Toma o mingiie cu inima sa. Toata.

Pe urma striga:

      – Anna-Maria vino la tata, hai vino la tata!

Copila isi desprinse mina din palma Mariei si alerga fericita inspre el.

Copila – Maria si Toma, un copil.

Acel copil – al lor.

Doar al lor.

Toma o prinse in brate si se roti cu ea.

Maria le zimbi larg.

Cit tot cerul senin de inefabil septembrie.

Apoi ii ruga copilaros:

       – Hai, hai sa mergem. In curind va fi aici o nebunie intreaga cu discursul asta prezidential. Sunt deja sute si sute de oameni in piata.

Toma rise si continuind sa o stringa pe Anna-Maria in brate, ofta a usurare:      –  Da! Presedintele si poporul… Noi avem viata noastra, hai sa ne grabim poate aflam o masa libera.

Maria rise si intreba cu tilc:

      –  Ca de obicei, la mitingurile prezidentiale?

Toma incuviinta si privi inspre coltul strazii…

      Taverna “Mititelu&Berea“  ii astepta.

      Taverna “Mititelu&Berea“ – un bilci fascinant si irezistibil.

      Cel care apucase sa fie cel putin o data, in mod temeinic, clientul tavernei, ori de cite ori se afla prin preajma ei ii era cu neputinta sa-si innabuse ispita…

Si se oprea omul, asa, doar cit sa se mai odihneasca, sa se relaxeze putin, adica, macar atit cit sa guste doi-trei mititei bine rumeniti si sa poata savura berea proaspata, rece, aburind halba.  Dar, fireste, omeneste, mai poposea acolo si pentru a mai croseta ceva discutii savante despre politica, fotbal sau muieri, sau despre vechile ori viitoarele alegeri in Romania noului mileniu, doar un strop de birfa experta, cit macar sa-si mai verse naduful…

******

Si, in acel Inceput de Mileniu III,

Ingerul i s-a infatisat si a grait astfel:

Timpul este infinit. Spatiul este infinit. Acestea este Dumnezeu. Si, astfel in aceasta infinitate sunt oameni carora le este daruit sa aleaga intre destinul personal si istoria a milioane de oameni.

Ti-a fost daruit sa alegi. Alege!

***

Postat de: leonard oprea | 2 septembrie 2013

A Tale of Revelation


leonard oprea

A Tale of Revelation

All his life, Itzak Abramovich had been a decent, honorable man. He had looked after his family and his clock repair shop, so that only a few odd people could ever find anything to reproach and gossip when it came down to him. Moreover, Itzak Abramovich stuck to his daily prayer, always ate kosher, observed the Sabbath, read the Holy Books, went to the synagogue – in short, he was one who feared God.

All was fine and to a good purpose, until one morning when Itzak Abramovich burst into the rabbi’s office. The rabbi’s secretary was desperately hanging from his arm, but nothing in the world could have stopped Itzak Abramovich.

The rabbi saw the wild countenance and the gleaming eyes of the decent and honorable clock-maker, so with a brief gesture he dismissed his secretary who left the room, quietly closing the door behind him.

‘Why, Itzak Abramovich, what a pleasure. Come, don’t just stand there, I’m not going to bite. It’s been quite a while now, hasn’t it? Please, sit. There… Now, whatever is the matter, Itzak? Would you like a glass of water? You may even smoke, if it is any comfort…’

‘Rabbi! O, Rabbi, I had a dream!’

The rabbi sighed with relief. ‘Praise the Lord, there is no tragedy here’, he told himself and, running his fingers through his thin, ash-gray beard, he sank in his armchair.

‘Do tell, my dear Itzak, do tell. What dream?’

‘Rabbi, last night I had a wonderful dream… Wonderful and frightening, Rabbi. I cannot tell… I lived a quiet life for fifty years and, look now, just last night… Forgive me, Rabbi, but if I hadn’t come to see you, I would have gone crazy…’

‘All right, all right, but tell me all about it, my dear Itzak’, the rabbi smiled.

‘Rabbi, last night I dreamt Jacob’s Ladder.’

‘And–what was it like?’

‘Well–everything the book says… “And he dreamed, and behold a ladder set up on the earth, and the top of it reached to heaven: and behold the angels of God ascending and descending on it.”

The rabbi could read terror in the eyes of Itzak Abramovich and he cut him short authoritatively:

‘And what were you doing there, Itzak?’

‘Frankly, Rabbi, at first I just stood there staring – it was so beautiful… And all the angels ascending and descending… Then, I don’t know what came over me, I had this sudden urge and braced myself and went sneaking through the angels, hiding behind them, then I started ascending. I was careful to stick to the middle of the ladder – it had no railings and I have this fear of heights…’

Itzak Abramovich stopped, swallowed a few times, looked at the rabbi, saw him calm and smiling, so he went on with his dream:

‘So there I was – climbing, excited, not too frightened though, rather happy, I told myself I may get to see God… I ascended for a long time. But suddenly, I don’t know what came over me and I looked around: the angels kept ascending and descending – there’s so many of them, Rabbi… but there was nothing besides them and the ladder. Nothing at all. Only a white light, like an endless curtain of pure water through which you can see a long way in the distance – you can see just that… Rabbi… and I really wanted to see God so much, but I was seized with such fear… God, such a terrible fear! Rabbi, I thought I was going to die, I was so scared!’

‘All right, Itzak. Come, now, calm down. Go on, tell me’, the rabbi sighed.

‘I don’t know, Rabbi… But I couldn’t stand the terror and I started to run madly. All I could see was that the angels somehow seemed to make room for me… and it seemed, really, Rabbi, that God Himself called out to me not to be afraid… But I was so terrified that I ran even harder. And the closer I got to the ground the more I prayed that God help me reach you sooner, Rabbi, that you may help me… And when I woke up I was so horrified that I even said my prayers in a hurry that I may rush here to you…’

The hands of Itzak Abramovich had started to fly around, his lips were quivering, and the rabbi saw that it was fit he should tell him:

‘Do calm yourself, my dear Itzak Abramovich. Enough,’ he shouted, ‘you are alive, you are awake, and you are not going to die too soon, seeing that you are a decent, honorable man, and I will pray for you. Enough!’

Itzak Abramovich froze like a first grader who got caught with a poorly written homework and, on top of it, furtively eating the sandwich he had forgotten about while playing during the break.

‘Very well, Itzak. Look, you are here, safe and sound. Yet I cannot but feel there is something else on your mind. Come, tell’, the rabbi invited him.

‘Please, Rabbi, tell me, for I wronged no one in fifty years, is this a sign…’

The rabbi looked at Itzak Abramovich very intensely, then he placed his hand over the man’s hand, on the side of the desk and spoke in a slow, fatherly voice:

‘My dear Itzak, confess to me, how did that ladder seem to you?’

‘Endless, Rabbi. And I was so lonely…’

‘You see, Itzak, had you felt differently, your dream would have been a revelation. But as things stand, it was just a dream.’

‘O, Rabbi, what a relief’, Itzak smiled the tears making his voice coarse.

‘Just a dream’, the rabbi smiled candidly.

***

Poveste despre Revelaţie

 

Toată viaţa lui, Iţic Abramovici fusese un om tare cumsecade şi cinstit. Îşi văzuse de familie şi de atelierul lui de ceasornicărie astfel încît puţini şi de mirare erau aceia care ar fi avut ceva de cîrîit, de bîrfit cînd venea vorba despre el. Mai mult, Iţic Abramovici îşi spunea zilnic rugăciunile, nu mînca decît cuşer, ţinea Sabatul, citea Cărţile Sfinte, mergea la sinagogă, adică, ce mai încoace şi‑n colo, era un om cu frică de Dumnezeu.

Toate bune şi frumoase şi cu folos, pînă‑ntr‑o dimineaţă cînd Iţic Abramovici dădu buzna în biroul rabinului. De braţul lui se agăţase cu disperare secre­tarul rabinului, dar nimic şi nimeni din lume n‑ar fi reuşit să‑l oprească pe Iţic Abramovici.

Rabbi văzu pe dată chipul răvăşit, ochii sticlind ai ceasornicarului cel cumsecade şi cinstit, şi făcu un semn scurt cu mîna secretarului, care părăsi imediat încăperea închizînd uşa după el.

– Iţic Abramovici, ce plăcere. Hai, nu sta aşa,  că doar nu te mănînc. N‑ai mai fost de mult pe la mine. Ia loc, te rog. Aşa… Ce s‑a întîmplat, Iţic? Vrei un pahar cu apă? Poţi să fumezi, dacă asta te linişteşte…

– Rabbi! Rabbi, am avut un vis!

Rabinul răsuflă uşurat: „Nu, slavă Domnului, nu e nici o tragedie”, îşi spuse şi, mîngîindu‑şi barba rară, cenuşie, se aşeză în fotoliu.

– Spune, spune, măi Iţic. Ce vis?

– Rabbi, azi noapte am avut un vis minunat… Minunat şi înspăimîntător. Rabbi. Nu ştiu… Am trăit cincizeci de ani liniştit şi uite, tocmai azi noapte… Iartă‑mă Rabbi, dar dacă nu veneam la tine simţeam că‑nnebunesc…

– Bine, bine, dar povesteşte o dată, măi Iţic, zîmbi rabinul.

– Rabbi, azi noapte am visat Scara lui Iacov.

– Şi, cum era?

– Păi… cum scrie… „Şi a visat o scară rezemată de pămînt, al cărei vîrf ajungea pînă la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe scara aceea.”

Rabinul citi spaima ce apăruse în ochii lui Iţic Abramovici şi îl întrerupse destul de autoritar:

– Şi tu ce făceai acolo, măi Iţic?

– Rabbi, sincer să fiu, la început căscam gura şi mă holbam, că era aşa de frumoasă… Şi toţi îngerii ăia care urcau şi coborau, urcau şi coborau… Pe urmă, nu ştiu ce m‑a apucat şi mi‑a venit aşa o dorinţă de mare că mi‑am luat inima în dinţi şi, strecurîndu‑mă printre îngeri, mai ascuns ba după unul, ba după altul, am început să urc. Nu mă depărtam de mijlocul scării că n‑avea balustrade şi eu am rău de înălţime…

Iţic Abramovici se opri din povestit, înghiţi de cîteva ori în sec, îl studie pe Rabbi şi‑l văzu liniştit, zîmbitor, aşa că îşi depănă în continuare visul:

– Şi am urcat aşa, cu emoţii, dar nu prea temător, chiar vesel aş zice, căci îmi spuneam că poate‑L văd pe Dumnezeu… Am urcat aşa multă vreme. Dar la un moment dat, nu ştiu ce m‑a apucat şi am privit în jur: îngerii urcau şi coborau întruna, mulţi mai sînt Rabbi, însă în afară de ei şi scară – nimic. Dar, ni‑mic. Doar lumină albă, ca o nesfîrşită perdea de apă curată prin care vezi şi vezi cît cuprinzi cu ochii doar asta… Rabbi… şi chiar vroiam mult să‑L văd pe Dumnezeu, dar aşa o spaimă m‑a apucat… Aşa o spaimă, Doamne. Rabbi, am crezut că mor de spaimă!

– Bine, Iţic. Ei hai, linişteşte‑te. Hai, spune, oftă rabinul.

– Rabbi, nu ştiu… Dar n‑am mai putut de spaimă şi‑am început să alerg de‑mi sfîrîiau călcîiele. Am apucat să văd cum îngerii parcă‑mi făceau loc… Şi parcă, zău Rabbi, chiar Dumnezeu mă striga să nu‑mi fie teamă… Dar aşa o frică de moarte mi‑a fost că mai tare fugeam. Şi pe măsură ce mă apro­piam de pămînt mă gîndeam să mă ajute Dumnezeu să ajung mai repede la tine, Rabbi, să mă ajuţi…  Şi cum m‑am trezit, am fost aşa de îngrozit că şi rugăciunile mi le‑am spus în fugă ca să alerg, să vin aici…

Iţic Abramovici începuse să dea din mîini, buzele îi tremurau şi rabinul înţelese că trebuie să‑i spună:

– Măi Iţic Abramovici, dar linişteşte‑te odată. Gata, se răsti el, eşti viu, eşti treaz şi nu o să mori curînd că eşti un om cumsecade şi cinstit, iar eu am să mă rog pentru tine. Gata!

Iţic Abramovici încremeni ca un elev din clasa întîi prins că nu şi‑a scris corect tema şi pe deasupra mai şi mănîncă pe ascuns sandvişul de care uitase, jucîndu‑se în pauză.

– Bravo, Iţic. Uite, eşti aici, teafăr şi nevătămat. Cred însă că mai ai ceva pe suflet. Hai, spune, îl îndemnă rabinul.

– Rabbi, spune‑mi şi mie te rog, că n‑am greşit cu nimic, nimănui, şi am cincizeci de ani, este un semn ăsta…?

Rabinul îl privi cu mare atenţie pe Iţic Abramovici, apoi îşi puse mîna peste palma omului, sprijinită pe marginea biroului, şi vorbi rar, cu voce de părinte:

– Măi Iţic, mărturiseşte‑mi tu mie, cum ţi s‑a părut scara aceea?

– Nesfîrşită, Rabbi. Şi eram atît de singur…

– Vezi Iţic, dacă ai fi simţit altfel, visul tău ar fi fost o revelaţie. Dar aşa, a fost doar un vis.

– Oh, Rabbi, ce uşurare, zîmbi Iţic cu tremur în glas.

– Doar un vis, îi zîmbi curat Rabbi.

***
Trilogy of Theophil Magus – the Truth

(“Xlibris”/Random House Ventures, 2008, USA /Library of Congress Control Number: 2008901520/ ISBN: Hardcover 978-1-4363-2366-6/Softcover 978-1-4363-2365-9)

 

(In Trilogy of Theophil Magus’ 40 Tales about Man, a great variety of sacred and profane themes, archaic, mythical, contemporary /Moses, Gandhi, Christmas, children, journalism, pilgrimage etc./serves as vivid stimulation for this literary adventure, written with humor, knowledge and wit…in an inviting dialogue with the reader. /Norman Manea – American novelist, essayist);(The Truth, the second book of Trilogy of Theophil Magus is situated in the strange no man’s land where everyday life becomes truly magical. I consider these writings as splendid expressions of a unique vision of our fragmented but marvelously exciting world. Leonard Oprea’s style combines a discovery of hidden meanings of words with a fabulous sense of secret humor. His works received the highest praises from the most influential critics, who rightly compared his vision to works by Thomas Mann, Borges or Paulo Coelho./ Vladimir Tismăneanu – American philosopher, author, essayist); (Leonard Oprea’s 40 Tales of Trilogy of Theophil Magus – The Truth, range from the depiction of the everyday to the mythological and Borgesian to the religious. Honored with numbers of prizes in his native Romania, this writer is a true iconoclast and a true talent./ Adam J.Sorkin – American author, essayist, editor)


JEFF HOWE – the American hyper-realism’s beauty, or “No Time Outs Left”

A Short Bio

Oh, let’s see. My name is Jeff Howe and I like to write sometimes, mostly when the mood strikes, I guess, which really sort of lets on that I don’t do it for a living.

I have written poetry, fiction, blog entries, even advertising content, but there’s none of that here.  These are all books of compilations of some of my work.

There’s love poetry, light poetry, dark poetry, poetry that deals with death, life and relationships.  Some of it is autobiographical, and some of it is downright humorous.

There’s also short stories, both in prose poetry form and regular prose.  I rather enjoy stories that have a neat twist at the end (like the Twilight Zone), so I have incorporated those into my own work.

There’s also commentary to be found in some of the introductions and in the essays I included in Hallucination of Majestic Elephants, Echoes from the Antechamber and Patterns at the Periphery.

I have entered poetry contests and fiction contests with some success.  I have also been a member of several online poetry review sites, but that has lapsed somewhat recently.

I do not write erotic poetry or stories, nor do I write anything having to do with demons, vampires, werewolves or anything occultic.  I am a firm believer in the idea that a good story will always entertain without having to include prurient or occultic materials.  Additionally, the language I use could be rated no worse than PG 99.9% of the time.  If you have any questions about the other .1%, just email me.

I am originally from Maine, went to college in Massachusetts, did a hitch in the US Army where I met my wife.  We returned to Maine in 1987 and have lived here ever since.  We have two sons and a town government that keeps increasing our property taxes in outrageous fashion.

Just a regular guy.

Hope this tells you enough to pique your interest.  See ya ’round the web.

***

No Time Outs Left

It was a lazy summer night with just a little humidity, not the kind that makes the skin slick as if coated with mucilage, but just enough to feel like a cozy warm blanket pulled up around the neck.

Across the road was a large field of tall grass that would be hayed in less than a month. It was dotted with clover, Queen Anne’s lace, daisies, all silver-rippled under a hazy full moon.

A dense forest at the far end of the field provided a dark backdrop for the diamond dance of fireflies flickering their neon attraction, like so many cigarette tips glowing from a puff.

Don sat on the dark porch facing the road, the field, iced tea glass in hand; its condensation moistening his palm. His face was dimly lit from a small AM/FM radio on the table next to him as he listened to a ballgame. It was the bottom of the ninth inning and the Cleveland Indians were leading the Red Sox, 5-3.

The sounds of the game, the steady drone of cicadas chirping their night anthem, and the occasional squeak of the chair as Don shifted his weight were the only sounds that could be heard in this country evening.

Except for maybe a soft moaning from inside the house.

Bottom of the 9th and there are two outs with two men on, Lowell on second and Gonzalez on first. At the plate is Coco Crisp. Crisp has gone 1 for 4 tonight, a single in the third inning. Matt Davis goes into his windup….

‘… Coco Crisp,’ thought Don, ‘Now there’s a hell of a name. Guy is fast, plays the field better than Damon ever did and can hit. But he sounds like a friggin’ breakfast cereal.’

Strike one on the corner. Looks like it caught Crisp by surprise. Davis is throwing in the low nineties, and he’s got some movement on it…

Don gently shook his head, smiled a bit and leaned back into his creaky chair, sipping at his iced tea.

Smoking.

Too many years, too many cigarettes. He felt numb.

His thoughts wandered…

Back… back… back…

He could see his and Emma’s wedding day as if it were just yesterday and what a day it was all satin and lace and ribbons and
grace and smiling faces.

The honeymoon in Cancun where both were so terribly sunburned that there wasn’t much happening for romantic evenings, burnt to a crisp they both joked, but the laughter didn’t come till later.

The days the weeks the years the jobs the houses the kids a lot of water under the bridge and ….

‘Damn, there’s that moaning again.’

Strike two to Coco Crisp. Oh he got jammed on that one. They say that Matt Davis had a real talent for going up and in on batters in college…

Don swore. Two strikes and no time outs left.

Coco Crisp, his real name Covelli,but his grandma called him Coco as a little boy and it stayed with him. Covelli Crisp.. Coco Crisp. Coco is better even if it does sound like a breakfast cereal.

‘One ball and two strikes and damn if Crisp ain’t gonna strike out and lose the game for the Sox…

just like last time and if he keeps it up Red Sox Nation is just going to

… burn him to a crisp.’

Don chuckled at his own thought. Every night he turned on the radio

and listened to Red…

The Red Sox. Does color have a sound?

Sure does, it’s the sound and smells of beer in the stands, peanuts in hand yelling at umpires, yelling at the other team, turning red from sunburn because you forgot to wear a hat to the afternoon game. A more innocent time, a more innocent color…

More moans.

Don stood, stretched, went in the front door and walked to the master bedroom where the moans were coming from. He picked up the shotgun and gasoline can he had left earlier on the floor.

On the bed, the blood-soaked bed

… HIS blood-soaked bed,

where little Alison and Don, Jr. were conceived….

Little Alison, now married with children of her own, would always be little Alison to Don. And Don, Jr now serving with the Marines, those friggin’ jarheads in Iraq.

Those glorious, hyped up, motivated JARHEADS!

… on the bed were two naked, bloody bodies, eyes closed, blood oozing from many small puncture wounds in the chests, stomachs, and necks.

Moving slightly with each moan, it looked like a grotesque form of foreplay.

Emma.

Emma and Tim Covelli, Don’s best friend.

ON DON’S BED.

Don stared at the two. He saw red.

He’d suspected for a long time.

Birdshot (it was all he had) just didn’t get the job done.

Now Don was going to have to burn Emma and Covelli (Coco?) to a crisp. Then maybe they’d look like a breakfast cereal, maybe Cocoa Puffs.

He opened the gas can and sprinkled it over the bed. His wife and best friend stirred a bit, started moving with a little more purpose.

Don emptied the contents of the can on the bed and splashed the rest around the bedroom. He then took his lit cigarette – Emma and Covelli were struggling now to get up – tossed it into the center of the bed and quickly went out the door. There was a loud

WHOOM!!

… then came the screams.

Don moved some furniture in front of the bedroom door and went back out to the porch, shotgun still in hand.

It was a warm, lazy summer night outside. There was a silver, hazy moon in the sky.

The radio was on – baseball was on!

Crisp has now worked the count to three and two. The pitch, Crisp fouls it off into the stands…

Don sat in his chair and said, “Coco, yeah that’s much better than Covelli.”

He placed the barrel of the shotgun in his mouth and thought.. ‘They’re gonna burn him to a crisp. And there are no time outs left.’

He pulled the trigger.

The pitch, Crisp swings, connects .. it’s a towering shot .. it’s going going, it’s out of here!

COCO CRISP HAS HIT A THREE RUN WALK-OFF HOMERUN!

THE RED SOX HAVE WON!

THE RED SOX HAVE WON!

***

Postat de: leonard oprea | 20 august 2013

JEFF HOWE – A GENUINE VOICE of the AMERICAN POETRY


leonard oprea

JEFF HOWE – A GENUINE  VOICE of the AMERICAN POETRY

A Short Bio

Oh, let’s see. My name is Jeff Howe and I like to write sometimes, mostly when the mood strikes, I guess, which really sort of lets on that I don’t do it for a living.

I have written poetry, fiction, blog entries, even advertising content, but there’s none of that here.  These are all books of compilations of some of my work.

There’s love poetry, light poetry, dark poetry, poetry that deals with death, life and relationships.  Some of it is autobiographical, and some of it is downright humorous.

There’s also short stories, both in prose poetry form and regular prose.  I rather enjoy stories that have a neat twist at the end (like the Twilight Zone), so I have incorporated those into my own work.

There’s also commentary to be found in some of the introductions and in the essays I included in Hallucination of Majestic Elephants, Echoes from the Antechamber and Patterns at the Periphery.

I have entered poetry contests and fiction contests with some success.  I have also been a member of several online poetry review sites, but that has lapsed somewhat recently.

I do not write erotic poetry or stories, nor do I write anything having to do with demons, vampires, werewolves or anything occultic.  I am a firm believer in the idea that a good story will always entertain without having to include prurient or occultic materials.  Additionally, the language I use could be rated no worse than PG 99.9% of the time.  If you have any questions about the other .1%, just email me.

I am originally from Maine, went to college in Massachusetts, did a hitch in the US Army where I met my wife.  We returned to Maine in 1987 and have lived here ever since.  We have two sons and a town government that keeps increasing our property taxes in outrageous fashion.

Just a regular guy.

Hope this tells you enough to pique your interest.  See ya ’round the web.

***

The Big and Glorious

I see the friends I knew
From very long ago
We wore baseball on our brows
Held frogs upon our knees
And lived in intense moments
Of bliss and vivid boredom
But always on the move
As we dreamed the big and glorious
To play beneath the lights

Until there came a day that
We noted with rapt interest
As girls began to bloom
To sprout their precious daisies
Their bodies morph to violins
Yet we knew not how to bow
So just stammered now and then
And dreamed the big and glorious
Alone between the sheets

A desk became our landing strip
For years of know absorption
From fuzzy peach to bully beard
We sat for decades through the day
And tried to figure out the way
We thought we’d like to go
We looked for signs to point us
Toward the big and glorious
With most of time ahead

Then we played the hokey pokey
Musical chairs and skip to my lou
As we grabbed the metal horns
And rode the granite bull
For all it was worth until
The padding of slippered feet
Brought the patter of little feet
And we saw the big and glorious
In an unexpected way

And now that roads are longer
In the darkened rear view mirror
Than in the clearing windshield
We see the big and glorious
In shape and size and color
In forms not thought to be
The stuff that dreams are made from
But what we make ourselves
And what we choose to see

***

Postat de: leonard oprea | 31 iulie 2013

leonard oprea – The Scarecrow / Sperietoarea de Ciori


leonard oprea

THE SCARECROW

“And which of you by worrying can add one cubit to his stature?“ (Luke 12: 24-25)

 

The crow sat on a branch in front of her young (lined up on another branch), strong, obedient, ready to take in their mother’s last lesson before they took off to their new life.

The crow crowed tenderly, yet authoritatively:

‘My darlings, this is the last lesson I’m ever going to teach you. I beg you, listen carefully, I will not say this twice, after all, this is the crow’s creed in the world.’

The young crows crowed, flapped their wings affirmatively, full of respect for their mother.

‘Well’, the mother crow started, ‘you have to know you are a special breed of fowl. And this is all due to your special bond with the humans. For if it weren’t for us crows, man would have never invented the Scarecrow. That is, the pathetic stuffed dummy humans think we are so scared of. Nonsense! You know very well how silly this is to us.’

The young crows crowed merrily.

‘But we are special birds’, the mother crow went on, ‘because humans have lived and will always live by our side, as we do by theirs. Wicked humans claim that we are filthy crows and birds of ill omen, hopeless thieves, that we flock together in fall and in winter to foretell bad weather, epidemics, harsh winters, that we vanish in spring, that we destroy the crops in summer, and other such preposterous, idiotic stuff. We are to them so different and ugly, that when they get bored they hunt us for sport. In short, they take us to be the scourge of their lives and a punishment for humanity, and the age-old proof for this is the Scarecrow. Are you with me?’

The young crows hopped a couple of times on their branch, signaling they had no problem following the argument.

‘Well’, the mother crow raised her voice, ‘here is the genuine attitude of crows towards man:

In spring, when the earth turns green and teems with new life, when all shines bright and we are all revived, man starts fretting: he plows, he sows, he mends, he builds, he trims, he cleans, he waters, he freshens, he multiplies, he keeps accounts, in a word he toils all day and falls flat with exhaustion in the evening. While the crow sits on a branch and looks, rather famished and faint from the long winter, and just goes: hmm…

‘Then, in summer, when man tends the crops, prepares the harvesting, defends himself from the dry season, the raging rains and the furious floods, when he continues his spring work, and counts and keeps accounts, and fills the land with his Scarecrows, and comes back home exhausted in the evening and gets so drunk that he falls flat in a ditch only to start over with the hangover in the morning, then what does the crow do?

‘Why, the crow sits fat and satisfied on a branch and looks and just goes: hmm…

‘The fall comes and there is human havoc. Man goes desperate. He harvests. He picks. He fills his granaries. He crams his larder. He squeezes the juice out of the grapes. He prepares the wine barrels. He gathers the potatoes, the corn, the apples and pears. He stitches and mends. He gathers wood. And much more. Weddings, baptisms, funerals. He worries about the winter and he grunts by the brandy pot, he gets drunk and he sings, that is he yells at the top of his voice, and he occasionally beats up his wife, ‘cause the winter is no laughing matter… And the crow? As always in the fall: chubby, shiny-feathered, belching with satisfaction and looking over the shoulder at the humans and just going: hmm…

‘Finally the winter. Snow, blizzards, ice. Frost and frost bites. Men slaughter swine. They sit and warm themselves. They taste the fruits of a year’s toil. They drink plum brandy or hot wine with cinnamon, they smack their lips happily and tell tales until they fall asleep by the hot oven and start snoring. In the morning they drink away their hangover with sauerkraut juice or a shot of chilled plum brandy, then they feed the fowl and the cattle, frown at the cluster of crows, and go inside to warm themselves. Either there or in a pub, they engage in heated discussions about the Christmas and especially about the coming year, for look at those damned crows, crowing of ill omen, God damn them!

‘And what does the crow do? Nothing. It just sits on its branch cold and hungry. It looks at the snow-clad houses and streets, at the coiling smoke coming from the chimneys and just goes: hmm…

‘There it is, my darlings. A rather lengthy lesson, but the last, which I believe pretty much covers everything there is to say about this.’

The young crows, which had been producing muffled grunts, now started laughing out loud.

Not at all upset, the mother crow allowed them to hop on for a while on their branch, flapping their wings and jeering. Then she motioned them down to silence and uttered in a clear and firm voice:

‘Enough of this laughter! Take wing and the Lord will protect you. But heed this last lesson and study it patiently on your own. So that you may never be afraid, not even of the stuffed, ragged horror of the humans…’

‘The Scarecrow’, crowed the young crows.

***

SPERIETOAREA DE CIORI

„ Şi apoi, care dintre voi, chiar îngrijorîndu‑se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?”

(Luca 12/24‑25)

Cioara stătea pe o cracă în faţa puilor ei – aliniaţi pe altă cracă – puternici, cuminţi şi gata să înveţe ultima lecţie a mamei lor, înainte de a‑şi lua zborul în noua lor viaţă.

Cioara croncăni cu tandreţe, dar şi cu autoritate:

– Dragii mamei, ce vă voi spune acum e ultima învăţătură pe care v‑o dau. Vă rog, vă conjur chiar, ascultaţi‑mă cu mare atenţie, fiindcă n‑am de gînd să repet lecţia asta care, într‑un fel sau altul, e crezul ciorii în lumea asta.

Puii croncăniră şi bătură din aripi, încuviinţînd, plini de respect faţă de mama lor.

– Ei bine, începu cioara, voi trebuie să ştiţi că sînteţi nişte păsări cu totul şi cu totul speciale. Chestia asta se întîmplă numai şi numai datorită legăturii dintre voi şi oameni, care este foarte specială. Dacă nu existam noi, ciorile – şi, slavă Domnului, vom exista cît şi omul – omul nu năs­cocea „Sperietoarea de Ciori”. Adică mumia jalnic împăiată despre care ei, oamenii, cred că ne sperie teribil. Aiurea! Ştiţi bine cît rîdem noi de prostia asta omenească.

Puii croncăniră veseli.

– Ei bine, continuă cioara, dar noi sîntem păsări speciale şi fiindcă oamenii au trăit, trăiesc şi vor trăi pe lîngă noi, iar noi pe lîngă ei. Gurile lor rele spun că sîntem nişte păsări… nişte ciori împuţite care cobesc mereu, că sîntem nişte hoaţe fără leac, care toamna şi iarna se adună în stoluri prevestitoare de vreme rea, de molime, de iarnă grea; că primăvara dispărem ca prin vrajă, iar vara distrugem recoltele şi alte tîmpenii incalificabile, credeţi‑mă. Sîntem pentru ei atît de diferite şi de urîte încît, cînd n‑au ce face, vînează ciori. Dar nici atunci nu se dovedesc a fi de ispravă şi, fireşte, mai tare cred că sîntem o pacoste, o pedeapsă pentru omenire. Vă repet, dovada de veacuri, aceeaşi pe tot Pămîntul, este „Sperietoarea de Ciori”. Pînă aici, e clar totul?

Puii ţopăiră de două‑trei ori pe cracă, semn că nu erau nici un fel de nelămuriri.

– Ei bine, ridică tonul cioara, iată care e adevărata atitudine a ciorii în faţa omului:

…Primăvara, cînd totul înverzeşte şi începe să mişune, cînd totul străluceşte şi toţi reînviem, omul aleargă înnebunit încolo şi încoace: ară, seamănă, repară, clădeşte, taie, curăţă, udă, primeneşte, înmul­ţeşte, socoteşte, într‑un cuvînt se agită de cade seara lat de oboseală. Iar cioara stă pe o cracă, priveşte şi – deşi e destul de slăbită şi înfometată de iarna care abia a trecut – zice: Hmmm…

Apoi, vara, cînd omul îngrijeşte holdele, pre­găteşte recolta, secerişul, se apără de arşiţă şi secetă, se păzeşte de ploile furioase şi de apele revărsate, continuă tot ce a început primăvara, cîntăreşte şi iară socoteşte, pune peste tot „Sperietoarea de Ciori”, iar seara ostenit se îmbată de cade lat în şanţ, ca dimineaţă să o ia de la capăt mahmur, cioara ce face?

Păi, sătulă şi grasă, cioara stă pe cracă, se uită şi zice: Hmmm…

Vine toamna şi nebunia e în toi. Omul se dă de ceasul morţii. Seceră. Culege. Umple grînarele. Ghiftuieşte cămările. Culege via. Face must. Pregă­teşte butoaiele pentru vin. Culege cartofii, porumbul, merele şi perele. Cîrpeşte de zor tot ce mai era de reparat. Adună lemne. Şi face multe altele. Nunţi, botezuri, înmormîntări. E îngrijorat pînă peste cap că vine iarna şi‑şi varsă năduful ba lîngă cazanul cu ţuică, ba cu pastramă şi must, se‑mbată şi cîntă, adică răcneşte cît îl ţin bojocii, îşi mai bate nevasta, că, de, cu iarna nu‑i de glumit… Şi cioara? Ca‑ntot­deauna toamna: dolofană, penele‑i strălucesc, rîgîie mulţumită, apoi se uită aşa, într‑o dungă la oameni şi zice: Hmmm…

În sfîrşit, iarna. Ninsori, zăpadă, gheaţă. Crivăţ, ger, frig de crapă piatra. Oamenii taie porcul. Stau la căldură. Gustă din truda zilnică de peste an, beau ţuică sau vin fiert cu scorţişoară, plescăie fericiţi şi spun poveşti pînă cînd, turtiţi de ţuică sau vin, se prăvălesc pe laviţa de lîngă cuptorul cald şi sforăie. Dimineaţa se dreg cu zeamă de varză sau un păhărel de ţuică rece, apoi hrănesc orătăniile şi vitele, privesc încruntaţi spre cîrdurile de ciori, după care intră în casă la căldură. Acolo sau la cîrciumă discută aprins gospodarii despre Crăciun, dar mai ales şi cu mare îngrijorare despre ce‑i aşteaptă în noul an, că uite, cîrdurile alea de ciori, fir‑ar ale naibii, numai a bine nu cîrîie, cobele naibii!

Ce face cioara? Nimic. Stă pe o cracă. E zgri­bulită, înfometată, dar se uită spre casele şi uliţele troienite, priveşte la fuioarele de fum şerpuite din coşuri şi zice: Hmmm…

Ei bine, asta e, dragii mamei. Cam lungă lecţia, dar e ultima şi eu cred că v‑am spus tot ce era de spus.

Puii, care pînă atunci icneau înfundat, acum înce­pură să rîdă de‑a binelea.

Fără supărare, cioara îi lăsă să ţopăie o vreme, pe cracă, să dea din aripi, în hohote să cron­că­nească. Pe urmă făcu semn că vrea linişte. După care le zise, clar şi răspicat:

– Destul cu rîsul! Luaţi‑vă zborul în lume şi Domnul o să vă aibă în grijă. Dar luaţi aminte la această ultimă lecţie şi învăţaţi‑o cu răbdare şi doar prin voi înşivă. Astfel ca, singuri, voi să nu vă temeţi vreodată nici măcar de spaima din paie şi zdrenţe a omului…

– „Sperietoarea de Ciori”, croncăniră puii.

***

Trilogy of Theophil Magus – the Truth

(“Xlibris”/Random House Ventures, 2008, USA /Library of Congress Control Number: 2008901520/ ISBN: Hardcover 978-1-4363-2366-6/Softcover 978-1-4363-2365-9)

 

(In Trilogy of Theophil Magus’ 40 Tales about Man, a great variety of sacred and profane themes, archaic, mythical, contemporary /Moses, Gandhi, Christmas, children, journalism, pilgrimage etc./serves as vivid stimulation for this literary adventure, written with humor, knowledge and wit…in an inviting dialogue with the reader. /Norman Manea – American novelist, essayist);(The Truth, the second book of Trilogy of Theophil Magus is situated in the strange no man’s land where everyday life becomes truly magical. I consider these writings as splendid expressions of a unique vision of our fragmented but marvelously exciting world. Leonard Oprea’s style combines a discovery of hidden meanings of words with a fabulous sense of secret humor. His works received the highest praises from the most influential critics, who rightly compared his vision to works by Thomas Mann, Borges or Paulo Coelho./ Vladimir Tismăneanu – American philosopher, author, essayist); (Leonard Oprea’s 40 Tales of Trilogy of Theophil Magus – The Truth, range from the depiction of the everyday to the mythological and Borgesian to the religious. Honored with numbers of prizes in his native Romania, this writer is a true iconoclast and a true talent./ Adam J.Sorkin – American author, essayist, editor)
 

Postat de: leonard oprea | 12 iulie 2013

leonard oprea: A NIGHT—A CATHEDRAL FOR BROTHER MOZART


leonard oprea

A NIGHT—A CATHEDRAL FOR BROTHER MOZART

Motto:

“. . . we can not exist alone—God Himself does not want this. . . Neither the Angels can live alone. . . Love is not loneliness. . . ”

(Theophil Magus)

. . . in this night—deep

. . . in this night—dark-blue

. . . in this night—oceanic

. . . in this night—boundless

. . . in this night—cloudless

. . . in this night—myriads of stars

. . . in this night—it burns the pale moon

. . . in this night—infinite silence

. . . in this night—bloody trees

. . . in this night—fallen leaves rustle

. . . in this night—the ghosts laughing-dance

. . . in this night—desert park doesn’t sleep

. . . in this night—the lead boulevard

. . . in this night—whispers make love

. . . in this night—angels stroll dream

. . . in this night—benches sing blues

. . . in this night—the nightingale is mute

. . . in this night—the dogs don’t smell don’t bark

. . . in this night—the gas station is dead

. . . in this night—the cars don’t have a driver

. . . in this night—stone monsters the houses

. . . in this night—people were not born yet

. . . in this night—I walk in the moist grass

. . . in this night—white smoke from my pipe

. . . in this night—the daily loneliness-wolf

. . . in this night—the eternal life’s tiger

. . . in this night—the Faith’s hawk

. . . in this night—the longing for death

. . . in this night—the longing for love

. . . in this night—the longing for life

. . . in this night—my child and my love

. . . in this night—Father and the Son and the Holy Spirit

. . . in this night—the melted silver cathedral

. . . in this night—brother nardi is praying for me

. . . in this night—there are no words. . .

***

“. . . a steam of ghost now/

. . . is wrapping the maple who/

. . . is fired by autumn. . . ”

***

O NOAPTE – O CATEDRALA PENTRU FRATELE MOZART

Motto:

“… nu putem exista singuri – Dumnezeu Insusi nu vrea asta… Nici ingerii nu traiesc singuri… Iubirea nu este singuratate…”

(Theophil Magus)

… in aceasta noapte – adinca

… in aceasta noapte – albastra

… in aceasta noapte – oceanica

… in aceasta noapte – nesfirsita

… in aceasta noapte – fara nori

… in aceasta noapte – stele miriade

… in aceasta noapte – arde luna palida

… in aceasta noapte – infinita tacerea

… in aceasta noapte – coapcii singerii

… in aceasta noapte – fosnesc frunze cazute

… in aceasta noapte – duhurile rid danseaza

… in aceasta noapte – parcul pustiu nu doarme

… in aceasta noapte – bulevardul de plumb

… in aceasta noapte – soaptele fac dragoste

… in acesata noapte – ingerii se plimba viseaza

… in aceasta noapte – bancile cinta blues

… in aceasta noapte – privighetoarea tace

… in aceasta noapte – ciinii nu au miros nu latra

… in aceasta noapte – benzinaria e moarta

… in aceasta noapte – masinile nu au sofer

… in aceasta noapte – monstri incremeniti casele

… in aceasta noapte – oamenii nu s-au nascut inca

… in aceasta noapte – pasesc in iarba umeda

… in aceasta noapte – fuiorul alb al pipei

… in aceasta noapte – lupul singuratatii zilnice

… in aceasta noapte – tigrul vietii vesnice

… in aceasta noapte – soimul Credintei

… in aceasta noapte – dorul de moarte

… in aceasta noapte – dorul de iubire

… in aceasta noapte – dorul de viata

… in aceasta noapte – copila mea si iubita mea

… in aceasta noapte – Tatal si Fiul si Duhul Sfint

… in aceasta noapte – catedrala din argint topit

… in aceasta noapte – fratele nardi se roaga pentru mine

… in aceasta noapte – nu exista cuvinte…

***

“… un abur de duh/

… invaluie artarul/

… aprins de toamna…”

***

from: Theophil Magus living in Boston – Anna-Maria 101 breathings (“Xlibris”/Random House Ventures, 2011, USA /Library of Congress Control Number: 2011910709/ ISBN: Hardcover 1-4628-9476-3 & 978-1-4628-9476-5/Softcover 1-4628-9475-5 & 978-1-4628-9475-8/ebook 1-4628-9477-1 & 978-1-4628-9476-5)

(In Theophil Magus living in Boston – Anna-Maria 101 breathings, “Leonard Oprea‘s dominant perspective is one of a cold objectivity, too little disposed to easy emotions, other than those hidden, profound feelings and questions. Themes are the life purpose, the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to serve an exhortation which is nothing else than the health response in the presence of the morbid, the simplicity in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil./Nicolae Steinhardt – European philosopher, essayist and author); “A novelist and essayist of Leonard Oprea’s literary value does not need any introduction. From no one.” /Valeriu Gherghel – European philosopher, essayist, literary critic and author)

 

Postat de: leonard oprea | 1 iulie 2013

leonard oprea – Rasuflarea unui Pustnic


leonard oprea

Rasuflarea unui Pustnic

 

Motto:

“Marunta flacara a vietii fiecaruia dintre noi… cu cita disperare arde…” (Theophil Magus)

 

“Dragul meu,

Domnul fie cu tine!

Ce mai faceti? Sanatosi?

Diminetile sint brumarii deja.

Soarele nu-si razbate somnul decit inspre prinz.

Culorile pamintului se rasucesc patimas in aur framintat cu singe inflorind in frunze.

Pluteste in aer ceva a inima albastra si visare letargica.

Serile sint aburite, iar rotunda luna e tot mai argintie.

Noptile se adincesc in matasuri intunecate.

Tu vezi vreun corn al abundentei undeva?

Eu, doar respir.

E toamna.

Si peste tot – e Bacovia.

Domnul raspindeste in noi cumintenia plinatatii Lui…

Nesfirsita…

… si iata ca nu intotdeauna

fisura in real

inseamna visare sau ne-visare,

caci nu intotdeauna inima iti este deschisa

precum o rara neasemuita floare de colt de stinca si,

se intimpla astfel cind fierea unui simplu buna-ziua se revarsa in tine

ingrosindu-ti singele pina cind un cheag nebun ajunge sa-ti amuteasca

harul vorbirii si cuvintele se rostogolosec in tine nerostite

pina cind isi pierd sensul…

oh, da,

asa arata deseori disperarea de a fi in viata pentru… pentru ce, oameni buni ?!…

dar, atunci Credinta de ai in tine vei vedea Ingerul Domnului intinzindu-ti aripa sa

si luindu-te la sinul sau in zbor ce iti salveaza… nu marunta-ti viata,

ci in primul rind inima si sufletul care viata sunt intru Dumnezeu

Iisus Christos. Amin, indraznesc sa soptesc…”

***

“… inspumat riul/

urla sub fulger – pala/

luna – si, zimbesc…”

***

(from “Theophil Magus – Living in America” // Copyright © 2011 by Leonard Oprea. All rights reserved. Leonard Oprea created the Breathing, an original type of essay in Romanian and world literature.The Breathing is a short, simple yet profound meditation on human condition, a meditation ended by a haiku. But – this haiku does not finish the meditation. In fact, it re-opens this reflection to new questions and responses on human destiny. There are 100 Breathings in Leonard Oprea’s work “Theophil Magus – Confessions 2004 – 2006″, ed. “Universal Dalsi”, Bucharest, Romania)

Postat de: leonard oprea | 27 iunie 2013

THE BLOOD OF MY LOVE / Singele iubirii mele


leonard oprea

THE BLOOD OF MY LOVE

Motto:

“. . . never ever trust your heart—your heart  is against all odds; you will be hated;

and you will love the Death  more than the Life . . . Except your Faith is /into/ Love . . . ”

(Theophil Magus)

. . . my blood—oh, flow in waves . . .

. . . my blood—oh, lighten red, foamy—what a tale . . .

. . . my blood—oh, by the sun dried field broken by dreams . . .

. . . my blood—oh, mountain crashed by Cain’s lava . . .

. . . my blood—oh, the so blue sky… without forgiveness . . .

. . . my blood—oh, the mouth with gums sneering the desperation . . .

. . . my blood—oh, latrine of the perfumed death . . .

. . . my blood—oh, the desire of cancer and humanity . . .

. . . my blood—oh, the weeding with blind stars and fallen angels . . .

. . . my blood—oh, lukewarm vagina and abyssal paradise . . .

. . . my blood—oh, the penis… stupid and dead stump . . .

. . . my blood—oh, dead fetus  with a child smile . . .

. . . my blood—oh, this town so alive on the dead celebration day . . .

. . . my blood—oh, love for infection, for bacteria, for virus . . .

. . . my blood—oh, the sweet jam from the trash of rotten apples . . .

. . . my blood—oh, the highway with robots enjoying dream-cars . . .

. . . my blood—oh, the earth and its coca-cola… american  hegemony  . . .

. . . my blood—oh, this life is a boundless whore . . .

. . . my blood—oh, the books and internet what a inextinguishable stupidity . . .

. . . my blood—oh, blade of green grass and the spiting on the asphalt . . .

. . . my blood—oh, drunkenness, drunkenness, drunkenness and lead-sleep . . .

. . . my blood—oh, what a love to kill . . .

. . . my blood—oh, flow in waves, lighten red, foamy . . .

. . . my blood.

. . . now, the morning of/

November , see? all the fog . . . /

. . . I‘m breathing—I‘m dead. . . ”

***

SINGELE IUBIRII MELE

Motto:

“… niciodata sa nu iti crezi inima – caci mereu inima ta va fi impotriva tuturor nesanselor si neincrederilor; si, astfel mereu vei fi urit; si, astfel vei iubi moartea mai mult decit viata; sa iti crezi inima doar daca a ta Credinta este in/tru Iubire…” (Theophil Magus)

… singele meu – oh, curge in valuri …

… singele meu – oh , rosu aprins, inspumat – ce poveste …

… singele meu – oh, cimp uscat de soare, crapat de vise …

… singele meu – oh, munte zdrobit de lava lui Cain …

… singele meu – oh, cerul atit de senin si fara iertare …

… singele meu – oh, gura cu gingii rinjind disperare …

… singele meu – oh, latrina a mortii parfumate …

… singele meu – oh, dorinta despre cancer si umanitate …

… singele meu – oh, nunta cu stele oarbe si ingeri cazuti …

… singele meu – oh, vaginul caldut si abisal paradis …

… singele meu – oh, penisul un ciot stupid si stins …

… singele meu – oh, foetus mort cu zimbet de copil …

… singele meu – oh, acest oras de ziua mortilor atit de viu …

… singele meu – oh, iubirea de infectie, de bacterie, de virus …

… singele meu – oh, dulceata din lada de gunoi cu mere putrede …

… singele meu – oh, autostrada cu robotii din masini de vis …

… sinegle meu – oh, pamintul, america cu gust de coca-cola …

… singele meu – oh, viata asta este o curva de necuprins …

… singele meu – oh, cartile si interntul ce prostie de nestins …

… singele meu – oh, fir de iarba verde si scupiat pe asfalt …

… singele meu – oh, betie, betie, betie si somn de plumb …

… singele meu – oh, ce iubire de ucis …

… singele meu – oh, curge in valuri, rosu aprins, inspumat …

… singele meu.

“… dimineata de/

de noiembrie, ceata…/

… respir si – sunt mort… “

***

(Theophil Magus in America / copyright 2012 Leonard Oprea/ in curs de publicare la editura ‘Kronart’, Romania)

( Original English version in : Theophil Magus living in Boston – Anna-Maria 101 breathings (“Xlibris”/Random House Ventures, 2011, USA /Library of Congress Control Number: 2011910709/ ISBN: Hardcover 1-4628-9476-3 & 978-1-4628-9476-5/Softcover 1-4628-9475-5 & 978-1-4628-9475-8/ebook 1-4628-9477-1 & 978-1-4628-9476-5)

(In Theophil Magus living in Boston – Anna-Maria 101 breathings, “Leonard Oprea’s dominant perspective is one of a cold objectivity, too little disposed to easy emotions, other than those hidden, profound feelings and questions. Themes are the life purpose, the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to serve an exhortation which is nothing else than the health response in the presence of the morbid, the simplicity in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil./Nicolae Steinhardt – European philosopher, essayist and author); “A novelist and essayist of Leonard Oprea’s literary value does not need any introduction. From no one.” /Valeriu Gherghel – European philosopher, essayist, literary critic and author)

 

Postat de: leonard oprea | 18 iunie 2013

leonard oprea MUT. SMERIT. FERICIT.


leonard oprea

MUT. SMERIT. FERICIT.

***

Motto:

“ … nu exista farmec mai otravitor decit prostia fermecatoare…”

(Theophil Magus)

***

Sint zile

cind aerul tremura in incremenirea zorilor,

iar ciripitul pasarilor in cringul din apropierea casei mele

rasuna inima lui Mozart.

Si simt cum toata fiinta mea se strapunge,

se invaluie molcom cu o bucurie atit de grea, senina totusi,

incit mi-e teama sa respir.

… sperind ca nu cumva viata din ziua ce vine,

sa ma supuna chiar dintr-o data cu furia ei perversa.

Si, astfel, uneori reusesc sa pacalesc viata.

Dar de cele mai multe ori – nu.

Sint aste marunte smecherii doar parelnice victorii.

Insa tocmai de aceea ma insotesc cu viata.

Caci atunci, cind,  in adevar izbutesc sa luminez

viata intru Credinta mea,

atunci, am harul rastignirii lui Christos.

Si ma minunez despre viata.

Mut. Smerit. Fericit.

***

“… tremura firea…/

sub rasarit singeriu; /

… Doamne, sa nu mor…/

***

(from “Theophil Magus – Living in America” // Copyright © 2011 by Leonard Oprea. All rights reserved. Leonard Oprea created the Breathing, an original type of essay in Romanian and world literature.The Breathing is a short, simple yet profound meditation on human condition, a meditation ended by a haiku. But – this haiku does not finish the meditation. In fact, it re-opens this reflection to new questions and responses on human destiny. There are 100 Breathings in Leonard Oprea’s work “Theophil Magus – Confessions 2004 – 2006″, ed. “Universal Dalsi”, Bucharest, Romania)

Postat de: leonard oprea | 6 iunie 2013

THE CROSS OF DESPAIR …/ CRUCEA DISPERARII…


leonard oprea

THE CROSS OF DESPAIR …/ CRUCEA DISPERARII…

***

Motto:

“… I do not know how much we are cursed… to know who we are – I know that Jesus Christ is, also, what we call metaphysically: hope.” (Theophil Magus)

THE CROSS OF DESPAIR …

… as you look to the Cross, starting from the left to the right, counter clockwise,  you can see:

     in the mirror – you do not exist

     in  the inner thyself – you do not exist

     in the  worldwide – you do not exist

     in God Himself you do not exist and still –  you do exist in the Lord

Why do I need to be against myself?

Jesus Christ’s call:

“Come to me, all who labor and are heavy laden, and I will give you rest.  Take my yoke upon you, and learn from me, for I am gentle and lowly in heart, and you will find rest for your souls. For my yoke is easy and my burden is light.” ( Matthew 11/28-30)

“ … this lead-sky , alas!…/

birds –  soul lost in the winter…/

the hope of lead, lead…”

***

Motto:

“… nu stiu cit de blestemati suntem… sa stim cine suntem – stiu ca Iisus Christos este si ceea ce numim metafizic: speranta.” (Theophil Magus)

CRUCEA DISPERARII…

… cum te uiti la Cruce, de la stinga la dreapta, contrar acelor ceasornicului, poti vedea:

     in oglinda – tu nu existi

     in launtricul tau – tu nu existi

     in lumea intreaga – tu nu existi

     in Dumnezeu Insusi tu nu existi si totusi – in Domnul tu existi

De ce trebuie sa fiu importiva mea insumi?

Iisus Christos cheama:

“Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară.” (Matei 11/28-30)

“… cer plumbuit, oh!../

pasari – suflet iarna…/

speranta de plumb…/

***

(from “Theophil Magus – Living in America” // Copyright © 2011 by Leonard Oprea. All rights reserved. Leonard Oprea created the Breathing, an original type of essay in Romanian and world literature.The Breathing is a short, simple yet profound meditation on human condition, a meditation ended by a haiku. But – this haiku does not finish the meditation. In fact, it re-opens this reflection to new questions and responses on human destiny. There are 100 Breathings in Leonard Oprea’s work “Theophil Magus – Confessions 2004 – 2006″, ed. “Universal Dalsi”, 2007, Romania)

Postat de: leonard oprea | 3 iunie 2013

leonard oprea: AMERICA TODAY – THE TRAGIC DICHOTOMY


 

leonard oprea

AMERICA TODAY –  THE TRAGIC DICHOTOMY

AMERICA ASTAZI – TRAGICA DIHOTOMIE

Motto:

“… I live, alas! I don’t know why; I’m dying, alas! I don’t know why…”

(Theophil Magus)

***

The Democracy – implacably gives birth to the Dictatorship (Nazi, Communist, Islamic, Populist etc.).

The Dictatorship (any kind) – implacably gives birth to the Democracy (any kind, still especially the American Democracy, today).

The Tragic Dichotomy of the Third Millennium – the paradigm, America, today.

God smiles impassibly.

***

“… June, oh, what a heat…/

… the sweat … the sweat of my blood…/

… so, so dried a worm…”

***

Motto:

“ … traiesc si nu stiu de ce traiesc; mor si habar nu am de ce mor…”

(Theophil Magus)

***

Democratia – implacabil naste Dictatura (nazista, comunista, islamica, populista etc.).

Dictatura (oricare) – implacabil naste Democratie (de orice fel, dar mai ales americana).

Tragica Dihotomie de Mileniu III – emblematic exemplu,  America, astazi.

Dumnezeu zimbeste impasibil.

***

“… iunie, arsita…/

sudoarea din singe…/

… un vierme uscat…”

***

(from “Theophil Magus – Living in America” // Copyright © 2011 by Leonard Oprea. All rights reserved. Leonard Oprea created the Breathing, an original type of essay in Romanian and world literature.The Breathing is a short, simple yet profound meditation on human condition, a meditation ended by a haiku. But – this haiku does not finish the meditation. In fact, it re-opens this reflection to new questions and responses on human destiny. There are 100 Breathings in Leonard Oprea’s work “Theophil Magus – Confessions 2004 – 2006″, ed. “Universal Dalsi”, 2007, Romania)


leonard oprea

Forever Masterpiece Film of  LIVING THE LORD  – “INTO GREAT SILENCE”

(a documentary by Philip Gröning, 2005)

***

Comentary & Internet Info

***

Commentary:

THE EMPTY CATHEDRAL

If Love would be built using the square and the compass,

then Faith would be a Cathedral—always empty.

“ . . . beneath the clouds cry/

the cranes; the rustle of dry/

leaves raked by the wind. . . “

A DROP

. . . an ocean of mundane happiness has boundaries. . .

. . . a drop of heavenly happiness is boundless. . .

 “. . . saffron cups now are/

 filled with dew—the narcissus /

 of this Holy Easter. . . ”

 (from Leonard Oprea:  Theophil Magus living in Boston - Anna-Maria 101 breathings // “Xlibris”/Random House Ventures, 2011, USA /Library of Congress Control Number: 2011910709/ ISBN: Hardcover 1-4628-9476-3 & 978-1-4628-9476-5/Softcover 1-4628-9475-5 & 978-1-4628-9475-8/ebook 1-4628-9477-1 & 978-1-4628-9476-5)

***

Internet Info:

Into Great Silence – Wikipedia, the free encyclopedia

Reception|See also|References|External linksInto Great Silence at the Internet Movie Database; Into Great Silence at AllRovi; Official web page; Slant Magazine Film Review by Keith Uhlich; U.S. distributor: …

en.wikipedia.org/wiki/Into_Great_Silence – Cached.More results from en.wikipedia.org »

“INTO GREAT SILENCE”

Into Great Silence (German: Die Große Stille) is a documentary film directed by Philip Gröning that was first released in 2005. It is an intimate portrayal of the everyday lives of Carthusian monks of the Grande Chartreuse, high in the French Alps (Chartreuse Mountains). The idea for the film was proposed to the monks in 1984, but the Carthusians said they wanted time to think about it. The Carthusians finally contacted Gröning 16 years later to say they were now willing to permit Gröning to shoot the movie, if he was still interested. Gröning then came alone to live at the monastery, where no visitors were ordinarily allowed, for four and a half months starting in mid-March 2002. He filmed and recorded the sound on his own, using no artificial light. Additional shooting of the documentary took place in December and January; Gröning spent a total of six months filming in the monastery and took about two and a half years to edit the film before its release. The film has neither commentary nor sound effects added, consisting only of images and sounds of the rhythm of monastic life.”

http://search.yahoo.com/search;_ylt=A0oG7hkt5gBPKBcAvTBXNyoA?ei=UTF…

***

http://video.search.yahoo.com/search/video?p=into+great+silence+movie

***

http://topdocumentaryfilms.com/into-great-silence/


leonard oprea

I BOW DOWN MY HEART—WHERE ARE YOU GOD?

. . . I—I do not exist. . .

. . . I—I exist. . .

. . . I—I, really?. . .

. . . this “I”—yes, worms swarming of the impossible. . .

. . . this “I”—yes, worms of doubts about heaven and earth. . .

. . . this “I”—yes, worms: cogito ergo sum into the betrayal of yourself. . .

. . . I—oh, pornography monster of instant by instant daily life. . .

. . . I—oh, Sphinx of wisdom as the politics of the Sex idolatry . . .

. . . I—oh, universal obscenity under the unknown name of a saint or angel. . .

. . . this “I”—hey, did you ask somebody if you are you or I am I ?. . .

. . . this “I”—hey, you obsessed by fitness, diet, freedom and forgot by God ?. . .

. . . this “I”—hey, you, a spit on Internet howling your impotence now forever?. . .

. . . I—if tomorrow I’ll die I am not even the burden of my coffin. . .

. . . I—if tomorrow I’ll love I am not even the butterfly of my dream. . .

. . . I—if tomorrow I’ll pray I am not even the blind pilgrim. . .

. . . this “I”—when I whip myself, when I die, when I cry: help!. . .

. . . this “I”—when I weep, when I laugh, when blues’ desperation-blues I sing. . .

. . . this “I”—when I believe, when I don’t believe, when. . . who am I?. . .

. . . I and this “I”—I bow down my heart – where are You God?. . .

“. . . the giant river

of dark silver in winter. . .

Christ walking on water. . . ”

***

PLECACIUNEA INIMII MELE – UNDE ESTI DUMNEZEU ?

eu – nu exist …

eu – exist…

eu – oare ?…

acest “eu” – da, viermi ai imposibilului colcaind…

acest “eu” – da, viermi ai indolielii despre cer si pamint…

acest “eu” – da, viermi: cogito ergo sum intru tradare de sine…

eu – oh, monstrul pornografiei existentei clipa de clipa…

eu – oh, sfinx al intelepciunii politica a Sexului idolatrizat …

eu – oh, porcarie universala cu nume de sfint , de inger necunoscut …

acest “eu” – hei, te-a intrebat cineva daca tu esti tu sau eu sunt eu ?…

acest “eu” – hei, obsedat de fitnes, dieta, de libertate, uitat de Dumnezeu?…

acest “eu” – hei, scuipat pe Internet sa-si urle neputinta mereu si mereu?…

eu – daca miine mor nu sunt nici macar povara sicriului meu…

eu – daca miine iubesc nu sunt nici macar fluturele visului meu…

eu – daca miine ma rog nu sunt nici macar pelerinul orb…

acest “eu” – cind ma biciuesc, cind ma omor, cind strig: ajutor !…

acest “eu” – cind pling, cind rid, cind blues disperareblues cint…

acest “eu” – cind cred, cind nu cred, cind… cine sunt ?…

eu si acest “eu” – plecaciunea inimii mele sunt – unde esti Dumnezeu?…

“… fluviul domol din/

argint smolit iarna si/

Christos pe ape…”

***

from: Theophil Magus living in Boston – Anna-Maria 101 breathings (“Xlibris”/Random House Ventures, 2011, USA /Library of Congress Control Number: 2011910709/ ISBN: Hardcover 1-4628-9476-3 & 978-1-4628-9476-5/Softcover 1-4628-9475-5 & 978-1-4628-9475-8/ebook 1-4628-9477-1 & 978-1-4628-9476-5) 

(In Theophil Magus living in Boston – Anna-Maria 101 breathings, “Leonard Oprea‘s dominant perspective is one of a cold objectivity, too little disposed to easy emotions, other than those hidden, profound feelings and questions. Themes are the life purpose, the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to serve an exhortation which is nothing else than the health response in the presence of the morbid, the simplicity in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil./Nicolae Steinhardt – European philosopher, essayist and author); “A novelist and essayist of Leonard Oprea’s literary value does not need any introduction. From no one.” /Valeriu Gherghel – European philosopher, essayist, literary critic and author)

Postat de: leonard oprea | 3 mai 2013

leonard oprea: Saint Happy Easter – Our Tale


Saint Happy Easter – Our Tale

Sfînt Paşte Fericit – Povestea noastră

Our Tale

The Heaven and the Earth shall pass, but My words shall not pass

… Thomas spoke slowly, clearly and crisply, there, in the Bengal Gulf, and it was as if the sunset pulsed with a white-golden light, and the sand swished long and silky; the ocean waves themselves seemed to beat the shores in silence.

The jungle nearby gave a short murmur, then fell silent too, as if with a new, unknown, and mild comfort.

Thomas stood there for a while, head raised at the heavens, eyes shut, lips half-open, erect and with his arms open wide.

He prayed silently for the Word of his Lord and Master. He prayed passionately, yet trustful and humble. For, he was at the gates of the great India, with its countless people of whom he knew almost nothing.

And he alone had been chosen to share the Gospel with them. All he had on him was the Holy Ghost, a long linen shirt and a cedar wood walking stick. In his goatskin bag he kept enclosed in a sycamore box the scroll on which God had asked him to mark down His words.

The night before, one of God’s Angels came to him in a dream. It commanded him to come to this place at this time of the day. He was to meet the three Magi from the East who worshipped the Infant and offered him gold, incense and myrrh in that holy hour in Bethlehem. They would put him to the test and he would be victorious. Then he, Thomas, was to baptize them, and the Magi were to assist him in the work that God commanded of him there, in the great and unknown India.

Though the prayer had filled his heart and mind with serenity, comfort, and hope, Thomas quivered with fear as he sat waiting on the warm sand. ‘I am still human’, he admitted.

***

‘Awake’, said a voice inside Thomas, as if God were by his side.

He started and opened his eyes wide.

It was dusk.

He saw the camp, the fretting servants, the fires and the tents.

The horses gave subdued neighs, the kneeling camels snorted.

‘May the Angels watch over you, may God protect you, may Jesus guide your heart’, the deep whisper sounded in the break of night.

Thomas gave thanks by crossing himself and it was then that he saw the three Magi, Gaspar, Balthazar, and Melhior, standing in a circle…

The Magi looked like ageless old people, and they smiled gently, as their eyes cast secret sparkles like the celebrated gems of India.

‘Thank you for coming. I await and honor your wisdom’, Thomas said.

‘Thomas’, Melhior spoke for the Magi, ‘the Word is everywhere and it is alive.

In Bethany you said: “Let us go and die with Him!” And you received Word: “I am the Resurrection and the life.” At the Easter Supper you said: “Lord, we know not whither you are gone; how may we learn the way?” And you received Word: “I am the way, the truth, and the life. None shall come to the Father but by Me.”

Then, what is the truth you are hiding, Thomas?’

Thomas breathed, seized by an unseen fire, then slowly, slowly he came to himself. The Holy Ghost filled him completely. His eyes opened wide, wide – and when he finally saw Him, he spoke:

‘O My Lord and Master, if this be Your wish, I witness the cross you gave me.’

Unflinching in their gentle smiles, their eyes glowing, palms pressed to their hearts, the Eastern Magi listened. And it seemed like the heaven and the earth passed at that very moment.

‘Behold, O Lord, what was, and You know well that thus it all came to pass. You rose, O Lord, for You died on the cross. And they all learned it. Jerusalem was up on its feet. The Sadducees and the Pharisees went mad. And I, Thomas, pure and humble and faithful as you had found me in Lazarus’ Bethany, and whom You anointed with Your Word at that Last Supper on Easter Day, I knew from You that it was to be like that. For I was commanded by You to preserve Your Words in eternity. Amen.

‘And remember, O Lord, when I saw the countenance of Mary Magdalene come out of the house where my brethren were hiding, I knew Your promise was true that You shall never suffer us to become orphans. I was speechless with joy. Yet I went in. I saw my brethren. I saw with my heart the inside of their hearts.

‘And then I asked: Lord, I happily take upon myself their sin, as You did to redeem us. Lord, help their lack of faith and come back into your frame of flesh that I may thrust my finger into their unfaithfulness and Your wounds, saving them, for they loved You best and shall witness with their lives their love for You.

‘Happily I say: Lord, may my name be Doubting Thomas, in eternity and until I shall pass from this world, if that may help me love my brethren as my self. Help me, my Lord and Master, teach me.’

Then fell silent Thomas, alias the Twin, alias the Doubting.

Melhior spoke for the Magi:

‘Let it be ours, the story of your brethren, let it be our story.

Baptize us, Thomas.’

And Doubting Thomas baptized them.

With water of the Indian Ocean and with the Holy Spirit.

In the name of our Lord.

***

Povestea noastră

„Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”, rosti rar, clar şi răspicat Toma, acolo, în golful Bengalului, şi parcă apusul zilei acelea zvîcni într‑o lumină de aur alb, iar nisipul foşni prelung şi mătăsos; parcă pînă şi valurile oceanului bătură în tăcere malul. Jungla apropiată fremătă scurt, apoi amuţi şi ea, ca‑ntr‑o împăcare nouă, neştiută şi blîndă.

Toma rămase o vreme aşa, cu capul îndreptat spre ceruri, cu ochii închişi, buzele întredeschise, drept şi cu braţele larg desfăcute.

Se rugă în tăcere întru Cuvîntul Domnului şi Dumnezeului său. Se rugă fierbinte, dar cu încredere şi smerenie. Căci iată, se afla la porţile Indiei, cea uriaşă, cu nenumărate neamuri şi despre care nu ştia mai nimic. Şi lui, doar lui, Toma, îi fusese dat să le împărtăşească Evanghelia. Nu avea asupra lui decît Duhul Sfînt, o cămaşă lungă de in şi un toiag din lemn de cedru. În traista din piele de capră ţinea într‑o cutie din lemn de salcîm pergamentul pe care, la porunca Domnului, însemnase cuvintele Lui.

Noaptea trecută, în vis i se arătase un Înger al Domnului. Îi poruncise să se înfăţişeze în acest loc şi la acest ceas al zilei. Va întîlni Cei Trei Magi de la Răsărit, Cei care s‑au închinat Pruncului, cu aur, tămîie şi smirnă în ceasul sfînt la Bethleem. Ei îl vor supune unei încercări pe care el o va birui. Apoi, tot el, Toma, îi va boteza, iar Magii îl vor ajuta în lucrarea sa cea poruncită de Domnul, acolo, în uriaşa şi neştiuta Indie.

Deşi ruga îi umpluse inima şi cugetul cu senin, împăcare şi încredere, aşezîndu‑se pe nisipul cald, în aşteptare, Toma simţi totuşi umbra unui fior de teamă. „Sînt încă om”, recunoscu în sinea lui.

– Trezeşte‑te, auzi Toma înlăuntrul lui de parcă Domnul era lîngă el.

Tresări, deschise larg ochii. Se înserase. Văzu tabăra, forfota slujitorilor, focurile, corturile. Nechezau uşor caii, fornăiau cămilele îngenuncheate.

– Îngerii să te vegheze, Dumnezeu să te ocro­tească, Iisus să‑ţi călăuzească inima, ca o şoaptă adîncă răsună salutul în răsărit de noapte.

Toma răsplăti făcînd semnul crucii şi abia atunci îi văzu pe Cei Trei Magi, Gaspar, Baltazar şi Melhior, stînd în cerc, un cerc care îl înconjura la egală depărtare de Cei Trei Crai de la Răsărit.

Magii păreau nişte bătrîni fără vîrstă şi îi zîmbeau cu blîndeţe, în vreme ce ochii lor aruncau sclipiri tainice, precum vestitele nestemate ale Indiei.

– Vă mulţumesc că aţi venit. Aştept şi mă plec înţelepciunii voastre, vorbi Toma.

– Toma, vorbi pentru Magi, Melhior, Cuvîntul e pretutindeni şi El este viu. În Betania ai spus: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!”. Şi ai primit Cuvînt: „Eu sînt Învierea şi Viaţa”. La Cina din Sărbătoarea Paştilor ai spus: „Doamne, nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într‑acolo?”. Şi ai primit Cuvînt: „Eu sînt Calea, Adevărul şi Viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine”. Atunci, Toma, ce adevăr ascunzi?

Toma respiră cuprins de o văpaie nevăzută, pe urmă încet, încet se linişti. Îl umplu Duhul pe de‑a întregul. Deschise larg, larg ochii şi cînd, în sfîrşit, Îl zări, vorbi:

– Domnul meu şi Dumnezeul meu, dacă asta e voia Ta mărturisesc crucea pe care mi‑ai dăruit‑o.

Neclintiţi în blîndeţea zîmbetului, luminînd cu strălucirea ochilor, lipindu‑şi palmele în dreptul inimii, Magii de la Răsărit ascultară. Şi cerul, şi pămîntul păreau să fi trecut în acea clipă.

– Iată, Doamne, acestea au fost şi doar Tu ştii prea bine că astfel s‑au petrecut. Înviasei Doamne, căci doar pe cruce ai murit. Şi toţi aflaseră. Vuia Ierusalimul. Înnebuniseră saducheii, asemenea şi fariseii. Însă eu, Toma, cel pe care atît de curat, smerit şi cu credinţă l‑ai aflat atunci în Betania lui Lazăr, iar la Cina cea de taină din Sărbătoarea Paştilor l‑ai miruit cu al Tău Cuvînt, eu ştiam de la Tine că aşa va fi. Căci mie mi‑ai poruncit a‑Ţi înscrie Cuvin­tele să rămînă peste veac pentru totdeauna, Amin.

Şi adu‑Ţi aminte Doamne, cînd am văzut chipul Mariei Magdalena care ieşea din casa unde se ascun­seseră fraţii mei, am ştiut o dată mai mult, aşa cum ne‑ai spus, că Tu nu ne vei lăsa orfani. Negrăită mi‑a fost bucuria. Am intrat. I‑am văzut pe fraţii mei. I‑am văzut cu inima mea înlăuntrul inimii lor.

Atunci Te‑am rugat: Doamne, cu veselie iau asupra mea păcatul lor asemenea Ţie, care ne‑ai mîntuit; Doamne ajută necredinţei lor şi vino din nou în trup de carne ca eu să pipăi necredinţa lor şi rănile Tale, salvîndu‑i, căci ei Te‑au iubit cel mai mult şi vor mărturisi cu viaţa lor dragostea lor pentru Tine.

Cu veselie spun: Doamne, fie ca numele meu peste veacuri, dar şi pînă mă vei lua la Tine să fie Toma Necre­dinciosul, dacă astfel îi voi iubi mai înţelept, mai curat, pe fraţii mei ca pe mine însumi. Domnul meu şi Dumnezeul meu, ajută‑mă, învaţă‑mă.

Tăcu Toma, zis Geamănul.

Şi zis Necredinciosul.

Vorbi pentru Magi, Melhior:

– Să fie pentru noi povestea fraţilor tăi, povestea noastră. Botează‑ne Toma.

Iar Toma Necredinciosul îi boteză.

Cu apă din oceanul Indiei şi cu Duh Sfînt.

În Numele Domnului.

***

Trilogy of Theophil Magus – the Truth

(“Xlibris”/Random House Ventures, 2008, USA /Library of Congress Control Number: 2008901520/ ISBN: Hardcover 978-1-4363-2366-6/Softcover 978-1-4363-2365-9)

 

(In Trilogy of Theophil Magus’ 40 Tales about Man, a great variety of sacred and profane themes, archaic, mythical, contemporary /Moses, Gandhi, Christmas, children, journalism, pilgrimage etc./serves as vivid stimulation for this literary adventure, written with humor, knowledge and wit…in an inviting dialogue with the reader. /Norman Manea – American novelist, essayist);(The Truth, the second book of Trilogy of Theophil Magus is situated in the strange no man’s land where everyday life becomes truly magical. I consider these writings as splendid expressions of a unique vision of our fragmented but marvelously exciting world. Leonard Oprea’s style combines a discovery of hidden meanings of words with a fabulous sense of secret humor. His works received the highest praises from the most influential critics, who rightly compared his vision to works by Thomas Mann, Borges or Paulo Coelho./ Vladimir Tismăneanu – American philosopher, author, essayist); (Leonard Oprea’s 40 Tales of Trilogy of Theophil Magus – The Truth, range from the depiction of the everyday to the mythological and Borgesian to the religious. Honored with numbers of prizes in his native Romania, this writer is a true iconoclast and a true talent./ Adam J.Sorkin – American author, essayist, editor)

Postat de: leonard oprea | 21 aprilie 2013

leonard oprea: LAZARUS, COME FORTH! / LAZARE, VINO AFARA!


leonard oprea

LAZARUS, COME FORTH!

 

The multitudes were waiting on top of the hill that surrounded the cave.

Many from Jerusalem had come to Bethany, which was about fifteen furlongs off.

The sun was shooting flames, the hot air wavered, and out on the steps to the grave Jesus knew that many expect to be like the pillars of salt in this Sodom-and-Gomorra-like heat should they witness the miracle of a simple mortal being brought back from the dead.

Jesus knew that the resurrection of Jair’s daughter or that of the son of the widow from Nain were nothing like this resurrection which was to be watched and judged by tens of Jews just before His entrance into Jerusalem.

He did not turn his head, He did not move towards those who surrounded and hungrily awaited to curse Him, throw stones at Him, kill Him.

The moment He told Mary: ‘I am the resurrection, and the life: he that believeth in me, though he were dead, yet shall he live’ and added in an almost commanding voice:

‘And whosoever liveth and believeth in me shall never die’, Jesus knew only too well that Lazarus’ sister could only answer: ‘I believe that thou art the Christ, the Son of God, which should come into the world.’ And the witness bore by the gentle and humble woman was but the first sip of the cup to be drunk to the last.

He heard behind him the weeping of those dear unto Lazarus, He listened to the wailing of those frightened unto death, and He felt from all over the place the heavy, burning breath of the Prince of this world, He recognized the merciless and rebellious waiting, and He issued the curt, indomitable command: ‘Get thee behind me, Satan!’ which could only be heard by the heavenly Father. And He alone felt the air becoming fresh, the heat subsiding, the souls around Him raising their brow to receive Him fearlessly, joyfully.

Yet did Jesus know that the will of the Father was that the claw of Darkness should still tear at the soul and the flesh of each Jew, and that it should throw a tarry veil over each man’s heart.

And Jesus groaned in His spirit.

But Lazarus had to be risen from the dead.

He smelled the black and toothless mouth of the grave put forth the stench of decay, of a man who had been dead four days, as Martha had told Him.

***

And Jesus groaned in Himself.

He heard behind him even His wretched disciples asking one another like people whose faith had gone astray: ‘Could not this man, who opened the eyes of the blind, who had Jair’s daughter and the son of the widow of Nain rise from the dead, have caused that even this man should not have died?’

***

And again Jesus groaned in His spirit.

He stood upright, raised His arms, with palms turned toward the grave, and lifted up His eyes. He looked at the heavenly Father and gave thanks in Words with meaning unto Himself: ‘Father, I thank thee that thou hast heard me. And I knew that thou hearest me always: but because of the people which stand by I said it, that they may believe that thou hast sent me.’

And a light, gentle wind started to blow and his whole-piece linen cloth fluttered on His thin body like the touch of a gentle, white light.

And Jesus raised His voice to fill the heavens and the earth:

‘Lazarus, come forth! Eleazar, whom God has helped! Come out, the Son of Man is calling for you!’

And Jesus once more drank of the cup that had to be drunk unto the last. And in a flash He saw Himself on the wooden cross, stripped, covered in blood, soiled, and crowned with thorns, a prey to the flesh which screamed its unbearable pain, a prey to the soul which shed blood tears for its body, a prey to His incarnation which no longer wished the terrible agony, so human, so like that of any man killed slowly and cynically, a prey to his hopelessness which made his vinegar-burnt lips move and utter: ‘E’lo-i, E’lo-i, la’ma sabach-tha’ni? ’

And he that was dead came forth, bound hand and foot with grave-clothes, and his face was bound about with a napkin.

‘Welcome, Eleazar’, Jesus murmured.

Like so many pillars of salt did the Jews look on Lazarus, that is, Eleazar, that is, ‘God has helped’.

As if pierced by the sword of His Word, the disciples looked at the Christ as he stood motionless, arms stretched, palms turned toward the grave, his brow lifted toward Heaven.

And they saw a cross of gentle white light.

And Jesus watched Himself being brought down into the grave, bound hand and foot with grave-clothes, and his face was bound about with a napkin.

Then He said unto them:

‘Loose him, and let him go.’

***

LAZARE, VINO AFARA!

 

Mulţimea aşteaptă pe creasta colinei care înconjoară peştera. Mulţi sînt veniţi din Ierusalimul aflat la doar cincisprezece stadii de Betania.

Soarele aruncă văpăi, aerul fierbinte se vălureşte şi acolo, pe treptele din faţa mormîntului, Iisus ştie că nu puţini cred că stîlpi de sare vor fi în această dogoare de Sodomă şi Gomoră dacă vor privi miracolul învierii unui simplu muritor. Dacă fi‑va acest miracol.

Iisus ştie că învierea fiicei lui Iair şi a fiului văduvei din Nain n‑au fost şi nu pot fi asemenea acestei învieri care va fi privită, cîntărită şi judecată de zeci şi zeci de iudei chiar înainte de intrarea Lui în Ierusalim.

Nu întoarce capul, nu se mişcă înspre cei care‑L înconjoară, care‑L aşteaptă cu înfrigurare şi foame şi sete să hulească, să arunce piatra, să ucidă.

În clipa în care i‑a spus Martei: „Eu sînt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi”, adăugînd apoi cu glas aproape poruncitor: „Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată”, ştia prea bine că răspunsul sorei lui Lazăr nu putea fi decît unul singur: „Tu eşti Christosul, Fiul Lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume”; iar mărturisirea blîndei şi smeritei femei nu putea fi decît prima sorbitură din paharul care trebuia băut pînă la capăt.

Aude în spatele Său plînsul celor dragi lui Lazăr, ascultă vaierul groazei de moarte, simte, venind de pretutindeni, răsuflarea grea şi arzătoare a Prinţului acestei lumi, recunoaşte aşteptarea, pînda lui nemi­loasă şi răzvrătită, şi sloboade poruncă scurtă, fără putinţă de neîmplinire: „Înapoia Mea Satan!”, dar fără a fi auzit decît de Tatăl. Şi doar El ştie că aerul se împrospătează, că arşiţa se îmblînzeşte, că sufletele din jurul Său înălţă fruntea să‑L primească netemă­toare, cu bucurie.

Dar cunoşte Iisus că voia Tatălui este ca gheara Întunericului să sfîşie încă în fiecare iudeu cugetul şi carnea, să arunce văl de smoală peste inima fiecăruia.

Şi Iisus se înfioară în duhul său.

Dar Lazăr trebuia înviat.

Dinspre gura ştirbă şi neagră a mormîntului vine spre El miros greu de putreziciune, de om mort de patru zile, cum îi spusese Marta.

Şi Iisus se tulbură.

Îi aude în spatele Său chiar şi pe ucenici cum se întreabă ca nişte nefericiţi ce s‑au smintit de la Credinţă: „El, care a deschis ochii orbului, care a înviat pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain, nu putea face ca nici omul ăsta iubit Lui să nu moară?”.

Şi Iisus se înfioară din nou în Sine.

Îşi îndreaptă trupul, ridică braţele, apoi le întinde cu palmele răsucite spre mormînt şi înalţă fruntea înspre înalt. Priveşte către Tatăl şi mulţumeşte în Cuvînt de Sine înţeles: „Tată, Îţi mulţumesc că M‑ai ascultat. Ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar vorbesc astfel pentru mulţimea care stă împrejur, ca să creadă că Tu M‑ai trimis”.

Se porneşte un vînt uşor şi blînd, iar cămaşa de in dintr‑una făcută fîlfîie pe trupul Lui uscat şi pare o mîngîiere de lumină albă şi bună.

Iisus înalţă glas care umple cerul şi pămîntul:

– Lazăre, vino afară! Eleazar, pe tine Dumnezeu te‑a ajutat! Vino, Fiul Omului te cheamă, afară!

***

Şi Iisus sorbi din nou din paharul care trebuia băut pînă la capăt. Ca într‑o străfulgerare Se văzu pe crucea de lemn, despuiat, însîngerat, murdărit şi încoronat cu spini şi pradă cărnii care‑şi ţipa durerea de neîndurat, pradă sufletului care‑şi plîngea cu sînge trupul, pradă întrupării Lui care nu îşi mai dorea groaznica suferinţă atît de omenească, atît de ca a oricărui om ucis încet şi în batjocură, pradă dez­nădejdii fără speranţă care‑L făcu să mişte buzele arse cu oţet… şi Se auzi: „Eloi, Eloi lama sabachthani?”.

Şi mortul a ieşit, fiind legat la mîini şi la picioare cu fîşii de pînză, iar faţa îi era înfăşurată cu un ştergar.

„Bine ai venit, Eleazar”, murmură Iisus.

Precum nenumăraţii stîlpi de sare priviră iudeii pe Lazăr, adică Eleazar, adică „Dumnezeu a ajutat”.

Precum străpunşi de sabia Cuvîntului Său Îl văzură ucenicii pe Christos nemişcat, cu braţele întinse, palmele răsucite înspre mormînt, fruntea înălţată spre Înalt.

O cruce de lumină albă şi bună văzură ucenicii.

Şi Iisus se privi coborît în mormînt înfăşurat în pînză, cu faţa acoperită de ştergar.

Atunci le zise:

– Dezlegaţi‑l şi lăsaţi‑l să meargă.

***

Trilogy of Theophil Magus – the Truth

(“Xlibris”/Random House Ventures, 2008, USA /Library of Congress Control Number: 2008901520/ ISBN: Hardcover 978-1-4363-2366-6/Softcover 978-1-4363-2365-9)

 

(In Trilogy of Theophil Magus’ 40 Tales about Man, a great variety of sacred and profane themes, archaic, mythical, contemporary /Moses, Gandhi, Christmas, children, journalism, pilgrimage etc./serves as vivid stimulation for this literary adventure, written with humor, knowledge and wit…in an inviting dialogue with the reader. /Norman Manea – American novelist, essayist);(The Truth, the second book of Trilogy of Theophil Magus is situated in the strange no man’s land where everyday life becomes truly magical. I consider these writings as splendid expressions of a unique vision of our fragmented but marvelously exciting world. Leonard Oprea’s style combines a discovery of hidden meanings of words with a fabulous sense of secret humor. His works received the highest praises from the most influential critics, who rightly compared his vision to works by Thomas Mann, Borges or Paulo Coelho./ Vladimir Tismăneanu – American philosopher, author, essayist); (Leonard Oprea’s 40 Tales of Trilogy of Theophil Magus – The Truth, range from the depiction of the everyday to the mythological and Borgesian to the religious. Honored with numbers of prizes in his native Romania, this writer is a true iconoclast and a true talent./ Adam J.Sorkin – American author, essayist, editor)

Postat de: leonard oprea | 15 aprilie 2013

leonard oprea – THE DAY YOU ARE BORN. . .


leonard oprea

THE DAY YOU ARE BORN. . .

. . . is the first day you start looking for air

. . . is the first day you start looking for water

. . . is the first day you start looking for food

. . . is the first day you start looking for love

. . . is the first day you start looking for trouble

. . . is the first day you start looking for yourself

. . . is the first day you start looking for music

. . . is the first day you start looking for poetry

. . . is the first day you start looking for mephisto

. . . is the first day you start looking for death

. . . is the first day you start looking for the re-birth

. . . is the first day you start looking for the word

. . . is the day you start looking for Jesus Christ.

***

“. . . the nightingale song/

softly startles the lilacs/

. . . divine smell, deep night. . . ”

***

Theophil Magus living in Boston – Anna-Maria 101 breathings (“Xlibris”/Random House Ventures, 2011, USA /Library of Congress Control Number: 2011910709/ ISBN: Hardcover 1-4628-9476-3 & 978-1-4628-9476-5/Softcover 1-4628-9475-5 & 978-1-4628-9475-8/ebook 1-4628-9477-1 & 978-1-4628-9476-5)  (In Theophil Magus living in Boston – Anna-Maria 101 breathings, “Leonard Oprea‘s dominant perspective is one of a cold objectivity, too little disposed to easy emotions, other than those hidden, profound feelings and questions. Themes are the life purpose, the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to serve an exhortation which is nothing else than the health response in the presence of the morbid, the simplicity in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil./Nicolae Steinhardt – European philosopher, essayist and author); “A novelist and essayist of Leonard Oprea’s literary value does not need any introduction. From no one.” /Valeriu Gherghel – European philosopher, essayist, literary critic and author)

 

Postat de: leonard oprea | 12 aprilie 2013

leonard oprea THE BLOOD OF MY LOVE


leonard oprea

THE BLOOD OF MY LOVE

. . . my blood—oh, flow in waves . . .

. . . my blood—oh, lighten red, foamy—what a tale . . .

. . . my blood—oh, by the sun dried field, broken by dreams . . .

. . . my blood—oh, mountain crashed by Cain’s lava . . .

. . . my blood—oh, the so blue sky and without forgiveness . . .

. . . my blood—oh, the mouth with gums sneering the desperation . . .

. . . my blood—oh, latrine of the perfumed death . . .

. . . my blood—oh, the desire of cancer and humanity . . .

. . . my blood—oh, the weeding with blind stars and fallen angels . . .

. . . my blood—oh, lukewarm vaginae and abyssal paradise . . .

. . . my blood—oh, the penis stupid and dead stump . . .

. . . my blood—oh, dead fetus with a child smile . . .

. . . my blood—oh, this town so alive on the dead celebration day . . .

. . . my blood—oh, love for infection, by bacteria, by virus . . .

. . . my blood—oh, the sweet jam from the trash with rotten apples . . .

. . . my blood—oh, the highway with robots from dream-cars . . .

. . . my blood—oh, the earth, america with taste of coca-cola . . .

. . . my blood—oh, this life is a boundless whore . . .

. . . my blood—oh, the books and internet what a inextinguishable stupidity . . .

. . . my blood—oh, blade of green grass and the spit on the asphalt . . .

. . . my blood—oh, drunkenness, drunkenness, drunkenness and lead-sleep . . .

. . . my blood—oh, what a love to kill . . .

. . . my blood—oh, flow in waves, lighten red, foamy . . .

. . . my blood.

***

. . . now, the morning of/

November , see? all the fog . . . /

. . . I ‘m breathing—I ‘m dead. . . ”

***

Theophil Magus living in Boston – Anna-Maria 101 Breathings

(“Xlibris”/Random House Ventures, 2011, USA /Library of Congress Control Number: 2011910709/ ISBN: Hardcover 1-4628-9476-3 & 978-1-4628-9476-5/Softcover 1-4628-9475-5 & 978-1-4628-9475-8/ebook 1-4628-9477-1 & 978-1-4628-9476-5)

 

(In Theophil Magus living in Boston – Anna-Maria 101 breathings, “Leonard Oprea‘s dominant perspective is one of a cold objectivity, too little disposed to easy emotions, other than those hidden, profound feelings and questions. Themes are the life purpose, the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to serve an exhortation which is nothing else than the health response in the presence of the morbid, the simplicity in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil./Nicolae SteinhardtEuropean philosopher, essayist and author); “A novelist and essayist of Leonard Oprea’s literary value does not need any introduction. From no one.” /Valeriu Gherghel – European philosopher,

essayist, literary critic and author)

Postat de: leonard oprea | 8 aprilie 2013

ALONE AS A MAN CAN BE . . . leonard oprea


leonard oprea

 

 ALONE AS A MAN CAN BE . . .

. . . to be alone:

today like yesterday

tomorrow like today

through the past through the future

it’s nothing wrong into millennium. . . the third,

just because:

to love yourself as if you are the neighbor

to be alone it seems to be against your Faith

and on the Cross Jesus died alone

today like yesterday

tomorrow like today;

who cares—let me know ?

***

“. . . I see this blue storm. . . /

and I start to breath deeply. . . /

. . . oh, the warm-soft rain. . . ”

***

Theophil Magus living in Boston – Anna-Maria 101 Breathings

(“Xlibris”/Random House Ventures, 2011, USA /Library of Congress Control Number: 2011910709/ ISBN: Hardcover 1-4628-9476-3 & 978-1-4628-9476-5/Softcover 1-4628-9475-5 & 978-1-4628-9475-8/ebook 1-4628-9477-1 & 978-1-4628-9476-5)

 

(In Theophil Magus living in Boston – Anna-Maria 101 breathings, “Leonard Oprea‘s dominant perspective is one of a cold objectivity, too little disposed to easy emotions, other than those hidden, profound feelings and questions. Themes are the life purpose, the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to serve an exhortation which is nothing else than the health response in the presence of the morbid, the simplicity in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil./Nicolae SteinhardtEuropean philosopher, essayist and author); “A novelist and essayist of Leonard Oprea’s literary value does not need any introduction. From no one.” /Valeriu Gherghel – European philosopher,essayist, literary critic and author)


leonard oprea

Happy Holy Easter 2013! A Tale of the Holy Easter/ Poveste despre Sfîntul Paşte

A Tale of the Holy Easter

(To my Teacher, the Holy Monk Nicolae Steinhardt)

Mary had kept those words in her heart where she thought about them. There could have been no other way as the Archangel Gabriel and Elisabeth and old Simon had recognized her and had blessed her forever. But there was something else old Simon had said… And Mary shuddered once more as she pronounced them to herself: …even if your soul be run through by a sword, that the thoughts of many hearts may be uncovered… And Mary had seen and known everything. She had heeded, learned and gathered the burden of the Light for ten, twenty, indeed, maybe thirty years during the late nights, by the flickering candle with her child, the modest carpenter, beside her and the teacher, Rabboni…

***

And it was spring. And it was the feast of Easter. And it was little before the sixth hour on the Place of the Skull. The sun had gone pale, clouds were gathering and a soft, humid mist stifled the breath. On her knees, Mary appeared to the world like a carved agony. But she kept all those words – kept them alive in her heart. The one, whose eyes were burnt with the terror and awe of human death. Although she knew. Drained, Mary the Mother stood there petrified in front of her Son, her carpenter, the child killed by the scholars, by whose people? God’s? she asked herself as if she, Mary, was the one crucified. And she prayed with all her heart, with all her soul, with all her mind, with all the strength of her being: No, my Lord… My Lord wherefore do you forsake me? No, my Lord, forsake me not!

***

And it was spring. And it was the feast of Easter. And it was little after the ninth hour on the Place of the Skull. Darkness had fallen upon the land. And yet each man could see. And in the Temple the curtain had been torn from top to bottom. And each man could hear.

Mary alone looked like a second cross, raised in front of Christ. Crucified by Christ’s words, the One on the Cross of the World: see that your hearts become not heavy with the food and the drink and the worries of this life, or that day shall come unexpectedly upon you. His words alone started the healing of the clay creature, Mary. Mary alone felt then, as if the Heavens, the air, the earth, and the waters had been kneaded with blood and Light, that she is overcome by her child’s cry, the One who had been humiliated and killed: E’lo-i, E’lo-i, la’ma sabach-tha’ni?

But in the Place of the Skull, the Jews, the Romans and the men of other nations only felt a deep, inscrutable fear, like hundreds of blind, dumb, and deaf ants on a rocking anthill.

***

John’s arm enveloped Mary’s shoulders when the spear ran through the chest of Jesus.

At that very moment, when blood and water gushed out of the wound, marking, forgiving, and redeeming the place and the people; Mary was awaken by His drops that touched her. She looked up and she saw the smile in the light of the eyes of the Crucified. Jesus Christ was smiling to Mary.

And the Virgin Mary heard the call like a chiding commandment: Thou shalt not fear…, as she had done before the Birth.

And John the apprentice at once said to her:

‘Come, Mother. He shall not orphan us; He shall return. Let us wait for Him properly.’

***

Poveste despre Sfîntul Paşte

(Invăţătorului Sfint Nicolae Steinhardt)

Maria păstrase toate cuvintele acelea şi se gîndea la ele în inima ei. Nici nu se putea altfel căci Arhanghelul Gavriil şi Elisabeta şi bătrînul Simeon o recunoscuseră şi o binecuvîntaseră pentru veşnicie. Dar îi mai spusese ceva bătrînul Simeon… Iar Maria se cutremură, încă o dată, rostindu‑şi‑le: …chiar dacă sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gîndurile multor inimi… Iară Maria văzuse şi cunoscuse deja totul. Ascultase, învăţase şi adunase povara Luminii în zece, douăzeci, poate treizeci de ani în serile tîrzii, la pîlpîirea umilă a opaiţului, stînd alături de copilul ei, modestul dulgher, alături de învăţător, de Rabuni…

***

Şi era primăvară.

Şi erau Sărbătorile Paştelui.

Şi era cu puţin înainte de ceasul al şaselea pe Locul Căpăţînii. Pălise soarele, nori se adunau şi un abur moale, umed apăsa suflarea. Îngenuncheată, Maria se înfăţişa lumii ca o durere cioplită. Dar ea păstra toate cuvintele acelea – vii. În inima ei. Cea cu ochii arşi de spaimaşi grozăvia morţii omeneşti. Deşi, ea ştia. Mama Maria secătuită înlemnise acolo: în faţa Fiului, dulgherul ei, copilul ucis acum de cărturari, de poporul cui?! Al Lui Dumnezeu? Se întreba de parcă însăşi ea ar fi fost răstignită,Maria. Şi se rugă cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul, cu toatăputerea fiinţei ei: Doamne Dumnezeul meu, nu… Doamne Dumnezeul meu, de ce măpărăseşti? Doamne Dumnezeul meu, nu, Doamne nu mă părăsi!

***

Şi era primăvară. Şi erau Sărbătorile Paştelui.

Şi era cu puţin peste ceasul al nouălea pe Locul Căpăţînii. Întunericul cuprinsese ţara.

Şi totuşi fiecare putea să vadă. Iar în Templu perdeaua se spintecase de sus în jos. Şi fiecare auzise.

Doar Maria părea a fi asemenea unei alte cruci ridicată în faţa lui Christos. Răstignită de rostirea Lui Iisus, Cel de pe Crucea lumii:

Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mîncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.”

Doar rostirea Lui porni tămăduirea fiinţei de lut, Maria.

Doar Mama Maria simţi atunci, de parcă Cerurile, aerul, pămîntul şi apele ar fi fost frămîntate cu sînge şi Lumină, cum vine asupra eiţipătul copilului ei, Cel batjocorit şi ucis: “Eloi, Eloi, lama sabachthani ?”

Însă pe Locul Căpăţînii, iudeii, romanii şi oamenii altor seminţii nu simţiră decît o groază adîncă, neînţeleasă, precum furnici oarbe, mute şi surde, zeci şi sute, căci se cutremura furnicarul.

***

Braţul lui Ioan cuprinse umerii Mariei, cînd suliţa străpunse pieptul Lui Iisus. În acea clipită, cînd sînge şi apă ţîşniră din rană, însemnînd, iertînd şi mîntuind locul şi oamenii, atinsă de stropii Lui, Maria se trezi.

Înălţă privirea şi în lumina ochilor Celui Răstignit văzu zîmbetul. Îi zîmbea Iisus Christos, Mariei.

Iar Fecioara Maria auzi îndemnul ca pe o dojană cu sunet de poruncă: Nu te teme…, precum odatăînainte de Naştere.

Şi de îndată ucenicul Ioan îi spuse:

Vino, Mamă. Nu ne va lăsa orfani; se va întoarce. Să‑L aşteptăm cum se cuvine.

***

(from TRILOGY OF THEOPHIL MAGUS – THE TRUTH)

Published by Xlibris Corporation 2008, USA /Copyright © 2008 by Leonard Oprea.

Library of Congress Control Number: 2008901520

ISBN: Hardcover 978-1-4363-2366-6 /Softcover 978-1-4363-2365-9

All rights reserved. No part of this book may be reproduced, stored in a retrieval system, or transmitted by any means, electronic, mechanical, photocopying, recording, or otherwise, without written permission from the author. /This is a work of fiction. Names, characters, places and incidents either are the product of the author’s imagination or are used fictitiously, and any resemblance to any actual persons, living or dead, events, or locales is entirely coincidental.)

Postat de: leonard oprea | 16 februarie 2013

MADE IN THE USA—CORAZON ESPINADO by leonard oprea


leonard oprea

MADE IN THE USA—CORAZON ESPINADO

Motto:

“What is this?!”

Man, what is wrong with you?! This is your heart!”

 

Somewhere in the North-East of the USA, on the Atlantic shore there is a little vacation village: “Ocean Point”. During the winter, or in the beginning of springtime, or in the ending of the fall “Ocean Point” is a lone place. Yet, even during these seasons “Ocean Point” is fulfilled by a strange, out of this world beauty.

But, in the full spring, in the summertime and in September, “Ocean Point” is the sublime synthesis of the whole world fairy-tales.

If you exclaim: “Oh, my God, it’s a dream! . . . ” you say nothing by comparison with what you see, what you feel. . . And, everything, the vast green-blue ocean and its foamy waves, the huge yellow rocks, the faraway yachts and the lighthouse, the dwarf islands, the old pines and the gold-blood flowers, the white houses under a never-ending blue sky . . . oh, Lord, everything and all together. . . breathless you. . .

“Ocean Point” has just one narrow street winding along the ocean shore for no more than two miles. Actually, this path goes to infinite. . . as infinite, and blessed is the beauty of the place.

Yes—what can we do? this is life—yes, “Ocean Point” is indeed a heavenly oasis where everything is possible only if you have a yearly income at least a quarter of million dollars.

Therefore, on this infinite and blessed path of “Ocean Point”—step or run slowly, or just walk their pure breed dogs, many kinds of chimpanzees, orangutans and gorillas, every one of them soured, so disgusted, having a long-blue face, deep wrinkles, being early aged by the daily life misery.

Thus, I don’t know why, but it seems it was meant to be this way, because one Saturday, this summer, after the Mass, I started to go to “Ocean Point”. Certainly, just as a simple and very modest tourist.

And, when I saw how they look to me, all those rich monkeys so disgusted by the daily life misery, well, inspired by Heaven, I decided to play on the CD-player of my car, some special music. . .

And, every time—since that Saturday—I run slow, slowly my car on the narrow street of “Ocean Point”, I open at large all the its windows, I get the maximum volume of my speakers and I release out: “Corazon Espinado”, that brilliant lump-of-life born from sadness and joy, from pain and happiness, the Latino song of Carlos Santana.

The whole “Ocean Point” rebound into “Corazon Espinado”.

The ocean exults, the rocks, the pines rejoice, as well. . . And, the chimpanzees, the orangutans and the gorillas soured, so disgusted by the misery of life, each and all of them become men and women, human kind. And, they start to smile. . . so beautiful. So good smiles. More, some of them show me their two thumbs as, “great! thanks, man!”

Oh, yes, “Corazon Espinado”:

“Mi corazón aplastado
Dolido y abandonado [Alt: Herido y abandonado]
A ver, a ver tú sabes dime mi amor
Cuánto amor?
Y qué dolor nos quedó?
(Coro:)
Ah ah ah corazón espinado
Ah ah ah cómo me duele el amor”

 

And, every time when it happens like this, I feel myself crushed by myself.

Terrible crushed. So dreadfully that I have no tears. Alas! Lord…

And finally I thank to all of them by smiling back as a good Samaritan.

Just because my loneliness is calling now, but I hope not forever: “Corazon Espinado”.

***

“. . . algae on the shore,/

dead oysters—desolation:/

the waves are crying. . . ”

***

MADE IN THE USA – CORAZON ESPINADO

Motto:

“Ce-i asta?!

“Omule, ce e cu tine?! Asta e inima ta!”

 

Undeva in Nord-Estul Americii, pe tarmul Atlanticului exista un mic sat de vacanta numit “Ocean Point”.  Iarna, la inceput de primavara si sfirsit de toamna “Ocean Point” e pustiu. Dar si atunci o frumusete stranie, nepaminteana umple locul. In plina primvara, vara si la inceput de toamna insa, “Ocean Point” este sinteza sublima a basmelor lumii.

Exclamind, “Doamne, e de vis! …”, nu inseamna nimic fata de ceea ce vezi, fata de tot ce simti.  Si, totul, nesfirsitul ocean verde-albastrui cu valurile sale inspumate, ingalbenite stincile uriase, pinii batrini, iahturile din zare si farul dintre pitice insule, insingeratele flori de aur, casele albe, azurul cit vezi cu ochii… Doamne, totul iti taie respiratia.

“Ocean Point” are o singura strada ingusta ce serpuieste de-a lungul tarmului, nu mai mult de vreo doua mile. Dar, in fapt e infinita… Precum infinita e frumusetea binecuvintata a locului…

Dar, ce sa-i faci? viata nu e o acadea si, da,“Ocean Point” este intr-adevar un petic de Rai unde totul este posibil doar incepind de la un venit anual de cel putin un sfert de milion de dolari. Iar astfel, pe acea fermecator serpuita straduta pasesc agale sau alearga, ori isi plimba ciinii, rase pure, tot felul de cimpanzei, urangutani sau gorile acrite, scirbite, cu fete lungi si cenusii, incretite adinc, devreme imbatrinite de mizeria vietii de zi cu zi.

Nu stiu cum, dar asa a fost sa fie, ca de la o vreme in aceasta vara,  aproape in fiecare duminica, dupa liturghie, sa-mi fac drum prin “Ocean Point”.

Desigur, doar asa, ca simplu si amarit turist.

Si, cind am vazut cum ma privesc toate maimutele alea bogate si sictirite de mizeria vietii de zi cu zi, inspirat de Cel de Sus, am hotarit sa pun in CD-player-ul masinii mele un CD cu anume muzica.  Asa ca, de fiecare data cind ma plimb cu masina pe fermecatoarea straduta din “Ocean Point”, cobor toate gemurile masinii, dau volumul la maxim si ascult: “Corazon Espinado” – bulgarele-de-viata, scinteietor intru triste si bucurie, intru durere si fericire, cintecul Latino nascut de Carlos Santana. Rasuna si renaste tot “Ocean Point”: se bucura nespus oceanul, stincile, pinii cinta de bucurie… Iar cimpanzeii, urangutanii si gorielele acrite, scirbite de mizeria vietii, devin femei si barbati, devin oameni. Si zimbesc asa de frumos. Cu bunatate. Chiar imi fac semn cu mina a multumire adinca. Oh, da, “Corazon Espinado”:

“Mi corazón aplastado
Dolido y abandonado [Alt: Herido y abandonado]
A ver, a ver tú sabes dime mi amor
Cuánto amor?
Y qué dolor nos quedó?
(Coro:)
Ah ah ah corazón espinado
Ah ah ah cómo me duele el amor”

Si, de fiecare data cind se intimpla astfel, eu ma simt strivit de mine insumi.

Ingrozitor. Atit de cumplit incit nici sa pling nu mai pot. Doamnee! …

Si, le multumesc zimbindu-le la rindul meu ca un bun samaritean…

Caci, singuratea mea de acum, dar ma rog si sper intru stingerea ei, se numeste: “Corazon Espinado”.

***

“… tarmul cu alge,/

scoici moarte – ce pustiu:/

valurile pling…”

***

Theophil Magus living in Boston – Anna-Maria 101 Breathings

(“Xlibris”/Random House Ventures, 2011, USA /Library of Congress Control Number: 2011910709/ ISBN: Hardcover 1-4628-9476-3 & 978-1-4628-9476-5/Softcover 1-4628-9475-5 & 978-1-4628-9475-8/ebook 1-4628-9477-1 & 978-1-4628-9476-5)

(In Theophil Magus living in Boston – Anna-Maria 101 breathings, “Leonard Oprea‘s dominant perspective is one of a cold objectivity, too little disposed to easy emotions, other than those hidden, profound feelings and questions. Themes are the life purpose, the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to serve an exhortation which is nothing else than the health response in the presence of the morbid, the simplicity in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil./Nicolae Steinhardt – European philosopher, essayist and author); “A novelist and essayist of Leonard Oprea’s literary value does not need any introduction. From no one.” /Valeriu Gherghel – European philosopher, essayist, literary critic and author)


leonard oprea

The Tale of a Tale Teller /  Povestea unui Basmuitor

 

Although he lived at the end of the twentieth century of our era and was past his first youth, he never felt tales were something unnatural. He rather thought of them as simple, clear, beneficial, and always needed. He had often considered that maybe it was time for the tales of his times to be written. He felt it was only natural that the tale be eternally reborn. And he even bravely voiced this view in front of all his friends. Naturally, they all thought he was out of his wits. For people were surrounded and besieged by micro- and macro-computers, by outer space flights, by nuclear missiles and cruise missiles, by hunger, by sex, by pollution, by unhappy marriages, by cancer and the flu and AIDS, by psychoanalysis, by dictatorships and democracies, by economic and political treaties, by books that drove you crazy with their analysis of artistic form, and  their dissection of social structures. At best, they were indifferent to his ways of feeling and thinking.

But he never felt tales were anything unnatural.

It was the end of the winter of I forget which year of his life, which, as with all great lovers of tales, seemed to stretch inordinately behind and ahead. One morning with ice flowers on windows, just as he had put down a book of tales and was staring stupefied at the beautiful frost orchids, it occurred to him that he must find a princess and nestle her in his feeble arms (they weren’t really that feeble, but this is what is commonly believed of tale tellers) and caress her ‘with silk fingers and with whispering butterfly wings’; and then ‘summon with a sigh a dream of a lagoon with corals and colorful fish, while happily falling asleep’.

This is what occurred to him and with eyes dimmed by fantasies he went on staring at the orchids, which meanwhile had turned into ice roses and chrysanthemums. The book had fallen from his knees on to the carpet. Suddenly he wondered whether he was entitled to sleep in the company of a princess, for he was after all no more than a common man. And then a bluish mist floated into his room. And at the same time the phone started ringing. And it buzzed and buzzed.

He was incapable of moving from his couch. The bluish mist had already enveloped him (great tale tellers are usually pictured as myopic, lame, full of pimples, frustrated by their physical defects), clothed him in a mantle of light, gave him an aura of pure thoughts, and turned him as beautiful as the saints of yore. Then the princess materialized from that mist and that blue. Her countenance was such that the taleteller gasped for breath. The princess smiled mysteriously, embraced him, and started to caress him. He felt he was soon going to cry with joy.

The phone was ringing in frenzy.

The princess reached for the receiver and placed it to his ear. He heard a voice spelling:

‘Good day. It’s me, the Princess. My name is immaterial for I am the Princess. Be advised that I forbid myself to sleep with you:

First, I have such a vast life experience that I cannot believe in this innocent sleep as you imagine it.

Second, my life turned me into an incredibly moral and fair person.

Third, as a mature princess with a good deal of self-respect, I have my own family, a husband and children. The children have grandparents, and lots of other relatives and friends. My friends have their own families. And I work for a living. So there are also my work associates. So start from this and think about the other two points I made and lose the notion of silk fingers and such nonsense. What you really want is sex. Don’t forget I am a princess and I will not risk my life foolishly. Here’s my advice. Take it. A soul you shut off yourself and the stagnant peace will give you moral strength and happiness. Be sensible. It is true, mature princesses, worthy of respect, do have to take a chance, occasionally. But not like that. Maybe there are a few world-orphan princesses left somewhere out there. Seek them out if you really must have a princess. But I recommend that you stop your vagrancy in the realm of tales. And, another thing, except for yourself and a few other loonies, no one thinks of us as princesses anymore. Not even ourselves. And that is because we became social beings. Good bye.

The princess had long hung up. The great tale lover stared dumbfound at the woman in his arms. Just as enchanting and with the same mysterious smile, she touched his forehead with her fingers. ‘Princess’, he muttered as she disappeared in the blue whence she had materialized.

Moments elapsed like ages. The silence and the peace of death thoughts plugged the ears of the tale lover. Finally, he sighed and the room vibrated with the faint moaning of a flute.

The man wiped off a tear that was sliding down to his quivering lips and spoke out loudly: ‘May the tale protect her!’ The bluish mist was still with him. It embraced him, rocked him, and brought sleep to his eyelids. It watched him for a while, then gathered into a drop of clear sky and entered his soul. There it unfolded once more as the room with ice flowers on the windows.

And out of the blue rose the Princess.

The phone was no longer on the small table by the couch.

The tale lover smiled in his sleep as the Princess nestled in his arms and happily fell asleep.

It all came to pass one winter day at the end of the twentieth century of our era.

***

 Povestea unui Basmuitor

 

Deşi trăia la sfîrşitul secolului douăzeci al erei noastre şi trecuse de vîrsta primei tinereţi, niciodată nu i s‑au părut nefireşti basmele. Le considera simple, limpezi, binefăcătoare şi necesare întot­deauna. Adeseori se gîndise că ar fi timpul să se scrie şi basmele vremurilor lui. I se părea absolut firesc ca basmul să renască veşnic. Chiar avea curajul să susţină ideea asta în faţa tuturor prietenilor lui. Şi, bineînţeles, toţi îl credeau scrîntit. Oamenii erau înconjuraţi, asediaţi de micro şi macrocalculatoare, de zboruri spaţiale, de rachete nucleare sol‑aer şi de croazieră, de foamete, de sex, de poluare, de căsnicii nefericite, de cancer şi gripă şi SIDA, de psih­analiză, de dictaturi şi democraţii, de tratate econo­mice şi politice, de cărţi care te înnebuneau cu analiza formei artistice, cu disecţia structurilor sociale. Astfel că modul lui de a simţi şi gîndi nu putea decît să‑i lase indiferenţi, pe toţi ceilalţi în cel mai bun caz.

Dar lui nu i se păreau deloc nefireşti basmele.

Pe la sfîrşitul iernii nu mai ştiu cărui an al vieţii lui, care, aşa cum se întîmplă cu marii iubitori de basme, părea întinsă înainte şi‑napoi fără măsură, într‑o dimineaţă cu flori de gheaţă pe geamuri, cînd tocmai lăsase din mînă o carte cu basme şi privea stupefiat frumuseţea orhideelor gerului, i se năzări că neapărat trebuie să găsească o prinţesă pe care să o cuibărească în braţele lui firave (nu‑i adevărat, însă aşa se crede îndeobşte despre marii iubitori de basme) şi să o alinte: „cu şoapte din zbor de fluturi, s‑o mîngîi cu degete de mătase” gîndea el; apoi, „suspinînd a chemare de vise cu ape de lagună şi corali şi peşti multicolori, să adormim fericiţi”.

I se năzărise chestia asta şi cu ochii adumbriţi de năluciri continua să privească orhideele care între timp deveniseră trandafiri şi crizanteme de gheaţă. Cartea îi căzuse de pe genunchi pe covor. Însă brusc se întrebă dacă are dreptul să doarmă împreună cu o prinţesă, căci, în fond, el nu e decît un simplu om, nu? Atunci în încăpere se ivi plutind un abur albăstrui. Şi tot atunci începu să sune telefonul. Ţîrîia şi ţîrîia.

Era incapabil să se mişte de pe canapea. Aburul albăstrui îl înfăşurase deja (marii iubitori de basme sînt închipuiţi miopi, schilozi, buboşi, complexaţi de defectele lor fizice) şi îmbrăcîndu‑l în mantie de lumină, punîndu‑i aură din cuget curat, îl făcu frumos ca sfinţii din vechime. Apoi, din abur, din albăs­trimea aceea, se ivi prinţesa. Arăta astfel încît lui, iubitorului de basme, i se tăie răsuflarea. Prinţesa îi zîmbi tainic, îl îmbrăţişă, după care începu să‑l mîngîie. El simţi că în curînd avea să plîngă de atîta fericire.

Telefonul suna ca apucat de amoc.

Prinţesa întinse mîna, luă receptorul şi‑l puse la urechea lui. Se auzi o voce care dactilografia:

– Bună ziua. Sînt eu, Prinţesa. Nu are nici o importanţă cum mă cheamă din moment ce eu sînt Prinţesa. Îţi comunic că îmi interzic să dorm împre­ună cu tine:

1.  în primul rînd am atîta experienţă de viaţă încît nu mai am voie să cred în acest somn nevinovat cum ţi‑l închipui tu.

2.  în al doilea rînd toată viaţa mea m‑a transformat într‑o fiinţă incredibil de morală şi de corectă.

3.  în al treilea rînd fiind o prinţesă matură şi care se respectă, eu am familia mea: soţ şi copii. Copiii au bunici. Pe urmă, celelalte rude şi prietenii. Iar prietenii au familiile lor şi prietenii lor. Eu muncesc. Nu trăiesc dintr‑o rentă pe viaţă. Deci trebuie amintiţi şi colegii de serviciu. Aşadar, pornind de la acest ultim punct care ştii că se numeşte cum se numeşte, gîndeşte‑te la celelalte două şi scoate‑ţi din cap chestia aia cu degete de mătase şi alte aberaţii din astea. Ce vrei tu înseamnă amor. Nu uita că sînt Prinţesa şi nu‑mi risc inutil viaţa. Îţi dau un sfat. Urmează‑l. Sufletul ferecat de tine însuţi şi liniştea stătută îţi dau tărie morală şi fericire în viaţă. Fii raţional. E adevărat că prinţesele mature şi demne de respect sînt datoare să mai rişte uneori. Dar nu în asemenea hal. S‑ar putea ca pe undeva să mai existe prinţese orfane‑de‑lume. Caută‑le dacă‑ţi trebuie cu orice preţ o prinţesă. Însă, pe de altă parte, îţi recomand să încetezi cu rătăcirea în basm. Şi încă un lucru. În afară de tine şi de alţi scrîntiţi ca tine nimeni nu ne mai consideră prinţese. Adeseori nici măcar noi înşine. Şi asta pentru că am devenit fiinţe sociale. La revedere.

***

Prinţesa închisese de mult telefonul. Marele iubitor de basme privea aiurit femeia din braţele lui. Aceasta, la fel de fermecătoare şi zîmbind la fel de tainic, îi atinse fruntea cu degetele. „Prinţesă”, murmură el şi ea dispăru în albăstrimea din care se ivise.

Se scurseră clipe cît veacurile. Tăcerea şi liniştea gîndurilor despre moarte înfundaseră urechile iubi­torului de basme. Pînă la urmă a oftat şi în încăpere s‑a auzit vaietul stins al unui flaut.

Omul îşi şterse o lacrimă care se scurgea spre buzele ce‑i tremurau uşor şi rosti aproape ţipînd: „Basmul s‑o ocrotească!”. Aburul albăstrui nu‑l părăsi. Îl luă în braţe, îl legănă şi în curînd îi aduse somnul pe pleoape. După ce îl veghe o vreme, se adună devenind o picătură de senin şi îi pătrunse în suflet. Acolo, se desfăşură iarăşi în încăperea cu flori de gheaţă pe geamuri. Şi din albăstrimea lui se ivi Prinţesa. De pe măsuţa de lîngă canapea lipsea telefonul. Iubitorul de basme zîmbi în somn, iar Prinţesa se cuibări în braţele lui şi adormi fericită.

Totul s‑a petrecut într‑o zi de iarnă la sfîrşitul secolului douăzeci al erei noastre.

***

The Book Of Theophil Magus Or 40 Tales About Man (Cartea lui Theophil Magus sau 40 de Poveşti despre Om),

with a foreword by Liviu Antonesei; Polirom Publishing House – 2001, Romania. Paperback English version (translated from Romanian by Bogdan Stefanescu); foreword by Vladimir Tismăneanu; published in the United States by Ingram Book Group, 2003; new edition at AuthorHouse, 2004. ISBN 141075278X (Trade Paperback); electronic book by “LiterNet” www.liternet.ro/ , 2004, Romania.

Trilogy of Theophil Magus – the Truth

(“Xlibris”/Random House Ventures, 2008, USA /Library of Congress Control Number: 2008901520/ ISBN: Hardcover 978-1-4363-2366-6/Softcover 978-1-4363-2365-9)

(In Trilogy of Theophil Magus’ 40 Tales about Man, a great variety of sacred and profane themes, archaic, mythical, contemporary /Moses, Gandhi, Christmas, children, journalism, pilgrimage etc./serves as vivid stimulation for this literary adventure, written with humor, knowledge and wit…in an inviting dialogue with the reader. /Norman Manea – American novelist, essayist);(The Truth, the second book of Trilogy of Theophil Magus is situated in the strange no man’s land where everyday life becomes truly magical. I consider these writings as splendid expressions of a unique vision of our fragmented but marvelously exciting world. Leonard Oprea’s style combines a discovery of hidden meanings of words with a fabulous sense of secret humor. His works received the highest praises from the most influential critics, who rightly compared his vision to works by Thomas Mann, Borges or Paulo Coelho./ Vladimir Tismăneanu – American philosopher, author, essayist); (Leonard Oprea’s 40 Tales of Trilogy of Theophil Magus – The Truth, range from the depiction of the everyday to the mythological and Borgesian to the religious. Honored with numbers of prizes in his native Romania, this writer is a true iconoclast and a true talent./ Adam J.Sorkin – American author, essayist, editor)


leonard oprea

Itzak, Rabbi Copel and God / Iţic, Rabbi Copel şi Dumnezeu

The night had enveloped the ghetto. The sickly twinkle of candlesticks that still went on burning crept through the shutters of the crammed and skewed small houses. It was just before midnight and the bluish horn of the moon alone smiled coldly to spite the pitch silence.

Itzak stood for a while in the doorway looking at his wife and son sleeping peacefully, then blew out the night-lantern on the shelf, and stepped out into the darkness.

He trudged through the foul mud of the bystreet grunting and mumbling occasional supplications to God.

Sometimes he stopped and looked around in fear. But there was nobody around. No ruffians, no thieves, no gypsies or other pagans, not even the Golem. He eventually reached the end of the street and thanked God warmly that Rabbi Copel only lived a few steps from his own house.

He cast a searching look around. Nobody. And a deep silence. He quickly stole into the narrow yard. A hen crowed faintly in its sleep.

Itzak knocked timidly, as if suddenly drained of all strength.

After a while he could hear:

‘Who’s there?’ It was the severe, concerned, yet hospitable voice of the rabbi.

‘It’s me, Itzak’, the man barely replied.

The door half-opened. Itzak crept in and froze against the doorframe. Rabbi Copel lifted his candle to his amber eyes and peered at his guest.

Itzak’s forehead was covered with sweat beads and his lower lip was trembling. The rabbi gently took him by the arm and pulled him towards the chair by his desk, a table full of books. Itzak sat slowly and let out a deep sigh.

Rabbi Copel clapped his hands. Then he sat in the other chair, at the opposite side of the table.

Without a word, inaudible, Salome appeared next to them and placed two steaming tea glasses on the table. Then she vanished like a puff of smoke.

The secret lights from the seven branches of the candlestick played on the dusty volumes.

‘Come, tell’, the rabbi gently commanded.

‘Oy, oy’, Itzak wailed, ‘my David, oy-oy, my son David became a Christian… Oy, oy, he listened to that cursed woman…’

The rabbi suppressed his sigh:

Yes, yes’, he simply said and stroked his thick beard.

‘What shall I do, oy, oy, what shall I do?!…’ Itzak whined desperately.

Rabbi Copel reached for the Torah, but changed his mind and stood up abruptly and threateningly. Itzak crouched in his chair. But the rabbi’s shoulders drooped under the burden of his impotence. He started pacing up and down the low room with small steps.

‘Leave, leave, leave’, he rapped morosely.

Drained, Itzak trudged towards the door.

As he touched the handle he heard the voice again:

‘Come before the Sabbath. I will tell you then’, the rabbi let him gulp for air one more time.

For two whole days Rabbi Copel thought and studied. He smoked his pipe under Salome’s chiding eyes. He studied and thought and even drank three glasses of black currant liqueur. All under Salome’s by now angry glare.

For two days Itzak prayed and prayed and forgot all about his pastry and braga* business. Sometimes he left God aside and thoroughly cursed his wife and his David. But mostly he agonized over David losing Rose’s dowry, the daughter of Judas the usurer. He even slapped, kicked, and clubbed with the wattle broomstick his prodigal son. But David still looked lovingly upon his father and gladly suffered the sparrow-like hits from his unhappy father. For, come what may, David knew only too well that Itzak would have given his life for him.

For, after all, our Lord watches and judges us above.

***

Friday around noon, dressed up and stiff as a broomstick, Itzak headed for Rabbi Copel’s house.

It was sunny and the mud had dried up on the bystreet. The grass had sprouted. The song of birds freshly returned from their winter migration mixed with the din of the ghetto’s preparation for the Sabbath.

Everyone greeted Itzak and no one gave any sign that they had learned about his mishap.

But Itzak was weary of his kin and would look only ahead. He grunted back an unintelligible answer to each greeting and the arms of his soul reached out like those of a drowning man to God.

They were facing each other, Itzak and Rabbi Copel, in the light showers of the small room. Occasionally, the room became brighter with a few rays determined to pierce the loose texture of the black curtains and then it looked like a Ghost had petrified the two old men by the seven-branch candlestick.

Rabbi Copel coughed solemnly:

‘Itzak, look at me.’

Itzak could not.

‘O come now, Itzak,’ something gurgled in his voice and made Itzak look straight into his eyes.

And Rabbi Copel smiled half-secretly, half-awkwardly.

‘Itzak, my man, God knows I have a son too.’

Itzak started, but went on looking his rabbi straight in the eye.

‘There, now you know too. But you’ll forget it. As you leave this room you’ll forget it for everyone else, but God. Or I’ll curse you.’

Itzak quickly nodded with a dutiful, stupid smile.

‘Itzak, my fellow Jew, my son also became a Christian… O I won’t give you the details’, he quickly added, as if talking to himself, with a determined yet mitigating voice.

Itzak started rocking in his chair. A faint high wailing sound was coming from the mouth of a fish that suddenly found itself on the shore.

‘Shut up!’ the rabbi hissed swiftly. ‘Shut up and listen’, the rabbi gently entreated. ‘Shut up, listen, and be obedient.’

The wailing ended, the rocking stopped, Itzak took a deep breath, then finished in one gulp the glass full of apricot brandy.

‘That’s it’, the rabbi encouraged him. ‘Now look here, I prayed to Him day and night. I fasted for forty days. Nothing. He never appeared to me. I bit my lip and blessed the punishment He gave me. I looked for deliverance in the sacred rolls, I cured the sick, I helped the poor, I went on pilgrimage to the Great Temple, then I fasted again for forty days… And all this time I wished I could die of shame, though no one knew my secret… Just Him…’ He fell silent. He sipped his black currant liqueur from the small silver glass.

Itzak was staring at the rabbi. He had shrunken and now looked helpless as he sat in horror with his hands in his lap by the table full of dusty volumes.

The Rabbi drew near him, put his hands on his shoulders and shook him up strongly:

‘Come, Itzak, come, for the Lord watches from up there… He did appear to me the day after I blessed my son. I saw and heard Him. Though I can’t really tell how… And he said to me: “Now, Copel, have you gone crazy? Have I ever given you any sign that I’m mad at you? Have I turned My face away from you? Do you know yourself to be at fault with Me? Really, Copel, enough of this non-sense, you do know My Son also became a Christian!”’

Itzak yelped and Rabbi Copel felt the old man was about to faint. So he slapped him thoroughly. Then he gave him a glass of water. Itzak drank it up thirstily.

‘Now run along, Itzak, and prepare the Sabbath in good peace. And tell David to go make a living in a different town. Go now. And be sure to call me to bless your grandchildren when the time comes.’

***

Stiff as a broomstick, Itzak closed behind him the gate to the rabbi’s house.

He looked at his kin as if he was seeing them for the first time. He took off his hat and wiped his forehead with the back of his sleeve.

He thought of his pastry and braga business.

Then finally he shook his head and walked back home to a new Sabbath.


* Refreshing chilled beverage, traditionally drunk in the summertime in south-eastern Romania, whose ingredients may include unrefined corn and wheat flour, fermented yeast and sugar or honey.

Iţic, Rabbi Copel şi Dumnezeu

Noaptea îmbrăţişase ghetoul cetăţii. Prin obloanele caselor mici, strîmbe, înghesuite unele într‑altele, răzbătea licărul bolnăvicios al opaiţelor încă aprinse. Nu era miezul nopţii şi doar cornul alb‑albăstrui al lunii zîmbea rece împotrivindu‑se tăcerii smolite.

Iţic mai zăbovi o clipă în pragul uşii, îşi privi soţia şi feciorul care dormeau liniştiţi, suflă asupra opaiţului de pe policioară şi păşi în beznă.

Călca greu în noroiul urît mirositor al uliţei, ofta şi din cînd în cînd bolborosea rugăciuni către Dumnezeu.

Uneori se oprea scurt şi privea speriat în jur. Pustiu. Nici urmă de golani, hoţi, ţigani sau alţi necredincioşi sau Golem.

În sfîrşit, ajunse la capătul uliţei şi mulţumi fier­binte Lui Dumnezeu că Rabbi Copel locuia la doar cîţiva paşi de casa lui.

Cercetă împrejur. Pustiu. Şi tăcere adîncă. Se strecură iute în curtea strîmtă. O găină cotcodăci stins în somn.

Iţic ciocăni sfios, parcă brusc sleit de puteri.

Într‑un tîrziu auzi:

– Cine‑i acolo?! aspru, îngrijorat şi primitor totuşi glasul rabinului.

– Eu, Iţic…, abia îngăimă omul.

Uşa se întredeschise. Iţic intră repede şi împietri lîngă
tocul uşii. Rabbi Copel ridică opaiţul la înăl­ţimea ochilor săi de chihlimbar şi‑l cercetă pe musafir.

Fruntea lui Iţic era acoperită de broboane, buza de jos îi tremura. Rabinul îl luă uşor de braţ şi‑l trase spre scaunul de lîngă masa plină de cărţi. Iţic se aşeză încet şi oftă din rărunchi.

Rabbi Copel bătu din palme. Apoi se aşeză pe celălalt scaun, la capătul mesei.

Mută, neauzită, Salomeea apăru lîngă ei şi puse pe masă două pahare aburite, cu ceai fierbinte. După care dispăru ca un fum. Sfeşnicul cu şapte braţe juca tainic lumini pe şi printre tomurile prăfuite.

– Hai, spune, porunci blînd Rabbi.

– Oi, oi, se jelui ascuţit Iţic. David, oi, oi, David al meu… s‑a creştinat… Oi, oi, s‑a dat după bleste­mata aia de muiere…

Rabinul îşi înăbuşi un suspin:

– Da, daa, doar atît zise şi‑şi mîngîie barba stufoasă.

– Ce mă fac, oi, oi, ce mă fac…?! miorlăi disperat Iţic.

Rabbi Copel întinse mîna spre Tora, dar se răz­gîndi şi dintr‑o dată se ridică ameninţător. Iţic se ghemui. Însă umerii rabinului se lăsară apăsaţi de neputinţă. Începu să măsoare odaia joasă cu paşi mărunţi.

– Pleacă, pleacă, pleacă, răpăi morocănos.

Lipsit de vlagă, Iţic se tîrî spre uşă.

Cînd puse mîna pe clanţă auzi:

– Vino înainte de Sabat. Am să‑ţi spun atunci, îi mai dădu o gură de aer Rabbi.

***

Vreme de două zile Rabbi Copel gîndi şi citi. Şi fumă pipă sub privirile mustrătoare ale Salomeei. Citi şi gîndi şi chiar bău trei păhărele cu lichior de coacăze. Tot sub privirile acum aprinse ale Salomeei.

Vreme de două zile Iţic se rugă şi iar se rugă şi uită de afacerea lui cu plăcinte, covrigi şi bragă. Din cînd în cînd Îl punea pe Dumnezeu de‑o parte şi‑i suduia temeinic cînd pe nevastă, cînd pe David. Dar cel mai tare îl durea, şi atunci înjura cu patimă, că David pierdea zestrea Rozei, fata zarafului Iuda. Ba chiar îl bătu cu palmele, cu picioarele, cu mătura din nuiele pe fiul rătăcitor. David însă îl privea cu dragoste şi îndura bucuros loviturile de vrabie ale nefericitului său tată. Căci, orice‑ar fi fost, iar David ştia bine asta, Iţic şi‑ar fi dat viaţa pentru el.

Pînă la urmă Dumnezeu e Sus şi judecă.

***

Vineri, pe la prînz, Iţic, îmbrăcat de sărbătoare, ţeapăn ca o coadă de mătură, se îndrepta către casa lui Rabbi Copel.

Era soare, noroiul se uscase pe ulicioară. Dăduse colţul ierbii. Glas de păsări întoarse din iernat ţesea zarva ghetoului pregătindu‑şi Sabatul.

Toţi îl salutau pe bătrînd Iţic şi nimeni nu ivea nici urmă de semn că i‑ar fi aflat năpasta.

Cunoştea însă Iţic lăuntrul semenilor săi şi nu privea nici în stînga, nici în dreapta. Mormăia un răspuns greu de înţeles la fiecare salut şi‑şi întindea ca înecatul braţele, sufletul său către Dumnezeu.

Stăteau faţă‑n faţă. Iţic şi Rabbi Copel. În lumina de ploaie a încăperii. Doar cînd şi cînd înseninată de razele soarelui îndîrjit să pătrundă prin urzeala rară a perdelelor negre şi părea că un Duh îi încremenise pe cei doi bătrîni lîngă sfeşnicul cu şapte lumînări.

Rabbi Copel tuşi grav:

– Iţic, uită‑te‑n ochii mei.

Iţic nu cuteză.

– Hai, măi Iţic măi, şi ceva gîlgîi în vocea sa, ceva care‑l făcu pe Iţic să‑l privească drept în ochi.

Şi Rabbi Copel zîmbi undeva între taină şi stîn­jeneală.

– Iţic dragă, Dumnezeu ştie – am un fiu.

Iţic tresări, dar continuă să‑şi privească rabinul drept în ochi.

– Acum ştii şi tu. O să uiţi însă. Cînd pleci din odaia asta, o să uiţi pentru oricine, în afară de Dumnezeu. Altfel te blestem.

Iţic dădu repede din cap, zîmbind supus şi tîmp.

– Iţic, măi evreule măi, fiul meu s‑a creştinat… Nu, n‑am să‑ţi povestesc cînd şi cum, adăugă repede şi pentru sine cu glas hotărît şi împăciuitor poate înspre Cel de Sus.

Iţic începu să se legene pe scaun. Un vaier subţire se desluşi venind din el, prin gura de peşte nimerit deodată la mal.

– Taci! şuieră scurt Rabbi.

Taci şi ascultă, îl rugă domol rabinul. Taci, ascultă şi supune‑te.

Vaierul fu curmat, legănatul se opri, Iţic trase adînc aer în piept, apoi bău dintr‑o suflare paharul plin cu rachiu din caise.

– Aşa, îl încurajă Rabbi. Uite ce e, m‑am rugat zi şi noapte Lui. Am postit 40 de zile. Nimic. Nu mi s‑a arătat. Am strîns din dinţi şi‑am binecuvîntat pedeapsa pe care El mi‑a dat‑o. Am căutat scăpare în Scripturi, am vindecat bolnavi, am ajutat sărmani, am pribegit pînă la Templul cel Mare, am postit din nou 40 de zile… Şi‑mi doream să mor de ruşine, deşi nimeni nu‑mi ştia taina… Doar El… Tăcu. Sorbi tot lichiorul de coacăze din păhărelul de argint.

Iţic se holba la Rabbi. Intrase la apă şi arăta mic, nevolnic, îngrozit, aşa cum stătea cu mîinile în poală, lîngă masa plină de tomuri prăfuite.

Rabbi se apropie, îi puse mîinile pe umeri şi‑l scutură cu putere:

– Măi Iţic măi, hai, hai că Domnul e Sus şi vede… El mi s‑a arătat însă a doua zi după ce mi‑am binecuvîntat nepotul…

Iţic suspină. Rabbi se încruntă, dar continuă răbdător:

– L‑am văzut şi L‑am auzit. Dar nu‑ţi pot spune cum… Şi mi‑a zis: măi, Copel măi, tu eşti nebun de legat! Ţi‑am arătat Eu c‑aş fi supărat pe tine?! Mi‑am întors Eu faţa de la tine?! Ştii tu că Mi‑ai fi greşit cu ceva?! Măi, Copel, termină o dată cu aiurelile astea că doar ştii şi tu, nu oare şi Fiul meu s‑a creştinat?

Iţic scînci şi Rabbi Copel înţelese că puţin mai lipsea ca bătrînul să leşine. Aşa că îl pălmui temei­nic. Apoi îi dădu paharul cu apă. Iţic bău cu sete.

– Ei hai, acum du‑te Iţic şi pregăteşte Sabatul în bună pace. Zi‑i lui David să‑şi caute rostul în altă cetate. Hai, du‑te. Cînd o fi, cheamă‑mă să‑ţi bine­cuvîntez nepoţii.

Ţeapăn ca o coadă de mătură Iţic închise în urma sa poarta curţii lui Rabbi.

Privi înspre semenii săi de parcă acum i‑ar fi văzut pentru prima oară. Îşi scoase pălăria şi cu dosul mînecii îşi şterse sudoarea frunţii.

Se gîndi la afacerea lui cu plăcinte, covrigi şi bragă.

Într‑un tîrziu, scutură din cap şi păşi înspre casă, înspre un nou Sabat.

***

Trilogy of Theophil Magus – the Truth

(“Xlibris”/Random House Ventures, 2008, USA /Library of Congress Control Number: 2008901520/ ISBN: Hardcover 978-1-4363-2366-6/Softcover 978-1-4363-2365-9)

 

(In Trilogy of Theophil Magus’ 40 Tales about Man, a great variety of sacred and profane themes, archaic, mythical, contemporary /Moses, Gandhi, Christmas, children, journalism, pilgrimage etc./serves as vivid stimulation for this literary adventure, written with humor, knowledge and wit…in an inviting dialogue with the reader. /Norman Manea – American novelist, essayist);(The Truth, the second book of Trilogy of Theophil Magus is situated in the strange no man’s land where everyday life becomes truly magical. I consider these writings as splendid expressions of a unique vision of our fragmented but marvelously exciting world. Leonard Oprea’s style combines a discovery of hidden meanings of words with a fabulous sense of secret humor. His works received the highest praises from the most influential critics, who rightly compared his vision to works by Thomas Mann, Borges or Paulo Coelho./ Vladimir Tismăneanu – American philosopher, author, essayist); (Leonard Oprea’s 40 Tales of Trilogy of Theophil Magus – The Truth, range from the depiction of the everyday to the mythological and Borgesian to the religious. Honored with numbers of prizes in his native Romania, this writer is a true iconoclast and a true talent./ Adam J.Sorkin – American author, essayist, editor)


 

 

Postat de: leonard oprea | 28 ianuarie 2013

LIVIU ANTONESEI: THEOPHIL MAGUS O REMARCABILA TRILOGIE LITERARA


Liviu Antonesei

http://atelier.liternet.ro/articol/1485/Liviu-Antonesei/Theophil-Magus-o-remarcabila-trilogie-literara.html

Theophil Magus – o remarcabilă trilogie literară

Cele trei volume publicate de la Leonard Oprea la Polirom între 2000 şi 2002 subsumate lui Theophil Magus se instalează de la bun început sub semnul spusei christice “Eu sînt Calea şi Adevărul şi Viaţa” (Ioan, 14, 6). Dar cînd spun acest lucru nu mă refer la simpla “ilustrare” a acelei spuse, pentru că Leonard Oprea nu este un “propagandist”, oricît de talentat, ci un scriitor. Prin urmare, în această remarcabilă şi inedită trilogie, el interpretează, după puterile sale scriitoriceşti, care nu sînt mici, şi prin filtrul credinţei sale autentice şi nu neapărat precis afiliate confesional, celebra vorbă a lui Iisus în conformitate cu scenariul: Calea, deci practica propriu-zisă a credinţei (Cele nouă învăţături ale lui Theophil Magus despre magia transilvană, Polirom, 2000; LiterNet, 2003), Adevărul, adică lumea şi credinţa, în consubstanţialitatea lor, ca “poveste”, ca ficţiune literară (Cartea lui Theophil Magus sau 40 de povestiri despre om (Polirom, 2001; 1-st Books Library, USA, 2003) şi, în sfîrşit, Viaţa, ca a doua naştere, ca re-naştere prin meditaţia de tip filosofic şi religios (Meditaţiile lui Theophil Magus sau simple cugetări creştine la sfîrşit de mileniu, Polirom, 2002; LiterNet, 2004). Fără îndoială că această trilogie reprezintă o asumare a învăţăturii creştine, dar este asumarea unui scriitor veritabil, care supune “tema” interpretării sale personale, după cum sugeram deja. Şi, de fapt, nici nu se înşeală cînd procedează astfel, pentru simplu motiv că, fără greş, credinţa autentică este întotdeauna asumată în nume propriu, nu simplă repetare mecanică a textului şi ritualurilor. În fond, pentru credinciosul care are puterea de a trece de elementarul stadiu al imitaţiei, dogma este doar reperul pentru păstrarea drumului drept pe Cale, nu Calea însăşi.

Ceea ce provoacă de la bun început în trilogia lui Leonard Oprea, dincolo de seriozitatea asumării acestei mari teme, este caracterul său aparent compozit. Prima parte nu este, în fond, o carte beletristică, ci una, mai degrabă, de magie personală, de evocare mitologico-sentimentală, vorba lui Mircea Mihăieş, a rădăcinilor universale ale credinţei, aşa cum s-a manifestat aceasta de la sclavul divin Zalmoxis la Christ. În mod neaşteptat, aceste aparent fortuite asocieri se “topesc” în proza mito-poetică a autorului, intră în simfonie, nu-ţi lasă impresia unui sincretism naiv şi, în fond, greu tolerabil minţilor mai ordonate. Nu ascund că, în ce mă priveşte, am citit primul termen al trilogiei după lectura celui de-al doilea, pe care l-am şi prefaţat în ediţia românească şi cu care a început, anul trecut, ediţia americană a acesteia. Este o lectură avantajoasă pentru că se întîlneşte mai întîi cu scriitorul-scriitor, aşa cum îl cunoaşte din cărţile sale anterioare. Dar e o lectură avantajoasă şi pentru cine n-a mai citit nimic din Leonard Oprea, pentru simplul motiv că e mai uşor să pătrunzi în labirintul complicat al trilogiei pe calea cea mai familiară, care este cea a prozei de ficţiune propriu-zisă. Poate din acest motiv ediţia americană in process s-a lansat prin editarea mai întîi a celor “40 de povestiri despre om”, pe care Vladimir Tismăneanu, în prefaţa ediţiei americane, nu se sfiia să le alăture ficţiunilor unor Thomas Mann, Borges şi Paolo Coelho. Şi în opinia mea aceste alăturări nu sînt nelegitime şi nu sînt doar de natură tematică. În ce mă priveşte, atunci cînd am prefaţat ediţia princeps a volumului, m-am întrebat dacă poţi spune despre un scriitor în viaţă şi pe care, pe deasupra, ai şi privilegiul să-l cunoşti că este un scriitor foarte bun, chiar un mare scriitor, şi mi-am răspuns că nimic nu te împiedică să faci asta, dacă lucrurile stau aşa – şi ele aşa stau! Este cu totul remarcabil modul în care, în acest volum, Leonard Oprea găseşte drumul spre originalitate prin apelul la originaritate. Povestirile de aici se integrează practic într-un intertext universal la care participă, cu îndreptăţire egală, Sfînta Scriptură, Talmudul, învăţăturile arabe şi cele tibetane ori zen-buddhiste, folclorul creştin şi pre-creştin, hinduismul, viaţa şi opera lui Edgar Allan Poe şi cea a lui Andrei Codrescu, cea a prietenilor autorului, dar şi a sa proprie şi a familiei sale.

La fel de remarcabil mi se pare faptul că această originaritate multiformă este ea însăşi coerentă, organică aş spune, nelăsînd vreo clipă senzaţia de artificial, de forţat, de incongruent. Pentru că “mitologiile” sînt frecventate distinct în fiecare povestire în parte? Se poate, dar cred că există şi un motiv mai adînc, mai temeinic, fundamental prin urmare. Şi anume acela că, dincolo de originarităţile originale, deci marcate istoric, există o originaritate adevărată, ante-istorică, pe care aş numi-o pre-babelică, dacă ultimul termen n-ar fi şi el marcat cultural, dacă n-ar purta amprenta istoricităţii.

Mi-a făcut plăcere să constat că nu m-am înşelat în aproximările mele, văzînd buna primire de care s-a bucurat apariţia ediţiei americane a acestui volum în mediile literare competente, de către scriitori şi experţi în literatură precum Norman Manea, Andrei Codrescu, Adam Sorkin, dar şi de către publicul propriu-zis, care a epuizat tirajul pe hîrtie şi a asediat cele două site-uri pe care este instalată versiunea electronică a cărţii. De altfel, cartea a intrat în aria de interes nu doar a presei specializate, ci şi a celei de mare tiraj, îndeosebi de pe Coasta de Est.

Din acest motiv aş recomanda începerea lecturii trilogiei cu cel de-al doilea termen al său, din acest motiv, probabil, este şi volumul meu preferat, nu pentru că s-a întîmplat să-l prefaţez. Dar, probabil, şi pentru motivul că eu însumi îl prefer pe scriitorul-scriitor mai mult decît pe iniţiat. Pe de altă parte, e cum nu se poate mai limpede că nu se poate proceda la o bună lectură a acestuia în absenţa parcurgerii contextului, deci a trilogiei în ansamblul său. Sau – se poate, dar cu riscul de a nu înţelege nici semnificaţia demersului literar şi spiritual, deci pariul lui Leonard Oprea, şi nici măcar, aşa cum se cuvine, povestirile ca atare.

Şi iată-mă ajuns la ultimul termen al acestui remarcabil ansamblu. Dacă Tismăneanu asocia cartea de povestiri producţiei unor autori precum Borges ori Coehlo, acelaşi autor apropie Meditaţiile lui Theophil Magus… gîndirii filosofice de tip religios practicate de Kierkegaard, Soloviov ori Teilhard de Chardin. Cunoscutul filosof politic american de origine română face însă o distincţie esenţială – cartea se află “în sfera” gîndirii reprezentate de asemenea autori, dar “nu este inspirată” de operele acelora. Vorba aceluiaşi comentator: “Importanţa deosebită şi frumuseţea simplă a acestor meditaţii constau în originalitatea cristalizării, limpede, luminoasă, a ideii de salvare a omului prin Credinţă. Meditaţiile… tulbură, incită cititorul, invitîndu-l la reflecţie sinceră şi responsabilă asupra condiţiei umane, în zorii mileniului III”.

În ce mă priveşte, mă bucur să ştiu că Leonard Oprea scrie şi meditează în Bostonul în care s-a instalat în 1999, că îşi continuă cu succes cariera de scriitor român, cărţile fiind în proces de editare şi reeditare la Curtea Veche şi la LiterNet, şi că a început-o cu dreptul pe cea americană, că volumele sale au început să împînzească bibliotecile lumii, începînd cu cea a Congresului USA şi sfîrşind cu nu mai puţin celebra bibliotecă a Vaticanului!

***

The TRILOGY of THEOPHIL MAGUS:
Volume 1:

Cele Nouă Invăţături ale lui Theophil Magus despre Magia Transilvană (The Nine Teachings of Theophil Magus on Transylvanian Magic),

Polirom Publishing House – 2000, Romania; electronic book by “LiterNet” www.liternet.ro/, 2003, Romania.

Volume 2:

The Book Of Theophil Magus Or 40 Tales About Man (Cartea lui Theophil Magus sau 40 de Poveşti despre Om),

with a foreword by Liviu Antonesei; Polirom Publishing House – 2001, Romania. Paperback English version (translated from Romanian by Bogdan Stefanescu); foreword by Vladimir Tismăneanu; published in the United States by Ingram Book Group, 2003; new edition at AuthorHouse, 2004. ISBN 141075278X (Trade Paperback); electronic book by “LiterNet” www.liternet.ro/ , 2004, Romania.

Volume 3:

Meditaţiile lui Theophil Magus sau Simple Cugetări Creştine la Începutul Mileniului III (The Meditations of Theophil Magus or Simple Christian Thoughts at the Beginning of the Third Millennium),

Polirom Publishing House – 2002, Romania; electronic book by “LiterNet” www.liternet.ro/ , 2004, Romania.

***

Trilogy of Theophil Magus – the Truth

(“Xlibris”/Random House Ventures, 2008, USA /Library of Congress Control Number: 2008901520/ ISBN: Hardcover 978-1-4363-2366-6/Softcover 978-1-4363-2365-9)

 

(In Trilogy of Theophil Magus’ 40 Tales about Man, a great variety of sacred and profane themes, archaic, mythical, contemporary /Moses, Gandhi, Christmas, children, journalism, pilgrimage etc./serves as vivid stimulation for this literary adventure, written with humor, knowledge and wit…in an inviting dialogue with the reader. /Norman Manea – American novelist, essayist);(The Truth, the second book of Trilogy of Theophil Magus is situated in the strange no man’s land where everyday life becomes truly magical. I consider these writings as splendid expressions of a unique vision of our fragmented but marvelously exciting world. Leonard Oprea’s style combines a discovery of hidden meanings of words with a fabulous sense of secret humor. His works received the highest praises from the most influential critics, who rightly compared his vision to works by Thomas Mann, Borges or Paulo Coelho./ Vladimir Tismăneanu – American philosopher, author, essayist); (Leonard Oprea’s 40 Tales of Trilogy of Theophil Magus – The Truth, range from the depiction of the everyday to the mythological and Borgesian to the religious. Honored with numbers of prizes in his native Romania, this writer is a true iconoclast and a true talent./ Adam J.Sorkin – American author, essayist, editor)

Postat de: leonard oprea | 25 ianuarie 2013

A TALE ABOUT CROWS / Poveste despre Ciori / by leonard oprea


leonard oprea

A TALE ABOUT CROWS / POVESTE DESPRE CIORI

Consider the ravens, for they neither sow nor reap, which have neither storehouse nor barn; and God feeds them. Of how much more value are you than the birds?

And which of you by worrying can add one cubit to his stature?“ (Luke 12: 24-25)

 

The crow sat on a branch in front of her young (lined up on another branch), strong, obedient, ready to take in their mother’s last lesson before they took off to their new life.

The crow crowed tenderly, yet authoritatively:

‘My darlings, this is the last lesson I’m ever going to teach you. I beg you, listen carefully, I will not say this twice, after all, this is the crow’s creed in the world.’

The young crows crowed, flapped their wings affirmatively, full of respect for their mother.

‘Well’, the mother crow started, ‘you have to know you are a special breed of fowl. And this is all due to your special bond with the humans. For if it weren’t for us crows, man would have never invented the Scarecrow. That is, the pathetic stuffed dummy humans think we are so scared of. Nonsense! You know very well how silly this is to us.’

The young crows crowed merrily.

‘But we are special birds’, the mother crow went on, ‘because humans have lived and will always live by our side, as we do by theirs. Wicked humans claim that we are filthy crows and birds of ill omen, hopeless thieves, that we flock together in fall and in winter to foretell bad weather, epidemics, harsh winters, that we vanish in spring, that we destroy the crops in summer, and other such preposterous, idiotic stuff. We are to them so different and ugly, that when they get bored they hunt us for sport. In short, they take us to be the scourge of their lives and a punishment for humanity, and the age-old proof for this is the Scarecrow. Are you with me?’

The young crows hopped a couple of times on their branch, signaling they had no problem following the argument.

‘Well’, the mother crow raised her voice, ‘here is the genuine attitude of crows towards man:

In spring, when the earth turns green and teems with new life, when all shines bright and we are all revived, man starts fretting: he plows, he sows, he mends, he builds, he trims, he cleans, he waters, he freshens, he multiplies, he keeps accounts, in a word he toils all day and falls flat with exhaustion in the evening. While the crow sits on a branch and looks, rather famished and faint from the long winter, and just goes: hmm…

‘Then, in summer, when man tends the crops, prepares the harvesting, defends himself from the dry season, the raging rains and the furious floods, when he continues his spring work, and counts and keeps accounts, and fills the land with his Scarecrows, and comes back home exhausted in the evening and gets so drunk that he falls flat in a ditch only to start over with the hangover in the morning, then what does the crow do?

‘Why, the crow sits fat and satisfied on a branch and looks and just goes: hmm…

‘The fall comes and there is human havoc. Man goes desperate. He harvests. He picks. He fills his granaries. He crams his larder. He squeezes the juice out of the grapes. He prepares the wine barrels. He gathers the potatoes, the corn, the apples and pears. He stitches and mends. He gathers wood. And much more. Weddings, baptisms, funerals. He worries about the winter and he grunts by the brandy pot, he gets drunk and he sings, that is he yells at the top of his voice, and he occasionally beats up his wife, ‘cause the winter is no laughing matter… And the crow? As always in the fall: chubby, shiny-feathered, belching with satisfaction and looking over the shoulder at the humans and just going: hmm…

‘Finally the winter. Snow, blizzards, ice. Frost and frost bites. Men slaughter swine. They sit and warm themselves. They taste the fruits of a year’s toil. They drink plum brandy or hot wine with cinnamon, they smack their lips happily and tell tales until they fall asleep by the hot oven and start snoring. In the morning they drink away their hangover with sauerkraut juice or a shot of chilled plum brandy, then they feed the fowl and the cattle, frown at the cluster of crows, and go inside to warm themselves. Either there or in a pub, they engage in heated discussions about the Christmas and especially about the coming year, for look at those damned crows, crowing of ill omen, God damn them!

‘And what does the crow do? Nothing. It just sits on its branch cold and hungry. It looks at the snow-clad houses and streets, at the coiling smoke coming from the chimneys and just goes: hmm…

‘There it is, my darlings. A rather lengthy lesson, but the last, which I believe pretty much covers everything there is to say about this.’

The young crows, which had been producing muffled grunts, now started laughing out loud.

Not at all upset, the mother crow allowed them to hop on for a while on their branch, flapping their wings and jeering. Then she motioned them down to silence and uttered in a clear and firm voice:

‘Enough of this laughter! Take wing and the Lord will protect you. But heed this last lesson and study it patiently on your own. So that you may never be afraid, not even of the stuffed, ragged horror of the humans…’

‘The Scarecrow’, crowed the young crows.

***

POVESTE DESPRE CIORI

“Uitaţi‑vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră,

n‑au nici cămară, nici grînar: şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte.

Cu cît mai de preţ sînteţi voi decît păsările!

Şi apoi, care dintre voi, chiar îngrijorîndu‑se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?”

 (Luca 12/24‑25)

Cioara stătea pe o cracă în faţa puilor ei – aliniaţi pe altă cracă – puternici, cuminţi şi gata să înveţe ultima lecţie a mamei lor, înainte de a‑şi lua zborul în noua lor viaţă.

Cioara croncăni cu tandreţe, dar şi cu autoritate:

– Dragii mamei, ce vă voi spune acum e ultima învăţătură pe care v‑o dau. Vă rog, vă conjur chiar, ascultaţi‑mă cu mare atenţie, fiindcă n‑am de gînd să repet lecţia asta care, într‑un fel sau altul, e crezul ciorii în lumea asta.

Puii croncăniră şi bătură din aripi, încuviinţînd, plini de respect faţă de mama lor.

– Ei bine, începu cioara, voi trebuie să ştiţi că sînteţi nişte păsări cu totul şi cu totul speciale. Chestia asta se întîmplă numai şi numai datorită legăturii dintre voi şi oameni, care este foarte specială. Dacă nu existam noi, ciorile – şi, slavă Domnului, vom exista cît şi omul – omul nu năs­cocea „Sperietoarea de Ciori”. Adică mumia jalnic împăiată despre care ei, oamenii, cred că ne sperie teribil. Aiurea! Ştiţi bine cît rîdem noi de prostia asta omenească.

Puii croncăniră veseli.

– Ei bine, continuă cioara, dar noi sîntem păsări speciale şi fiindcă oamenii au trăit, trăiesc şi vor trăi pe lîngă noi, iar noi pe lîngă ei. Gurile lor rele spun că sîntem nişte păsări… nişte ciori împuţite care cobesc mereu, că sîntem nişte hoaţe fără leac, care toamna şi iarna se adună în stoluri prevestitoare de vreme rea, de molime, de iarnă grea; că primăvara dispărem ca prin vrajă, iar vara distrugem recoltele şi alte tîmpenii incalificabile, credeţi‑mă. Sîntem pentru ei atît de diferite şi de urîte încît, cînd n‑au ce face, vînează ciori. Dar nici atunci nu se dovedesc a fi de ispravă şi, fireşte, mai tare cred că sîntem o pacoste, o pedeapsă pentru omenire. Vă repet, dovada de veacuri, aceeaşi pe tot Pămîntul, este „Sperietoarea de Ciori”. Pînă aici, e clar totul?

Puii ţopăiră de două‑trei ori pe cracă, semn că nu erau nici un fel de nelămuriri.

– Ei bine, ridică tonul cioara, iată care e adevărata atitudine a ciorii în faţa omului:

…Primăvara, cînd totul înverzeşte şi începe să mişune, cînd totul străluceşte şi toţi reînviem, omul aleargă înnebunit încolo şi încoace: ară, seamănă, repară, clădeşte, taie, curăţă, udă, primeneşte, înmul­ţeşte, socoteşte, într‑un cuvînt se agită de cade seara lat de oboseală. Iar cioara stă pe o cracă, priveşte şi – deşi e destul de slăbită şi înfometată de iarna care abia a trecut – zice: Hmmm…

Apoi, vara, cînd omul îngrijeşte holdele, pre­găteşte recolta, secerişul, se apără de arşiţă şi secetă, se păzeşte de ploile furioase şi de apele revărsate, continuă tot ce a început primăvara, cîntăreşte şi iară socoteşte, pune peste tot „Sperietoarea de Ciori”, iar seara ostenit se îmbată de cade lat în şanţ, ca dimineaţă să o ia de la capăt mahmur, cioara ce face?

Păi, sătulă şi grasă, cioara stă pe cracă, se uită şi zice: Hmmm…

Vine toamna şi nebunia e în toi. Omul se dă de ceasul morţii. Seceră. Culege. Umple grînarele. Ghiftuieşte cămările. Culege via. Face must. Pregă­teşte butoaiele pentru vin. Culege cartofii, porumbul, merele şi perele. Cîrpeşte de zor tot ce mai era de reparat. Adună lemne. Şi face multe altele. Nunţi, botezuri, înmormîntări. E îngrijorat pînă peste cap că vine iarna şi‑şi varsă năduful ba lîngă cazanul cu ţuică, ba cu pastramă şi must, se‑mbată şi cîntă, adică răcneşte cît îl ţin bojocii, îşi mai bate nevasta, că, de, cu iarna nu‑i de glumit… Şi cioara? Ca‑ntot­deauna toamna: dolofană, penele‑i strălucesc, rîgîie mulţumită, apoi se uită aşa, într‑o dungă la oameni şi zice: Hmmm…

În sfîrşit, iarna. Ninsori, zăpadă, gheaţă. Crivăţ, ger, frig de crapă piatra. Oamenii taie porcul. Stau la căldură. Gustă din truda zilnică de peste an, beau ţuică sau vin fiert cu scorţişoară, plescăie fericiţi şi spun poveşti pînă cînd, turtiţi de ţuică sau vin, se prăvălesc pe laviţa de lîngă cuptorul cald şi sforăie. Dimineaţa se dreg cu zeamă de varză sau un păhărel de ţuică rece, apoi hrănesc orătăniile şi vitele, privesc încruntaţi spre cîrdurile de ciori, după care intră în casă la căldură. Acolo sau la cîrciumă discută aprins gospodarii despre Crăciun, dar mai ales şi cu mare îngrijorare despre ce‑i aşteaptă în noul an, că uite, cîrdurile alea de ciori, fir‑ar ale naibii, numai a bine nu cîrîie, cobele naibii!

Ce face cioara? Nimic. Stă pe o cracă. E zgri­bulită, înfometată, dar se uită spre casele şi uliţele troienite, priveşte la fuioarele de fum şerpuite din coşuri şi zice: Hmmm…

Ei bine, asta e, dragii mamei. Cam lungă lecţia, dar e ultima şi eu cred că v‑am spus tot ce era de spus.

Puii, care pînă atunci icneau înfundat, acum înce­pură să rîdă de‑a binelea.

Fără supărare, cioara îi lăsă să ţopăie o vreme, pe cracă, să dea din aripi, în hohote să cron­că­nească. Pe urmă făcu semn că vrea linişte. După care le zise, clar şi răspicat:

– Destul cu rîsul! Luaţi‑vă zborul în lume şi Domnul o să vă aibă în grijă. Dar luaţi aminte la această ultimă lecţie şi învăţaţi‑o cu răbdare şi doar prin voi înşivă. Astfel ca, singuri, voi să nu vă temeţi vreodată nici măcar de spaima din paie şi zdrenţe a omului…

– „Sperietoarea de Ciori”, croncăniră puii.

***

Trilogy of Theophil Magus – the Truth

(“Xlibris”/Random House Ventures, 2008, USA /Library of Congress Control Number: 2008901520/ ISBN: Hardcover 978-1-4363-2366-6/Softcover 978-1-4363-2365-9)

(In Trilogy of Theophil Magus’ 40 Tales about Man, a great variety of sacred and profane themes, archaic, mythical, contemporary /Moses, Gandhi, Christmas, children, journalism, pilgrimage etc./serves as vivid stimulation for this literary adventure, written with humor, knowledge and wit…in an inviting dialogue with the reader. /Norman Manea – American novelist, essayist);(The Truth, the second book of Trilogy of Theophil Magus is situated in the strange no man’s land where everyday life becomes truly magical. I consider these writings as splendid expressions of a unique vision of our fragmented but marvelously exciting world. Leonard Oprea’s style combines a discovery of hidden meanings of words with a fabulous sense of secret humor. His works received the highest praises from the most influential critics, who rightly compared his vision to works by Thomas Mann, Borges or Paulo Coelho./ Vladimir Tismăneanu – American philosopher, author, essayist); (Leonard Oprea’s 40 Tales of Trilogy of Theophil Magus – The Truth, range from the depiction of the everyday to the mythological and Borgesian to the religious. Honored with numbers of prizes in his native Romania, this writer is a true iconoclast and a true talent./ Adam J.Sorkin – American author, essayist, editor)


THE TALE OF THE DAUGHTER OF TIME / POVESTEA FIICEI TIMPULUI

 

       Time summoned Death, stroked her brow, and looking into her eyes said:

‘My child, you are immortal and you are everywhere. And this is the very reason for which you love oblivion more than anyone else. Yet, you, even you, must remember you are alive.’

‘Father… please…’ Death whispered.

‘Go!’ Time commanded.

 ***

On her way back from school, near the trunk of the blooming lilac, in the raw grass, the girl found a dead sparrow chick. She bent down and took the little bird in the scoop of her palms. She stroked her wings and her fluffy chest. Her eyes got misty. Careful not to unsettle the chick, she took it to the garden of her parents’ house. There, in the earth, she made a nest for it. She placed the chick inside, covered it with dust mixed with grass and chamomile flowers and prayed for a miracle to bring it back to life. She arranged the roof of dust, grass, and flowers such that the little sparrow might push it aside and fly away. When she was done, she smiled contented and went about her childish business.

***

At dawn the young sparrow flew away. It came to the blooming lilac. It landed in the grass around the tree trunk and died.

***

On her way back from school, the little girl found the dead sparrow. She bent down and took it in the scoop of her palms. Then with misty eyes she went on and did the same as the day before.

***

        At dawn the young sparrow came back to life, then died as it had done the previous days. But the little girl no longer showed up. She had died.

***

Time summoned Death, stroked her brow, and looking into her eyes asked:

‘Have you performed your duty, my child?’

‘Yes, father,’ Death whispered. ‘I remembered I am immortal, I am everywhere, and — I am alive. But, again, each time I have to do it, I wish I could die.’

***

POVESTEA FIICEI TIMPULUI

 

Timpul chemă Moartea, îi mîngîie fruntea şi privind‑o drept în ochi îi spuse:

– Fiica mea, eşti nemuritoare şi eşti pretutindeni. Şi tocmai din cauza asta iubeşti mai mult ca oricine uitarea. Însă tu, în primul rînd tu, trebuie să‑ţi aminteşti că eşti vie.

– Tată… te rog… susură Moartea.

– Du‑te! porunci Timpul.

***

Venind de la şcoală, lîngă trunchiul liliacului înflorit, în iarba crudă, fetiţa găsi un pui de vrabie mort. Se aplecă, luă în căuşul palmelor mica pasăre. O mîngîie pe aripi, pe puful de pe piept. Ochii i se aburiră. Avînd grijă să nu zdruncine puiul, îl duse pînă în grădina casei părinteşti. Acolo, în pămînt, îi făcu un cuib. Puse puiul înăuntru, îl acoperi cu ţărînă amestecată cu iarbă şi flori de muşeţel şi se rugă să se întîmple o minune care să‑l învie. Aranjă în  aşa fel acoperişul din ţărînă, iarbă şi flori, încît vrăbiuţa să‑l poată da la o parte şi să zboare. Cînd termină totul, rîse împăcată şi plecă să‑şi vadă de copilăria ei.

***

În zori, puiul de vrabie îşi luă zborul. Ajunse lîngă liliacul înflorit. Se aşeză în iarba din jurul trunchiului şi muri.

***

Venind de la şcoală, fetiţa găsi vrăbiuţa moartă. Se aplecă şi o luă în căuşul palmelor. Apoi, cu ochii aburiţi, plecă şi făptui ca şi cu o zi în urmă.

***

În zori puiul învie, apoi muri ca şi în celelalte două zile. Dar fetiţa nu mai apăru. Murise.

***

Timpul chemă Moartea, îi mîngîie fruntea şi privind‑o drept în ochi o întrebă:

– Fiica mea, ţi‑ai împlinit datoria?

– Da tată, şopti Moartea. Mi‑am amintit că sînt nemuritoare, sînt pretutindeni şi… sînt vie. Dar, ca de fiecare dată cînd trebuie să fac asta, îmi doresc să mor.

***

From:

Trilogy of Theophil Magus – the Truth

(“Xlibris”/Random House Ventures, 2008, USA /Library of Congress Control Number: 2008901520/ ISBN: Hardcover 978-1-4363-2366-6/Softcover 978-1-4363-2365-9)

(In Trilogy of Theophil Magus’ 40 Tales about Man, a great variety of sacred and profane themes, archaic, mythical, contemporary /Moses, Gandhi, Christmas, children, journalism, pilgrimage etc./serves as vivid stimulation for this literary adventure, written with humor, knowledge and wit…in an inviting dialogue with the reader. /Norman Manea – American novelist, essayist);(The Truth, the second book of Trilogy of Theophil Magus is situated in the strange no man’s land where everyday life becomes truly magical. I consider these writings as splendid expressions of a unique vision of our fragmented but marvelously exciting world. Leonard Oprea’s style combines a discovery of hidden meanings of words with a fabulous sense of secret humor. His works received the highest praises from the most influential critics, who rightly compared his vision to works by Thomas Mann, Borges or Paulo Coelho./ Vladimir Tismăneanu – American philosopher, author, essayist); (Leonard Oprea’s 40 Tales of Trilogy of Theophil Magus – The Truth, range from the depiction of the everyday to the mythological and Borgesian to the religious. Honored with numbers of prizes in his native Romania, this writer is a true iconoclast and a true talent./ Adam J.Sorkin – American author, essayist, editor)

Postat de: leonard oprea | 18 ianuarie 2013

OUR TALE / POVESTEA NOASTRA by Leonard Oprea


 leonard oprea

OUR TALE / POVESTEA NOASTRA

 

‘The Heaven and the Earth shall pass, but My words shall not pass’ …

… Thomas spoke slowly, clearly and crisply, there, in the Bengal Gulf, and it was as if the sunset pulsed with a white-golden light, and the sand swished long and silky; the ocean waves themselves seemed to beat the shores in silence.

The jungle nearby gave a short murmur, then fell silent too, as if with a new, unknown, and mild comfort.

Thomas stood there for a while, head raised at the heavens, eyes shut, lips half-open, erect and with his arms open wide.

He prayed silently for the Word of his Lord and Master. He prayed passionately, yet trustful and humble. For, he was at the gates of the great India, with its countless people of whom he knew almost nothing.

And he alone had been chosen to share the Gospel with them.

All he had on him was the Holy Ghost, a long linen shirt and a cedar wood walking stick. In his goatskin bag he kept enclosed in a sycamore box the scroll on which God had asked him to mark down His words.

The night before, one of God’s Angels came to him in a dream. It commanded him to come to this place at this time of the day. He was to meet the three Magi from the East who worshipped the Infant and offered him gold, incense and myrrh in that holy hour in Bethlehem. They would put him to the test and he would be victorious. Then he, Thomas, was to baptize them, and the Magi were to assist him in the work that God commanded of him there, in the great and unknown India.

Though the prayer had filled his heart and mind with serenity, comfort, and hope, Thomas quivered with fear as he sat waiting on the warm sand. ‘I am still human’, he admitted.

***

‘Awake’, said a voice inside Thomas, as if God were by his side.

He started and opened his eyes wide. It was dusk. He saw the camp, the fretting servants, the fires and the tents. The horses gave subdued neighs, the kneeling camels snorted.

‘May the Angels watch over you, may God protect you, may Jesus guide your heart’, the deep whisper sounded in the break of night.

Thomas gave thanks by crossing himself and it was then that he saw the three Magi, Gaspar, Balthazar, and Melhior, standing in a circle…

The Magi looked like ageless old people, and they smiled gently, as their eyes cast secret sparkles like the celebrated gems of India.

‘Thank you for coming. I await and honor your wisdom’, Thomas said.

‘Thomas’, Melhior spoke for the Magi, ‘the Word is everywhere and it is alive. In Bethany you said: “Let us go and die with Him!” And you received Word: “I am the Resurrection and the life.” At the Easter Supper you said: “Lord, we know not whither you are gone; how may we learn the way?” And you received Word: “I am the way, the truth, and the life. None shall come to the Father but by Me.” Then, what is the truth you are hiding, Thomas?’

Thomas breathed, seized by an unseen fire, then slowly, slowly he came to himself. The Holy Ghost filled him completely. His eyes opened wide, wide – and when he finally saw Him, he spoke:

‘O My Lord and Master, if this be Your wish, I witness the cross you gave me.’

Unflinching in their gentle smiles, their eyes glowing, palms pressed to their hearts, the Eastern Magi listened. And it seemed like the heaven and the earth passed at that very moment.

‘Behold, O Lord, what was, and You know well that thus it all came to pass. You rose, O Lord, for You died on the cross. And they all learned it. Jerusalem was up on its feet. The Sadducees and the Pharisees went mad. And I, Thomas, pure and humble and faithful as you had found me in Lazarus’ Bethany, and whom You anointed with Your Word at that Last Supper on Easter Day, I knew from You that it was to be like that. For I was commanded by You to preserve Your Words in eternity. Amen.

‘And remember, O Lord, when I saw the countenance of Mary Magdalene come out of the house where my brethren were hiding, I knew Your promise was true that You shall never suffer us to become orphans. I was speechless with joy. Yet I went in. I saw my brethren. I saw with my heart the inside of their hearts.

‘And then I asked: Lord, I happily take upon myself their sin, as You did to redeem us. Lord, help their lack of faith and come back into your frame of flesh that I may thrust my finger into their unfaithfulness and Your wounds, saving them, for they loved You best and shall witness with their lives their love for You.

‘Happily I say: Lord, may my name be Doubting Thomas, in eternity and until I shall pass from this world, if that may help me love my brethren as my self. Help me, my Lord and Master, teach me.’

Then fell silent Thomas, alias the Twin, alias the Doubting.

Melhior spoke for the Magi:

‘Let it be ours, the story of your brethren, let it be our story. Baptize us, Thomas.’

And Doubting Thomas baptized them. In the name of our Lord. With water of the Indian Ocean and with the Holy Spirit.

In the name  of our Lord.

***

POVESTEA NOASTRA

 

„Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”, rosti rar, clar şi răspicat Toma, acolo, în golful Bengalului, şi parcă apusul zilei acelea zvîcni într‑o lumină de aur alb, iar nisipul foşni prelung şi mătăsos; parcă pînă şi valurile oceanului bătură în tăcere malul. Jungla apropiată fremătă scurt, apoi amuţi şi ea, ca‑ntr‑o împăcare nouă, neştiută şi blîndă.

Toma rămase o vreme aşa, cu capul îndreptat spre ceruri, cu ochii închişi, buzele întredeschise, drept şi cu braţele larg desfăcute.

Se rugă în tăcere întru Cuvîntul Domnului şi Dumnezeului său. Se rugă fierbinte, dar cu încredere şi smerenie. Căci iată, se afla la porţile Indiei, cea uriaşă, cu nenumărate neamuri şi despre care nu ştia mai nimic. Şi lui, doar lui, Toma, îi fusese dat să le împărtăşească Evanghelia. Nu avea asupra lui decît Duhul Sfînt, o cămaşă lungă de in şi un toiag din lemn de cedru. În traista din piele de capră ţinea într‑o cutie din lemn de salcîm pergamentul pe care, la porunca Domnului, însemnase cuvintele Lui.

Noaptea trecută, în vis i se arătase un Înger al Domnului. Îi poruncise să se înfăţişeze în acest loc şi la acest ceas al zilei. Va întîlni Cei Trei Magi de la Răsărit, Cei care s‑au închinat Pruncului, cu aur, tămîie şi smirnă în ceasul sfînt la Bethleem. Ei îl vor supune unei încercări pe care el o va birui. Apoi, tot el, Toma, îi va boteza, iar Magii îl vor ajuta în lucrarea sa cea poruncită de Domnul, acolo, în uriaşa şi neştiuta Indie.

Deşi ruga îi umpluse inima şi cugetul cu senin, împăcare şi încredere, aşezîndu‑se pe nisipul cald, în aşteptare, Toma simţi totuşi umbra unui fior de teamă. „Sînt încă om”, recunoscu în sinea lui.

– Trezeşte‑te, auzi Toma înlăuntrul lui de parcă Domnul era lîngă el.

Tresări, deschise larg ochii. Se înserase. Văzu tabăra, forfota slujitorilor, focurile, corturile. Nechezau uşor caii, fornăiau cămilele îngenuncheate.

– Îngerii să te vegheze, Dumnezeu să te ocro­tească, Iisus să‑ţi călăuzească inima, ca o şoaptă adîncă răsună salutul în răsărit de noapte.

Toma răsplăti făcînd semnul crucii şi abia atunci îi văzu pe Cei Trei Magi, Gaspar, Baltazar şi Melhior, stînd în cerc, un cerc care îl înconjura la egală depărtare de Cei Trei Crai de la Răsărit.

Magii păreau nişte bătrîni fără vîrstă şi îi zîmbeau cu blîndeţe, în vreme ce ochii lor aruncau sclipiri tainice, precum vestitele nestemate ale Indiei.

– Vă mulţumesc că aţi venit. Aştept şi mă plec înţelepciunii voastre, vorbi Toma.

– Toma, vorbi pentru Magi, Melhior, Cuvîntul e pretutindeni şi El este viu. În Betania ai spus: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!”. Şi ai primit Cuvînt: „Eu sînt Învierea şi Viaţa”. La Cina din Sărbătoarea Paştilor ai spus: „Doamne, nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într‑acolo?”. Şi ai primit Cuvînt: „Eu sînt Calea, Adevărul şi Viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine”. Atunci, Toma, ce adevăr ascunzi?

Toma respiră cuprins de o văpaie nevăzută, pe urmă încet, încet se linişti. Îl umplu Duhul pe de‑a întregul. Deschise larg, larg ochii şi cînd, în sfîrşit, Îl zări, vorbi:

– Domnul meu şi Dumnezeul meu, dacă asta e voia Ta mărturisesc crucea pe care mi‑ai dăruit‑o.

Neclintiţi în blîndeţea zîmbetului, luminînd cu strălucirea ochilor, lipindu‑şi palmele în dreptul inimii, Magii de la Răsărit ascultară. Şi cerul, şi pămîntul păreau să fi trecut în acea clipă.

– Iată, Doamne, acestea au fost şi doar Tu ştii prea bine că astfel s‑au petrecut. Înviasei Doamne, căci doar pe cruce ai murit. Şi toţi aflaseră. Vuia Ierusalimul. Înnebuniseră saducheii, asemenea şi fariseii. Însă eu, Toma, cel pe care atît de curat, smerit şi cu credinţă l‑ai aflat atunci în Betania lui Lazăr, iar la Cina cea de taină din Sărbătoarea Paştilor l‑ai miruit cu al Tău Cuvînt, eu ştiam de la Tine că aşa va fi. Căci mie mi‑ai poruncit a‑Ţi înscrie Cuvin­tele să rămînă peste veac pentru totdeauna, Amin.

Şi adu‑Ţi aminte Doamne, cînd am văzut chipul Mariei Magdalena care ieşea din casa unde se ascun­seseră fraţii mei, am ştiut o dată mai mult, aşa cum ne‑ai spus, că Tu nu ne vei lăsa orfani. Negrăită mi‑a fost bucuria. Am intrat. I‑am văzut pe fraţii mei. I‑am văzut cu inima mea înlăuntrul inimii lor.

Atunci Te‑am rugat: Doamne, cu veselie iau asupra mea păcatul lor asemenea Ţie, care ne‑ai mîntuit; Doamne ajută necredinţei lor şi vino din nou în trup de carne ca eu să pipăi necredinţa lor şi rănile Tale, salvîndu‑i, căci ei Te‑au iubit cel mai mult şi vor mărturisi cu viaţa lor dragostea lor pentru Tine.

Cu veselie spun: Doamne, fie ca numele meu peste veacuri, dar şi pînă mă vei lua la Tine să fie Toma Necre­dinciosul, dacă astfel îi voi iubi mai înţelept, mai curat, pe fraţii mei ca pe mine însumi. Domnul meu şi Dumnezeul meu, ajută‑mă, învaţă‑mă.

Tăcu Toma, zis Geamănul.

Şi zis Necredinciosul.

Vorbi pentru Magi, Melhior:

– Să fie pentru noi povestea fraţilor tăi, povestea noastră. Botează‑ne Toma.

Iar Toma Necredinciosul îi boteză.

Cu apă din oceanul Indiei şi cu Duh Sfînt.

În Numele Domnului.

***

Trilogy of Theophil Magus – the Truth

(“Xlibris”/Random House Ventures, 2008, USA /Library of Congress Control Number: 2008901520/ ISBN: Hardcover 978-1-4363-2366-6/Softcover 978-1-4363-2365-9)

 

(In Trilogy of Theophil Magus’ 40 Tales about Man, a great variety of sacred and profane themes, archaic, mythical, contemporary /Moses, Gandhi, Christmas, children, journalism, pilgrimage etc./serves as vivid stimulation for this literary adventure, written with humor, knowledge and wit…in an inviting dialogue with the reader. /Norman Manea – American novelist, essayist);(The Truth, the second book of Trilogy of Theophil Magus is situated in the strange no man’s land where everyday life becomes truly magical. I consider these writings as splendid expressions of a unique vision of our fragmented but marvelously exciting world. Leonard Oprea’s style combines a discovery of hidden meanings of words with a fabulous sense of secret humor. His works received the highest praises from the most influential critics, who rightly compared his vision to works by Thomas Mann, Borges or Paulo Coelho./ Vladimir Tismăneanu – American philosopher, author, essayist); (Leonard Oprea’s 40 Tales of Trilogy of Theophil Magus – The Truth, range from the depiction of the everyday to the mythological and Borgesian to the religious. Honored with numbers of prizes in his native Romania, this writer is a true iconoclast and a true talent./ Adam J.Sorkin – American author, essayist, editor)

Postat de: leonard oprea | 16 ianuarie 2013

Gabriela Gavril – Călătorii fantastice în real


Gabriela Gavril – Călătorii fantastice în real

http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=2105

În 1991, cînd în sfîrşit reuşea să vadă lumina tiparului, am scris un articol despre Radiografia clipei de Leonard Oprea, în numărul pe martie al revistei Convorbiri literare. Din păcate, momentul apariţiei acelei ediţii era unul cuprins mai degrabă de frenezie politică decît de apetenţa pentru literatură, aşa că nu articolul meu, ci cartea însăşi nu s-a bucurat de atenţia necesară. În anul 2003, editura Curtea Veche a avut iniţiativa salutară a unei noi ediţii. Cred că este un moment mai bun, aşa că propun o nouă pledoarie pentru această excelentă carte. Desigur, nu voi scrie un alt articol, că doar nu mi-am schimbat opiniile între timp!, ci îl reiau pe acela scris la cea dintîi ediţie:

După o atît de lungă aşteptare – în 1983, manuscrisul Radiografiei clipei era predat editurii Dacia -, Leonard Oprea are acum, în sfîrşit, ocazia să-şi vadă paginile tipărite. Coşmarul înfruntărilor prelungite cu cenzura, “tîrguielile” penibile – mai schimbă un titlu, mai taie aici, mai renunţă… -, tragicomedia protestelor ignorate, încercările disperate de rezista distrugerii lente, de fiecare zi, teama aproape insuportabilă că numele tău ar putea să dispară fără ca nimeni să ştie ce-ai încercat să scrii, toate acestea au încetat. După şapte ani, Radiografia clipei îşi poate împlini menirea de carte. Propune cititorilor un scriitor deja format, stăpîn pe mijloacele sale, în stare să forţeze limitele limbii şi ale prozei, să inoveze cu ingenuitate şi ingeniozitate, fără a lăsa impresia de contrafăcut, de artificial, de rigid. Propune o proză oarecum diferită de ce s-a publicat – să nu uităm că în 1983 erau lansaţi “desantiştii”! -, care nu se mai mulţumeşte să rămînă la simpla, inofensiva descriere a cotidianului, la înregistrările facile ale unei pseudo-camere de vederi, la colajele impersonale, rezultatul (dar şi sursa!) unui număr infinit de combinaţii.

Scriitorul braşovean depăşeşte scrierea crispată, transcrierea frînturilor de dialog şi a scenelor amuzante, îmbinarea imaginilor mult prea cunoscute, etalarea bolnăvicioasă a cunoştinţelor critice, căderea într-o băşcălie ieftină. Ochiul să este tentat să “radiografieze”, să străbată învelişuri banale pentru a ajunge la esenţă. Leonard Oprea nu este un descriptiv: dimpotrivă chiar, va încerca să se sustragă descrierii alternînd micile detalii, redescoperind un fond latent al existenţei, absurd, întrezărit fugitiv în străfundul personajelor sale. Este mai curînd un colecţionar de clipe-hibride pe care le pune la microscop cu o luciditate aproape insuportabilă, încercînd să vadă dincolo de ele, dincolo de materialitatea lor. Radiografia clipei nu mai oferă siguranţa mahalalei şi eliberarea prin hohote de rîs mai mult ori mai puţin grosolane, nici nu mai gîdilă plăcerea snobilor de a regăsi în paginile ei citate din criticii favoriţi sau dispute pe teme la modă. Este o carte incomodă, propunînd instrospecţii tăioase, căderi dureroase în vidul de dincolo de privire, rătăciri halucinante, descoperiri triste ale abisurilor sufleteşti. Este o carte unde orice gest cunoscut poate deveni o plonjare în plin fantastic, în spaţiul paradoxal al coexistenţei a două lumi. Cele mai obişnuite întîmplări pot trezi zbaterile necunoscutului din noi, cele mai normale situaţii permit glisări în afara realului, răsturnări
neaşteptate de sens. Rătăcirile visului capătă coerenţă, în vreme ce alcătuirile logice se dezintegrează. Existenţa personajelor înţepenite sub privirea necruţătoare a autorului este pusă sub semnul întrebării, pe cînd dedublările, multiplicările lor imaginare apar cu destulă uşurinţă în spaţiul prozelor. Orice pas pe străzile anonime, orice dialog sau gest nejustificat poate duce al o scindare neprevăzută a fiinţei, la descoperirea angoaselor ascunse cu grijă pînă atunci. Părţile întunecate ale clipelor ies acum la iveală, iraţionalitatea lor devine mai importantă decît simulacrul de normalitatea ce-a fost păstrat cu sfinţenie. Descrierea – atunci cînd apare – este îngrijorătoare: fiecare amănunt poate fi, mai tîrziu, punctul de plecare al unui nou coşmar-existenţă, fiecare obiect transformîndu-se într-un avertisment, o cheie pentru înţelegerea traiectoriei iraţionale a prozei. Nevrozele personajelor, complexele lor, angoasele nemărturisite sînt lăsate acum la lumină, căpătînd materialitate. Se produce, progresiv (şi parcă fără ştirea autorului), o rupere a echilibrului iluzoriu, păstrat cu greu. Răsturnarea de sens e oricînd posibilă, orice o poate determina. Plăsmuirile bizare ale minţii – ţinute în întuneric – răsar la suprafaţă, amorfe, împrumutînd formele raţionale, încît, pînă la urmă, delimitarea nu se mai poate face. Trezirea din vis-coşmar-halucinaţie-delir e, poate, doar căderea într-o nouă zvîrcolire. Certitudini nu mai există, totul s-a relativizat. Gîndurile ciudate ale unor personaje redevenite misterioase, nemulţumite, isteria abia camuflată sub hainele peticite ale normalităţii, nebunia pe cale să explodeze distrug echilibrul prozelor, făcînd ca în spatele fiecărui cuvînt să poată fi bănuită o capcană. Modificările nu sînt imprevizibile şi, totuşi, se produc pe neaşteptate, luînd prin surprindere personajele şi cititorul. Şi aceasta pentru că, inţial, proza pare să evolueze liniar, în limitele consemnării realului, devenind însă, brusc, contrariul său. Lectura este însă dusă de inerţie în aceeaşi direcţie, încercînd într-un mod cu totul nepotrivit să pună devierile de sens pe seama “figurilor”, să explice metamorfozele lumii prozelor lui Leonard Oprea prin caracterul vădit poematic al scrisului său.

Se încearcă – poate dintr-un reflex de apărare – transformarea Radiografiei clipei într-o culegere de parabole coerente şi, desigur, justificabile. Însă, aşteptările cititorului sînt înşelate, erupţia fantasticului, necunoscutului în mijlocul banalului este de neexplicat şi, mai ales, chinuitoare. “Călătoria” iniţiată este neliniştitoare şi distructivă: este o cădere în zonele tulburi ale fiinţei, în misterul ei, dar şi o descindere într-o lume care refuză orice explicaţie, acceptînd doar să-şi prezinte materialitatea. Neliniştea se insinuează discret, fără vreo pregătire, privind “înlăuntrul” personajelor devine o privire “dincolo” de ele, într-un spaţiu absurd. Epicul a fost redus la minim, fiind înlocuit de ezitarea figurilor multiplicate în spaţiul prozei şi de nehotărîrea cititorului. Imaginile haotice ale reveriilor, inconsistentele deliruri sau aproape străveziile sînt, pînă la urmă, ordonate de apariţia brutală şi de contestat a necunoscutului, de invazia formelor hibride aparţinînd realităţii imaginaţiei sau imaginarului realităţii. Aceasta nu înseamnă însă că s-ar oferi vreo soluţie, că ar fi orientată în vreun fel lectura. Dimpotrivă, se oscilează mereu între realitatea redusă la o monotonie de nesuportat şi un tărîm inexplicabil, obsedant, dar impalpabil. Pentru a se face posibilă “călătoria fantastică” este necesară păstrarea cu orice chip a incertitudinii şi a ezitării ce împiedică orice soluţie reaţională.

Cu o măiestrie de invidiat, Leonard Oprea ştie să potrivească finalurile prozelor sale scurte, astfel încît să coincidă cu momentele de maximă tensiune, cînd calmul a fost spart, cînd s-a rupt perdeaua protectoare a obişnuinţei, lăsînd să se observe, pentru cîtva timp, celălalt schelet, de o altă consistenţă. Neliniştea care, la început, era ca o muzică în surdină, izbucneşte în final, în toată splendoarea absurdităţii ei, recunoscînd sfîşierea, răsturnarea ordinii şi orbecăirea cititorului. Momentele de criză devin din ce în ce mai evidente în final, unde n-a mai rămas nimic din aparenta siguranţă a “realităţii”. Ca şi coperta volumului, chipurile, cuvintele, gesturile se suprapun, se amestecă în alcătuiri noi, ciudate. Degradarea dialogului, lîncezeala, reveriile dulcege, dezmăţul trist şi zbaterile inutile pentru a mai lăsa impresia de vitalitate dovedesc golirea de sens a ordinii care tocmai s-a prăbuşit. Finalurile conştientizează criza acută, evitînd să găsească vreo soluţie. Sînt ţipătul saxofonului care încheie melodia fără a fi spus totuşi ce trebuia spus, condamnat parcă să rămînă mut, în ciuda muzicii sale, să o ia mereu, sisific de la capăt.

Abia acum, la finalul prozelor, se dovedeşte că sistemul de lectură care ar fi încercat să descopere şi să analizeze “figurile” era cît se poate de eronat: metaforele, comparaţiile, parabolele lui Leonard Oprea erau false metafore, false parabole, false comparaţii. Trebuiau citite în sensul lor literal, ca semne ale fantasticului latent, ca încercări disperate de a recompune un limbaj în stare să cuprindă şi să facă perceptibilă interferenţa dintre cele două lumi, la fel de inconsistente. Omul-marionetă, care se îndoieşte de sensul existenţei sale, este şi o metaforă, dar, totodată, hibridul de carne şi lemn, înspăimîntătoarea figură, golemul rătăcind pe străzi, ducînd în eroare prin asemănarea lui cu celelalte feţe. Ce e mai uşor de acceptat: visul unei marionete ce se crede un individ respectabil sau visul unui individ oarecare ce se închipuie marionetă? Paloarea cadaverică a lui Fabio din Geana de purpură este un posibil indiciu al învierii sale, crucea care-i creşte din piept devine la fel de materială ca şi florile lui Boris Vian, născute dintr-un trup vlăguit. Distanţa între limbajul metaforic şi cel prozaic a fost anulată, prozele lui Leonard Oprea mizînd mereu pe o dublă lectură, pe o lectură în stare de alertă, care să le redea vioiciunea, nesiguranţa şi reducţia.

Radiografia clipei (The X-ray of an instant),

fiction/ short stories and novellas banned in Communist Romania in 1987; Editura Dacia, 1990, Romania; the second edition with critical references, Curtea Veche Publishing House, 2003, Romania; electronic book by “LiterNet” www.liternet.ro/, 2006, Romania.


leonard oprea

THE TALE of  THE POPE and THE RABBI / POVESTE despre PAPA si RABBI

THE TALE of  THE POPE and THE RABBI

 

Time is a present running endlessly ahead and behind, behind and ahead and only the One eternal all encompassing, omniscient and omnipotent Lord knows why people are the way they are and can hardly understand each other.

This tale tells of the time when people everywhere were looking towards reconciliation, which, as always, was almost impossible.

It was the year 2050.

The Apocalypse of mankind is one (naturally, there are now several Apocalypses, weighing as much as a tooth ache, or animal rights, or the eradication of cancer etc.), yes-yes, a single and tremendously important one: how to reconcile the Christians and the Jews – and do they have a single God, a single Redeemer? (For the Buddhists were mild and impartial, the Muslim quibbled eternally over the rights to Mohammed, and Allah was just another name for God anyway — as for the rest, they were but swarming particles turning aimlessly left, then right, oh, and yes, definitely, the Hindu, yes, nice people, no special demands, as are the Taoists, in fact — well, there you are –)

The year 2050, then.

And world tension had risen to an unbearable pitch.

The great world powers decide to have a summit meeting. Yes, of course, and who was to meet?

Well, the Pope and the Rabbi.

At hearing the news, the nations of the world became restless and frantic, verging on madness – internationally. Already as many as the sand of the seas, people thought:

‘There, the hour of the Apocalypse is come; it’s now or never! It must be now or there will be no standing stone left in the world!’

And all – absolutely all thought like that, for, you see, the Christians and the Jews held the knife and the bread…

Well, at last, they decided to have the meeting on Easter Island. Many were relieved, for, there you have it, they had chosen a common and somewhat neutral name and place. They both celebrated and made merry at Easter time.

The big planetary event was called ‘Anno Domini’, and why not? It had been so perfectly organized that everything was paid by donations and sponsorships, naturally with the expected modest advertising.

Well, the day came at last, with a capital, gigantic D.

A non-specific, neutral date in the calendar. They had carefully seen to that.

The whole world was overwhelmed with one indescribable passion, one single vibration, one fantastic tension.

So many people had gathered on the island, that the more nervous started worrying that the patch of land might sink into the ocean.

Every inhabitant of the Earth, nay, of the Universe, could watch it. It was broadcast across the planet. Platinum disks had been prepared to record the meeting in all known languages, a billion-copy bestseller.

Well, there they were:

The Pope and the Rabbi. Alone in front of the remote control cameras in a room like the cell of a desert hermit.

The Pope – as we’ve always known him to be. Venerable and wise.

The Rabbi – as we’ve always known him to be. Wise and venerable.

The Pope says something. The Rabbi also says something.

A stupefying moment. They speak different languages, of course. The Pope tries again. The Rabbi does, too. The same result. Suddenly, they start talking at the same time. Useless.

Silence falls and the entire planet gasps and awaits tremulously. Seismographs register the quaking. Low on the scale, fortunately.

Well, the two men finally smile. They both make the same gesture, at the exact same time: appeasing, mitigating, arms and palms wide open. O.K.: the primordial language, then, gesturing.

After inviting each other for a while, finally it is the Pope who starts, for reasons known by the two men alone.

The Pope raises three fingers of his right hand. The Rabbi immediately responds by raising his index. The Pope makes a wide gesture with his hands drawing a sphere. The Rabbi taps the table with his index. The Pope sighs, picks up a loaf of bread with one hand and a chalice of red wine with the other. The Rabbi smiles and holds out an apple in his open palm.

Silence again. You could hear a fly buzz across the whole planet.

Well, the Pope goes and shouts in Latin:

‘I have seen the light! Let there be peace among us! Peace be with you all! Peace be with the Earth!’

For a few moments everyone is dumb with amazement. Then start the cheers, and the laughing and the crying, and then the cheers again from the whole of mankind. It was as if an unknown electric current ran through the whole of mankind and, naturally, the broadcast is ended. After all, once this epoch-making message has been delivered, who is left to watch the screens, big or small, who cares about the Pope or the Rabbi?

And still…

And still, like mutant piranhas, that is, driven mad by the smell of blood not only in the water, but also in the air, on the ground, in the cosmic void, everywhere, literally everywhere, the journalists felt it… they felt it and flung themselves savagely at the subject once again…

The Pope is surrounded from all sides. The questions bite at him, the microphones stab him, the cameras suck his picture. The Rabbi fares no better, he cannot escape. And where is one to hide on that small island, crowded as it is and ready to sink under the weight of so many people?

Eventually, the Pope points his rod at the heavens and shouts with authority, though slightly hysterical:

‘Enough! Quiet!!!’

So there is finally silence. What happened, every mouth mutely inquires?

‘Well, I showed the Rabbi three fingers – the Holy Trinity, right? He showed me one finger – there is only one God. Fair enough. Then I gestured to him that God is everywhere in the Universe. He cut me short: God is here, with us, now. Fair enough. Then I presented to him the Holy Eucharist, the Mystery of Mysteries, communing of our Lord’s body and blood. The Rabbi was prompt to reply. He presented to us the symbol of the original sin and the lost Paradise. Fair enough. So, there you have it, my sons and daughters, there is Peace on Earth! Fair enough.’

At the core of another whirlpool of mutant piranhas, the Rabbi is speaking calmly, with a magic smile:

‘Oy, my children, what is there not to understand? The Pope’s first mime I answered simply: there aren’t three ways, how can there be three ways? There is only one way, just one.

Then, to the second mime: why take all the time in the world to solve this problem? Let’s do it now, there’s plenty more to be done!

Then the third was really simple: he offered me his lunch, I offered him mine and before I could tell what happened, it all ended — well. There you have it, reconciliation, peace, everything is all right.’

Instantly, the journalists spread the words of the two venerable wise men in all four horizons of this world. And the Earth shines with joy. On the crowded island, they all embrace and rejoice in the ‘Carnival 2050’ which spontaneously infects the whole of mankind, later to be held every second year for who knows how long, maybe more than 2050 years!

In any case, starting with the year 2050, global peace is ensured for at least another 2050 years. At least, statistics would have it that way. Small apocalypses, like toothaches, the eradication of cancer, and animal rights will gradually and naturally find a solution.

By themselves.

(From:

Trilogy of Theophil Magus – the Truth

(“Xlibris”/Random House Ventures, 2008, USA /Library of Congress Control Number: 2008901520/ ISBN: Hardcover 978-1-4363-2366-6/Softcover 978-1-4363-2365-9)

(In Trilogy of Theophil Magus’ 40 Tales about Man, a great variety of sacred and profane themes, archaic, mythical, contemporary /Moses, Gandhi, Christmas, children, journalism, pilgrimage etc./serves as vivid stimulation for this literary adventure, written with humor, knowledge and wit…in an inviting dialogue with the reader. /Norman Manea – American novelist, essayist);(The Truth, the second book of Trilogy of Theophil Magus is situated in the strange no man’s land where everyday life becomes truly magical. I consider these writings as splendid expressions of a unique vision of our fragmented but marvelously exciting world. Leonard Oprea’s style combines a discovery of hidden meanings of words with a fabulous sense of secret humor. His works received the highest praises from the most influential critics, who rightly compared his vision to works by Thomas Mann, Borges or Paulo Coelho./ Vladimir Tismăneanu – American philosopher, author, essayist); (Leonard Oprea’s 40 Tales of Trilogy of Theophil Magus – The Truth, range from the depiction of the everyday to the mythological and Borgesian to the religious. Honored with numbers of prizes in his native Romania, this writer is a true iconoclast and a true talent./ Adam J.Sorkin – American author, essayist, editor)
***

POVESTE despre PAPA si RABBI

Timpul e un prezent petrecut la nesfîrşit înainte şi înapoi, înapoi şi înainte şi doar Dumnezeu Cel unic, etern, atotcuprinzător, atoateştiutor, atot­puternic ştie de ce oamenii sînt cum sînt şi de ce cu greu se înţeleg între ei.

Astfel, această poveste istoriseşte despre acele vremuri cînd oamenii de pretutindeni se află în faţa unei împăcări, ca întotdeauna de altfel, aproape imposibil de realizat.

Anul 2050.

Apocalipsa omenirii devine una singură (bine­înţeles, sînt mai multe Apocalipse, în acest moment, dar ele au doar valoarea unei dureri de măsele sau a eradicării cancerului sau a drepturilor animalelor şi aşa mai departe); da, una singură şi cutremurător de importantă:

Cum să împăcăm creştinii cu evreii, au ei un singur Dumnezeu, un singur Mîntuitor (căci budiştii erau paşnici şi imparţiali, musulmanii îşi disputau între ei dreptul de proprietate asupra lui Mahomed, iar Allah era un alt nume al Lui Dumnezeu, cît despre ceilalţi – roiuri de particule rotindu‑se aiurea cînd în stînga, cînd în dreapta, iar hinduşii oameni cumsecade, fără pretenţii deosebite, asemenea taoiştilor… şi uite aşa…)?

Aşadar, anul 2050.

Şi tensiunea mondială devenise practic insupor­tabilă.

Marile puteri, mondiale, decid organizarea unei întîlniri la vîrf. Bineînţeles, între cine?

Ei bine, între Papă şi Rabbi.

La auzul acestei veşti, popoarele lumii au fost cuprinse de o înfrigurare şi de o frenezie vecine cu nebunia, mondială. Ce mai încoace şi încolo:

Deja mulţi ca nisipurile mărilor, oamenii îşi spuneau că:

„Iată, se împlineşte ceasul Apocalipsei; acum ori niciodată! Acum, ori nu rămîne piatră pe piatră!”.

Şi îşi spuneau asta absolut, dar absolut toţi, căci, deh, pîinea şi cuţitul creştinii şi evreii le aveau.

Ei bine, pînă la urmă s‑a hotărît ca întîlnirea să aibă loc pe Insula Paştelui. Şi mulţi au răsuflat deja uşuraţi, căci, iată, se aleseseră un nume şi loc comun şi oarecum neutru. De Paşte petreceau şi serbau  şi unii, şi alţii, nu? În sfîrşit, poate că serbau şi petreceau.

Marele eveniment planetar botezat „Anno Domini” – de ce nu? – era organizat atît de bine încît totul, dar absolut totul s‑a plătit numai şi numai din sponsorizări şi donaţii, fireşte, însoţite de reclama minim necesară.

Ei bine, a sosit şi ziua, cu „Z” mare, gigantic.

În calendar, o zi oarecare, neutră. S‑a avut mare grijă cu chestia asta.

O vibraţie unică, o tensiune fantastică, o stare de nedescris în cuvinte frigea omenirea.

Atîţia oameni se adunaseră pe insulă, încît unii, mai slabi de înger, se întrebau dacă peticul ăla de pămînt nu riscă o prăbuşire în apele oceanului.

Nu exista locuitor al Pămîntului sau din Univers care să n‑o poată urmări. Se transmitea pretutindeni. Se pregătiseră discuri de platină pentru înregistrarea întîlnirii în toate limbajele posibile, în ediţie best­‑seller de milioane şi milioane de exemplare.

Ei bine, se întîmplă:

Papa şi Rabbi. Doar ei şi camerele de luat vederi (acţionate din exterior) din afara încăperii ca o chilie de călugăr aflat singur, în pustie.

Papa – aşa cum îl ştim dintotdeauna. Venerabil  şi înţelept. Rabbi – aşa cum îl ştim dintotdeauna. Înţelept şi venerabil. Papa spune ceva. Rabbi spune şi el ceva.

Stupoare. Vorbesc limbi diferite. Papa încearcă din nou. Rabbi nu se lasă mai prejos. Acelaşi rezultat. Brusc, vorbesc amîndoi – în acelaşi timp. Zadarnic.

Se lasă tăcerea şi planeta cu omenire cu tot tre­mură de încordare. Seismografele înregistrează acest cutremur. Din fericire, de mică amplitudine.

Ei bine, amîndoi zîmbesc. Amîndoi fac, simultan, acelaşi gest: de liniştire, de împăciuire cu braţele întinse şi palmele larg deschise. O.K. – limbajul primordial, cel al semnelor.

După ce o vreme se invită reciproc, pînă la urmă începe Papa, din raţiuni pe care numai cei doi le cunosc.

Papa ridică trei degete ale mîinii sale drepte. Rabbi îi răspunse imediat înălţînd arătătorul. Papa face un gest larg cu amîndouă mîinile imaginînd o sferă. Rabbi loveşte cu vîrful arătătorului tăblia mesei. Papa oftează şi ia într‑o mînă o pîine, iar în cealaltă o cupă cu vin roşu. Rabbi surîde şi îi arată mărul pe care îl ţine în palma întinsă.

Din nou tăcere. Pe întreaga planetă se aude bîzîi­tul muştei.

Ei bine, Papa strigă, în latină:

– Am văzut lumina! Să fie pace între noi! Pace vouă! Pace pe Pămînt!

Preţ de cîteva clipe nimeni nu înţelege nimic. Apoi uralele, rîsul şi plînsul, din nou uralele omenirii. Un fel de delir nemaiîntîlnit vreodată electrocutează omenirea şi, în mod firesc, transmisia se întrerupe. În fond, după acest mesaj epocal cine se mai uită pe micile sau marile ecrane, cui îi mai pasă de Papă sau de Rabbi?

Şi totuşi…

Şi totuşi, precum nişte piranha mutanţi, adică atacînd la mirosul sîngelui nu numai în apă, dar şi în aer, pe uscat, în vidul cosmic, oriunde, dar oriunde, ziariştii au simţit… Au simţit şi s‑au năpustit fără milă…

Papa e încolţit din toate părţile. Întrebările muşcă, microfoanele împung, camerele de luat vederi sug imagini. Rabbi e în aceeaşi situaţie, adică fără scăpare. Şi apoi, unde să te ascunzi pe insula plină ochi şi ameninţată să se scufunde de atîta povară de oameni?!

În sfîrşit, Papa ridică spre ceruri cîrja şi ţipă autoritar, deşi puţin cam isteric:

– Gata! Linişteee!!! Deci – se face în sfîrşit linişte – ce s‑a întîmplat?! Păi, eu i‑am arătat lui Rabbi trei degete: Sfînta Trinitate, nu? Iar el – un deget: Dumnezeu e Unul. Corect, nu? Pe urmă, i‑am arătat că Dumnezeu e pretutin­deni, în întreg Universul. Şi el mi‑a replicat scurt: nu, Dumnezeu e aici, acum, cu noi. Corect, nu?

Pe urmă i‑am arătat împărtăşania noastră din Trupul şi Sîngele Domnului Dumnezeu, euharistia, Taina Tainelor. Rabbi a fost prompt: ne‑a înfăţişat simbolul Paradisului pierdut. Corect, nu? Aşadar, oameni buni, e Pace pe Pămînt! Corect, nu?

În centrul vîrtejului format de alţi piranha mutanţi, Rabbi vorbeşte calm, zîmbind magic:

– Oi, oi, măi copii, ce e aşa greu de înţeles?! La prima mimă a Papei am răspuns simplu: nu sînt trei căi, cum să fie trei?! E una singură, doar una. Apoi, la a doua mimă: de ce ne trebuie nouă tot timpul din lume să rezolvăm asta?! Putem s‑o facem repede, acum, pe loc, că doar avem atîtea altele de făcut! A treia mimă a fost aşa de simplă: el mi‑a arătat cina lui, iar eu pe a mea. Şi înainte de a mai înţelege cineva ceva, totul s‑a terminat… cu bine. Uite aşa e împăcare, e pace, e tare bine.

Pe dată ziariştii împrăştie cuvintele celor doi venerabili înţelepţi. În toate cele patru zări ale lumii. Şi Pămîntul întreg scînteiază de bucurie. Pe insulă, aşa înghesuiţi cum sînt, aşa cum pot se prind unii de alţii, unii pe alţii în „Carnavalul 2050”, care spontan cuprinde întreaga omenire şi se va desfăşura din 2 în 2 ani, 2050 de ani sau, cine ştie?, de mai multe ori.

În orice caz, începînd din anul 2050 pacea e asigurată pe Pămînt cel puţin încă 2050 de ani. Aşa spun toate statisticile. Apocalipsele mărunte, cum ar fi durerea de măsele, eradicarea cancerului, drep­turile
animalelor se vor rezolva treptat.

Si, de la sine.

(Form:

The Book Of Theophil Magus Or 40 Tales About Man (Cartea lui Theophil Magus sau 40 de Poveşti despre Om),

with a foreword by Liviu Antonesei; Polirom Publishing House – 2001, Romania. Paperback English version (translated from Romanian by Bogdan Stefanescu); foreword by Vladimir Tismăneanu; published in the United States by Ingram Book Group, 2003; new edition at AuthorHouse, 2004. ISBN 141075278X (Trade Paperback); electronic book by “LiterNet” www.liternet.ro/ , 2004, Romania.)


leonard oprea

COWARDICE’s TRIUMPH – THE RIGHT TO BE STUPID / TRIUMFUL LASITATII – DREPTUL DE FI STUPID

COWARDICE’s TRIUMPH – THE RIGHT TO BE STUPID

The Right to be Stupid—is the right to be moral only by the written letter and this way was born and exists, will exist always the right to proclaim as the truth any populist ideologies. . .

And, thus, to be “Power” is in the power of the Right to be Stupid. . . .

The Right to be Stupid—at once is realized by someone having an intelligence above the average of the ordinary people of any nation—becomes the right to be a genius without morale, without ethics and, as a direct consequence, without any scruples  (among others, exist in the history  praised personalities like Caesar, Mephistopheles, Iago, Machiavelli, Ignatius of Loyola, Robespierre, Lenin, Che Guevara etc., or it is not necessary at all to name them now, the dictators of the 20th Century and, also, of the 21st Century, but—why not?—the other leaders of the Occident, Asian and American democracies, as well. . . ; today, being a real paradigm: the leaders of the globalized American democracy).. . .

The Right to be Stupid—at once is learned very well, oh, yes, this right does not know limits in space, in time, and, first of all—in Ego.

Thus—into this infinity of stupidity, beyond anything, the Right to be Stupid categorically and irrevocably cancels the right to a free Faith in God.

The Faith is secularized without any right of veto.

The individual Faith becomes a ritual emptied by any content—a denial of yourself.

The Faith becomes only—the Right to be Stupid.

. . .

The Right to be Stupid—essentially is even the eternal truth of the fairy-tale by Hans Christian Andersen:  the Emperor’s New Clothes.

The Right to be Stupid—into  the daily reality of the 21st Century is even the fairy-tale of

Hans Christian Andersen, the Emperor’s New Clothes—metamorphosed in the daily reality.

. . .

The Right to be Stupid – this is the true Apocalypse.

***

“. . . the Christmas tree dried . . ./

at Christmas Eve . . . Lord, the Death/

mocking of Christmas . . .

***

TRIUMFUL LASITATII – DREPTUL DE FI STUPID

Dreptul de a fi stupid – este dreptul de a fi moral doar prin literă scrisă și în acest mod se naște și există dreptul de a proclama ca adevăr orice ideologie populistă… și astfel, spre a fi “Putere” stă în puterea Dreptului de a fi stupid.
***
Dreptul de a fi stupid – de îndată ce este conștientizat de către un individ cu inteligență peste media populației oricărei națiuni – devine dreptul de a fi genial fără morală, fără etică și, în consecință, fără scrupule (între alții, există personalități de marcă ale acestei fenomenologii, cum sunt / în ordine aleatorie/ spre exemplu, Caesar, Mephistopheles, Iago, Machiavelli, Ignatius de Loyola, Robespierre, Lenin, Che Guevara ș.a.m.d. sau, fără a îi mai numi, dictatorii secolului 20… și ai secolului 21, dar și alți lideri ai democrațiilor occidentale și asiatice, în prezent, paradigmatici în acest sens fiind liderii democrației americane globalizată).
***
Dreptul de a fi stupid – odată temeinic însușit, nu cunoaște limite în spațiu, în timp și în Ego.

 Astfel, în această infinitate a stupidității, înainte de orice, Dreptul de a fi stupid anulează în mod categoric și irevocabil dreptul la liberă Credință în Dumnezeu.
Credința este secularizată fără drept de veto.
Credința individuală devine un ritual golit de orice conținut – o negare de sine.
Credința devine doar – Dreptul de a fi stupid.
***
Dreptul de a fi stupid – în esența sa este chiar adevărul basmului superb creat de Hans Christian Andersen: “Hainele cele Noi ale împăratului”.
Dreptul de a fi stupid – în realitatea existenței zilnice a lumii secolului 21 este chiar basmul lui Andersen devenit realitate zilnică.
***
Dreptul de a fi stupid – iata adevărata Apocalipsă.

“… bradul uscat de/
Sfînt Ajun… Doamne, rîde/
Moartea de Crăciun…”

***

From: Theophil Magus living in Boston – Anna-Maria 101 Breathings

(“Xlibris”/Random House Ventures, 2011, USA /Library of Congress Control Number: 2011910709/ ISBN: Hardcover 1-4628-9476-3 & 978-1-4628-9476-5/Softcover 1-4628-9475-5 & 978-1-4628-9475-8/ebook 1-4628-9477-1 & 978-1-4628-9476-5)

(In Theophil Magus living in Boston – Anna-Maria 101 breathings, “Leonard Oprea‘s dominant perspective is one of a cold objectivity, too little disposed to easy emotions, other than those hidden, profound feelings and questions. Themes are the life purpose, the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to serve an exhortation which is nothing else than the health response in the presence of the morbid, the simplicity in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil./Nicolae Steinhardt – European philosopher, essayist and author); “A novelist and essayist of Leonard Oprea’s literary value does not need any introduction. From no one.” /Valeriu Gherghel – European philosopher,

essayist, literary critic and author)


LIVIU ANTONESEI

THERE ARE NEVER ENOUGH TALES / NICIODATA NU SUNT PREA MULTE POVESTI

The Advantages of Slow Reading

I received by chance the text of the present book written in a program which my computer does not have. For the people who know about it, the script was written in Times Ro and I read it in Times New Roman. Consequently, because I neither had the program nor the time to get a hold of it, I read the script slowly and painstakingly, because I was supposed to replace the Romanian diacritics by some weird graphic signs. Luckily for me, they were the same for each special Romanian character. So, I was happy because of the constancy of the rule of substitution.

Apparently, no effort is useless, every effort is rewarded.

Usually, I am a fast reader, sometimes I even read in a hurry. In this particular situation, I was forced to engage in a slow reading, I took my time to study the text, I paid more attention to nuances, details, to the structure of the stories, to the characters’ replies. In a nutshell, I was more careful about the text itself, I read the text more attentively, underneath the mere perception of the material text. This is what I suggest to all readers of the book ”The Book of Theophil Magus or 40 Stories about Man”.

Of course, I could ask the publishing house to edit the text in Times Ro and print it in Times New Roman, but unfortunately this is such an unusual demand. Furthermore, it would mean imposing my will on the reader, doubting his ability to read slowly, but efficiently, making pauses, coming back, self-suspending and re-starting. As far as I am concerned, I am not so suspicious about the reader, I consider her/him to be the writer’s “brother” or “accomplice” than his enemy.

In this book, Leonard Oprea seems to be one of the remarkably few writers capable of creating, in an authentic manner, such a relationship of brotherhood, of complicity with his readers. A surprisingly large number of readers, I may say. My suspicion subsides, however, when I think that these numerous and very different potential readers each have an individual perception and manner of reading, ranging from what critics call, “the basic”, “the innocent” reading to a very refined one, which enables true archaeological expeditions towards the multidimensional layers of the texts by this author who was born in Brasov, took a long detour through Bucharest, and now seems to have settled down in Boston, though nothing is definitive with him.  A lack of topographic settling matched by a happy lack of cultural and artistic settling.

Few of those who are familiar with Leonard Oprea’s science fiction style from the beginning of his writing career or who remember his civic militancy could foresee the countenance of his writing today.

In his prose, the discerning eye may detect the traces of Borges, Mrozec (especially the short stories) and Malamud, but these traces are so discreet, so diluted, so naturally assimilated, so thoroughly internalized, that they do not affect his originality of vision and writing. Why? For the simple fact that may strike some of us as a paradox that his originality comes from an appeal to originarity, an immersion into the cultural abyss of the species. Leonard Oprea’s fiction today is lodged in a larger intertext that spans the entire text of the Bible and the Talmud, the Arabic, Tibetan, and Zen-Buddhist teachings, Christian and pre-Christian folklore, Hinduism, the life and work of Edgar Allan Poe and Andrei Codrescu, that of his friends, and even his own life and that of his family. In fact, we are dealing with a “democracy of culture”, though different from the natural one proposed by another Romanian writer and dissident, Mircea Dinescu. It is truly sensational the way in which in Our Story,for example, the writer seems to listen to, read, and re-write his own life, one whose story is told by another One, the absolute alter ego, the divinity that is one, although it has so many names. I am equally struck by the fact that this polymorphic originarity is coherent, almost organic, and it does not give even for a moment any sensation of artificiality, of incongruity. Is it because “mythologies” are frequented in a distinct fashion in each story? Maybe, but I believe there may be a deeper, more fundamental reason: beyond the culturally marked, and therefore historical, originarities, there is a genuine originarity, that pre-dates history, that I would even dare call “pre-Babelian”, if this term, too, were not marked culturally, bearing history’s fingerprint.

 Two, even three types of reading

I have already said that Leonard Oprea’s stories can be submitted to an infinite number of readings. If I were to attempt some sort of didactic ordering, I would say they are placed on a scale between two extreme, “pure” types. First of all, we have the genuinely innocent reading, that comes in one of two fashions, either believing that the “tales” are taken as such from their cultural space, without any modification, or, on the contrary, taking the stories to be made up by the author and to be the result of his individual labor. Though not very accurate, such readings are not necessarily unwarranted. After all, this is how “the larger public” reads important writers such as Homer or Shakespeare, Eminescu or Dostoievski. And there is an undeniable pleasure of such “pure reading” that I also crave, although it became impossible for me and for those like me whose taste has been altered by the “criticism of pure reading”.

And thus we enter the territory of the second type of extreme reading, the one marked by the cultural experience of the reader who has lost her/his innocence, a reader who cannot help noticing that the “tales” are neither produced entirely by Leonard Oprea, nor “borrowed” by him from their original cultural domain, from the bulk of historically marked motifs. In fact, beyond the excellent writing Oprea displays in this volume, his great talent lies in his ability to metamorphose motifs, in his smooth playing with terms, a kind of  la modification which has nothing in common with the technique used by le nouveau roman français (the French New Novel), though I am at a loss finding a better term for it. La modification confers originality to the present prose and has an impact not only on the “mythological” reasons, but also on the “biographical” ones, whether we are talking about biographemes, as much as I have access to them, or about the context graphemes, whether we are in 1 May Market in Bucuresti, in the New Orleans’ seen through Andrei Codrescu’s eyes, in Oprea’s native Brasov or anywhere else in the visible world of the author. Slow reading allowed me to try a multitude of exciting exercises of detecting biographic-literary clues, deluding myself that I have discovered a lot of carefully locked “secrets”. This is an additional pleasure that not many readers can afford, of course, but whose absence does not affect in any way the pleasure of reading in itself, either “innocent” or “refined”.

 Tales? Never enough!

I believe that the title above states the essential about Leonard Oprea’s work. He really is responsible for a genuine and quite intense delight of reading. I do not know if the author himself enjoys writing, though I tend to believe he does, but he definitely offers his readers an immense pleasure. First, because he is impeccable when he ”carves” the “originary material”. Second, because he has the gift of telling stories, and he does it in an admirable way. The return to the pleasure of telling stories, to the art of the tale, may very well be his chief narrative device. This does not mean that, when in need, he cannot appeal to updated technical innovations, as in the case of the already mentioned “Our Story”. But the technique assists the story, it never substitutes it, as so many modern or, horrible dictu, postmodern writers would have it. Of course, Oprea’s greater ambition may very well be to simply tell the story exquisitely not through excess, rather through parsimony of literary devices.

Indeed, I wonder whether in “Our Story” and in other such texts, his intention was not to exhibit how he can visibly renounce certain techniques, in order to recapture the actual story without which true fiction cannot survive. It is as if he were telling us: ”Look at how well I have mastered composition techniques, look at my consummate craft, no less than that of any good writer, but notice the difference: I can freely give up this arsenal, because I have rediscovered a long lost gift, I can still tell stories, my own stories”. Yes, he knows how to tell his stories and all the tales of the world because he uses la modification to place his unmistakable fingerprint on each of them.

In this, no doubt that Leonard Oprea is a genius “thief” who strangely wants to enlarge the public domain he furtively relishes, not diminish it.

This book contains 40 stories ”taken from the world and given back to it”. Alas, not enough of them. There is no such thing as too many stories, they are never fulfilling enough. Another advantage of slow reading, which I cannot refrain from recommending to every reader once again, no matter how “innocent” or  “refined” they may be, is that you can “make the reading take longer” and tell yourself it may never end. You could read one or two tales a day, in the manner that stories are told in the evening, before going to bed. Of course, if Leonard Oprea did like Sheherezade when confronted with a mortal danger, he could help us make the reading of his delightful tales take longer. But does the author really have a choice? Isn’t the life of every storyteller in danger since her/his life depends on the capacity of “telling” more stories. I can imagine Nardi on top of a mountain, fishing for motifs in the nearby oceans, throwing back the smaller “fish” and keeping only the big ones, preparing for us the awaited stories (that the better of us really deserve) tot take us to the end of the world. Here I am, trying to capture the tone of my good and far-away friend’s fiction. I don’t know if I got it right, but, as a character in a famous American novel says, “at least I tried”. And if Nardi willingly assumes Sheherezade’s fate, I promise that I will try again.

During the slow reading of this book, but also while I was writing the preface, I repeatedly asked myself if one can say about a writer who is still alive, whom I had the privilege of knowing, that he is a very good writer, even a great one.

I have always had my doubts about it until now when I braced up and concluded that you can. In a nutshell, all important writers were alive once and in most of the cases, their value was recognized, at least by some of their contemporaries who even knew them directly.

Liviu Antonesei

August 2001, Iaşi

NICIODATA NU SUNT PREA MULTE POVESTI / THERE ARE NEVER ENOUGH TALES

Avantajele lecturii lente

Întîmplarea a făcut să primesc spre lectură textul volumului de faţă cules într‑un program pe care computerul meu nu‑l posedă. Pentru cunoscători, manuscrisul este cules în Times Ro, iar eu l‑am citit în Times New Roman.Neavînd deci programul, neavînd nici vreme să mi‑l procur, am citit manuscrisul încet, cu mari dificultăţi, trebuind mereu să substitui fonturile româneşti unor semne grafice ciudate, din fericire mereu aceleaşi pentru fiecare font românesc în parte. M‑am bucurat cel puţin de constanţa regulii de substituţie. Însă, se pare, nici un chin nu este cu totul inutil, orice efort se compensează pînă la urmă. Cititor rapid de obicei, uneori chiar grăbit, nevoit fiind acum să mă supun unei lecturi lente, am zăbovit mai îndelung asupra textului, am fost mai atent la nuanţe, la detalii, la structura poveştilor, la replicile personajelor. Am fost deci mai atent la textul ca atare, am efectuat, dincolo de efortul material al perceperii pure şi simple a textului, o lectură mai atentă. Este ceea ce sugerez oricărui alt cititor al volumului Cartea lui Theophil Magus sau 40 de Poveşti despre Om. Sigur, aş putea solicita editurii să culeagă textul în Times Ro şi să‑l printeze în Times New Roman, dar din păcate o astfel de procedură este cu totul neobişnuită. Pe deasupra, ar însemna să forţez mîna cititorului, să mă îndoiesc de capacitatea sa de a efectua o bună lectură lentă, capabilă să facă pauze, să revină, să se autosuspende şi să reînceapă. În ce mă priveşte, nu sînt atît de suspicios faţă de cititor, îl socotesc mai degrabă „fratele”, „complicele” scriitorului decît „inamicul” acestuia. Iar Leonard Oprea din acest volum mi se pare unul dintre foarte puţinii scriitori capabili să instaureze în mod autentic o asemenea relaţie de con‑fraternitate, de complicitate cu cititorii săi. În mod ciudat, în opinia mea, cu un număr foarte mare de cititori, chiar suspect de mare aş îndrăzni să spun. Suspiciunea mea se mai reduce, desigur, în momentul în care constat că aceşti numeroşi şi foarte diferiţi cititori potenţiali practică la fel de multe maniere de lectură, de la cea, să‑i zic, „primară”, inocentă, pînă la cea foarte rafinată, capabilă să efectueze veritabile călătorii arheologice în straturile multi­dimensionale ale textelor propuse de cel care, născut la Braşov, după un ocol prin Bucureşti, pare să se fi fixat, deocamdată, dar deloc sigur că definitiv, în îndepărtatul Boston. O nefixare topografică însoţită de o fericită nefixare culturală şi chiar scriitoricească. Puţini dintre cei obişnuiţi cu literatura science fiction de la începuturile scriitoriceşti ale lui Leonard Oprea ori cu militantismul său civic vor fi întrezărit chipul de astăzi al prozei sale. O proză în care, la rigoare, poţi găsi urme din Borges, Mrozek (cel din povestiri) ori Malamud, dar urme atît de diluate, de efasate, de firesc asimilate, de interiorizate, încît nu aduc în vreun fel vreo atingere originalităţii sale de viziune şi de scriitură. De ce? Pentru simplul motiv, ce poate părea paradoxal unora, că această originalitate ţine de apelul la originaritate, de scufundarea în abisurile cultuale ale speciei.Proza de acum a lui Leonard Oprea se integrează într‑un vast intertext la care participă, cu egală îndreptăţire, Sfînta Scriptură, Talmudul, învăţăturile arabe şi cele tibetane ori zen‑buddhiste, folclorul creştin şi pre‑creştin, hinduismul, viaţa şi opera lui Edgar Allan Poe şi Andrei Codrescu, cea a prietenilor săi, dar şi viaţa sa proprie şi a familiei sale. O democraţie a culturii diferită de cea naturală la care făcea trimitere Mircea Dinescu. Este chiar senzaţional modul în care, în Povestea noastră de pildă, scriitorul pare a‑şi asculta/citi şi re‑scrie viaţa a cărei poveste a fost spusă/scrisă de altcineva, chiar de Altcineva, alteritatea absolută, de divinitatea care, atîtea nume purtînd, este totuşi una singură. La fel de remar­cabil mi se pare faptul că această originaritate multiformă este coerentă şi, aş spune, organică, nelăsînd vreo clipă senzaţia de artificial, de forţat, de incongruenţă. Pentru că „mitologiile” sînt frecventate distinct în fiecare povestire în parte? Se prea poate, dar cred că există un motiv încă şi mai adînc, mai temeinic, fundamental deci. Şi anume acela că, dincolo de originarităţile marcate cultural, deci istorice, există o originaritate adevărată, ante‑istorică, pe care aş putea‑o numi pre‑babelică, dacă ultimul termen n‑ar fi şi el marcat cultural, n‑ar purta amprenta istoricităţii.

***

Două, chiar trei tipuri de lectură

Am scris că poveştile lui Leonard Oprea suportă o infinitate de tipuri de lectură în funcţie de variatele tipuri de cititori. Ele se înscriu pe o scară definită, în fond, de două maniere de lectură extreme, „pure” ca să zic aşa într‑un efort didactic de instalare a unei anumite ordini. Mai întîi, există lectura naivă, genuină, inocentă, manifestată în două moduri nu atît de diferite între ele pe cît par, deci o lectură care fie consideră că „poveştile” sînt extrase direct, fără nici o modificare, din spaţiul cultural originar, fie, dimpotrivă, socoteşte că „poveştile” sînt inventate ca atare de autor, sînt efectul travaliului exclusiv al acestuia. Fără a fi neapărat exacte, aceste maniere de lectură nu sînt şi ilegitime. În fond, aşa sînt citiţi cel mai adesea, de aparţinătorii „marele public”, toţi autorii importanţi, de la Homer la Shakespeare, Eminescu ori Dostoievski. Există o plăcere a „lecturii pure” de necontestat, căreia adesea şi eu îi duc dorul deşi, pentru mine, a devenit imposibilă. Cum imposibilă a devenit pentru toţi cei al căror gust a fost modificat de „critica lecturii pure”. Şi astfel ne facem intrarea în teritoriul celei de‑a doua maniere de lectură, cea marcată de experienţa culturală a cititorului ce şi‑a pierdut inocenţa, cititor care nu are cum să nu observe că „poveştile” nu sînt nici produse în întregime de Leonard Oprea, dar nici „împrumutate” de acesta cu totul din fondul originar, din massa de motive produse de originaritatea marcată cultural‑istoric. De fapt, dincolo de excelenţa scriiturii, perfect adaptată tipului de literatură practicat în acest volum, marele talent al lui Leonard Oprea este de găsit tocmai în procesul de metamorfozare a motivelor, de glisare, de alunecare din acestea, un fel de la modification care n‑are nimic în comun cu procedeul din noul roman francez, dar pentru care nu reuşesc să găsesc un termen mai potrivit. Ei bine, acestei la modification, care conferă originalitate prozei de faţă, îi sînt supuse nu doar motivele „mitologice”, ci şi cele „biografice”, fie că este vorba despre biografeme propriu‑zise, în măsura în care am acces la ele, fie despre cele de context, indiferent că ne situăm în apropierea „Pieţei 1 Mai” din Bucureşti, în New Orleans‑ul lui Andrei Codrescu, în Braşov ori oriunde în altă parte în lumea vizibilă a autorului. Lectura lentă mi‑a permis de altfel să încerc o mulţime de exerciţii palpitante de detectivism literaro‑biografic, iluzionîndu‑mă că am aflat o mulţime de „secrete” aflate sub o cheie ori alta. O plăcere supli­mentară, pe care nu şi‑o pot oferi, desigur, cei mai mulţi dintre cititori, dar absenţa căreia nu afectează în vreun fel plăcerea lecturii propriu‑zise, fie aceasta „inocentă” ori „rafinată”.

***

Niciodată nu sînt prea multe poveşti

În fraza de mai sus, cred că am spus esenţialul asupra prozei lui Leonard Oprea. Ea îţi provoacă, într‑adevăr, o adevărată, o foarte intensă plăcere a lecturii. Nu ştiu dacă autorul însuşi scrie cu plăcere, deşi înclin să cred că da, dar cu siguranţă îţi oferă o imensă plăcere atunci cînd îl citeşti. Mai întîi, pentru că este impecabil în „decu­pajele” pe care le efectuează în fondul originar. În al doilea rînd, pentru că ştie să povestească bine, ştie să „spună poveşti”. Principala inovaţie tehnică mi se pare chiar această reîntoarcere la plăcerea de a povesti, la arta poveştii. Asta nu înseamnă că, la nevoie, nu poate apela la inovaţiile tehnice de ultimă oră, cum se întîmplă în deja amintita Povestea noastră de pildă, doar că, în cazul său, tehnica serveşte povestea nu se substituie acesteia, cum se petrece în cazul atîtor ambiţioşi autori moderni ori, horribile dictu, post‑moderni. Desigur, se prea poate ca el să fie străbătut de o ambiţie ceva mai mare, şi anume aceea de a povesti bine, de a povesti extraordinar de bine făcînd apel nu la excesul, ci la economia de mijloace. Mă şi întreb dacă, în Povestea noastră ori în alte cîteva texte, nu a dorit decît să arate la ce tehnici anume, vizibil controlate, a renunţat pentru a regăsi povestea fără de care proza, în adevăratul sens al cuvîntului, nici nu există. Ca şi cum ne‑ar fi spus: uitaţi‑vă ce bine am învăţat tehnicile de compoziţie, priviţi cîtă meserie ştiu, nu mai puţină decît oricare alt prozator bun, numai că, deosebit de ei, eu pot renunţa de bună voie la acest arsenal, pentru că am regăsit un dar pierdut de mulţi şi de multă vreme, pentru că eu mai ştiu să vă spun poveştile, să‑mi spun poveştile. Da, el ştie să spună povestea sa şi toate poveştile lumii pentru că a ştiut cum, prin acea la modification, să le facă ale sale, să le pună ştampila proprie. În această privinţă, fără îndoială, Leonard Oprea este un „hoţ” de geniu, care sporeşte în loc să micşo­rezeze proprietatea, „obştească” în cele din urmă, din care s‑a înfruptat.

Cartea de faţă cuprinde 40 de poveşti „de la lume adunate şi iarăşi la lume date”. Din păcate, prea puţine. Niciodată poveştile nu sînt prea multe, ele nu sînt nici măcar suficiente pentru a ne îndestula. Un alt avantaj al lecturii lente, pe care iarăşi o recomand oricărui cititor, indiferent cît de „inocent” ori de „rafinat” ar fi acesta, este acela că poţi „lungi lectura”, te poţi iluziona că aceasta nu se va sfîrşi. Poţi citi o poveste sau două pe zi, cum se şi spun poveştile, seara la culcare. Desigur, dacă Leonard Oprea ar proceda asemenea Şeherezadei în pericol, ar putea să ne ajute el însuşi să prelungim lectura încîntătoarelor sale poveşti. Şi, de altfel, autorul nu va avea încotro. Orice povestitor se află, de fapt, în pericol, viaţa oricărui scriitor atîrnă de capacitatea sa de a (ne) mai spune/scrie poveşti. Mi‑l pot imagina pe Nardi instalat pe vîrful unui munte, pescuind motivele din oceanele înconjurătoare, aruncînd înapoi „peştii” mai mici şi păstrîndu‑i doar pe cei mari, şi pregătindu‑ne apoi poveştile aşteptate, de unii poate şi meritate, pînă la capătul ultim al lumii. Am încercat în final să prind tonul din proza bunului şi îndepărtatului meu prieten. Spre deosebire de prozatorul comentat aici, nu ştiu dacă am reuşit, dar, vorba unui personaj dintr‑un roman american celebru, „măcar am încercat”. Iar dacă Nardi îşi va asuma de bună voie destinul Şeherezadei, îl asigur că voi mai încerca.

Pe parcursul lentei lecturi a acestui volum de poveşti, dar şi în vreme ce scriam prefaţa, m‑am întrebat mereu dacă poţi afirma despre un autor în viaţă şi pe care, pe deasupra, ai avut privilegiul să‑l cunoşti, că este un scriitor foarte bun, chiar un mare scriitor.

Am ezitat mereu pînă acum cînd, luîndu‑mi inima în dinţi şi necesara doză de curaj, ajung la concluzia că poţi. În fond, toţi scriitorii mari au fost cîndva în viaţă şi aproape tuturor le‑a fost recunoscută valoarea cel puţin de către unii din contemporanii ce i‑au şi cunoscut.

Liviu Antonesei

August 2001, în Iaşi

***

The Book Of Theophil Magus Or 40 Tales About Man (Cartea lui Theophil Magus sau 40 de Poveşti despre Om),with a foreword by Liviu Antonesei; Polirom Publishing House – 2001, Romania. Paperback English version (translated from Romanian by Bogdan Stefanescu); foreword by Vladimir Tismăneanu; published in the United States by Ingram Book Group, 2003; new edition at AuthorHouse, 2004. ISBN 141075278X (Trade Paperback); electronic book by “LiterNet” www.liternet.ro/ , 2004, Romania.

***
Trilogy of Theophil Magus – the Truth

(“Xlibris”/Random House Ventures, 2008, USA /Library of Congress Control Number: 2008901520/ ISBN: Hardcover 978-1-4363-2366-6/Softcover 978-1-4363-2365-9)

(In Trilogy of Theophil Magus’ 40 Tales about Man, a great variety of sacred and profane themes, archaic, mythical, contemporary /Moses, Gandhi, Christmas, children, journalism, pilgrimage etc./serves as vivid stimulation for this literary adventure, written with humor, knowledge and wit…in an inviting dialogue with the reader. /Norman Manea – American novelist, essayist);(The Truth, the second book of Trilogy of Theophil Magus is situated in the strange no man’s land where everyday life becomes truly magical. I consider these writings as splendid expressions of a unique vision of our fragmented but marvelously exciting world. Leonard Oprea’s style combines a discovery of hidden meanings of words with a fabulous sense of secret humor. His works received the highest praises from the most influential critics, who rightly compared his vision to works by Thomas Mann, Borges or Paulo Coelho./ Vladimir Tismăneanu – American philosopher, author, essayist); (Leonard Oprea’s 40 Tales of Trilogy of Theophil Magus – The Truth, range from the depiction of the everyday to the mythological and Borgesian to the religious. Honored with numbers of prizes in his native Romania, this writer is a true iconoclast and a true talent./ Adam J.Sorkin – American author, essayist, editor)

Postat de: leonard oprea | 27 mai 2014

THE MORALE OF GOD & THOMAS’S LAW


durer_man_of_sorrows[1]

THE MORALE OF GOD

The morale of God exists and,

it is manifested in a very common way, more precise it is usually

perceptible in

a certain kind of gentleness and the feeling of inner peace;

or/and a serene state of mind.

Unfortunately all these signs (proves) are nothing but ineffable and

impossible to transmit flashes of the Morale of God.

The Morale of God is cognoscible through the Knowledge of God.

This knowledge is fulfilled only through Faith.

Through a far from simple process of Faith improvement. And I named

the Revelation of God, into Jesus Christ through Holy Ghost.

So,

living the Morale of God is living in Jesus Christ.

But the man must “taste” first the morale of his worldly life, which is Hell,

until reaching the other.

Then he must live the purgatory, which is the saints’ morale, sometimes

even that of the fallen angels.

So the Morale of God is the Heaven’s morale.

But the Heaven is that far away thing the man got away from so much

ago in time and space, so that nobody knows anymore what it looks

like, where it is or where is going to.

***

THOMAS’S LAW

Saint Disciple Thomas is, in my opinion, the apostle who still during

the life of Jesus Christ, had the highest responsibility sense as God’s

disciple.

If you want: Saint Disciple Thomas during Jesus Christ’ life had the

highest responsibility sense towards the Faith.

Three arguments:

1. When Jesus Christ decides to go to Judea to resurrect Lazarus, all

disciples are afraid He might be killed with stones by the Jew, only

Thomas says:

“Let us also go, that we may die with him.” (John 11:16);

2. during the Last Supper Thomas is the only one who dears to ask:

“Lord, we don’t know where you are going, so how can we know the

way?”

Jesus answered, “I am the way and the truth and the life. No one

comes to the Father except through me. If you really knew me, you

would know my Father as well. From now on, you do know him and

have seen him.” (John 14:5-6);

3. After the resurrection and Before the Ascension when Lord Jesus

Christ show Himself in front of the disciple, only Thomas has the

courage to ask from Lord the palpable proof of His Resurrection.

(John 20:25; 27-29),

although having the two arguments from above, is more than evident

that he was the most conscious of all disciples of Lord’s Resurrection

reality;

although acting like that he would be forever known like the

“Un-believer”.

but only acting like that Thomas the disbeliever could dispel the

un-confessed doubts of the other disciples about God’s Resurrection.

Saint Disciple Thomas’ life, after the Lord Ascension and the Descent

of the Holy Ghost, is an argument too:

because Thomas was the single apostle who assumed the risk to

Christianize the far away Persia and India, countries-kingdoms of huge

religious, philosophical and cultural traditions.

Another argument, even it is controversial (under the Apocrypha’s

sign) is the “Evangels of Thomas”, a very lucid and original text, which

comes to complete, with no doctrinarian fault, the other four canonic

Evangels.

Why did I make this short presentation?

Because I call the Law that follows “The Thomas’ Law”.

Yes, in this way because the life and actions of Saint Thomas

the Disbeliever are and will remain a difficult to imitate model of

application of this law (you have the text below). Yes, an exemplary

model even in that time when nobody was quite sure what the

Christian Faith was and how it should be applied.

In my opinion, I repeat, Thomas was the only disciple who perfectly

understood (and reacted according to) that:

from a human point of view, in the world and, therefore from a worldly

point of view:

The Faith has a meaning first through the demand and offer

mechanism.

Nothing complicated or new under the sun:

the man always asks God (that is what he knows better to do!)

And for receiving what he have asked, he must offer God, what God

wants from him.

Like this:

Thomas’ Law:

Anything you will ask from God:

with Faith;

praying;

forgetting the faults of those that have faulted to you, for God to

forget you too

believe you already received it and you would have it.”

(I only resumed the Lord’s words from the Evangels, Mark 11:23-26,

Matthew, Luke and John too, with no changing or any deviation from

the meaning of the Christian advise.)

It is a simple to understand law.

But most of all it can be easily applied – because it uses as main

engine the verb “to have” instead of the verb “to be”, which gives

headaches to those who become conscience of its existence and

signification.

So, we have a demand and an offer, both clear and perfectly

acceptable from all points of view. But most of all from the painful

point of view of the world we live in:

the unfaithfulness in God.

***

from:

Hello God

( Trilogy of Theophil Magus- The Life / Volume III )

(Xlibris Corporation/Random House Ventures/ USA 2013 / Library of Congress Control Number: 2013917769/ ISBN: Hardcover 978-1-4931-0719-3/ Softcover 978-1-4931-0718-6/ Ebook 978-1-4931-0720-9 – Kindle amamzon.com ; Nook barnesandnoble.com ) ( essay-novel, 400 pages, illustrated, foreword by Jeff Howe; back-cover quotes by Vladimir Tismăneanu, Nicolae Steinhardt)

(The works of Leonard Oprea are within the sphere of philosophical thinking represented by S. Kierkegaard, V. Soloviov or Teilhard de Chardin. Though similar, his works are not inspired, nor influenced by the writings of these Christian philosophers. The special importance and the crystal-clear beauty of Leonard Oprea’s meditations are revealed by his diamond ideal of humankind’s Salvation through Faith. “Hello, God”, the third volume of Trilogy of Theophil Magus, is an unique book worldwide. It inspires and thrills the reader making him ready for a sincere and responsible meditation on the human condition, now, at the dawn of the third millennium. /Vladimir Tismaneanu – philosopher, essayist and author/

Leonard Oprea’s dominant perspective is one of cold objectivity, relying little on easy emotions, with the exception of hidden, profound feelings and questions. Themes are his life’s purpose – the ultimate springs of human actions… Intelligence, laconic sarcasm, humor, right targeting. How could we not be indebted to the author? He put his talent of storytelling to serve as exhortation which is a healthy response in the presence of the morbid, the simplistic in the face of artificial, the man-loving of light against darkness and evil. / Nicolae Steinhardt – philosopher, essayist and author)

 

 


jeff FRONTCOVER

Jeff Howe’s abyssal novel “From Here to Never”, from never to here. 

“Jeff Howe’s “From Here to Never” is a double rainbow after a hard rain. One for peace of mind, with joy. The other for do not give up, with victory. Reading this so original confession-novel you might be tempted to remember of Walt Whitman or Robert Frost; J.D. Salinger or John Updike; Jerome K Jerome or G. K. Chesterton. But, not. Jeff Howe is his own master.  As a poet he is a genuine American poet.  As a novelist – having a great sense of absurd humor – he is a wonderful American hyper-realistic storyteller.  As an essayist  – ‘cogito ergo sum’ is the cornerstone of his conscience. The feedback of  “From Here to Never” shall be ‘from never to here’ – into the heart of reader. Oh, yes a maverick work and healing book for that one who is in the search of thyself.” ( Leonard Oprea – novelist, poet, essayist )

 From amazon.com:

  • Paperback: 181 pages
  • Publisher: PublishAmerica      (October 9, 2006)
  • Language: English
  • ISBN-10: 1424153875
  • ISBN-13: 978-1424153879

 9-11-13

9-11-01.

12 years ago.

I had been at my job for about two months when terror struck. Business died that day as people put aside their economic activities to watch the news. I remember walking through the customer lounges, seeing fellow employees glued to television sets.

There were no customers.

Bigger things than buying were taking place. Much bigger.

I called my wife and told her to turn on the television after tower number two was hit. A plane flying into one tower was possibly an accident.

Into two – well the meaning was immediately obvious.

Then the Pentagon. Then Flight 93 going down in Shanksville, Pennsylvania.

To this day, I still wonder if the people on Flight 93 would have acted the same way had they known it would result in their violent deaths in that field.

“Let’s roll!”

This iconic phrase was shouted by Todd Beamer as he led passengers in a mutiny against the hijackers. It was suspected that Flight 93 was going to be used as a weapon against a point in Washington, DC. Possibly the capitol building. Or the White House.

Instead, the heroic efforts of 40 passengers and crew members on that plane led to an aborting of the terrorists’ mission.

And now there is silence at the Western Overlook where the memorial resides.

• • • • •

Have we forgotten?

Like any other historical event, 9-11-01 has passed into the misty past. The elementary school children to whom President Bush was reading that day are college student age now. Practically speaking, adults.

In just twelve short years.

We haven’t forgotten the event, especially as the grass roots murmurs of “Never Forget” continue to rise up every year on September 11th.

Yet, we have forgotten, in many ways, what we became after the attack. We don’t remember the unity of purpose, of grief. We don’t remember huddling together in the ashes of that day holding candlelight vigils for those who perished and those who survived.

After passing through the horror, we resumed our busy little lives. Activists and special interests resumed trying to twist the social and financial fabric into their vision of how the United States should be. Politicians resumed their power grabs, and corporations resumed their money grabs. Everything is vastly different from what it had turned into for a short while in September of 2001.

We haven’t forgotten, no.

But we have.

***

Older Posts »

Categorii

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 4,528 other followers